Către mine însumi

(Marcul Aurelius)

Cartea Întâi
1. De la bunicul meu Verus 1 am învăţat bunele moravuri şi stăpânirea irii.

!. Din renumele şi amintirea tatălui meu !" mo#estia şi un caracter bărbătesc.

$. De la mama mea $" milostenia şi acerea #e bine" precum şi înrânarea nu

#oar #e la aptele rele" ci c%iar şi #e la &ân#urile rele' mai mult" am învăţat
să #uc o viaţă simplă" oarte #eparte #e obiceiurile bo&ătaşilor.

. De la străbunicul meu  am învăţat să nu mer& la şcoala publică" să am

proesori buni acasă şi să ştiu că pentru astel #e lucruri omul nu trebuie să
se &ârcească nicio#ată.

*. De la cel care m+a crescut am în văţat să nu  ac parte nici #in parti#a

verilor" nici #in cea a albaştrilor la Circ" şi să nu+l susţin nici pe
,armularius" nici pe -cutarius la luptele &la#iatorilor' tot #e la el am
învăţat să mă stră#uiesc ără crâcnire" să+mi #oresc puţin" să muncesc cu
propriile mâini" să nu mă amestec în treburile altora şi să nu le #au
ascultare #eăimătorilor.

. De la Dio&netus * am învăţat să nu pier# timpul cu nimicuri şi să nu mă

încre# în spusele solomonarilor şi trişorilor cu privire la incantaţii"
alun&area #emonilor şi alte asemenea lucruri' şi să nu uresc prile/uri #e
ceartă" nici să nu mă #e#au cu patima unor astel #e intri&i" şi să accept
libertatea cuvântului' tot #atorită lui am mai învăţat să intru în tainele
ilooiei şi să iu un bun ascultător" întâi al lui 0acc%ius" apoi al lui
an#asis şi Marcianus' tot el m+a în#rumat să scriu #ialo&uri în tinereţe şi
să+mi #oresc un pat #e scân#uri şi o piele #e oaie" şi toate celelalte ce ţin
#e #isciplina &recească.

2. De la 3usticus  am alat că avem nevoie #e o îmbunătăţire şi #isciplinare a

caracterului' şi tot #e la el am învăţat să nu mă las atras în emulaţii soiste
ori să scriu #espre unele c%estiuni speculative" să nu rostesc la tot pasul
mici #iscursuri pil#uitoare şi să nu mă lau# ca un practicant statornic al
1
Annius Verus 4 bunicul #in partea tatălui" #e trei ori consul ăi preect al 3omei" ceea ce repreenta
încununarea carierei senatoriale.
!
Annius Verus 4 tatăl lui Marcus Aurelius' sora sa era căsătorită cu viitorul împărat Antonius ,ius" care l+a
a#optat pe Marcus Aurelius.
$
Domitia 5ucilla

5. Catilius -everus" bunicul mamei" #e #ouă ori consul şi preect al 3omei
*
 6iloo stoic
,rieten şi şi pictor
sătuitor apropiat al lui Marcus Aurelius ' a#ept al stoicismului

1
 #isciplinei sau ca unul care ace acte #e bunavoinţă pentru a crea impresie'
şi să mă abţin #e la olosirea retoricii" poeiei şi literaturii' şi să nu umblu
în casă cu %ainele #e stra#ă" nici să nu ac alte lucruri #e elul acesta' şi să+
mi scriu scrisorile cu simplitate" aşa cum era scrisoarea pe care i+a trimis+o
#e la -inuessa 3usticus mamei mele' iar în privinţa celor care m+au /i&nit
prin cuvinte sau mi+au acut rău" să iu #ispus să mă împac cu ei cu
usurinţă" #e în#ată ce au arătat că sunt &ata #e împăcare' şi să citesc cu
atenţie" ără îna mă
încuviinţe mulţumi
&rabă spuselecucelor
o înţele&ere #e supraaţă
care vorbesc a cărţii'
prea mult ' şi îişisunt
să nu
în#atorat pentru că mi+a a#us la cunoştinţă #iscursurile lui 7pictet" pe care
mi le+a transmis #in propria sa colecţie.

8. De la Apollonius 2 am învăţat libertatea voinţei şi păstrarea statornică şi

neabătută a scopului' şi am mai învăţat să nu ţin seama #e nimic altceva"
nici măcar pentru o clipă" #ecât #e raţiune' şi să iu întot#eauna acelaşi "
c%iar şi atunci cân# suăr #e #ureri cumplite" cu prile/ul morţii unui iu sau
în timpul unei boli în#elun&ate' şi să vă# limpe#e" într+o pil#a vie" că
acelaşi om poate i %otărât cît şi în&ă#uitor" #ân#u+şi poveţele ără
încrâncenare' am avut în aţa oc%ilor un om care+şi consi#era e9perienţa şi
talentul în privinta e9plicării principiilor ilooice #rept cele mai mici
#intre meritele
avoruri" ără a sale' şi #e
mă lăsa la el #ar
umilit" am şiînvăţat
ără acum să să
le lăsa primesc
treacă #e la prieteni
neobservate.

:. De la -e9tus 8 am învăţat să am o #ispoiţie binevoitoare şi am luat pil#a

unei amilii cârmuite în maniera patriar%ală" precum şi i#eea #e a trăi
potrivit cerinţelor naturii' am mai învăţat şi să iu &rav ără aectare" să am
&ri/ă #e interesele prietenilor şi să tolere persoanele i&norante" ca şi pe
acelea care+şi ormeaă opinii ără să stea prea mult pe &ân#uri; el avea
puterea #e a se acomo#a repe#e cu oricine" astel că #iscuţiile cu ele erau
mai plăcute #ecât orice lin&uşire' în acelaşi timp" era venerat în cel mai
înalt &ra# #e cei cu care avea relaţii' şi avea talentul #e a #escoperi şi
or#ona" într+un mo# inteli&ent şi meto#ic" principiile necesare unei vieţi
raţionale' şi nicio#ată nu a arătat mânie sau vreo alta patimă" #e care era
cu totul lipsit"într+un
încuviinţarea iin#" c%ip
în sc%imb"
#iscret"plin #e aecţiune'
şi pose#a şi putea să+şi
multa cunoaştere ărăarate
pic #e
ostentaţie.

1<. De la Ale9an#ru &rămăticul am învăţat să nu caut mereu &reşelile altora şi

să nu le a#uc reproşuri celor care rostesc e9presii barbare" &reşite sau
ciu#ate" ci să olosesc cu iscusinţa c%iar e9presia cuvenită" intro#ucân#+o
ie atunci cân# răspun#" încuviinţe sau mă alătur #iscuţiei #espre lucrul
însuşi" nu #espre cuvânt" ie printr+o altă su&estie potrivită" #eşi aparent
întâmplatoare.

2
8 6iloo stoic" e#ucator
prieten alalluiluiMarcus
MarcusAurelius
Aurelius

!
 11. De la 6ronto : am învăţat să observ câtă invi#ie" #uplicitate şi ăţărnicie se
ală într+un tiran" şi că în &eneral acelora #intre noi pe care+i numim
patricieni le lipseşte cel mai mult aecţiunea paternă.

1!. De la Ale9an#ru ,latonicul 1< am învăţat să nu spun nimănui ori să nu scriu

în nicio scrisoare că nu am timp liber' şi nici să nu+mi ne&li/e mereu
în#atoririle cerute #e relaţia cu aceia cu care convieţuiesc" prete9tân#
unele ocupaţii ur&ente.
1$. De la Catulus 11 am învăţat să nu iu nepăsător #acă un prieten îmi a#uce
vreo învinuire" c%iar #acă o ac ără motiv" ci să încerc să+l rea#uc la
atitu#inea sa obişnuită aţă #e mine' tot el m+a povăţuit să rostesc numai
lucruri rumoase #espre învăţători" aşa cum sunt cele #espre Domitius şi
At%eno#otus" şi să+mi iubesc copiii #in toată inima.

1. De la ratele meu -ev erus am în văţat să +mi iubesc ru#ele" să iubesc
a#evărul şi să iubesc #reptatea ' prin el am cunoscut învăţăturile lui
%rasea1!" =elvi#ius1$" Cato1" Dion1* şi 0rutus1 şi #e la el am primit i#eea
unei or&aniări politice în care e9istă aceeaşi le&e pentru toti" o societate
a#ministrativă cu &ri/ă aţă #e #repturile e&ale şi libertatea e&ală a
cuvântului" şi i#eea
toate libertatea celorunei cârmuiri
cârmuişi' totre&eşti
#e la care
el amsăluat
respecte
tăria mai presus #e
şi stăruinşa
neabătută cu care am cercetat ilooia' şi o înclinaţie #e a ace bine" #e a
le #a altora cu #ra&ă inimă" #e a preţui speranţa şi #e a cre#e că sunt iubit
#e prietenii mei' şi la el nu am observat nicio clipă că şi+ar i ascuns
părerile #espre cei pe care+i con#amnă" iar prietenii săi nu trebuiau să
&%icească ce+şi #orea sau ce nu #orea" întrucât totul era #estul #e limpe#e.

:
6ronto (1<< 4 c. 1 #. C%r.) 4 orator" retor şi &rămăti c roman a cărui mare reputaţie" e&ală celui a lui
Cato" Cicero şi >uintilian" s+a #atorat în principal #iscursurilor sale. Împăratul Antonius ,ius l+a numit
tutore al lui Marcus Aurelius şi 5ucius Verus" cu cel #intâi păstrân# o prietenie strânsă
1<
6iloo care l+a însoţit pe Marcus Aurelius în e9pe#iţia #in ,anonia (către anul 12*)
11
6iloo stoic" prieten al lui Marcus Aurelius
1!
,ublius Clo#ius %rasea ,aetus (m. #. C%r.) 4 senator roman" celebru pentru opoiţia sa aţă #e
împaratul ?ero. A părăsit -enatul atunci cân# membrii acestu ia l+au elicitat pe ?ero pentru moartea
mamei sale" Aprippina (*:). Din #e&ust aţă #e con#uita imorală a împăratului" s+a retras #in viaţa publică
între $ şi " an în care acesta l+a con#amnat la moarte. @i+a petrecut ultimele clipe #iscutân# #espre
nemurirea suletului cu prietenul său" Demetrios Cinicul
1$
=elvi#ius ,riscus (m. 2: #. C%r.) 4 stoic roman" &inerele lui %rasea" a #evenit pretor în anul 2<.
-usţinător al libertăţii #e e9primare neîn&ră#ite" a ost con#amnat la moarte #e către împăratul Vespasian
1
Marcus ,orcius Cato (:*+ î. C%r.)" supranumit Cato #in tica sau Cato cel ânăr" strănepot al lui Cato
Cenorul" li#er al parti#ei Bptimates (aristocraţia conservatoare) care încerca să menţină republica romană.
A#ept al stoicismului" s+a sinucis atunci cân# puterea a ost preluată #e ulius Cear" În lucrarea Bellum
Civile a poetului 5ucanus (sec.  #. C%r.)" Cato e preentat ca un mo#el #e virtute
1*
Dion =risostomul" numit şi Dion #in ,rusa (c. < 4 c. 11! #. C%r.) 4 retor şi iloo &rec' e9ilat #e
Domitian" a revenit în 8! la 3oma. În scrierile şi #iscursurile sale a populariat învăţăturile ilooilor stoici
1
Marcu unius 0rutus (8* 4 ! î. C%r.) 4 con#ucător al conspiratorilor care l+au asasinat pe ulius Cear în
' înrânt la ,%ilippi #e armatele reunite ale lui Marc Antoniu şi Bctavian" s+a sinucis" #ân#u+şi seama #e
pier#erea cauei republicane. ân#itor stoic" a scris câteva tratate ilooice şi opere literare" #in care nu s+a
păstrat niciuna

$
 1*. De l a M a9imus 12 am învăţat să mă călăuesc #upă propriile &ân#uri şi
simţăminte şi să nu mă las atras în alte #irecţii' şi am învăţat să iu bine
#ispus în toate împre/urările" c%iar şi atunci cân# ac bolnav' şi să &ăsesc
ec%ilibrul cuvenit între blân#eţe şi #emnitate" şi să ac ceea ce am #e ăcut
ără să mă plân&. Am observat că toată lumea era încre#inţată că între
spusele şi &ân#urile sale nu era nicio #eosebire" şi că în tot ceea ce ăcea
nu avea nicio intenţie mesc%ină ' nicio#ată nu arăta uimire sau surprin#ere"
nu
nu se
era&răbea
încurcatnicio#ată şi nu amâna
sau posomorât nicio#ată
şi nici nu râ#eacepentru
avea #e
a+şiăcut" #upăiritarea"
ascun#e cum
#upă cum" pe #e altă parte" nicio#ată nu era pătimaş sau bănuitor. 7ra
obişnuit să acă acte caritabile" era &ata oricân# să ierte şi nu era nicio#ată
ăţarnic' şi părea mai #e&rabă un om care nu putea i în#epărtat #e la calea
cea #reaptă #ecât unul care #evenise mai bun. De asemenea am observat
că nimeni nu putea în#răni să crea#ă că e un om mai bun #ecât acesta. În
plus" mai stăpânea şi arta #e a ace &lume ără a răni pe cineva" ci iin# pe
placul tuturor.

