ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

CONCURSUL DE ESEURI COMUNICARTE

Societatea informaţională sau provocările celui

de-al treilea val

NEAGU (CHILARIU) Luiza Florentina

Master Comunicare Managerială şi Resurse Umane
Anul II
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 2

CUPRINS

I. Era informaţională................................................................................................3

II. Specificul comunicării în era Internetului...........................................................6

III. România în societatea informaţională ...............................................................9

IV. De la societatea informaţională la societatea cunoaşterii................................11

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................13

Anexa

_______________________________________________________________________ComunicarTe
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 3

Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val

“At the present time, the whole world seems to be under the spell of information and
communication technology.” (Gert-Jan C. Lokhorst – filosof, logician şi istoric al ştiinţelor)

I. Era informaţională

Societatea informaţională e un termen de referinţă al lumii în care trăim. Subiect de

seminarii şi întâlniri la nivel înalt1, obiect al strategiilor naţionale, regionale şi internaţionale,
acest concept reuneşte atât interesul oamenilor de stat, cât şi al teoreticienilor şi specialiştilor
din cele mai variate domenii.
Dar ce trebuie să înţelegem prin societate informaţională? Iată ce aflăm de pe site-ul
Comisiei Europene :
The last few years have witnessed a transformation in the industrial landscape of the
developed world. Telecommunications liberalisation, the explosive growth of the Internet and
a growing tide of mergers between computer, media and telecommunications companies all
point to one thing - the birth of the information society.
Atunci când ne gândim la societatea informaţională ne gândim în primul rând la o
societate dominată de industria de calculatoare, telecomunicaţii şi media. Dar nu e suficient să
ne oprim aici. După cum spunea Alvin Toffler, descriind conceptul de “al treilea val”, e
vorba de computer - dar nu numai de computer. E vorba de revoluţia biologică – dar nu
numai de revoluţia biologică. E schimbarea formelor de energie. E noua balanţă geopolitică
a lumii. E revolta împotriva patriarhatului. Sunt cartelele de credit, plus jocurile video, plus
stereo, plus aparatele Walkman. E localism plus globalism. Sunt maşini de scris inteligente,
lucrători informaticieni şi operaţiuni bancare electronice. E impulsul spre descentralizare.
Într-un capăt e naveta spaţială – în celălalt, căutarea identităţii individuale. E programul de
lucru flexibil , sunt roboţii şi energia militantă crescândă a negrilor, cafeniilor şi galbenilor
de pe planetă. E impactul combinat al tuturor acestor forţe, convergând şi distrugându-ne

1
În decembrie 2003 va avea loc un summit international pe problematica societăţii informaţionale

_______________________________________________________________________ComunicarTe
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 4

modul de viaţă industrial, tradiţional. Mai presus de orice, e însăşi accelerarea schimbării,
care delimitează actualul moment istoric.2
Societatea informaţională se vrea un concept care să descrie noua lume care se
prefigurează, în care am început deja să trăim. În această lume, principala resursă o constituie
informaţia, sub orice formă s-ar prezenta ea. Sintagma “Banii înseamnă putere” e dublată,
sau chiar înlocuită din ce în ce mai des de “Informaţia înseamnă putere”. „Noua sursă de
putere nu o constituie banii în mâinile câtorva, ci informaţia…" apreciază J. Naisbitt . Ceea ce
nu demult profeţeau futurologi şi cercetători sociali3 e deja parte a vieţii noastre de zi cu zi.
Poate cea mai neaşteptată dezvoltate a venit din partea unei tehnologii aflate, în anii ’60 abia
în faza embrionară. ARPANET-ul, prima reţea de amploare bazată pe comutarea de pachete
de date a fost realizată de ARPA (Advanced Research Projects Company), depinzând de
Departamentuul Apărării din SUA s-a dezvoltat independent de făuritorii săi, ajungand la ceea
ce astăzi e cunoscut sub numele generic de Internet. Specificul acestei reţele, care topeşte
distanţele fizice şi temporale îl constituie emergenţa sa neplanificată, precum şi lipsa unui
control centralizat în ceea ce priveşte aplicaţiile şi utilizările sale. Tehnologia informaţiei şi
comunicaţiilor creează un sistem integrat care va cuprinde treptat întreaga lume, într-o uriaşă
realitate interconectată. Ajungem, astfel, să trăim într-o lume în care prefixul e devine o
particulă uzuală în vocabularul tuturor naţiilor: e-mail, e-commerce, e-shopping, e-leraning,
e-banking, e-government sunt termeni deja consacraţi. Chiar dacă nu pot fi întru totul de acord
cu dl. academician Mihai Drăgănescu, care afirmă că globalizarea este,[…], o consecinţă , cu
prioritate, a Internetului4, trebuie să remarcăm că Internetul face mai uşor tangibile ţelurile
globalizării. J. A. O’Brien5 indică patru stadii prin pe care omenirea trebuie să le parcurgă
pentru a ajunge la societatea globală informaţională :
1. stadiul întreprinderii informatizate, corespunzător perioadei 1970-2010
2. stadiul muncitorilor cunoscători interconectaţi, care a început din 1980
3. stadiul societăţii globale interconectate, declanşat în jurul anilor 1992-1993
4. stadiul societăţii globale informaţionale, care va începe după 2010.

