Etimologie. Termenul tehnologie provine din l.

greaca: tekhnologia (tratare sau

dizerta?ie asupra unei arte, expunerea regulilor unei arte), format din : tekhn�
(arta, meserie) + -logos (cuv�nt). Referin?a la meserie implica aplicarea competen?
elor ?i cuno?tin?elor �n practica. Semnifica?ia originala �n l.greaca a fost
"discurs asupra artelor". �n engleza a aparut �n secolul 17, fiind utilizat pentru
a semnifica o discu?ie numai asupra artelor aplicate. Termenul "arte" �nseamna aici
produc?ia de artefacte, nu numai "obiecte de arta", ci, mai general, produse. La
�nceputul secolului 20, termenul tehnologie a inclus un domeniu din ce �n ce mai
amplu de mijloace, procese ?i idei, �n afara de instrumente ?i ma?ini.

Exista un numar imens de defini?ii publicate ale tehnologiei, astfel ca ob?inerea

unei defini?ii adecvate, complete, consistente a tehnologiei este posibila numai
�ntr-o carte. Fiecare profesiune are o defini?ie diferita a tehnologiei. C�teva
defini?ii ale tehnologiei sunt expuse �n continuare. Astfel, Dic?ionarul explicativ
al l.rom�ne DEX online[1] con?ine urmatoarele defini?ii:

1. ?tiin?a a metodelor ?i mijloacelor de prelucrare a materiilor prime, a

materialelor ?i a datelor.

2. Ansamblul proceselor, metodelor, opera?iilor etc. utilizate �n scopul ob?inerii

unui anumit produs.

Dic?ionarele Oxford[2] prezinta mai multe variante de defini?ii:

aplicarea cuno?tin?elor ?tiin?ifice �n scopuri practice, �n special �n industrie;

ma?ini ?i echipamente dezvoltate din cuno?tin?e ?tiin?ifice;
ramura a cuno?tin?elor care se ocupa cu ingineria sau ?tiin?ele aplicate.
�n legatura cu ultima defini?ie de mai sus, este de men?ionat ca distinc?iile
dintre ?tiin?a, tehnologie ?i inginerie nu sunt foarte clare. Ingineria este
procesul orientat pe obiective de proiectare ?i execu?ie a sculelor ?i sistemelor,
pentru a exploata fenomene naturale �n scopuri practice, utile oamenilor, deseori
utiliz�nd rezultate ?i tehnici din ?tiin?a. Tehnologia nu se confunda �nsa cu ?
tiin?a. Cercetarea ?tiin?ifica urmare?te achizi?ionarea sau consolidarea cuno?tin?
elor noastre generale sau specifice asupra lumii fizice, prin utilizarea unor
tehnici formale, de exemplu a metodelor ?tiin?ifice, �n timp ce aplicarea
tehnologiilor urmare?te producerea de bunuri �n procese industriale. Totu?i, ?tiin?
a ?i tehnologia sunt considerate ca doua fluxuri paralele de cuno?tin?e care au
interdependen?e ?i rela?ii reciproce.

Dic?ionarul Merriam-Webster Online (2010)[3] define?te tehnologia ca fiind:

aplicarea practica a cuno?tin?elor, �n special �ntr-un domeniu particular;

un mod de efectuare a unei sarcini, �n special utiliz�nd procese tehnice, metode
sau cuno?tin?e tehnice;
aspecte specializate ale unui domeniu particular de activitate (de exemplu,
tehnologie educa?ionala, tehnologie medicala).
Dupa Encyclopedia of Physical Science and Technology (1992)[4] "tehnologia este
cunoa?tere ?i ac?iune sistematica, de obicei �n procese industriale, �nsa
aplicabila �n orice ac?iune repetitiva."

Enciclopedia publicata de McGraw-Hill[5] formuleaza urmatoarele defini?ii:

tehnologia este un limbaj tehnic;

?tiin?a aplicarii cuno?tin?elor �n scopuri practice;
totalitatea mijloacelor utilizate de oameni pentru a-?i asigura obiecte ale
culturii materiale.
Tehnologiile sunt, de regula, rezultatul activita?ilor de cercetare-dezvoltare care
urmaresc sa utilizeze �n practica inven?iile, inova?iile ?i �n general
descoperirile, pentru crearea de produse sau servicii.
Dupa Business Dictionary[6] tehnologia este "aplicarea cu un anumit scop a informa?
iilor �n proiectare, produc?ie ?i �n utilizarea bunurilor ?i serviciilor, precum ?i
�n organizarea activita?ilor umane."