1. 5a t atăl m eu 18 am observat blân#eţea irii' o %otărâre #e neclintit în

privinţa lucrurilor pe care le stabilise #upă o #eliberare în#elun&ată şi
aptul că nu se bucura în niciun el #e lucrurile acelea pe care oamenii le
numesc onoruri'
perseverenţa" am mai văut
#isponibilitatea #e a+ilaasculta
el #ra&ostea
pe aceia aţă
care #e muncă
aveau ceva şi#e
propus pentru proesperitatea tuturor" tăria cu care cre#ea că iecărui om
trebuie să i se #ea potrivit meritelor sale" precum şi o cunoaştere" #ată #e
e9perienţă" a prile/urilor cân# trebuie să se acţionee erm şi căn# trebuie
să se stea #eoparte. @i am observat că îşi înrânsese orice pasiune pentru
băieţi' #e asemenea se consi#era pe sine e&al cu toţi ceilalţi cetăţeni şi i+a
#ele&at pe prietenii săi #e obli&aţia #e a cina cu el sau a+l însoţi cân#
mer&ea în străinatate" iar cei care nu+l putuseră însoţi" #in caua unor
situaţii ur&ente" îl &ăseau întot#eauna acelaşi. Am mai remarcat şi obiceiul
său #e a stu#ia atent toate c%estiunile supuse #eliberării" ca şi insistenţa
sa" şi aptul că nu+şi oprea nicio#ată cercetările mulţumin#u+se cu primele
aparenţe' şi îşi păstra prietenii" nu se plictisea repe#e #e ei" #ar nici nu le
arta
mereuo aecţiune ieşităam#inmai
bine #ispus' comun'
învăţatşi #e
eralamulţumit în toate
el să prevă# împre/urările"
lucrurile pe un şi
termen în#elun&at şi să+i a/ut pe cei mărunţi ără a ace #in aceasta un
prile/ #e lau#ă' şi să+mi pun #e în#ată întrebări în privinţa aplauelor
populare şi oricărei lin&uşiri' să suprave&%e întot#eauna lucrurile
necesare pentru a#ministrarea imperiului" să iu un bun a#ministrator
pentru o asemenea purtare" aşa cum a ăcut şi el. ?ici nu era superstiţios în
privinţa eilor" nici nu+i atră&ea pe oameni cu #aruri" încercăn# să le acă
plăcere sau lin&uşin# &loata" ci în toate arată sobrietate şi ermitate'
nicio#ată nu a avut &ân#uri sau apte răuvoitoare şi nici n+a arătat #ra&oste
pentru noutate. ar lucrurile care #uc în vreun el la o viaţă como#ă" si pe
care 6ortuna le oeră #in abun#enţă" le olosea ără truie şi ără să+şi ceară
12
18 Clau#ius
7ste vorbaMa9imus iloo stoic"
#e tatăl a#optiv al lui prieten
Marcusapropiat
Aurelius"alîmpăratul
lui MarcusAntonius
Aurelius,ius


 iertare" astel ca atunci cân# le avea se bucura #e ele ără aectare iar
atunci cân# nu le avea nu tân/ea #upa ele. ?imeni nu putea spune #espre el
ca era un soist" un sclav neserios şi vorbăreţ sau pe#ant' #ar toţi
recunoşteau ca e un om matur" #esăvârşit #easupra oricărei lin&uşiri" în
stare să+şi orân#uiască propriile treburi şi pe ale altora. În aara #e asta" îi
preţuia pe a#evaraţii ilooi şi nu+i respin&ea pe cei care se pretin#eau
ilooi" #ar nici nu se lăsa amă&it #e ei. Conversa cu usurinţă şi se ăcea
plăcut ără să+i nu
mo# reonabil" /i&nească pe ceilalţi
ca o persoană careprin aectare.
să+şi iubeascăÎşiviaţa
în&ri/ea
mai sănătatea
presus #eîn
orice" nici ţinân# cont #e inăţişarea sa" #ar nici într+um mo# ne&li/ent" ci
aşa încât să aibă rareori nevoie #e iscusinţa me#icului" #e #octorii sau #e
alte leacuri. 7ra &ata să lase loc" ără invi#ie" celor care #eţineau o însuşire
anume" cum ar i elocinţa" cunoaşterea le&ii" a moravurilor sau a oricărui
alt subiect' şi îi a/uta" pentru ca iecare să se poată bucura #e renume
potrivit meritelor sale' şi acţiona întot#eauna aşa cum o cereau instituţiile
şi interesele ţării sale" ără să arate vreo aectare. Mai mult" nu era iubitor
#e sc%imbare şi nici nestatornic" ci îi plăcea să stea în aceleaşi locuri şi să
acă aceleaşi lucruri' şi #upă #urerile cumplite #e cap revenea #e în#ată"
proaspăt şi plin #e vi&oare" la ocupaţiile sale obişnuite. ?u avea secrete"
#ecât oarte puţine" şi acestea le&ate #oar #e c%estiunile publice" a
construirii #e era
acest el" căci clă#iri publice"
un om a #onaţiilor
care se preocupa #ecătre
ceeapopor şi a altor
ce trebuie lucruri
să ie ăcut"#e
nu #e renumele pe care îl #obân#eşte cineva prin aptele sale. ?u ăcea
baie la ore nepotrivite anotimpului' nu era pasionat să+şi construiască
locuinţe" nici interesat #e ceea ce mânca" #e ţesătura şi culoarea %ainelor
sale ori #e rumuseţea sclavilor săi. =ainele le primea #e la 5orium" vila sa
#e pe coastă" şi" în &eneral" #e la 5anuvium. @tim cum s+a purtat cu
perceptorul #e la usculum care i+a cerut iertare' şi aşa se purta
întot#eauna. ?u se ala în el nimic aspru" a&itat ori violent" ori" cum s+ar
putea spune" ceva #us până la limită' #impotrivă cerceta lucrurile unul câte
unul" #e parcă ar i avut tot timpul #in lume" ără să le amestece" în mo#
or#onat" cu vi&oare şi constanţă.  se potriveşte lui şi ceea ce se ştie #espre
-ocrate" că era în stare să se înrânee" cât şi să se bucure #e lucrurile #e la
care mulţi
e9cese. Darsunt
a iprea slabi
#estul #e să se abţină"
puternic şi #e
pentru care nu înranarea
a suporta se pot bucura
şi a ără
i
cumpătat în bucurie este semnul unui om care are un sulet #esărvârşit şi
#e neînrânt" aşa cum a arătat+o tatăl meu în timpul bolii lui Ma9imus.

12. Eeilor le sunt în#atorat pentru că am bunici buni" parinţi buni" o soră bună"
proesori buni" asociaţi buni" ru#e şi prieteni buni" aproape totul. Mai mult
le" sunt în#atorat eilor pentru că nu m+am &răbit să a#uc /i&niri nici unuia
#intre ei" #eşi aveam o înclinaţie care" #acă mi s+ar i ivit prile/ul" m+ar i
putut împin&e la aşa ceva; #ar" prin avorurile lor" nu a apărut nicio#ată un
astel #e concurs #e împre/urări care să mă pună la încercare. 5e mai sunt
recunoscător eilor şi pentru că am ost crescut #e concubina bunicului" că
mi+am păstrat loarea tinereţii şi nu am ăcut #ova#a bărbăţiei înaintea
timpului cuvenit" ba c%iar am amânat această clipă' că am ost supus unui

*
 con#ucător şi tată care a putut să+mi înlăture toată mân#ria şi m+a ăcut să
ştiu că un om poate trăi într+un palat ără să+şi #orească panici" veşminte
bro#ate" torţe" statui şi orice spectacol #e elul acesta" şi că stă în puterea
unui asemenea om să a/un&ă oarte aproape #e mo#ul #e a trăi al unei
persoane private" ără ca" #in acest motiv" să aibă &ân#uri mai mesc%ine
sau să ie mai ne&li/ent în privinţa lucrurilor care trebuie ăcute #e un
con#ucător pentru interesul public. 5e mulţumesc eilor că mi+au #at un
astel
asupra#emea
rate"
cu care a putut"
atenţie prinîncaracterul
şi care" său moral"
acelaşi timp" să mă acă
m+a încantat să ve&%e
cu respectul şi
cu #ra&ostea sa' le mulţumesc pentru că o#raslele mele nu sunt lipsite #e
minte şi nu au un trup #iorm' că nu am avansat mai mult în retorică"
poeie şi alte stu#ii" în care m+aş i an&a/at poate cu totul" #acă aş i văut
că ăceam pro&rese' că m+am &răbit să+i aşe pe cei care m+au crescut în
locuri #e onoare" pe care păreau să le #orească" ără a+i amâna cu speranţa
că aveam s+o ac cân#va" iin#că erau încă tineri' le mulţumesc eilor că i+
am cunoscut pe Apollonius" 3usticus" Ma9imu9' pentru că mi s+a arătat
limpe#e" #e multe ori" cum trebuie să ie traiul în acor# cu natura" iar #acă
nu reuşesc să am o asemenea viaţă e #in propria+mi vină şi pentru că nu
am respectat mustrările eilor şi" aş putea spune" poruncile lor #irecte' le
mai sunt în#atorat eilor pentru că trupul meu s+a #ove#it reistent" orice
el #e viaţă şi
%eo#otus" voică"i #upa
#us' ce
că am
nu am atins
căut nicio#ată
în patimi pe 0ene#icta"
amoroase" nici pe şi
m+am vin#ecat'
#eşi a#esea am avut neînţele&eri cu 3usticus" nu am acut nimic pentru
care să trebuiască să mă căiesc' le sunt recunoscător eilor pentru că" #eşi
soarta a vrut ca mama să moară tânără" ea şi+a petrecut ultimii ani #in viaţă
cu mine' că" ori #e câte ori am vrut să a/ut un om alat la nevoie" sau cu un
alt prile/" nu mi s+a spus nicio#ată că nu aveam mi/loacele s+o ac' şi că
mie nu mi s+a întâmplat nicio#ată să a/un& în acea situaţie" să trebuiască să
primesc ceva #e la altul' că am o asemenea soţie" atât #e ascultătoare" #e
iubitoare şi #e simplă' că am avut o mulţime #e ma&iştri buni pentru copiii
mei' le mai mulţumesc eilor pentru că mi s+au arătat în vis leacuri
împotriva scuipatului #e sân&e şi ameţelilor şi că" atunci cân# aveam o
înclinaţie către ilooie" nu am căut în mâinile vreunui soist şi nu mi+am
irosit timpul căci
#in vă#u%' citin#toate
istorii sau #escâlcin#
aceste silo&isme"
lucruri se pot oricu
ace #oar cercetân#
a/utorulapariţiile
eilor şi
ale soartei.
Acestea s+au scris în ţara Fuailor1:" pe malul râului ranua.

Cartea a #oua
1:

În latineşte
acela quadi" populaţie &ermanică stabilită în Moravia #e astăi" ocupân# un teritoriu învecinat cu
al marcomanilor


1. Începe+ţi #imineaţa icân#u+ţi; o să mă întâlnesc cu unii sâcâitori"
nerecunoscători" truaşi" necinstiţi" pimuitori" nepritenoşi. oate acestea li
se întâmplă #in caua că nu ştiu ce e binele şi ce e răul. Dar eu" care am
cunoscut natura rumoasă a binelui şi natura urâtă a răului" şi natura celui
care ace rău" şi care e înru#it cu mine" nu #oar prin sân&e ori sămânţa" ci
si
potpentru că #e
i rănit e parte #in aceeaşi
vreunul inteli&enţă
#intre ei" pentru căşinimeni
aceeaşinu+mi
esenţăpoate
#ivină" nici nu
statornici
ceea ce este urât" nici nu mă pot mânia pe ru#a mea" ori s+o urăsc" pentru
că suntem ăcuţi să lucrăm împreună" asemenea picioarelor" mâinilor"
&enelor" asemenea şirurilor #e sus şi #e /os ale #inţilor. Aşa#ar" a i
potrivnici unii altora e împotriva irii" iar cei ce se mânie şi se în#epărteaă
#e semenii lor le sunt potrivnici acestora.

!. Astel sunt eu; alcătuit #in carne" o biată sulare şi raţiunea con#ucătoare.
Avârle+ţi cărţile' nu te mai lăsa #istras" căci nu ţi se în&ă#uie" ci" #e parcă
ai i pe cale să mori" #ispreţuieşte carn ea; e #oar sân &e" oase şi o
împletitură #e nervi" vene şi artere. 5a el" priveşte sularea #rept ceea ce
e" aer" şi nu întot#eauna acelaşi" căci în iecare clipă e scos aară şi iarăşi
tras înapoi. nu
om bătrân' Ceamai
#e+aîn&ă#ui
treia este
să raţiunea
ii sclav"con#ucătoare. Cu&etă
ori tras #e sori ca o lamarionetă
ea; eşti un
înspre mişcări contrare vieţii sociale" nu mai i nemulţumit cu soarta ta #e+
acum şi nici nu mai #ispreţui viitorul.

$. ot ceea ce vine #e la ei e plin #e ,rovi#enţă. Ceea ce aparent vine #e la

soartă" #e la întâmplare" nu e separat #e natură şi e întreţesut cu lucrurile
orân#uite #e ,rovi#enţă. De aici #ecur& toate' în plus" mai e9istă o orţă a
necesităţii olositoare între&ului univers #in care eşti o părticică. Dar ceea
ce a#uce natura între&ului univers este bun pentru iecare parte a naturii" şi
slu/eşte la meţinerea acestei naturi" căci universul se menţine atât prin
transormarea elementelor" cât şi prin transormările suerite #e lucrurile
compuse #in elemente. ,rincipiile acestea să ie #e a/uns pentru tine"
consi#eră+le întot#eauna
încât să nu mori i#ei esenţiale.
nemulţumit" Dar alun&ă
ci bine #ispus setea #e cărti"
şi recunoscător astel
#in inimă
eilor.

. Aminteşte+ţi cât timp ai amânat aceste lucruri" şi cât #e #es ţi+au oerit eii
înlesnirile lor" şi totuşi nu te+ai olosit #e ele. Acum" în sârşit" trebuie să+ţi
#ai seama #in ce univers aci parte şi #in care principiu călăuitor al
universului se tra&e e9istenţa ta" ca un elu9" şi să ali că ţi s+a stabilit un
anume ră&a măr&init" iar #acă nu vei olosi prile/ul acesta pentru a alun&a
norii #in mintea ta" el va #ispărea" tu însuţi vei pieri şi ocaia nu se va mai
întoarce nicio#ată.

*. În iecare clipă &ân#eşte statornic" ca ro man şi b ărbat" să aci tot ceea ce

trebuie să aci cu #eplină şi simplă #emnitate" să ai sentimentul aecţiunii"

2
 libertăţii şi #reptăţii şi să te #escarci #e toate celelalte &ân#uri. @i vei
a/un&e la această uşurare #acă vei #esăvârşi iecare aptă #in viaţa ta #e
parcă ar i ultima" lăsân# la o parte ne&li/enţa şi aversiunea pătimaşă
nascută #e raţiune" precum şi ăţărnicia" iubirea #e sine" la el
nemulţumirea aţă #e ceea ce ţi+a ost %ărăit. Vei cât #e puţine sunt
lucrurile #e care are nevoie omul pentru a #uce o viaţă care să se scur&ă în
linişte" asemănătoare e9istenţei eilor' căci la răn#ul lor" eii nu vor cere
nimic mai mult #e la cel care respectă aceste lucruri.
. 6ă+ţi rău ţie" ă+ţi rău" sulete al me u' #ar nu vei mai avea prile/ul #e a+ ţi
recăpăta preţuirea pentru tine însuţi. Viaţa iecărui om e #e a/uns pentru el"
iar a ta e pe sârşite' totuşi" suletul tău nu se venereaă pe sine" ci a#uce
ericirea în suletele celorlalţi.