2
Alvin Toffler, Previziuni şi premise, ed. Antet, 1993, pag. 10
3
Vezi, în acest sens, lucrările lui Alvin Toffler Al treilea val şi J. Naisbitt Megatendinţe
4
În opinia mea, globalizarea e un fenomen complex care rezultă din conlucrarea mai multor factori, Internetul
nefiind decât unul dintre aceşti factori.
5
Apud Tudorel Fătu&Alexandru Ţugui Ce urmează după societatea informaţională?,
http://www.edemocratie.ro/pub_dupa_socinfo.html

_______________________________________________________________________ComunicarTe
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 5

Transformarea societăţii în societate informaţională a devenit de câţiva ani buni o

prioritate pentru guvernele din statele avansate ale lumii. În 1994 Al Gore definea
magistralele informaţiei ca proiect central de politică internă a administraţiei Clinton. Un
obiectiv declarat al politicii americane a fost acela ca, începând cu anul 2010, toţi cetaţenii
majori să ştie să utilizeze cu dexteritate computerele, comunicaţia digitală şi telviziunea
digitală. Aceste mijloace vor fi la fel de familiare la serviciu ca şi acasă, utilizarea lor
comparându-se cu utilizarea telefonului.
Din ce în ce mai multe guverne, printre care şi cel al României adoptă strategii pentru
implementare proiectelor de transformare a societăţii în societate informaţinală. E posibil să
asistăm la apariţia unui nou element care adânceşte disparitatea între statele bogate şi cele
sărace. Neparticiparea la realitatea interconectată (din lipsă de mijloace, posibilităţi de
implementare a noilor tehnologii) ar putea însemna cât de curând autoexcluderea din sfera în
care încep să se ia deciziile privind transformarea lumii.
Noua realitate ridică, aşadar, şi o serie de probleme care sunt departe de a fi în
întregime anticipate şi soluţionate. Sunt antcipate probleme atât în ceea ce priveşte factorul
uman afectat de nenumăratele transformări, cât şi în ceea ce priveşte previziunile privind
direcţia de dezvoltare a noilor realităţi tehnologice.
E vorba, în primul rând, de “noile aptitudini de bază” necesare cetăţeanului noii lumi :
limbile străine, spirit antreprenorial, utilizarea noilor tehnologii. Deja aceste aptitudini creează
o breşă între “generaţia veche” şi “generaţia Internetului”. Apare, astfe, o nouă formă de
analfabetism şi discriminare.
O altă problemă este cea a imposibilităţii de a anticipa direcţia de dezvoltare a
Internetului şi a impunerii unor reguli şi principii de utilizarea a acestui mediu.
Internetul este o structură mereu crescândă de dimensiuni gigantice, necontrolabile,
nesupravegheabilă. Expeditorii şi adresanţii rămân relativ anonimi, mesajele se criptează şi
devin ilizibile pentru autorităţi. Internetul se întinde peste graniţe şi evident se pune problema
unei forme de cenzură. Ce se poate face şi ce nu se poate face în reţea? Unde intervine statul,
guvernul şi care este rolul acestuia în protecţia cetăţenilor şi companiilor din reţea ?6