J.M.Ribault et al. (1991)[7] considera ca tehnologia este un ansamblu complex de

cuno?tin?e, mijloace ?i know-how (franceza :savoir-faire), folosite combinat pentru
o produc?ie.�n acest context, cuno?tin?ele se refera la cuno?tin?e tehnice asupra
proceselor de transformare a input-urilor �n sistemul de produc?ie �n output-uri
comercializabile (produse sau servicii).

O defini?ie complexa a tehnologiei care eviden?iaza cuno?tin?ele ?i mijloacele

necesare pentru aplicarea tehnologiei : un ansamblu sistematizat de cuno?tin?e
despre activita?ile umane, care fac uz de rezultate ale cercetarii ?tiin?ifice, de
experimentari, calcule ?i proiecte, precum ?i de unelte, ma?ini ?i aparate; �n sens
restr�ns, tehnologia este ansamblul procedeelor (metode, re?ete, reguli) ?i
mijloacelor materiale (unelte, ma?ini, aparate) utilizate �n vederea desfa?urarii
unei activita?i.[8] Cuno?tin?ele tehnologice sunt construite utiliz�nd metode ?
tiin?ifice.

Burgelman et al. (2004)[9] definesc tehnologia ca fiind cuno?tin?ele practice,

competen?e ?i artefacte care pot fi folosite pentru a dezvolta produse ?i servicii,
precum ?i producerea lor ?i sistemele de livrare. Tehnologiile pot fi �ncorporate
�n oameni, materiale, procese cognitive ?i fizice, instala?ii, echipamente ?i
instrumente.

J.Paap (1994)[10] a definit tehnologia ca "utilizarea cuno?tin?elor bazate pe ?

tiin?e pentru a satisface o necesitate". Aceasta defini?ie descrie conceptul de
tehnologie ca o "punte" �ntre ?tiin?e ?i noile produse. Defini?ia captureaza faptul
ca noile dezvoltari ale tehnologiei decurg din progresele �n ?tiin?ele de baza.

Masayuki Kondo (2001)[11] define?te tehnologia ca fiind "cuno?tin?ele necesare

pentru a proiecta ?i/sau produce un produs sau un grup de servicii re?inute de o
persoana sau o organiza?ie. Aceasta poate fi �ncorporata �n ma?ini ?i alte produse
sau servicii. Aceste cuno?tin?e care rezulta din experien?a acumulata �n C-D,
proiectare, produc?ie ?i investi?ii de capital sunt mai ales tacite, adica nu sunt
explicitate �n vreo colec?ie de manuale sau planuri detaliate
{{en:blueprint}}...Cuno?tin?ele sunt codificate daca sunt exprimate �n forma
digitala sau �n software, sau sunt bazate pe ?tiin?e. Ele sunt tacite daca sunt
exprimate �n forma analogica sau �n hardware, sau sunt bazate pe competen?e."

Tehnologia este destinata �ndeplinirii unui obiectiv sau scop specific, deci este
concretizata �n mod specific pentru �ndeplinirea acelui obiectiv: de exemplu, poate
fi vorba de tehnologie de proiectare sau de laborator (C-D experimentala pentru
crearea de produse, echipamente, procedee etc.), tehnologie de produc?ie/de
fabrica?ie, tehnologie de produs (�ncorporata �n produs), destinata �ndeplinirii
func?iunii produsului �n cursul utilizarii lui, tehnologia managementului etc.

Defini?iile de mai sus, foarte variate, considera fie ca tehnologia este un sistem
de cuno?tin?e, fie ca este o aplica?ie (adica un proces). Acestea demonstreaza ca
tehnologia este un fenomen complex, iar diferitele defini?ii reflecta aspecte
diferite ale tehnologiei. Astfel, o analiza a defini?iilor existente ?i a
fenomenului �nsu?i demonstreaza ca tehnologia are trei componente: structurala,
mentala ?i materiala.[12] Cuno?tin?ele corespund componentei mentale, iar aplica?
iile constituie proiec?ia materiala (materializarea) acestor cuno?tin?e. Componenta
structurala corespunde metodelor ?i procedurilor specificate pentru reprezentarea
unei tehnologii concrete.