2. e #istra& cumva aptele şi întâmplările care te atin& #in e9teriorG Acor#ă+

ţi timpul #e a învaţa ceva nou şi bun" şi nu te mai lăsa târât în toate părţile.
Dar asta nu înseamnă să mer&i până la capăt în partea cealaltă" căci sunt
ne&%iobi şi aceia care se ostenesc toată viaţa în activitatea lor şi totuşi nu+
şi în#reaptă iecare mişcare ori iecare &ân# spre o ţintă bine stabilită.

8. 3areori
neericit's+a#ar
creut că acela
cei care care nu observă
nu observă ce şisetulburările
mişcările petrece în mintea altuia
propriilor e
minţi
sunt cu si&uranţă neericiţi.

:. 5a acestea trebuie să te &ân#eşti mereu; care este natura între&ului" şi care

este natura mea" cum sunt le&ate acestea între ele" care parte aparţine cărui
între&' şi să te &ân#eşti că nu te împie#ică nimeni să aci şi să spui
întot#eauna lucrurile care se potrivesc naturii #in care eşti parte.

1<. Comparân# aptele rele 4 pornin# #e la înt ele&erea un ui om #e rân# +

eorast!< spune" ca un a#evărat iloo" că #elictele comise #in #orinţă
sunt mai blamabile #ecât acelea comise #in mânie. Căci acela care este
aţâţat #in mânie pare să se în#epărtee #e raţiune cu o anumită #urere şi
reţinere inconştientă'
plăcere" pare #ar celel"care
să ie" într+un mairăneşte #in #orinţă"
necumpătat iin# motivat
şi mai muieresc #e
în aptele
sale. Atunci" pe #rept cuvânt şi ca un iloo vre#nic #e acest nume" el
spunea că #elictul săvârşit cu plăcere este mai blamabil #ecât cel comis
#in #urere' căci" pe ansamblu" seamănă mai mult cu un ne#reptăţit cel
care" se lasă pra#ă mâniei" pe cân# celălalt e mânat #e propriul impuls #e a
ace rău" a/un&ân# să comită ne#reptatea împins #oar #e #orinţă.

11. De vreme ce s+ar putea să părăseşti lumea aceasta c%iar acum"

orân#uieşte+ţi iecare aptă şi &ân# în uncţie #e asta. Dacă e9istă ei"
!<
eorast (c. $2! + . !82 î. C%r.) 4 iloo peripatetic &rec" #iscipol al lui Aristotel" căruia i+a urmat la
con#ucerea 5Hceum+ului. În lucrările sale #espre etică reitera noţiunea aristotelică a pluralităţii virtuţilor" cu
viciile lor aerente"
#oar accesorii #e lu9şialerecunoştea o anumită importanţă bunurilor e9terioare" pe care stoicii le consi#erau
vieţii umane

8
 plecarea #intre oameni nu e un lucru #e care să+ţi ie teamă" căci eii nu te
vor a#uce în contact cu răul' #aca #impotrivă" ei nu e9istă" sau nu+i
preocupă lucrurile omeneşti" ce înseamnă pentru mine să trăiesc într+un
univers lipsit #e ei sau #e ,rovi#enţăG Dar în realitate ei e9istă" le pasă #e
treburile omeneşti şi i+au #at omului toate puterile ca să+l a/ute să nu ca#ă
în capcana relelor a#evărate. Cât #espre celelelalte" #acă ar i ost ceva rău
în ele" eii s+ar i în&ri/it şi #e asta" pentru ca omul să aibă puterea #e a
că#ea în capcană.
acă viaţa mai reaGAstel" cum#acă
Dar nici poatearceva care nu acenici
i neştiutoare" un #acă
om mai rău să+i
ar avea
cunoaşterea" însă nu şi puterea #e a se păi #e lucrurile acestea sau #e a le
în#repta" nu e cu putinţă ca natura universului să le i trecut cu ve#erea'
#upa cum nu e cu putinţă să i ăcut vreo &reşeală atât #e mare" #in
neputinţă ori #in nepricepere" astel ca binele şi răul să li se întâmple" ără
osebire" celor buni şi celor răi. 6ără nicio în#oială" moartea şi viaţa" aima
şi lipsa #e preţuire" #urerea şi plăcerea" toate acestea li se întâmplă în mo#
e&al oamenilor buni şi celor răi" iin# lucruri care nu ne ac nici mai buni
nici mai răi. De aceea" nu sunt nici bune" nici rele.

1!. Cât #e re pe#e #ispar toate lucrurile" mai în tâi în uni vers corpurile însele"
apoi în nemăr&inirea timpului amintirea lor' care este natura celor
percepute
înricoşeaă#eprin
simţuri" maioriales
#urere" sunta vonite
celor care atra& cu
#e aima momealacâtplăcerii
trecătoare' ori
#e lipsite
#e valoare" vre#nice #e #ispreţ" vremelnice ţi sortite morţii sunt ele 4 e
rolul acultăţii intelectuale să le observe pe toate acestea. Mai trebuie să
observe şi ce preamăresc aceste opinii şi voci" ce este moartea şi #acă un
om o cerceteaă ca atare" şi prin puterea #e abstracţie a raţiunii" separă în
parţile alcătuitoare toate lucrurile care se arată înc%ipuirii" le va consi#era
ca iin# nimic altceva #ecât o lucrare a naturii' iar #acă este vreunul care
să se teama #e o lucrare a naturii" acela este un copil. otuşi" aceasta nu e
#oar o lucrare a naturii" ci şi ceva ce a/ută la în#eplinirea scopurilor ei. În
sârşit" mai trebuie să observe şi cum este le&at omul #e eitate" prin care
parte #in el şi cum e rân#uită această le&are.

1$. ?imic nu scormoneşte

peste tot" este mai vre#nic #e #ispreţ pământului"
în măruntaiele #ecât un om#upă
care cum
se învârte
spune curios
poetul"
şi caută să ale ce e în mintea vecinilor săi" ără să+şi #ea seama că e
în#ea/uns să se întoarcă spre &eniul #inlăuntrul său şi să+l slăvească #in
toată inima. ar a venera un &eniu înseamnă să+l păstrei neîntinat #e
patima" #e nec%ibuinţa şi #e nemulţumirile pricinuite #e aptele eilor şi
oamenilor. Căci cele ce vin #e la ei merită să ie venerate pentru
#esăvârşirea lor" iar cele ce vin #e la oameni ar trebuie să ne ie #ra&i #in
motive #e înru#ire. A#esea c%iar" într+un el" acestea ne stârnesc mila prin
neştiinţa lor #e a #eosebi binele #e rău" #eectul acesta neiin# mai pre/os
#ecât cel care ne lipseşte #e puterea #e a #eosebi lucrurile albe #e cele
ne&re.

:
 1. C%iar #acă ai av ea #e trăit trei mii #e ani" ori eci #e mii #e ani"
aminteşte+ţi că omul nu pier#e #ecât viaţa pe care o traieşte acum" şi nu
trăieşte nicio alta viaţă #ecât cea pe care o trăieşte acum. Astel" toţi sunt
a#uşi la aceeaşi măsură" căci preentul e acelaşi pentru toţi" #eşi cele ce
pier nu sunt la el' şi astel" ceea ce se pier#e pare #oar o clipă. n om
nu+şi poate pier#e trecutul sau viitorul" căci" #acă nu are ceva" cum i se
poate lua acest cevaG Aşa#ar" la #ouă a#evăruri trebuie să te &ân#eşti
mereu;
circular"mai întâi"
şi nu toate#eosebire
e nicio lucrurile #in
#acăvecie au orme
un om i#enticelucruri
ve#e aceleaşi şi se succe#
într+o
sută #e ani sau #ouă sute sau într+un timp ininit' în al #oilea rân#" cel care
traieşte cel mai mult şi cel care va muri cel mai curân# pier# e9act acelaşi
lucru" căci preentul este sin&urul lucru #e care poate i lipsit un om" #acă
e a#evărat că acesta e sin&urul lucru pe care îl are" iar un om nu poate
pier#e un lucru pe care nu+l are.

1*. Aminteşte+ţi că totul este părere. Ceea ce spunea cinicul Monimus !1 e #e la

sine înţeles' #e la sine înţeles e şi olosul acestor cuvinte" în măsura în care
semniicaţia care li se #ă se păstreaă în mar&inile a#evărului.

1. -uletul omului se răneşte pe sine în primul rân# atunci cân#" pe cât stă în
puterea
nemultumiţilui" #e
#evine un ce
tot ceea abces ori o tumoare
se întâmplă înseamnăa auniversului.
ne separa #eCăci a i
natură"
într+o parte în care sunt conţinute naturile tuturor celorlate lucruri. În al
#oilea rân#" suletul se răneşte pe sine atunci cân# se #epărteaă #e toţi
oamenii sau se în#reaptă spre ei cu intenţia #e a le ace rău" aşa cum sunt
suletele celor mânioşi. În la treilea rân#" suletul se răneşte pe sine atunci
cân# este stimulat prea tare #e plăcere ori #urere. În al patrulea rân#"
atunci cân# /oacă un rol şi ace sau spune ceva lipsit #e sinceritate şi #e
cinste. În al cincilea rân#" atunci cân# în&ă#uie ca vreo aptă sau mişcare
#e+a sa să ie ără ţel" ori ace vreun lucru pe necu&etate" căci e #rept că
până şi lucrurile cele mai mărunte să ie ăcute avân# în minte un anumit
ţel' iar ţelul animalelor raţionale este #e a urma raţiunea şi le&ea celei mai
vec%i cetăţi şi or&aniări politice.

12. Durata vieţii omeneşti e #oar un pu nct #e veşnicie" substanţa ei e în

cur&ere necontenită" percepţia e înceţoşată" alcătuirea între&ului corp e
supusă putreacţiei" suletul e conu" soarta e &reu #e &%icit" iar aima un
lucru lipsit #e /u#ecată. Într+un cuvânt toate cele care aparţin trupului sunt
ca o apă cur&ătoare" ceea ce aparţine suletului e vis şi abur" viaţa e un
răboi şi scurta şe#ere a unui călător într+un ţinut străin" iar #upă aimă nu
urmeaă altceva #ecât uitarea. Atunci" ce poate călăui un om G n lucru
şi numai unul; ilooia. Aceasta presupune însă păstrarea &eniului
#intr+un om #eparte #e violenţă" nevătămat" #easupra #urerilor şi
plăcerilor" astel încât să nu acă nimic ără un ţel" nici cu alsitate ori cu
ăţărnicie" şi ără să simtă că alt om să acă sau să nu acă ceva' şi" în plus"
să accepte tot ceea ce se întâmplă şi tot ceea ce e sortit ca venin# #e acolo
!1
6iloo cinic" #iscipol al lui Dio&ene

1<
 #e un#e a venit şi el însuşi' şi" în sârşit" să accepte moartea cu suletul
împăcat" întrucât nu înseamnă nimic altceva #ecât #escompunerea
elementelor #in care e alcătuită iecare iinţă. Dar #acă elementele care se
transormă mereu unele într+altele nu sueră niciun rău" #e ce ar trebui ca
omul să aibă vreo teamă aţă #e transormarea şi #escompunerea tuturor
acestor elementeG Căci aceasta se ace în conormitate cu natura" şi nimic
#in ceea ce se ace potrivit naturii ne este rău.
!!
Acestea au ost scrise la Carnuntum

Cartea a treia

1. Ar trebui să ţinem seama nu #oar #e aptul că viaţa noastră se iroseşte ilnic şi

rămâne #in ea o parte #in ce în ce mai mică" ci şi" că #acă omul ar trăi mai
mult" nu e prea si&ur #acă+şi va păstra puterea #e înţele&ere şi pe aceea #e
contemplare care ţinteşte la cunoaşterea celor #ivine şi a celor omeneşti. Căci
#acă îmbătrânin# ne pier#em minţile" puterea #e a respira şi #e a ne %răni"
ima&inaţia" apetitul şi toate celelalte #e elul acesta nu vor #a &reş' #ar puterea
#e a ne olosi #e noi înşine" #e a ne în#eplini în#atoririle" #e a ace limpe#e
#eosebirea între aparenţe" #e a &ân#i #acă un om trebuie să părăsescă acum
lumea aceasta şi altele asemenea ce necesită o raţiune absolută" toate acestea
au #isparut #e/a. Aşa#ar" trebuie să ne &rabim" nu numai #in cauă că în
iecare i ne apropiem #e moarte" ci şi #eoarece puterea #e a concepe lucrurile
şi cea #e a le înţele&e înceteaă cele #intâi.

!. De asemenea" ar trebui să observăm că până şi lucrurile care urmeaă celor

pro#use potrivit rân#uielilor naturii au câte ceva plăcut şi atră&ător. De pil#ă"
la coacerea pâinii" coa/a unor bucăţi se crapă" arătân# altel #ecât ar i vrut
brutarul" cu mesteşu&ul său" #ar aptul acesta are rumuseţea lui şi" în mare
măsură" aţâţă #orinţa #e a mânca. 5a el smoc%inele" atunci cân# sunt #estul
#e coapte" plesnesc" iar la măslinele coapte c%iar apropierea #e putreiciune
a#au&ă o anumită rumuseţe ructelor. @i spicele #e &râu care se apleacă la
pământ" increţiturile #e pe runtea leului" spuma care ţâşneşte #in botul
bourilor şi multe alte lucruri 4 cu toate că sunt #eparte #e a i rumoase" #acă
ar i să le cercetăm cu severitate 4 totuşi" ele #ecur& #in lucrurile alcătuite #e
natură" a/ută la împo#obirea acestora şi încântă mintea' astel că" #acă cineva
ar simţi şi ar scruta mai a#ânc lucrurile ce sunt nascute în univers" cu &reu s+ar
&asi unul care" apărân# pe cale #e consecinţă" să nu+i pară alcătuit astel încât
să oere plăcere. @i aşa el va privi c%iar şi ălcile căscate ale iarelor salbatice
cu la el #e multă încântare ca pe acelea pe care le arată pictorii şi sculptorii
prin imitaţie' şi într+un bătrân sau o bătrână va putea ve#ea o anume
maturitate şi rumuseţe' şi va putea privi cu oc%i caşti #ră&ălăşenia atră&ătoare
!!
Carnuntum 4 cea mai importantă tabără a le&iunii romane #e la &raniţa Dunării super ioare" situată la
,etronell" la !< mile est #e Viena. În 1< a #evenit capitala provinciei ,anonia -uperioară. Campania lui
Marcus
12$ Aurelius împotriva marcomanilor" avân# #rept baă aceste ortiicaţii" s+a #esăşurat între 121 şi

11
 a tinerilor' şi multe asemenea lucruri se vor arăta plăcute nu iecăruia" ci #oar
aceluia care a intrat cu a#evărat în armonie cu natura şi lucrările sale.