6
De la era industrială la societatea informaţională, http://www.ccina.ro/Download/eCommerce.pdf

_______________________________________________________________________ComunicarTe
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 6

II. Specificul comunicării în era Internetului

“Internet-ul ne aşteaptă cu o splendidă promisiune: prin imensa reţea globală vom

deveni cu toţii "cetăţeni universali"... Rămâne doar întrebarea: la modul real sau doar la
modul virtual?” (Răzvan Peteanu, http://www.agora.ro/open/open5/open_ww2.html )

“Cu siguranţă, cel mai fascinant aspect al Internetului îl constituie ideea de libertate:
libertatea cunoaşterii, a informaţiilor, a schimbului de opinii. Internetul reprezintă azi cel mai
deschis şi democratic sistem de comunicare. Ofertantul de reţea pune la dispoziţie numai căile
de comunicare, suportul. El nu poate să influenţeze cosiderabil ansamblul de opinii şi
informaţii din reţea.”7
Cea mai mare promisiune a Internetului o constituie libertatea fără limite. E vorba atât
de libertatea pentru a face orice poate trece prin mintea omenească (libertatea pozitivă), cât şi
de libertatea faţă de constrângeri (libertatea negativă). Această libetate fantastică rezultă şi din
modul specific de comunicare pe care îl presupune Internetul. Identitatea devine o construcţie
voluntară, asociaţiile - durabile sau sporadice – se formează adesea pe similarităţi îngust
specializate.
Principalele modificări aduse de noua tehnologie în ceea ce priveşte comunicarea
vizează mediul specific creat şi canalele utilizate, precum şi caracteristicile informaţiei care
circulă în sistem.
Dacă luăm ca punct de plecare definiţia comunicării utilizată de autorii lucrării Ştiinţa
comunicării8, rolul mediului pare a fi unul insignifiant. Nu trebuie să neglijăm, însă, faptul că
orice comunicare se desfăşoară întotdeauna într-un context social - economic-politic – cultural
mai mult sau mai puţin constrângător.
Ceea ce e foarte interesant în ceea ce priveşte comunicarea prin intermediul
Internetului, derivă din faptul că mediul de comunicare este în acelşi timp şi canal de
comunicare.

7
De la era industrială la societatea informaţională, http://www.ccina.ro/Download/eCommerce.pdf
8
J. J. van Cuillenburg, O. Scholten, G. W. Noomen Ştiinţa comunicării, ed. Humanitas, Bucureşti, 1998. pag.
27: “comunicarea devine un proces prin care un emiţător transmite informaţie receptorului prin intermediul
unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte”

_______________________________________________________________________ComunicarTe
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 7

