CAPITOLUL I - CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU

ARTILERIE TERESTRĂ ȘI ARTILERIE ANTIAERIANĂ

„IOAN VODĂ”

1.1 Scurt istoric privind centrul de instruire

Ceea ce denumim „Centrul de Instrucție al Artileriei” a apărut între instituțiile de învățământ

militar în anul 1901, sub denumirea de „Școala de tragere a artileriei”, în localitatea Mihai Bravu. În
această perioadă „Școala de Tragere a Artileriei” a funcționat, numai pe timpul verii, sub conducerea
comandanților „Școlii Speciale de Artilerie și Geniu” din București.

Structura de azi ce face parte din Școala de Aplicație pentru Unități de Sprijin de Luptă „General
Eremia Grigorescu” a început în secolul al XIX-lea, când structura militară ce pregătea ofițerii în armele
artilerie și geniu, Școala Specială de Artilerie și Geniu, s-a înființat la București. În timp, acestea și-au
mutat locația prima oară la Iași, o doua oară la Botoșani, a revenit la București și apoi și-a mutat locația
iar, de această dată fiind la Timișoara.

În timpul Primului Război Mondial au fost trimiși la luptă artileriști cu puține cunoștințe și
instrucție, artileria suferind așa cum și celelalte arme au făcut-o. Sfârșitul războiului a adus de asemenea
la reînființarea unităților și centrelor de instruire care au fost pe primul plan în vederea refacerii armatei.
În 1920, Școala Specială de Artilerie și Geniu își redeschide porțile, tot la Timișoara. Al Doilea Război
Mondial face ca activitatea școlii să fie suspendată a doua oară, iar redeschiderea ei în anii ulteriori
războiului se va face de această dată la Pitești. După război activitatea școlii a cuprins cunoașterea
întregii acțiuni a artileriei, inclusiv dimensiunea tactică a acesteia, nu numai cunoașterea mecanismelor
de tragere.

Generalul de divizie Alexandru Rizeanu menționa în articolul „Centenarul renașterii artileriei

românești 1843-1943”, apărut în numărul festiv al Revistei Artileriei din 1943, că „Școala de Tragere a
Artileriei”, a luat ființă „din nevoia de a desăvârși studiul regulamentelor de tragere, alături de
cunoașterea aparatelor noi, pe măsura apariției lor, urmărindu-se astfel unitatea de doctrină în tehnica
tragerilor”.
 1.2 Centrul de instruire și tehnica sa astăzi

Centrul de Instrucție al Artileriei. Folosim această denumire acceptată de artileriști, întrucât, de-a
lungul anilor, instituția de învățământ destinată perfecționării pregătirii de specialitate a tunarilor a purtat
numeroase denumiri, între care amintim: „Centrul de Instrucție al Artileriei”, „Școala de Tragere a
Artileriei”, „Școala de Tragere și Perfecționare a Artileriei”, „Centrul de perfecționare a Pregătirii
cadrelor de Artilerie”, „Școala de Aplicație pentru Artilerie și Rachete”, „Centrul de Pregătire pentru
Artilerie - Ioan Vodă”, „Centrul de Instruire pentru Artilerie, Artilerie și Rachete Antiaeriene”. Indiferent
de denumire, instituția a reprezentat „laboratorul” artileriei, locul în care s-a desăvârșit pregătirea de
specialitate a tunarilor.

În prezent instituția de învățământ dispune de mai multe arme „grele”, așa cum le numesc militarii
și printre acestea se găsesc următoarele:

 Obuzier cal. 152 mm md.1951

 Tun-obuzier cal. 152 mm md. 1985
 Aruncătoarele de bombe cal. 120 mm md.1982
 Tun anti-tanc cal.100 mm md. 1977
 APR 40