$. Dupa ce a tămă#uit nenumarate boli" =ipocrate a căut la pat şi a murit.

Cal#eenii au prevăut moartea multora" şi apoi soarta i+a prins şi pe ei în
&%eare. Ale9an#ru" ,ompei şi Caius Cear" #upă ce au #istrus complet cetăţi
între&i şi în luptă au nimicit eci #e mii #e călăreţi şi pe#estraşi" şi ei" în cele
#in urmă"
ocului #inşi+au pier#ut
univers" şi+a viaţa. =eraclit"
văut trupul #upăcuceapă
umplut a speculat atât
şi a murit pe seama
mân/it peste tot
cu noroi. @i pă#uc%ii l+au #istrus pe Democrit' iar alţi pă#uc%i l+au #istrus pe
-ocrate. Ce înseamnă toate acesteaG e+ai îmbarcat" ai ăcut călătoria" ai a/uns
la ţărm' coboară. Dacă" într+a#evăr" cobori într+o alta viaţă" nu e nevoie #e ei"
nici măcar acolo. Dar #acă a/un&i într+o stare lipsită #e senaţii" vei înceta să
ii stăpânit #e #ureri şi plăceri şi nu vei mai i sclavul unei alte ăpturi care
este pe atât #e inerioară pe cât #e superioară e cea care o slu/eşte; căci una
este inteli&enţă şi eitate" pe cân# cealaltă este pământ şi putreiciune.

. ?u+ţi irosi restul vieţii cu &ân#uri #espre ceilalţi" atunci cân# &ân#urile tale nu
se reeră la olosul comun. Căci pieri posibilitatea #e a ace altceva atunci
cân# nutreşti &ân#uri cum ar i; ce ace omul acesta" şi #e ce" şi ce spune" şi la
ce se &ân#eşte"
în#epărtăm şi ce pune la cale"
#e suprave&%erea şi altele
propriei asemenea
noastre care ne ac săAtunci"
puteri cârmuitoare. ne ar
trebui să căutăm în şirul &ân#urilor noastre şi să înlaturăm tot ceea ce e
neolositor şi ără ţel" #ar mai presus #e toate simţămintele #e curioitate ără
limite şi cele răuvoitoare' iar omul ar trebui să se olosească pe sine pentru a
&ân#i #oar la lucrurile #espre care" #acă ar i întrebat #intr+o #ată; la ce te
&ân#eşti acumG Ar răspun#e" cu #eplină sinceritate" la cutare sau cutare lucru"
astel încât #in vorbele sale ar reieşi limpe#e că totul în el e simplu şi
binevoitor" aşa cum îi şa#e bine unui animal social care nu se &ân#eşte #eloc
la plăceri sau bucuriile simţurilor" nici nu e #uşmanos" pimuitor sau bănuitor"
nici nu are alt &ân# pentru care să roşească #acă ar spune că+l are în minte.
Căci un om care e asel şi care nu mai amână clipa în care să se numere
printre cei mai buni este ca un preot şi un trimis al eilor" olosin# eitatea
să#ită
#urere"înlăuntrul său"insultă"
atins #e vreo care îl ace săsă
îl ace nunu
iesimtă
molipsit
nicio#ene#reptate"
plăcere" rănit #eluptător
să ie vreo
în cea mai nobilă #intre lupte" unul care nu poate i copleşit #e nicio patimă"
pătruns #e #reptate" acceptân# #in tot suletul tot ceea ce i se întâmplă şi îi
este sortit ca partea sa' şi care rareori" în ca #e mare nevoie şi pentru interesul
&eneral" îşi înc%ipuie ce ice" ace sau cre#e un altul. Căci #oar ceea ce+i
aparţine lui repreintă subiectul activităţii sale' şi se &ân#eşte mereu la ceea ce
i se %ărăeşte lui #in totalul lucrurilor" aptele sale sunt #repte şi e încre#inţat
că partea care îi revine lui e bună. Căci iecare îşi poartă cu sine soarta ce i+a
ost urită şi aceasta îl poartă cu ea. ar el îşi mai aminteşte că iecare animal
raţional e ru#a sa" şi că a avea &ri/ă #e toţi oamenii e un apt potrivit cu natura
omului' şi un om nu ar trebui să se ia #upă opinia tuturor" ci #oar #upă a celor
care trăiesc #upa rân#uielile naturii. Cât #espre cei care nu trăiesc astel" el se
&ân#eşte mereu la ce el #e oameni sunt la casa lor şi în aara acesteia" atât

1!
 iua cât şi noaptea" şi ce sunt" şi împreună cu cine #uc o viaţă întinată. Astel"
el nu preţuieşte #eloc lau#ele venite #e la asemenea oameni" #e vreme ce nu
sunt mulţumiţi nici #e ei înşişi.

*. ?u munci în silă" ori ne&li/ân# interesul comun" ori ără atenţia cuvenită" ori
lăsân#u+te #istras' şi nici nu+ţi împo#obi &ân#urile cu ornamente stu#iate" nu
i un om vorbăreţ" ori preocupat cu prea multe lucruri. @i mai mult" lasă
eitatea
implicate#in tine să iepolitice"
în c%estiunile păitoarea uneiroman"
a unui apturi vii" con#ucător
a unui vi&uroase şicare
mature"
şi+a
preluat postul ca şi cân# ar i aşteptat semnalul ce+l #in viaţa #e i cu i" care e
&ata să purcea#ă" ără să aibă nevoie #e un /urământ sau #e mărturia cuiva. De
asemenea" ii voios şi nu căuta a/utor #in aară" nici liniştea pe care o #au
ceilalţi. n om trebuie să stea #rept" nu să ie ţinut #rept #e alţii.

. Dacă &ăseşti în viaţa omenească ceva mai bun #ecât #reptatea" a#evărul"
cumpătarea" tăria" într+un cuvânt ceva mai bun #ecât mulţumirea minţii tale cu
lucrurile ce+ţi permit să acţionei potrivit raţiunii #repte" şi în con#iţia în
care+ţi e sortită ără să poţi ale&e' #acă" spuneam" &ăseşti ceva mai bun #ecât
acestea" în#reaptă+te spre el #in tot suletul şi bucură+te ca #e o #escoperire
minunată. Dar #acă nimic nu pare să ie mai bun #ecât eitatea să#ită
înlăuntrul
impresiile tău" care acum
şi" #upă luat spunea
în stăpânire toates+a
-ocrate" potele
smulstale"
#inve&%eaă cu &ri/ă toate
vârte/ul patimilor
simţurilor" supusă eilor şi în&ri/in#u+se #e omenire' #acă vei că totul este
mai mărunt şi mai puţin valoros #ecât aceasta" nu o părăsi" căci #acă te
în#epărtei o #ată nu vei mai putea în&ri/i cu cea mai mare atenţie lucrul bun
care se ală pe #rept în posesia ta' căci nu e #rept ca altceva" #e orice el" cum
ar i lau#a celor mulţi" ori puterea" ori plăcerea să se înrunte cu ceea ce este
bun #in punct #e ve#ere raţional şi politic sau practic. oate acestea" #eşi pot
părea că se potrivesc cu lucrurile mai bune într+o oarecare măsură" #obân#esc
superioritate toate în acelaşi timp" #intr+o #ată" şi ne #uc în #erivă. Dar tu" îţi
spun" ale&e simplu" în #eplină libertate" lucrul cel mai bun" şi ţine+te #e el. 4
Dar ceea ce e olositor e cel mai bun 4 7i bine" atunci #acă+ţi e olositor #oar
ţie ca iinţă raţională" păstreaă+l' #ar #acă ţi+e olositor #oar ţie ca animal"
spune+o şi susţine+ţi /u#ecata ără truie' numai ai &ri/ă să+ţi aci cercetarea cu
temeinicie.

2. ?icio#ată să nu preţ uieşti ceva care ţi se pare că+ţi a#u ce un aseme nea olos
încât să te obli&e să+ţi încalci promisiunile" să+ţi pieri respectul #e sine" să
urăşti pe cineva" să bănuieşti" să blestemi" să te porţi ca un ăţarnic" să #oreşti
ceva ce trebuie ascuns #upă pereţi sau #raperii' căci acela care preeră" aţă #e
orice" inteli&enţa" &eniul şi venerarea #esăvârşirii acestuia nu /oacă un rol
tra&ic" nu &eme" nu are nevoie nici #e sin&urătate" nici #e companie' şi" #e apt
#e căpetenie" va trăi ără să urmărească moartea" #ar şi ără să u&ă #e ea.
Dacă" pentru o perioa#ă mai scurtă sau mai lun&ă" suletul său îi va i înc%is în
trup" nu+l intereseaă' căci c%iar #acă trebuie să părăsescă #e în#ată lumea
aceasta" va pleca la el #e uşor ca şi cum ar ace orice altceva ce poate i ăcut
cu #ecenţă şi în bună rân#uială' în tot cursul vieţii nu trebuie să te preocupe

1$
 #ecât ca &ân#urile sale să nu+l în#epărtee #e ceea ce se potriveşte unei iinţe
raţionale" membre a comunităţii politice.

8. În mintea celui care s+a puriicat şi şleuit mereu nu vei &ăsi putreiciune" nici
necurăţenie" nici vreo rană sân&erân#ă. ar viaţa lui nu+i ne#esăvârşită atunci
can# îl atin&e soarta" cum se spune #espre un actor care iese #e pe scenă
înainte #e sârşitul piesei. În plus" în el nu se ală nimic servil ori preăcut" nu
epentru
prea ataşat
care să#eiealte lucruri" #ar
învinovăţit niciarenunimic
şi nu e separat cu totul #e ele" nu ace nimic
#e ascuns.

:. ,reţuieşte puterea ta #e /u#ecată" care #ă naştere opiniei. De această înestrare

#epin#e pe #e+a+ntre&ul #acă acultatea ta călăuitoare se iveşte vreo opinie
potrivnică naturii şi alcătuirii animalului raţional. ar aceasta însuşire te va
a/uta să scapi #e /u#ecăţile &răbite" să arăţi prietenie celorlalţi oameni şi
supunere eilor.

1<. Aşa#ar" #upă ce le înlături #in minte pe toate celelalte" păstreaă #oar aceste
puţine lucruri' şi" în plus" ţine minte că iecare om trăieşte numai acest timp
preent" care e un punct in#iviibil" şi că tot restul vieţii lui e ie trecut" ie
ceva nesi&ur" ascuns în pâcla viitorului. Atunci" timpul trăit #e iecare e scurt"
cum
ar i mic
ea #ee însemnată"
locul #e pe şipământ
c%iar şiun#e vieţuieşte'
aceasta e scurtă şi#e
va i întreţinută aima postumă"
un şir #e bietecât
iinţe umane care vor muri oarte curân# şi care nu se cunosc nici măcar pe
sine" #arămite pe cel care a murit cu mult timp în urmă.

11. 5a saturile pomenite #e/a ar mai trebui a#ău&at încă unul; Alcătuieşte+ţi o
#einiţie ori o #escriere a lucrului care+şţ este înăţişat" astel încât să vei
limpe#e cum e el în substanţa lui" în &oliciunea lui" în #eplinătatea lui" şi
rosteşte+i numele cuvenit şi numele lucrurilor #in care e alcătuit şi la care se
va re#uce. Căci nimci nu e atât #e olositor pentru înălţarea minţii #ecât
posibilitatea #e a cerceta temeinic şi în lumina a#evărului iecare obiect care ţi
se iveşte în cursul vieţii' întot#eauna priveşte lucrurile astel încât să vei în
acelaşi timp ce el #e univers este acesta" ce el #e uncţiune are iecare lucru
în el şi cealvaloare
lucuitor aremareţe
celei mai iecarecetăţi"
în raport
aţăcu
#eîntre&ul şi în
care toate raport cu
celelalte omul"
cetăţi suntcine
ca e
nişte &ospo#ării neînsemnate" să observi ce e iecare lucru" #in ce e compus şi
cât va #ura natura acestui lucru" care acum îmi pro#uce o impresie" şi #e ce
virtute am nevoie în raport cu ea" cum ar i blân#eţea" bărbăţia" sinceritatea"
i#elitatea" mulţumirea şi celelalte. De aceea" cu iecare prile/ ar trebui să se
spună; aceasta vine #e la Eeu' şi ceastălaltă e în conormitate cu măsurarea şi
toarcerea irului #estinului" ori cu un anume concurs #e împre/urări şi cu o
anume întâmplare' şi aceea provine #e la unul #in aceeaşi cate&orie" #e la o
ru#ă ori #e la un concetăţean" unul care nu ştie" totuşi" ce se potriveşte cu
rân#uiala naturii sale. Dar eu ştiu' #in acest motiv mă port aţă #e el potrivit
le&ii naturale a tovărăşiei" cu bunăvoinţă şi #reptate. În acelaşi timp" totuşi"
încerc să #etermin valoarea tuturor lucrurilor ce nu se #eosebesc" neiin# nici
bune" nici rele.