În cazul luat în discuţie – cazul Internetului - comunicarea e oarecum

decontextualizată, e transpusă într-un mediu artificial şi în întregime pasibil de construcţie şi
reconstrucţie. Mediul este unul virtual, dar care ajunge adesea să reproducă atât de fidel
practicile şi imaginile vieţii de zi cu zi, încât mulţi pot ajunge să le substituie fără nici o
dificultate. Mai mult, declajele spaţiale şi temporale dispar, creând premisele pentru
constituirea unei culturi şi, de ce nu, a unei societăţi universale (globalizarea poate lua, în cele
din urmă, şi o astfel de formă). Observăm cu interes cum, în era individualismului exacerbat,
noi forme de solidaritate pot lua naştere prin intermediul mediului de comunicare şi
relaţionare oferit de Internet.
“Care este stâlpul care permite în ziua de astăzi stabilirea de legături sociale şi reţele
de solidaritate ? În faţa dezintegrării societăţii de azi într-o multitudine de piese izolate, este
esenţial ca societatea de mâine să elaboreze noi căi de stabilire şi consolidare a legăturilor
sociale şi de solidaritate. Altfel, societatea informaţională va deveni ceea ce filozoful Gilles
Lipovetsky numea era deşertăciunii, a goliciunii si vanităţii , o lume în care fiecare se învârte
în propria sferă privată .
Noile tehnologii de comunicaţie, care au devenit un vector important al comunicării
umane, pot contribui la crearea unei reţele sociale şi de solidaritate originală. Un exemplu în
acest sens îl constituie comunicaţiile on-line utilizate de şcoli, asociaţii şi comunităţi, în
scopuri pedagogice sau pentru schimbul de informaţii “9.
Se pare că în realitatea virtuală creată de Internet , tensiunile dintre societate şi individ
au fost rezolvate, iar idealul democratic e împlinit cum nici nu visaseră artizanii săi.
Din punct de vedere sociologic, asistăm la o punere între paranteze a societăţii
teoretizate de de marii gânditori ai acestei ştiinţe. Constrângerile durkheimiene slăbesc,
modelul dramaturgic goffmanian îşi mută accentul pe jocul de culise şi pe recuzită. Individul
controlează mai uşor definirea situaţiei. Oricine poate fi orice, oriunde şi oricum. Acestă
potenţialitate are valenţe psiho-terapeutice deloc de neglijat. Internetul devine o cale de
eliberarea frustrărilor individuale acumulate în viaţa de zi cu zi, în lumea reală. De fapt,
posibilităţile oferite de Internet individului sunt adesea mai numeroase decât cele oferite de
realitatea obiectivă în care trăieşte, şi la preţuri mult mai mici. Fascinaţia acestui mediu cu

9
De la era industrială la societatea informaţională, http://www.ccina.ro/Download/eCommerce.pdf Am trăit
eu însăm un astfel de exemplu de solidaritate născută în cadrul unui grup de discuţie existent pe Internet, când
oameni lucrând în publicitate s-au implicat în rezolvarea unui caz umanitar.

_______________________________________________________________________ComunicarTe
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 8

posibilităţi multiple poate captiva multe minţi. Deja se impune necesitatea de a promova
practici care să prevină dependenţa de computer şi Internet. Şi asta nu este singura problemă.
Modul necontrolat şi oarecum haotic în care a evoluat Internetul face ca acest mediu să fie
extrem de vulnerabil la diverse atacuri şi subversiuni cu efecte devastatoare pentru reţele din
ce în ce mai importante în economia existenţei oricărui stat. Hacker-ul, noul haiduc al
realităţii virtuale şi terorismul informatic sunt unele din cele mai presante probleme cu care se
confruntă în momentul de faţă guvernele interesate de implementarea proiectului societăţii
informaţionale.
Cât priveşte caracteristicile informaţiei care circulă în sistem – de fapt, caracteristicile
generice ale informaţieie de orice tip - J. J. van Cuillenburg, O. Scholten, G. W. Noomen le
inventariază astfel10:
• informaţia pote circula între oameni, dar a oferi informaţie nu înseamnă că nu mai ai acea
informaţie;
• informaţia poate fi multiplicată;
• consumul poate duce la creşterea cantităţi de informaţii;
• informaţia nu necesită materii prime su surse de energie;
• informaţia poate fi transportată relativ simplu;
• informaţia pretinde un alt tip de administrare decât bunurile materiale; este dificil să de
impună recunoaşterea drepturilor de autor auspra informaţiilor, care nu pot fi totuşi
monopolizate.
Aşadar, în societatea informaţională predomină un tip de resursă cu caracteristici noi şi
încă nu pe deplin explorate sau măcar anticipate. Toate trăsăturile enumerate ilustrează
posibilitatea practic nelimitată a unei emergenţe continue a unei astfel de resurse în toate
planurile existenţei.
Una dintre problemele cu care se confruntă noua societate o constituie multiplicarea
surselor emitente de informaţie. Informaţia se multiplică cu viteze extrem de mari, ajungând
să fie copleşitoare şi redundantă. Prăpastia dintre ofertă şi consum se adânceşte. Este din ce în
ce mai greu a selecta ceea ce este relevant şi ceea ce este cu adevărat nou. În goana după
himera tehnologizării şi informatizării11 se poate ajunge la rezultate contrare celor aşteptate.