1
 1!. Dacă lucrei la ceea ce ai ăcut" urmân# #reapta raţiune cu serioitate" vi&oare"
calm" ără a în&ă#ui să ii #istras" păstrân# partea #ivină pură" ca şi cân# ar
trebui s+o #ai înapoi #e în#ată" #acă proce#ei mereu astel" ără a aştepta
ceva" ără a te teme #e ceva" ci iin# mulţumit #e activitatea ta preentă"
#esaşurată potrivit cu rân#uiala naturii" şi punân# o sinceritate eroică în
iecare cuvânt şi sunet pe care+l rosteşti" vei trăi ericit. @i nu e niciun om care
sa poată împie#ica acest lucru.
1$. Aşa cum me#icii au întot#eauna instrumentele şi cuţitele pre&ătite pentru
caurile care le solicită pre&ătirea pe nepusă masă" şi tu ai principii pre&ătite
pentru a înţele&e lucrurile #ivine şi cele omeneşti" şi pentru a ace orice aptă"
cât #e neînsemnată" amintin#u+ţi #e le&ătura care uneşte #ivinul şi umanul.
Căci nu vei ace nimic bine #intre cele omeneşti #acă nu vei ţine seama" în
acelaşi timp" #e cele #ivine" #upă cum nici invers nu e cu putinţă.

1. ?u se ştie câte lucruri sunt semniicate #e cuvintele" a ura" a semăna" a

cumpăra" a păstra tăcerea" a ve#ea ce trebuie ăcut' căci cunoaşterea aceasta
nu e #obân#ită cu a/utorul oc%ilor" ci printr+un altel #e viiune.

1*. rupul" suletul"

inteli&enţei inteli&enţa;
principiile. trupului îi#eaparţin
Aptitu#inea senaţiile"
a primi impresiasuletului
ormelorpotele"
prin
interme#iul aparenţelor aparţine până şi animalelor' mânate #e #orinţă sunt
atât iarele sălbatice" cât şi bărbaţii care sin&uri s+au transormat în emei"
precum şi un ,%alaris!$" şi un ?ero' iar inteli&enţa care în#rumă spre lucrurile
aparent cuvenite o au şi cei care cre# în ei" îşi tră#eaă ţara şi ac lucruri
necurate în spatele uşilor înc%ise. Atunci" #acă toate celelalte se petrec la el"
rămâne #oar ceea ce e speciic omului bun; să ie mulţumit cu ceea ce se
întâmplă şi cu ce i s+a %ărăit şi să nu pân&ărească #ivinitatea să#ită în pieptul
său" nici să nu o tulbure cu o mulţime #e ima&ini" ci să o păstree liniştită"
urmân#+o supus ca pe un eu" ără a spune ceva contrar a#evărului şi ără a
ace un lucru contrar #reptăţii. ar #acă oamenii nu vor să crea#ă că #uce o
viaţă simplă" mo#estă şi mulţumită" nici nu se mânia pe ei" nici nu se
în#epărteaă #e la calea
nepri%ănit" liniştit" ce plecare
&ata #e #uce la şi"
sârşitul vieţii"
ără a i orţatun#e ar trebui
în vreun el" să
pe a/un&ă
#eplin
împăcat cu soarta sa.

Cartea a patra

!$
,%alaris (m. ** î. C%r.) 4 tiran al cetăţii Acra&as (actualmente A&ri&ento) #in nor#ul -iciliei" vestit
pentru cruimea sa. 5e&en#a spune că îşi cocea victimele #e vii în interiorul unui taur #e bron" urletele lor
repreentân# mu&etul animalului. otuşi" soiştii #in mperiul 3oman l+au repreentat ca pe un om
în&ă#uitor şi cultivat

1*
1. Atunci cân# e în armonie cu rân#u ielile naturii" orţa care te cârmuieşte
#inlăuntru e într+o le&atură atât #e strânsă cu cele ce se întâmplă" încât se
a#apteaă întot#eauna cu uşurintă la ceea ce este şi îi este înăţişat. Căci nu
are nevoie #e o materie bine #einită" ci se în#reaptă spre ţelul său" #ar în
anumite con#iţii" totuşi' îşi obţine materia #in ceea ce i se opune" aşa cum
ocul pune stăpânire pe ceea ce ca#e în el' #acă e #oar o licărire se stin&e" #ar
atunci cân# ocul e puternic" îşi însuşeşte #e&rabă materia ce e cla#ită
#easupra sa şi se aprin#e şi mai tare cu a/utorul acesteia.
!. ?icio aptă să nu ie ăcută ără un ţel" nici altel #ecât pri ncipiilor
#esărvârşite ale artei.

$. Bamenii caută locuri în care să se retra&ă" case la ţară" ţărmuri #e mare şi

munţi' şi tu eşti obişnuit să+ţi #oreşti asemenea lucruri oarte mult. Dar aceasta
e trăsătura oamenilor #e rân#" #eoarece ţie îţi stă în putere să te retra&i în tine
însuţi ori #e câte ori voieşti. Căci nu e loc mai liniştit" mai lipsit #e necauri în
care să se poată retra&e cineva #ecât ân propriul său sulet" mai ales #acă are
&ân#uri lăuntrice care" o #ată văute" îl ac să se simtă pe #eplin liniştit' şi
susţin ca liniştea nu e nimic altceva #ecât bună rân#uială a minţii. Atunci"
rân#uieşte+ţi în mo# constant această retra&ere şi reînnoieşte+te' şi ă astel ca
principiile taleisă#eiea/uns
ele" vor putea concise şi un#amentale"
pentru încât" #epeîn#ată
a+ţi puriica suletul ceşiveia înlătura
#eplin recur&e la
toate nemulţumirile aţă #e lucrurile la care trebuie să te intorci. Căci #e ce
eşti nemulţumitG De răutatea oamenilorG Aminteşte+ţi concluia aceasta" că
animalele raţionale e9istă unele pentru celelalte şi că a+ţi răb#a semenul e o
parte a #reptăţii" iar oamenii ac rău ără voie' şi &ân#eşte+te cât #e mulţi #e/a"
#upă ce s+au #uşmănit" bănuit" urât şi luptat" şi+au &ăsit sârşitul" a/un&ân#
cenuşă' şi linişte+te în cele #in urmă. 4 Dar poate eşti nemulţumit cu ceea ce ţi
s+a %ărăit ca parte #in univers. 4 Aminteşte+ţi #e această alternativă; e9istă
provi#enţă" ie atomi" coinci#enţa întâmplătoare a lucrurilor' sau aminteşte+ţi
ar&umentele prin care s+a #ove#it că lumea e un el #e cetate" şi &ăseşte+ţi în
sărşit liniştea. 4 Dar poate că lucrurile materiale vor continua să aibă putere
asupra ta. 4 Atunci &ân#eşte+te mai #eparte că raţiunea nu se amestecă cu
sulul
şi şi+a vital" ie că propria
#escoperit mişcareaputere"
acestuia e uşoară#esau
şi cu&etă" brutală" ola#ată
asemenea" ce s+a
tot ceea ce#esprins
ai auit
şi ai încuviinţat #espre #urere şi plăcere şi linişteste+te în sârşit. 4 Dar poate
că #orinţa #e aimă te va c%inui. 4 Vei cât #e &rabnic se uită totul" şi priveşte
la %aosul timpului nemăr&init" #e iecare parte a preentului" şi la &oliciunea
aplauelor şi la caracterul sc%imbător şi lipsa #e /u#ecată a celor care pretin#
că a#uc lau#e" şi la în&ustimea spaţiului în care e circumscris totul" şi
&ăseşte+ţi în sârşit liniştea. Căci pământul între& e #oar un punct' &ân#eşte+te
cât #e neînsemnat e un&%erul locuit" cât #e puţini stau în el şi ce el #e oameni
sunt cei care te lau#ă. 3ămâne #oar atât; aminteşte+ţi să te retra&i în acest mic
teritoriu al tău şi mai presus #e toate nu te lăsa #istras sau în#epărtat" ci ii
liber şi priveste totul ca un bărbat" ca o iinţă omenească" ca un cetăţean" ca un
muritor. Dar între cele alate la în#emână spre care te vei întoarce trebuie să se
numere neapărat #ouă a#evăruri un#amentale. În primul rân#" lucrurile nu

1
atin& suletul" căci sunt în aara lui şi rămân neclintite" #eoarece n+au
simţăminte' tulburările noastre provin #oar #e la opinie" care se ală înlăuntru.
În al #oilea rân#" toate aceste lucruri pe care le vei se sc%imbă #e în#ată şi nu
vor mai i' &ân#eşte+te mereu la cât #e multe transormări #in acestea ai ost
martor. niversul e o continuă transormare" viaţa e o părere.

. Dacă partea intelectuală ne e comună" la el e şi raţiunea" în raport cu care

suntem iinţe
porunceşte ce raţionale'
să acem #acă
şi ceesăaşa"
nuatunci
acem'este comună
în caul şi raţiunea
acesta" e9istă care
şi o ne
le&e
comună' #acă e aşa" suntem concetăţeni' în consecinţă" suntem membrii unei
comunităţi politice' #acă e aşa" lumea e asemenea unui stat. Căci #espre ce
altă comunitate politică se poate spune că are membri repreentanţi între&ii
rase omeneştiG @i #e aici" #e la această comunitate politică comună provin
înseşi aclutăţile noastre intelectuale şi #e raţionare şi capacitatea noastră #e a
avea o le&e' sau altel #e un#e provin eleG Căci" aşa cum partea mea
pământească mi+e #ată #intr+un anume pământ" cea lic%i#ă provine #intr+un
anume ivor" iar ceea ce e ierbinte şi arător #intr+o anume sursă (căci nimic
nu iese #in nimic" aşa cum nimic nu se întoarce la none9istenţă)" tot aşa partea
intelectuală vine #intr+o anumită sursă.

*. Moartea
elemente şi oe la el ca naşterea"
#escompunere în un mister şi
aceleaşi' al un
naturii"
lucruo #e
compunere #in om
care niciun aceleaşi
nu
trebuie să se ruşinee" căci nu e un apt contrar naturii unui animal raţional şi
nici contrar raţiunii alcătuirii noastre.

. 7 iresc ca anumite lucruri să ie ăcu te #e anumite persoane" e un apt

care ţine #e necesitate' iar #acă cineva nu va înţele&e astel" nu va în&ă#ui nici
smoc%inului să aibă sevă. Dar" prin toate mi/loacele" ţine minte aptul acesta"
că în scurt timp atât tu" cît şi el veţi i morţi' şi în curân# nici măcar numele
voastre nu vor rămâne în urmă.

2. Înlătură părerea" şi atunci #ispare şi lamentaţia" IAm ost rănitJ. Înlătură

vaietul IAm ost rănitJ" şi rana #ispare.

8. Ceea ce nu ace un om mai rău #ecât era nu+i ace nici viaţa mai rea" nici
nu+l vatămă #in aară ori #inlăuntru.

:. ?atura a ceea ce e olositor pentru între&ul univers a ost obli&ată să

proce#ee astel.

1<. ân#eşte+te că tot ceea ce se întâmplă se întâmplă pe #rept" iar #acă

observi cu atenţie vei ve#ea că aşa e. ?u mă reer #oar la continuitatea
şirurilor lucrurilor" ci şi la aptul că acestea apar potrivit unei rân#uieli #repte"
ca şi cân# cineva ar atribui iecărui lucru valoarea cuvenită. Bbservă" aşa#ar"
încă #e la început' şi orice aci" ă &ân#in#u+te că trebuie să ii bun" în sensul
în care se înţele&e că e un om bun. ,ăstreaă asta în minte la iecare aptă a ta.

12
 11. Bpinia ta #espre lucruri să nu ie ca a celui care+ţi ace rău" sau ca aceea
pe care o #oreşte el să o ai' tu priveşte lucrurile aşa cum sunt ele în realitate.

1!. Bmul ar trebui să urmee întot# eauna aceste #ouă re&u li; prima" să acă
orice ar cere poiţia #e cârmuitor şi le&iuitor pentru olosul oamenilor' cea #e+
a #oua" să+şi sc%imbe părerea" #aca e cineva pe+aproape care îl pune pe calea
cea bună şi+l în#epărteaă #e părerea respectivă. Dar această sc%imbare #e
părere
#rept şitrebuie să se #atoree
în avanta/ul numai
comun" nu uneicăanumite
aptului încre#inţări
pare plăcută #espre
sau a#uce ceea ce e
aima.

1$. Ai raţiuneG 4 Am. @i atunci #e ce n+o oloseştiG Căci" #acă aceasta îşi
în#eplineşte menirea" ce altceva îţi mai #oreştiG

1. 79işti ca o parte în ca#rul universului. Vei #ispărea în ceea ce te+a pro#us'
#ar vei i primit în raţiunea sa creatoare prin transmutaţie.

1*. Mai multe boabe #e tămâie pe acelaşi altar' unul ca#e înai nte" altul ca#e
mai târiu' #e apt" nu e nicio #eosebire între ele.

1. În ece ile vei părea un eu celor pentru care eşt i acum o iară şi o
maimuţă" #acă te vei întoarce la principiile tale şi la venerarea raţiunii.
12. ?u te purta #e parcă ai avea #e trăit ece mii #e ani. Moar tea atârnă
#easupra capului tău. Cât timp trăieşti" atât cât îţi stă în puteri" ii bun.

18. Cât #e multe necau ri evită cel care nu caută să va#ă ce spune" ace ori
&ân#eşte vecinul său" ci numai ce ace el însuşi" astel încât să ie #rept şi
nepri%ănit' sau" #upă cum spune A&at%on !" nu privi în /ur la moravurile
pervertite ale celorlalţi" ci mer&i #rept pe calea ta" ără a te abate.

1:. Cel care are o #orinţă arătoare pentru aima postumă nu se &ân#eşte ca
toţi cei care îşi amintesc #e el vor muri" şi ei" oarte curân#' la el şi cei care le
vor urma" până cân# întrea&a amintire se va i stins" întrucât se transmite prin
interme#iul
presupunem că unoraceia
oameni
care+şicare
vor a#miră prosteşte
aminti sunt şi apoi
nemuritori" pier. Darvasăi
iar amintirea
nemuritoare" ce înseamnă asta pentru tine G Vreau să spun" nu ce înseamnă
pentru morţi" ci pentru cei în viaţă G Ce inseamnă lau#a" în aara #e caul cân#
e nascută #intr+un anume interesG Căci acum respin&i la momentul nepotrivit
#arul naturii" ataşân#u+te #e altceva...

!<. ot ceea ce e rumos în vreun el e rumo s în sine" se înc%eie în sine" nu
are lau#a ca parte a sa. Atunci" lău#ân# un lucru nu+l acem nici mai bun" nici
mai rău. 5a el spun şi #espre lucrurile care sunt numite rumoase #e către
vul&" #e pil#ă #espre lucrurile materiale şi operele #e artă. Ceea ce este cu
!
A&at%on (c. *+ c. << î. C%r.) 4 poet tra&ic atenian' câşti&area #e către el a estivalului Marii -erbări
Dionisiace #in 1 î. C%r. Devine prile/ul #ialo&ului platonician Symposium, care se #esăşoară" #e altel" în
casa lui A&at%on

18
 a#evărat rumos nu are nevoie #e nimic mai mult" aşa cum nu au nevoie #e
nimic mai mult le&ea" a#evărul" bunăvoinţa ori mo#estia. Care #intre aceste
lucruri e rumos pentru că e lău#at ori e urâţit atunci cân# e criticatG Bare un
smaral# #evine mai urât #ecât înainte #acă nu e lău#atG -au aurul" il#eşul"
purpura" o liră" un cuţitaş" o loare" un scaieteG

!1. Dacă suletele continuă să e9iste" cum le poate cuprin#e aerul o veşnicie
pe
#intoateG
vremuri4 Dar
atât cum păstreaă pământul
#e în#epărtateG Căci" aşa trupurile celoracestora
cum în caul care au transormarea
ost în&ropaţi
trupurilor" #upă un anumit timp" şi #e&ra#area lor ac loc pentru alte trupuri" şi
suletele care sunt eliberate în aer #upă ce supravieţuiesc câtva timp sunt
transormate şi #iuate şi #obân#esc o natură arătoare" iin# primite în
raţiunea creatoare a universului" şi în elul acesta ac loc pentru noile sulete
care îşi &ăsesc sălaş acolo. Acesta ar i răspunsul care s+ar putea #a în ipotea
că suletele continuă să e9iste. Dar nu trebuie să ne &ân#im numai la numărul
trupurilor care sunt înmormântate astel" ci şi la numărul animalelor care sunt
mâncate ilnic #e noi şi #e alte animale. Căci atât #e multe sunt consumate" şi
în&ropate în trupurile celor care se %rănesc cu eleK Cu toate acestea" pământul
le primeşte pentru ca trupurile acestea se transormă în sân&e" în elementul
aerian ori în oc. Ce trebuie cercetat pentru a &ăsi a#evărul în această
c%estiuneG
ormalul. -epararea în ceea ce este material şi ceea ce este caua ormei"

!!. ?u te lăsa prins în vârte/" ci în iecare clipă ai respect pentr u /ustiţie şi cu

prile/ul iecărei impresii păstreaă+ţi puterea #e înţele&ere şi /u#ecata.

!$. ot ceea ce e în armonie cu tine e în armonie şi cu mine" o" niver sule.
?imic #in ceea ce e la momentul potrivit pentru tine nu e pentru mine mai
#evreme sau mai târiu. ,entru mine" tot ce a#uc anotimpurile tale e ro#" o
?atură; #e la tine sunt toate" în tine sunt toate" la tine se întorc toate. ,oetul
spune; B" #ra&ă cetate a lui Cecrops!*K Bare tu n+ai putea să spui; Dra&ă cetate
a lui Eeus G

!. Bcupă+te#acă
&ân#eşte+te cu puţine
nu ar ilucruri" spune
mai bine ilooul"
să spui; 6ă mai#acă vrei să
înainte ii liniştit.
#e toate ceea ce4 Dar
e
necesar şi orice pretin# natura raţională a animalului social. Căci aceasta nu
a#uce #oar liniştea lucrului bine ăcut" ci şi aceea #obân#ită cân# acem puţine
lucruri. Cum cea mai mare parte #in ceea ce acem şi spunem nu e necesară"
#acă un om o va înlătura" va avea mai mult timp liber şi mai puţină nelinişte.
De aceea" cu iecare prile/ ar trebui să se întrebe; este acesta unul #in lucrurile
lipsite #e necesitateG Bmul ar trebui să înlature nu #oar aptele ce nu+s
necesare" ci şi &ân#urile #e acest el" pentru ca #in ele să nu #ecur&ă apte #e
prisos.
!*
Cecrops 4 prin tra#iţie" primul re&e al Aticii #in recia Antică.  se atribuie instituirea le&ilor privin#
căsătoria şi proprietatea o nouă ormă #e venerare" intro#ucerea sacriiciului nesân&eros" înmormântarea
morţilor
inerioarăşia trupului
inventarea scrisului. 7ra repre entat ca un om în partea super ioară şi ca un şarpe în cea

1:
!*. Încearcă să vei cum ţi se potriveşte viaţa omului bun" viaţa celui care e
mulţumit cu ce i s+a %ărăit #in între&ul univers" cu propriile sale apte #repte
şi cu #ispoiţia sa binevoitoareG

!. Ai văut lucrurile aceleaG ită+te şi la acestea. ?u te tulbura. 6ă #in tine

un om cu totul şi cu totul simplu. 6ace careva ceva răuG -ieşi îşi ace rău. Li s+
aost
întamplat
împărţitcevaG 0ine'
şi urit. încă cuvânt
Într+un #intru început"
viaţa te etot ce serebuie
scurtă. întâmplăsaînîncepi
univers
să teţi+a
oloseşti #e clipa preentă cu a/utorul raţiunii şi #reptăţii. 6ii cumpătat şi cât
mai simplu cu putinţă.

!2. 6ie că e un univers bine rân# uit" ie un %aos în&rămă#it #e+a valma" e
totuşi un univers. Dar e oare cu putinţă ca o anume or#ine să subiste în tine"
şi #eor#inea sa stăpânească în totG Mai ales că toate lucrurile sunt atât #e
separate" #iue şi totuşi într+o împletire atât #e #eplină.

!8. n caracter rău" un caracter muieresc" un caracter încăp ăţânat" animalic"

copilăresc" prost" ăţarnic" vul&ar" %oţesc" tiranic.

!:. Dacănu
cel care e străin
ştie ce#eseunivers
petrececel
în care nu ştie
el" care suntcetransormările
se ală în el" laceel
au#eloc.
străin
7 une şi
u&ar cel care se în#epărteaă #e raţiunea socială' e orb cel care înc%i#e oc%ii
înţele&erii' e sărac cel care are nevoie #e un altul şi nu are" #inlăuntrul său"
toate lucrurile olositoare vieţii. 7 un abces pe trupul universului cel care se
retra&e şi se separă #e raţiunea naturii noastre comune iin# nemulţumit cu
lucrurile care se petrec" căci aceeaşi natură le pro#uce pe acestea" #upă cum
ţi+a #at naştere şi ţie' e un om #espărţit #e cetate cel ce îşi rupe suletul #e cel
al animalelor raţionale" care este unul sin&ur.

$<. nul e un iloo ără tunică" iar celalalt e un iloo ără carte' iar un altul
care ilooeaă pe /umătate &ol. 4 ,âine nu am" spune el" şi rămân cre#incios
raţiunii. 4 ?u+mi capăt mi/loacele #e a trăi #in învăţătură" spune altul" şi
rămân cre#incios raţiunii.
$1. ubeşte meseria" cât #e slabă ar i" pe care ai învăţat+o" şi ii mulţumit cu
ea' şi treci prin restul vieţii ca unul care s+a încre#inţat eilor cu între&ul său
sulet" ără a #eveni nici tiranul" nici sclavul vreunui om.

$!. ân#eşte+te" #e pil#ă" la vremea lui Vespasian. Vei ve#ea toate acestea"
oameni căsătorin#u+se" crescân# copii" îmbolnăvin#u+se" murin#" luptân#u+se"
petrecân#" ăcân# ne&oţ" lin&uşin#" purtân#u+se cu truie" urin# comploturi"
bănuin#" #orin# moartea cuiva" bombănin# nemultumiţi #e preent" iubin#"
a#unân# comori" #orin# uncţia #e consul ori puterea re&ească. 7i bine" viaţa
acestor oameni nu mai e9istă ai. -ă ne în#reptam cu &ân#ul spre vremea lui
raian. araşi" avem acelaşi lucru. @i viaţa lor s+a #us. ,riveşte în acelaşi c%ip
alte epoci #in istoria noastră şi a altor naţiuni şi vei cât #e mulţi" #upă

!<
stră#anii enorme" s+au prăbuşit în scurt timp şi s+au #escompus în elemente.
Dar în primul rân# ar trebui să te &ân#eşti la cei pe care i+ai cunoscut c%iar tu
lăsân#u+se #istraşi #e lucrurile mărunte" ne&li/ân# să acă lucrurile potrivite
alcătuirii lor" să le păstree şi să ie multumiţi astel. 7 nevoie să+ţi aminteşti
că atenţia acor#ată iecărui lucru are propria sa valoare şi proporţie. Căci nu
vei mai i #eamă&it #acă te vei apleca asupra c%estiunilor mărunte nu mai
mult #ecât se cuvine.

$$. Cuvintele care erau înainte obişnuite sunt acum perimate' la el şi numele
celor care erau aimoşi pe vremuri sunt acum într+un el învec%ite" Camillus"
Caeso" 0olessus" 5eonatus" la scurt timp #upă aceea -cipio şi Cato" apoi
Au&ustus" apoi =a#rian şi Antonius. Căci toate lucrurile #ispar în scurt timp şi
#evin #oar o poveste" iar uitarea #eplină le în&roapă curân#. @i spun aceasta
#espre cei care au strălucit în c%ip uimitor. Căci restul" #e în#ată ce şi+au #at
ultima sulare" s+au #us şi nimeni nu mai vorbeşte #espre ei. @i" ca să
înc%eiem" ce este amintirea" c%iar şi veşnicăG B nimica toată. Atunci pentru ce
ar trebui să ne #ăm silinţaG ,entru &ân#urile #repte" aptele #e interes social"
cuvintele care nu mint nicio#ată şi o #ispoiţie care acceptă cu bucurie tot ce
se întâmplă ca iin# necesar" obişnuit" #ecur&ân# #intr+un principiu şi o sursă
comune.

$. Încre#inţeaă+te #e bunăvoie în seama lui Clot%o" una #intre parce" lăsân#+
o să+şi toarcă irul vieţii aşa cum voieşte.

$*. otul #ureaă #oar o i" atât pentru cel care+şi ami nteşte cât şi pentru cel
care e pomenit.

$. Bbservă mereu că toate lucrurile se petrec prin transormare şi

obişnuieşte+te să &ân#eşti că natura niversului nu iubeşte nimic mai mult
#ecât să sc%imbe lucrurile care sunt şi să le acă noi ca ele. Căci tot ce e9istă
este" într+un el" sămânţa a ceea ce va i. u te &ân#eşti #oar la seminţele
să#ite în pământ ori într+un pântec' #ar aceasta e o interpretare cu totul
vul&ară.

$2. Vei muri în curân# şi încă nu eşti simplu" nici lips it #e tulburare" ai încă
bănuiala că vei i vătămat #e lucrurile #in aară şi nu ai o #ispoiţie blân#ă
aţă #e tot ce este' nici nu+ţi oloseşti înţelepciunea pentru a săvârşi #oar apte
#repte.

$8. Cerceteaă principiile călăuitoare ale oamenilor" mai ales ale celor
înţelepţi" vei ce el #e lucruri evită şi ce el #e lucruri urmăresc.

$:. Ceea ce e rău pentru tine nu ivorăşte #in principiul călăuitor al altuia' şi
nici nu provine #intr+o răsucire sau transormare a acoperământului tău
corporal. De un#e apare atunciG Din acea parte #in tine un#e se &ăseşte
puterea #e a orma opinia ca un lucru sau altul e rău. Atunci" nu lăsa această
putere să ormee asemenea păreri şi totul va i bine. ar #acă ceea ce e cel

!1
mai aproape #e ea" bietul trup" e ars" umplut cu materie şi putreiciune" lasă
totuşi netulburată partea care ormeaă opinii #espre aceste lucruri" a#ică las+o
să /u#ece ce nimic #in ceea ce i se poate întâmpla în mo# e&al omului bun şi
celui rău nu e nici bun" nici rău. Caci ceea ce li se întâmplă ără osebire celui
care trăieşte în contra naturii şi celui care trăieşte potrivit cu natura nu e nici în
contra naturii" nici potrivit cu natura.

<. ,riveşte
sin&ur sulet'mereu universul
şi observă ca pelucrurile
cum toate o iinţă sunt
vie" cu o sin&ură
le&ate substanţă
#e o sin&ură şi un
percepţie"
percepţia acestei unice iinţe vii' şi cum toate lucrurile se miscă laolată' şi cum
toate lucrurile sunt cauele lucrân# împreună ale tuturor lucrurilor care e9istă'
mai observă şi toarcerea neîntreruptă a irului şi înlănţuirea celor #in aceasta
lume.

1. 7şti un biet sulet ce+şi poartă cu el moartea" #upa cum obişnuia să spună
7pictet.

!. ?u e rău pentru lucruri să suere transormări" #upă acum nu e bine pentru
ele să+şi continue e9istenţa în urma transormării.

$. impul
curent apri&'e căci
ca un#erâu alcătuit
în#ată ce un#inlucru
evenimentele care
a ost văut" se petrec"
e #us mânatşi#eunun
mai #eparte
altul vine în locul lui" iar acesta va i şi el #us mai #eparte.

. ot ceea ce se întâ mplă e la el #e obişnuit şi #e bine cunoscut ca

tran#airul primăvara şi ructele vara' aşa sunt boala" moartea" calomnia"
tră#area şi toate celelalte care+i încânta ori supără pe proşti.

*. În şirul lucrurilor" cele care urmeaă sunt întot#eauna bine potrivite cu
acelea care s+au petrecut înainte' căci şirul acesta nu e #oar o enumerare #e
lucruri #isparate" care are #oar un ritm necesar" ci e o cone9iune raţională' şi"
aşa cum toate lucrurile e9istente sunt aran/ate armonios laolaltă" şi lucrurile
care capătă e9istenţa se ală nu #oar într+o succesiune" ci într+o anumită relaţie
minunată.
. Aminteşte+ţi întot#eauna spusele lui =eraclit" că pentru pământ moartea
înseamnă să #evină apă" iar pentru apă moartea înseamnă să #evină aer" iar
pentru aer moartea înseamnă să #evină oc" şi invers. @i mai &an#eşte+te şi la
cel care uită un#e #uce calea" şi la aptul că oamenii se ceartă cu aceea cu care
sunt mai a#esea în comuniune" raţiunea care cârmuieşte universul" iar lucrurile
pe care le întâlnesc ilnic li se par stranii' şi &ân#eşte+te că nu ar trebui să
acţionam şi să vorbim ca prin somn" căci c%iar şi în somn părem că acţionăm
şi vorbim' şi că nu ar trebui #oar să acţionăm şi să vorbim aşa cum am ost
învăţaţi" asemenea copiilor care învaţă #e la părinţii lor.