10
în Ştiinţa comunicării, ed. Humanitas, Bucureşti, 1998. pag. 64, 66.
11
Ceea ce autorii Ştiinţei comunicării , ed. Humanitas, 1998 numesc suprainformatizare şi informatizare oarbă

_______________________________________________________________________ComunicarTe
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 9

Informaţia are tot mai mari şanse de a deveni un soi de “bombă neexplodată”. “Bombă
neexplodată” în sensul că informaţiile nu au efectul scontat şi că, odată cu informatizarea, tot
mai multe informaţii, nu numai că nu răspundunei probleme în care trebuie luată o decizie,
dar provoacă ele însele noi probleme. 12

III. România în societatea informaţională

Începând cu 2001, România a dezvoltat o strategie specifică privind trecerea la

societatea informaţională, cu un program specific pentru implementarea tehnologiei
informaţiei – INFOSOC.
Programul INFOSOC are în structura sa patru subprograme şi anume:
INFOSOC 1, STRATEGIC, subprogram cu rol de pregătire a societăţii pentru Societatea
Informaţională.
INFOSOC 2, TEHNOLOGII, subprogram axat pe tehnologii ale Societăţii Informaţionale.
INFOSOC 3, SISTEME, subprogram referitor la sisteme şi aplicaţii pentru Societatea
Informaţională
INFOSOC 4, CENTRE DE EXCELENŢĂ, subprogram axat pe sprijinirea dezvoltării de
nuclee, centre si reţele de cercetare a căror activitate să atingă un nivel calitativ recunoscut pe
plan european / internaţional (în conformitate cu standardele internaţionale în domeniu), în
domenii specifice programului
În ciuda acestui debut decalrativ optimist, rezultatele nu sunt publice (încă). Pe site-ul
dedicat acestei componente13, informaţiile despre proiectele aflate în derulare sau finalizate
lipsesc cu desăvârşire.
Totul e încă în stadiul de proiect. Se mai anunţă, sporadic, inaugurarea vreunei console
informatizate pentru uşurarea accesului cetăţenului la administraţia publică. Câţi români ştiu
că “Sistemul Electronic National este singurul proiect european de eGovernment selectat
pentru a fi prezentat in cadrul Summitului Mondial pentru Societatea Informationala care va

12
Ştiinţa comunicării, ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, pag. 81.
13
www.infosoc.ro

_______________________________________________________________________ComunicarTe
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 10

avea loc la Geneva in decembrie 2003”14? Câţi români au aflat că http://www.e-guvernare.ro/