2. Dacă vreun eu ţi+ar spune că vei muri mâine" ori cu si&uranţă poimâine"
n+ar trebui să+ţi pese #acă se va întâmpla peste #ouă ile sau #upă aceea" #ecât

!!
#acă ai avea un spirit lipsit #e valoare' căci cât #e mică e #eosebireaG 4 Astel"
să nu crei că e mai mare lucru să mori #upă mulţi ani #ecât mâine.

8. ân#eşte+te mereu cât #e mulţi me#ici au murit #up ă ce s+au aplecat cu
atenţie aspura bolnavilor' şi cât #e mulţi astrolo&i au murit #upă ce au preis
cu mari pretenţii moartea altora' şi cât #e mulţi ilooi au murit #upă ce au
ţinut #iscursuri nesârşite #espre moarte şi nemurire' cât #e mulţi eroi au murit
#upă ce oamenilor
vieţilor au ucis mii'
cu şio truie
cât #eteribilă"
mulţi tirani care ar
#e parcă şi+au olosit
i ost puterea şi+au
nemuritori" aspura#at
suletul în cele #in urmă' şi cât #e multe cetăţi sunt cu totul moarte" ca să
spunem aşa" =elice" ,ompei" =erculanum şi altele nenumărate. A#au&ă+i la
socoteală pe toţi cei pe care i+ai cunoscut" unul #upă altul. nul îşi #ă sârşitul
#upa ce l+a în&ropat pe altul" iar un altul îl în&ropă pe el; şi toate acestea
într+un timp scurt. În concluie" obserăa întot#eauna cât #e eemere şi lipsite
#e valoare sunt cele omeneşti" iar ceea ce era ieri #oar un &ermen va i mâine
mumie ori cenuşă. Atunci" treci prin această scurtă perioa#ă în #eplină
armonie cu natura şi înc%eie+ţi călătoria mulţumit" aşa cum măslina ca#e cân#
e coaptă" binecuvântân# natura care a creat+o şi mulţumin# pomului în care a
crescut.

:. 6ii asemenea

stă neclintit promo
şi care ntoriuluiuria
îmblâneşte #e care se spar&
apelor neîncetat
#in /ur. valurile"
Vei spune; #ar care
-unt neericit
#in cauă că mi s+a întâmplat lucrul acesta. 4 0a nu" ar trebui să spui" sunt
ericit" #eşi mi s+a întâmplat lucrul acesta" pentru că mer& mai #eparte eliberat
#e #urere" ără a i #robit #e preent şi ără a mă teme #e viitor. Căci un
asemenea lucru i s+ar i putut întâmpla oricui' #ar nu oricine ar i mers mai
#eparte" ără mâ%nire" într+o astel #e împre/urare. Atunci" #e ce e mai #e&rabă
un nenoroc #ecât un norocG @i #e ce numeşti întot#eauna &%inion ceea ce nu e
o abatere #e la natura omenească" #acă nu e împotriva voinţei naturii
omeneştiG 7i bine" tu cunoşti voinţa naturii. Atunci te va împie#ica oare ceea
ce s+a întâmplat să ii #rept" mărinimos" cumpătat" pru#ent" imun aţă #e
opiniile ne&ân#ite şi alsitateG e va împie#ica oare să ai mo#estie" libertate şi
toate celelalte prin preenţa cărora natura omenească #obân#eşte tot ceea ce e
al săuG Mai
principiul aminteşte+ţi"
acesta; aptul încusine
iecare prile/ careo îţi
nu e nicio#ată a#uce supărare"
nenorocire" #ar a+l să aplicicu
suporta
nobleţe e o a#evarată ericire.

*<. 7 un a/utor vul&ar" #ar totuşi util pentru #ispr eţuirea morţii să+i treci în
revistă pe cei care s+au a&ăţat cu încăpăţânare #e viaţă. Ce+au caşti&at mai
mult #ecât cei care au murit #evremeG 6ără în#oială" în cele #in urmă au a/uns
să şa#ă în mormânt" Ca#icianus" 6abius" ulianus" 5epi#us şi toţi cei ca ei" care
i+au #us la în&ropăciune pe mulţi şi apoi au ost #uşi la &roapă ei înşişi. În
total" #istanţa #intre naştere şi moarte e scurtă' şi &ân#eşte+te cu câte stră#anii"
în compania cărui el #e oameni şi cărui trup irav străbatem acest interval.
Aşa#ar" nu privi viaţa ca pe un lucru preţios. ,riveşte la imensitatea timpului
#in spatele tău şi la timpul #inaintea ta" un alt spaţiu nemăr&init. În această

!$
 ininitate" care e #eosebirea #intre cel care trăieşte trei ile şi cel care trăieşte
trei &eneraţiiG

*1. Întot#eauna ale&e calea cea mai scurtă' iar calea scurtă e irească; în
consecinţă" spune şi tu şi ă totul ţinân# seama #e raţiunea cea mai sănătoasă.
Căci un astel #e ţel te ereşte #e necauri" lupte şi #e toate preăcătoriile şi
aişările ostentative.

Cartea a cincea

1. Dimineaţa cân# te scoli ăr ă c%e" &ân #eşte+te mereu la asta; mă scol ca să
în#eplinesc lucrarea unei iinţe omeneşti. Atunci #e ce sunt nemulţumit #acă
voi ace lucrurile pentru care e9ist şi pentru care am ost a#us pe lumeG -au
poate am ost ăcut pentru a sta la căl#ura în aşternutG 4 Dar asta e mai plăcut.
4 Atunci e9işti pentru a+ţi ace plăcerile" şi #eloc pentru acţiune ori stră#anieG
Bare nu vei plantele păsărelele" urnicile" păian/enii" albinele ce lucreaă
împreună pentru a pune în bună rân#uială particelele lor #in universG @i tu nu
vrei să în#eplineşti lucrarea unei iinţe omeneşti şi nu te &răbeşti să aci ceea
ce se cuvine potrivit naturii taleG 4 Dar e nevoie şi #e o#i%nă. 4 7 nevoie'
totuşi" natura a pus limite şi pentru asta' a pus limite mâncatului şi băutului" şi
totuşi tu treci peste aceste limite" peste ceea ce e în#ea/uns' #ar în apte nu
proce#ei la el" ci te opreşti înainte #e a ace tot ce poţi. Înseamnă că nu te
iubeşti" căci #acă ai ace+o ţi+ai iubi şi natura şi voinţa acesteia. Cei care+şi
iubesc activităţile se epuieaă lucrân# la ele ără să se spele şi să mănânce'
#ar tu îţi preţuieşti natura mai puţin #ecât îşi preţuiesc &imnastul ori
#ănţuitorul artelor lor" ori avarul banii săi" ori în&âmatul &loria sa măruntă.
ar asemenea oameni" cân# maniestă o aecţiune puternică aţă #e un lucru"
ale& să nu mănânce şi să nu #oarmă înainte #e a #esăvârşi lucrurile #e care le
pasă. Dar sunt oare aptele care privesc societatea mai vul&are în oc%ii tăi şi
mai puţin #emne #e munca taG

!. Cât #e uşor e să alun&i şi să şter&i #in minte iecare impresie tulburătoare ori
nepotrivită" şi să te înseninei #e în#ată.

$. u#ecă #rept potrivite pentru tine iecare cuvânt şi aptă conorme cu natura' şi
nu te lăsa #istras #e mustrările venite #e la alţii' #acă un lucru e bine ăcut sau
spus" nu+l consi#era nevre#nic #e tine. ,ersoanele acelea au principiul lor
călăuitor şi urmeaă pornirile lor anume" lucruri care pe tine nu te privesc' tu
mer&i #rept înainte" urmân#u+ţi propria natura şi natura comună' şi calea
ambelor e una si&ură.

. Voi cerceta lucrurile care se petrec potrivit cu natura până cân # mă voi
prăbuşi şi+mi voi înceta e9istenţa" #ân#u+mi răsularea acelui element #in care
o absorb în iecare i şi căân# pe pământul acela #in care tatăl meu a luat
sămânţa" mama mea a luat sân&ele şi #oica mea laptele" pământul #e la care

!
 am primit atâţia ani mâncare şi bautură" care mă rab#ă cân# păşesc pe el şi mă
olosesc #e el pentru atâtea scopuri.

*. Bamenii nu+ţi pot a#mira ascuţimea minţii" spui tu. 4 Aşa să ie' #ar mai sunt
multe alte lucruri #espre care nu poţi ice; natura nu m+a ăcut pentru ele.
Atunci" arată+ţi calitaţile care sunt în între&ime în puterea ta" sinceritatea"
serioitatea" reistenţa la muncă" aversiunea aţă #e plăcere" mulţumirea cu
partea ta aşimărinimiei
prisos şi cu puţine lucruri" bunăvoinţa"
#e para#ă. Bare nu onestitatea" #ispreţuirea
vei câte calităţi lucrurilor
poţi arăta #e
#e în#ată"
pentru care nu e9istă scua lipsei însuşirilor naturale şi a nepotrivirii" şi totuşi
rămâi" cu buna ştiinţă" la un nivel ineriorG -au" #acă natura ţi+a #at şi #eecte"
eşti oare obli&at să mormăi" să ii &ârcit" să lin&uşeşti" să #ai vina pe propriul
tău trup" să încerci să le aci pe plac altora" să arăţi mare pompă şi să te
rămânţi atâtG ?u pe ei; #ar ar i trebuit să scapi #e lucrurile acestea cu mult
timp în urmă. ar #acă" într+a#evăr" poţi i acuat că eşti încet şi înţele&i &reu"
trebuie să te stră#uieşti şi aşa" ara a+ţi ne&li/a încetineala #ar şi ără a te lăsa
bucuros în voia ei.

. Atunci cân# ace un serviciu cuiva" unul e &ata să+l soc otească o avoare
oerită. n altul nu &ân#eşte la el" #ar totuşi. În mintea lui" îl priveşte pe acela
ca
ce pe un #atornic"
a ăcut" şi oţine
ci este ca viţăminte bine
#e vie ceai+a
care #at. n
pro#us al treilea
stru&uri nici
şi nu măcar
caută nu ştie
nimic mai
mult #upă ce a ro#it. Ca un cal #upă ce a aler&at" ca un câine #upă ce a prins
urma" ca o albină care a #at miere" tot aşa omul care a acut o aptă bună nu+i
c%eamă pe ceilalti să vină să va#ă" ci purce#e la o nouă aptă" aşa cum viţa #e
vie pro#uce #in nou stru&uri în anotimpul potrivit. 4 rebuie atunci ca
oamenii să ie ca acela care se poartă astel ără a bă&a #e seamăG 4 Da" + Dar
însuşi lucrul acesta e oarte necesar" ca un om să observe ce ace' căci" se
poate spune" e caracteristic pentru animalul social să perceapă că lucreaă
pentru interesul comun şi vrea ca semenul său #in comunitate să o perceapă şi
el. 4 7 a#evărat ce spui" #ar nu întele&i corect ce ţi+am is' şi #in acest motiv
vei #eveni unul #intre aceia #espre care am vorbit mai #evreme" căci până şi
ei sunt înşelaţi #e o anumită spoială #e raţiune. Dar #acă vei ale&e să înţele&i
sensul
olosulcelor spuse" nu te teme că #in această pricină vei omite vreo aptă în
tuturor.

2. B ru&ăciune #e+a atenienilor; B" iubite Eeus" lasă ploaia să ca#ă pe o&oarele
arate şi pe câmpiile noastre. 4 De apt" nu ar trebui să ne ru&ăm #eloc" sau ar
trebui să o acem în c%ipul acesta simplu şi nobil.

8. Aşa cum trebuie să înţele&em atunci cân# ni se spune că Asclepios i+a prescris
cuiva e9erciţii #e călărie" băi cu apă rece sau mersul #esculţ" trebuie să
înţele&em şi cân# ni se spune că natura universului a prescris cuiva o boală" o
mutilare" o pier#ere sau ceva #e &enul acesta. Căci în primul ca Ia prescrisJ
înseamnă cam aşa; a prescris aceasta cuiva ca pe un lucru potrivit pentru a
a#uce sănătatea' iar în al #oilea ca înseamnă; ceea ce i se întâmplă (sau i se
potriveşte) iecăruia este stabilit într+o manieră a#ecvată #estinului său. Căci

!*
 aceasta vrem să spunem cân# airmăm că lucrurile ni se potrivesc" aşa cum
spun muncitorii #espre blocurile #in piatră #in i#uri sau pirami#e" că sunt
potrivite" cân# le îmbină unele cu celelalte într+un anume tip #e structură. Căci
laolaltă e9istă o potrivire" o armonie. @i" aşa cum universul e alcătuit #in toate
corpurile pentru a i un corp aşa cum e" necesitatea e alcatuită #in toate
cauele e9istente pentru a i o asemenea cauă cum e. @i c%iar şi aceia care
sunt cu #esăvârşire in&noranţi întele& ce vreau să spun" căci ei ic că
necesitatea i+a a#us=ai#e"
a#use şi prescrise. cutare atunci"
lucru cuiva. 4 Aşa#ar"
să primim acestelucrurile
lucruri"acestea i+au
ca şi pe ost
acelea
prescrise #e Asclepios. C%iar între cele prescrise #e el" multe sunt neplăcute"
#ar le acceptăm în speranţa #e a ne vin#eca. 6ă astel încât să /u#eci
în#eplinirea şi înăptuirea lucrurilor pe care natura comună le consi#eră a i
bune la el cum îţi /u#eci sănătatea. @i astel acceptă tot ceea ce ţi se întâmplă"
c%iar #acă pare neplăcut" pentru că #uce la sănătatea universului şi la
prosperitatea şi ericirea lui Eeus. Căci el nu ar i #at iecarui om ceea ce i+a
#at #acă n+ar i ost olositor pentru între&. ?ici nu va caua natura oricărui
lucru ceva nepotrivit cu ceea ce are ea în ve#ere. Aşa#ar" e bine #in #ouă
motive să ii mulţumit cu ceea ce ţi se întâmplă; în primul rân#" pentru ca a
ost ăcut şi prescris pentru tine" şi într+un el ţi+a ost sortit încă #e la început"
#e la cauele cele mai străvec%i urite în #estinul tău' în al #oilea rân#" pentru
că până şi ceea
cârmuieşte ce i seoîntâmplă
universul" cauă #eseparat
ericireiecăruia este" pentru
şi #esăvârşire" şi nu puterea care
#oar atât" ci
con#itia însăşi" a supravieţuirii sale. Căci inte&ritatea între&ului e mutilată
#acă elimini ceva #in con/uncţie şi continuitate" ie #in părţi" ie #in caue. ar
tu elimini" atât cât îţi stă în puteri" atunci cân# eşti nemulţumit şi" într+un el"
încerci să înlături totul #in cale.