funcţionează deja15 şi, chiar mai important, câţi români au acces la un astfel de sistem?
Recensământul recent a omis întrebări privitoare la accesul la Internet sau interesul
pentru utilizarea acestuia, iar nişte sondaje sistematice şi periodice lipsesc.
În cel mai recent studiu, finalizat la 25 septembrie 2002, de firma GfK România -
Institut de Cercetare de Piaţă (membră a GfK Group), susţine că 13% din populaţia României
utilizează Internetul. Asta în timp ce 53% din populaţie nu a apelat niciodată la Internet, deşi a
auzit de el. Însă 33% - o treime din populaţia ţării noastre - nu a auzit încă de Internet!
Desigur numărul utilizatorilor tinde să crească (chiar dacă nivelul de folosire a serviciilor din
Internet continuă să fie redus), iar precedentul studiu, din Mai-Iunie, raporta 12%. Între cei
puţini care folosesc Internetul, potrivit studiului, cel mai răspândit ar fi serviciul de poştă
electronică (e-mail), la un nivel de 49%, conversaţia interactivă (chat) - 46%, căutarea de
informaţii - 37%, parcurgerea ştirilor (diverse) - 26%, informaţii despre locuri de muncă -
21%, iar pentru interacţiunea cu autorităţile - 18%. Pe ultimele locuri situându-se noutăţi de la
bursă -7%, parcurgerea horoscoapele sau a altor previziuni - 4%, la egalitate cu cumpărăturile.
La cel mai scăzut nivel situându-se, cu numai 2%, apelul la servicii bancare prin reţea.
Interesantă este şi constatarea că cei mai mulţi utilizatori accesează Internetul din locuri
publice şi foarte puţini din unităţile de învăţământ.
În primavara lui 2001, un studiu realizat de MediaResearch şi difuzat de eMarketer
susţinea că în anul 2000 ar fi navigat prin Internet 1,3 milioane de români, adică aproximativ
7% din populaţie (persoane peste 15 ani). Asta în timp ce în Slovenia erau 37%, în Estonia
21%, în Cehia 14%, iar în Ungaria peste 12%. În timp ce un studiu similar, din 1999, indica
doar 630 de mii... O dinamică destul de bună, se poate spune, , dar, chiar şi cu 13%, tot pe
ultimele locuri rămânem. Potrivit Indicelui Societăţii Informaţionale pe 2003, publicat pe
http://www.worldpaper.com/2003/oct02/isi2.html şi pe care îl redau în anexă, România ocupă
locul 45, , între Tailanda şi Columbia, în urma Bulgariei şi Rusiei. Acest indice e calculat
utilizând 4 sub-indici:

14
http://www.mcti.ro
15
“Ca unic punct de acces la serviciile şi informaţiile instituţiilor administraţiei centrale şi locale,
dezvoltarea acestui portal marchează începutul „reformei la ghişeu”, un program de anvergură prin care
Guvernul României îşi propune să promoveze transparenţa, să eficientizeze administraţia prin reducerea
costurilor şi a birocraţiei, să asigure accesibilitatea largă la informaţiile şi serviciile publice, indiferent de timp şi
de loc, să prevină şi să combată corupţia prin mijloace electronice.” , http://www.e-guvernare.ro/reforma.asp

_______________________________________________________________________ComunicarTe
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 11

1. adoptarea şi utilizarea computerului;

2. Internet şi comerţ electronic;
3. telecomunicaţii;
4. factori sociali.
Este clar că, pentru România, este un moment decisiv. Ţara nostră doreşte să intre într-o
lume în care regulile jocului comunicaţional la nivel macro-social sunt pe ale să se schimbe.
Se poate spune că România a prins un moment privilegiat în care, dacă reuşeşte să prindă
ritmul schimbărilor necesare, nu îi va fi greu să ajungă pe picior de egalitate cu ţări care acum
par a avea standarde de neatins. Automatizarea, informatizarea şi digitalizarea sunt termeni de
referinţă şi premise pentru o dezvoltare viitoare promiţătoare.

IV. De la societatea informaţională la societatea cunoaşterii

Pentru mulţi, sintagma de societate informaţională începe să fie deja depăşită. Tot mai
multe voci vorbesc despre o trecere de la societatea informaţională spre societatea
cunoaşterii. Internetul începe să îşi afirme tot mai multe valenţe, manifestându-se deja ca
resusrsă multidimensională:
1. resursă socială : Internet-ul este mai curînd o conexiune socială decât o nouă resursă, o
conexiune aptă să rezolve, într-o societate democratică, probleme ale comunităţii prin
comunicaţie şi distribuirea între cetăţeni a informaţiilor.
2. resursă intelectuală: cultura Internet este rezultatul unei diversităţi de oameni, care
exprimă o varietate de opinii şi interese, şi care subîntinde toate resursele posibile pentru
diseminarea informaţiilor şi comunicare.
3. resursă economică: remarcăm o dezvoltare deosebit de rapidã a comerţului on line (online
shopping), a tranzacţiilor financiare pe Net, diversificarea serviciilor interactive, în paralel
cu creşterea interesului marilor companii nu numai în a avea o prezenţă electronică, ci şi
în realizarea unor investiţii uriaşe în Net. 16
Potrivit acad. Mihai Drăgănescu17, societatea cunoaşterii presupune:

16
Dumitru Rădoiu, Internet, starea naţiunii, http://www.agora.ro/open/open5/cyber.html
17
Mihai Drăgănescu, Societatea informaţională şi a cunoaşterii. Vectorii societăţii cunoaşterii,
www.racai.ro/INFOSOC-Project/Draganescu_st_a01_new.pdf

_______________________________________________________________________ComunicarTe
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 12

1. O extindere şi aprofundare a cunoaşterii ştiinţifice şi a adevărului despre existenţă .

2. Utilizarea şi managementul cunoaşterii existente sub forma cunoaşterii tehnologice şi
organizaţionale.
3. Producerea de cunoaştere tehnologică nouă prin inovare.
4. O diseminare fără precedent a cunoaşterii către toţi cetăţenii prin mijloace noi, folosind cu
prioritate Internetul şi cartea electronică şi folosirea metodelor de învăţare prin procedee
electronice (e-learning).
5. Societatea cunoaşterii reprezintă o nouă economie în care procesul de inovare devine
determinant. Influenţa Internetului ca piaţă în societatea informaţională şi recunoaşterea
importanţei valorii bunurilor (activelor, assets) intangibile, în special cunoaşterea, re-
prezintă caracteristici ale noii economii.
6. Societatea cunoaşterii este fundamental necesar pentru a se asigura o societate
sustenabilă din punct de vedere ecologic.
7. Societatea cunoaşterii are caracter global şi este un factor al globalizării.
8. Societatea cunoaşterii reprezintă o nouă etapă a culturii.
Dacă în momentul de faţă societatea informaţională nu e încă pe deplin o societate a
cunoaşterii, acest lucru se datorează în primul rând neexploatării suficiente a valenţelor
Inernetului, precum şi lipsei unei strategii globale de implementare a noului tip de societate.
În acest context, societatea cunoaşterii va avea o naştere sincopată, cu eşecuri şi reveniri, cu
tatonări şi victorii parţiale.
Rămâne însă de necontestat faptul că direcţia noii evoluţii este oarecum stabilită şi că,
orice dezvoltări ulterioare va cunoaşte istoria acestei societăţi, informaţia şi cunoaşterea vor
juca un rol esenţial.

_______________________________________________________________________ComunicarTe
Societatea informaţională sau provocările celui de-al treilea val 13

BIBLIOGRAFIE

1. Mihai Drăgănescu, Societatea informaţională şi a cunoaşterii. Vectorii societăţii

cunoaşterii, www.racai.ro/INFOSOC-Project/Draganescu_st_a01_new.pdf
2. J. J. van Cuillenburg, O. Scholten, G. W. Noomen Ştiinţa comunicării, ed. Humanitas,
Bucureşti, 1998
3. Dumitru Rădoiu, Internet, starea naţiunii,http://www.agora.ro/open/open5/cyber.html
4. http://www.e-guvernare.ro/reforma.asp
5. www.infosoc.ro
6. http://www.mcti.ro
7. De la era industrială la societatea informaţională,
http://www.ccina.ro/Download/eCommerce.pdf
8. Tudorel Fătu&Alexandru Ţugui Ce urmează după societatea informaţională?,
http://www.edemocratie.ro/pub_dupa_socinfo.html
9. Elisabeta Stănciulescu, Teorii sociologice ale educaţiei, ed. Polirom, Iaşi, 1996
10. Alvin Toffler, Previziuni şi premise, ed. Antet, 1993
11. http://europa.eu.int/information_society/index_en.htm
12. http://www.worldpaper.com/enewsletters/101603.html
13. Mihai Jalobeanu, Totul despre accesul nostru la Internet; Cum apare el în sondaje şi cât
sunt acestea de credibile?, http://oc1.itim-cj.ro/~jalobean/Opinii/cred-demog.htm
14. Răzvan Peteanu, Lumea ca o reţea, http://www.agora.ro/open/open5/open_ww2.html

_______________________________________________________________________ComunicarTe