:. ?u i #e&ustat" nici #escura/at ori nemulţumit #acă nu reuşeşti să aci totul

potrivit #reptelor principii' #ar #acă #ai &reş" întoarce+te la capăt şi ii
mulţumit #acă cea mai mare parte #in ceea ce aci concor#ă cu natura
omenească" şi iubeşte starea aceasta la care te întorci' şi nu te întoarce la
ilooie ca şi cân# aceasta ar i un stăpân" ci poartă+te ca aceia care" avân#
oc%ii iritaţi" îi tamponeaă cu un burete îmbibat în eama #e ou" aplică un
plasture ori clătesc
raţiunii" şi+ţi vei &ăsi cu multăînapă.
liniştea Căci@iastel
aceasta. nu veică#ailooia
aminteşte+ţi &reş încere
ascultarea
numai
lucrurile pe care le cere natura ta' tu însă râvneşti la altele care" nu sunt în
conormitate cu natura. 4 -+ar putea obiecta; ce e mai plăcut #ecât ceea ce
acG 4 Dar nu este oare c%iar acesta motivul pentru care plăcerea ne
#eamă&eşteG @i &ân#eşte+te #acă nu cumva mărinimia" libertatea" simplitatea"
ec%ilibrul" miolstenia sunt mai plăcute. Căci ce este mai plăcut #ecât
înţelepciunea însăşi" cîn# te &ân#eşti la cursul si&ur şi ericit al tuturor
lucrurilor care #epin# #e acultatea #e înţele&ere şi cunoaştereG

1<. 5ucrurile sunt astel încât au părut neinteli&ibile unor ilooi" nu puţini şi nici
#intre cei obişnuiţi' până şi stoicilor înşişi li se pare &reu #e înţeles. @i toate
consi#eraţiile noastre pot sueri sc%imbări' căci un#e este omul care nu se
sc%imbă nicio#atăG Atunci în#reaptă+ţi &ân#urile spre obiectele însele şi

!
 me#iteaă cât sunt lipsite #e valoare şi ce viaţă scurtă au" şi că pot i în posesia
unui ticălos" a unei târe sau a unui tâl%ar. Apoi întoarce+te spre moravurile
celor care trăiesc laolaltă cu tine' e &reu să+l rabi c%iar şi pe cel mai plăcut
#intre ei" ca să nu mai spunem nimic #e cel care #e+abia se poate răb#a pe
sine. Într+o asemenea întunecime şi mur#ărie" si într+un asemenea lu9
constant #e substanţă şi timp" #e mişcare şi #e lucruri alate în mişcare" nu+mi
pot înc%ipui ce poate merita lau#a sau măcar urmărirea statornică. Dimpotrivă"
e#e#atoria iecăruia
a nu sueri #acă#e a+şi &ăsi
aceasta alinarea"
întârie" #eaaseaştepta
ci #e #escompunerea
baa #oar naturalăînşi
pe aceste principii;
primul rân#" nimic #in ce nu e în conormitate cu natura universului nu mi se
va întâmpla' în al #oilea rân#" stă în puterile mele #e a nu acţiona nicio#ată
împotriva eului şi &eniului meu' căci niciun om nu mă poate obli&a să o ac.

11. 5a ce îmi olosesc acum suletulG Cu iecare prile/ trebuie să+mi pun această
întrebare" şi să caut să alu ce se &aseşte în acea parte #in mine numită
în#eobşte principiul călăuitor. @i al cui sulet îl am acum GAcela al unui
copil" al unui tânăr" al unei emei irave" al unui tiran" al unui animal #omestic
ori al unei iare sălbaticeG

1!. Ce el #e lucruri sunt cele care le par bune unora" putem învăţa c%iar #in
aceasta.
bune" cum Căci #acă
ar i vreun om
pru#enţa" ar concepe
cumpătarea" anumitetăria
#reptatea" lucruri ca iin# cu
#e caracter" a#evărat
#upă aceea
nu ar mai în#ura să asculte ceea ce nu e în armonie cu ceea ce e cu a#evărat
bun. Dar #acă un om a conceput mai întâi ca iin# bune lucrurile care le par
multora ca iin# bune" va asculta şi va primi cu uşurinţă" creân# că se aplică
în realitate" cele spuse #e scriitorul #e come#ii. Astel" c%iar şi cei mulţi
întrevă# #eosebirea #intre ele. Dacă nu ar i aşa" spusele acestea nu ar supăra
şi nu ar i respinse în primul ca" în timp ce le consi#erăm potrivite şi
spirituale atunci cân# se reeră la bo&aţie şi la mi/loacele care sporesc lu9ul şi
aima. Întreabă atunci #acă ar trebui să preţuim şi să consi#erăm bune acele
lucruri care s+ar putea aplica a#ecvat cuvintele scriitorului #e come#ii #upă ce
au ost concepute mai întâi în minte 4 cuvinte care sună astel; cel care are #in
belşu& nu are un loc un#e să se uşuree.

1$. -unt alcătuit #in partea ormală şi #in cea materială' şi niciuna #intre ele nu va
pieri în neant" întrucât niciuna #intre ele nu şi+a #obân#it e9istenţa #in neant.
Astel" iecare particică #in mine se va re#uce prin transormare într+o anumită
parte a universului" iar aceasta" #in nou" se va sc%imba într+o altă parte a
universului" şi tot aşa veşnic. @i ca o consecinţă a unei asemenea transormări
e9ist şi eu" ca şi cei care mi+au #at naştere" şi tot la el" pentru tot#eauna" în
#irecţia cealaltă. Caci nimic nu ne împie#ică să spunem astel" c%iar #acă
universul este ocârmuit potrivit unor perioa#e #e revoluţie bine #einite.

1. 3aţiunea şi arta raţionării (ilooia) sunt puteri suiciente pentru ele însele şi
pentru propriile lor lucrări. ,ornesc #e la un prim principiu care le aparţine
şi+şi croiesc #rum până la capătul ce le este propus' şi acesta este motivul

!2
 pentru care astel #e apte sunt numite catorthoseis, sau apte bune" cuvântul
însemnân# că se #esăşoară pe calea corectă.

1*. Despre niciunul #in lucrurile care nu aparţin omului ca om nu trebuie să se

spună ca sunt ale lui. ?u+i sunt pretinse omului şi nici natura lui nu le promite"
cum nu sunt nici mi/loacele prin care ai atin&e scopurile natura omului. ?ici
ţelurile omului nu constau în lucrurile acestea" nici ceea ce a/ută la atin&erea
acestui ţel"vreunul
plus" #acă iar ceea#in
ce contribuie la atin&erea
aceste lucruri acestui
ar aparţine ţel este
omului" nu arceea ce e bine.
i #rept ca el În
să
le #ispreţuiască şi să li se împotrivească" #upa cum nu ar i vre#nic #e lau#ă
#acă ar arăta că nu #oreşte aceste lucruri" nici nu ar i bun cel care s+ar abţine
#e la vreunul #in ele" #ar #acă întra#evăr lucrurile acestea ar i bune. Dar" cu
cât sunt mai multe lucrurile acestea sau cele #e acelaşi el #e care se priveaă
cineva" cu atât mai răb#ător în#ura el pier#erea şi este cu atât mai bun.

1. Aşa cum sunt &ân#urile tale obişnuite va i caracterul minţii tale' căci suletul
e impre&nat #e &ân#uri. Atunci" impre&neaă+l cu un şir continuu #e &ân#uri
ca acestea; #e pil#ă" că acolo un#e un om poate trăi" poate trăi şi bine. Dar
trebuie să trăiască într+un palat' + ei bine" poate trăi bine şi într+un palat. @i
iarăşi" &ân#eşte+te că" în orice scop ar i ost alcătuit iecare lucru" pentru
aceasta
spre carea ost alcătuit" şişiînspre
se în#reaptă" acolo aceasta
un#e e este #us'seiar
scopul scopul
ală său seşială
şi olosul în ţinta
binele
iecărui lucru. Acum" pentru animalul social binele e sociatatea' căci s+a arătat
mai sus că suntem acuţi pentru traiul în societate. ?u e limpe#e că lucrurile
inerioare e9istă pentru cele superioareG Dar lucrurile ce au viaţă sunt
superioare celor care nu au" iar #intre cele care au viaţă sunt superioare celor
care au raţiune.

12. A căuta imposibilul e o nebunie; şi e cu neputinţă ca aceia ne&%iobi să nu acă

ceva #e elul acesta.

18. ?atura nu ace nimi c #in cele ce i se întamplă omului care să nu poată i
în#urat. Acelaşi lucru i se întâmplă şi altuia şi" ie că nu ve#e că s+au
întâmplat" ie ca
păcat" aşa#ar" pentru că arată
neştiinţa un spirit
şi truia să iemare" este #âr#ecât
mai puternice şi rămâne neatins. 7
înţelepciunea.

1:. 5ucrurile însele nu atin& suletul" nici măcar în cel mai neînsemnat &ra#' nici
nu au acces la sulet" nici nu+l pot răsuci" nici nu+l pot mişca' suletul se
răsuceşte şi se miscă sin&ur şi" în uncţie #e /u#ecăţile pe care &ăseşte #e
cuviinţă să le acă" mo#eleaă pentru sine lucrurile care i se ivesc.

!<. Într+o privinţă" omul îmi este cel mai apropiat lucru" atât timp cât trebuie să le
ac bine oamenilor şi să+i rab#. Dar" atât timp cât oamenii se transormă în
pie#ici în aţa aptelor mele" omul #evine pentru mine unul #in lucrurile
in#ierente" nu mai puţin #ecât soarele" vântul ori iara sălbatică. 7 a#evărat că
acestea mi+ar putea împie#ica acţiunile" #ar nu sunt pie#ici aţă #e
simţămintele şi #ispoiţia mea" care au puterea #e a acţiona con#iţionat şi

!8
 sc%imbător; căci mintea converteşte şi transormă iecare pie#ică la a#resa
activităţii sale într+un spri/in" astel încât ceea ce e o pie#ică se transormă
într+un imbol# pentru o aptă' iar ceea ce repreintă un obstacol pe #rum ne
a/ută sa mer&em pe #rumul acesta.

!1. Venereaă partea cea mai bună #in univer s' iar aceasta e cea care se oloseşte
#e toate lucrurile şi le cârmuieşte pe toate. 5a el" venereaă partea cea mai
bună #in tine' viaţa.
îţi cârmuieşte căci" şi în tine" aceasta e cea care se oloseşte #e orice altceva şi

!!. Ceea ce nu ace rău cetăţii nu ace rău nici cetăţean ului. În caul iecărui rău
părelnic" aplică re&ula următoare; #acă cetăţii nu+i ace rău lucrul acesta"
nu+mi ace nici mie. Dar #acă cetatea e vătămată" nu trebuie să te mânii pe cel
care o vatămă. Arată+i un#e &reşeşte.

!$. ân#eşte+te a#esea la repeiciunea cu care trec şi #ispar lucrurile" atât cele
care sunt cât şi cele care sunt pro#use. Căci substanţa e asemenea unui râu în
cur&ere neîntreruptă" activităţile lucrurilor sunt într+o continuă transormare"
iar cauele lucreaă într+o varietate ininită #e mo#uri' şi nu e aproape nimic
care să stea nemişcat. @i &ân#eşte+te la ceea ce e aproape #e tine" la acest abis
ără
oare mar&ini al trecutului
un ne&%iob şi viitorului
acela care în care
se lasă prins ori #ispar toate
rănit #e lucrurile.
asemenea Atunci
lucruri nu e
şi+şi
provoacă neericireaG Căci ele nu+l rănesc #ecât o #ată" şi pentru un timp
oarte scurt.

!. ân#eşte+te la substanţa universală" #in care ai #oar o particică inimă' şi la

timpul universal" #in care ţi s+a %ărăit un interval scurt şi in#iviibil' şi la
ceea ce e stabilit prin #estin" şi la cât #e mic eşti tu ca parte #in el.

!*. reşeşte careva aţă #e tineG 5asă+l în pace. 7l are propria+i #ispoiţie"
propria+i activitate. Am acum ceea ce #oreşte natura universală să am' şi ac
ceea ce #oreşte natura universală să ac.

!. 6ă astel ca
tulburată partea suletului
#e mişcările tăuacestea
cărnii" ie care te#ecălăueşte
plăcere orişi #urere'
cârmuieşte
şi nusăo lăsa
nu iesă
se unească cu ele" ci las+o să+şi pună %otar şi să+şi măr&inească patimile acelea
la părţile lor. Dar atunci cân# patimile a/un& la minte &raţie acelei simpatii
care e9istă în mo# iresc într+un trup care e o sin&ură bucată" nu trebuie să te
lupţi să reişti senaţiei" #eoarece aceasta e naturală' #ar nu lăsa partea
călăuitoare #in tine să a#au&e senaţiei opinia că e ie bună" ie rea.

!2. raieşte împreună cu eiiK răieşte cu eii acela care le arată mereu că suletul
lor e mulţumit cu ceea ce primeşte şi că ace tot ceea ce #oreşte &eniul pe care
Eeus l+a #ăruit iecărui om spre a+i i păitor şi călăuă" o particică #in el. ar
&eniul acesta e înţele&erea şi raţiunea iecărui om.

!:
!8. 7şti mânios pe cel căruia îi put subţiorileG 7şti mânios pe cel a cărui &ura
miroase urâtG În ce el e aceasta o prime/#ie pentru tineG Aşa e &ura lui" aşa+i
sunt subţiorile lui' e necesar ca o asemenea emanaţie să vină #e la astel #e
lucruri 4 #ar omul are raţiune" se va spune şi e în stare" #acă se stră#uieşte" să
#escopere prin ce+i supără pe alţii. 4 0ravo pentru #escoperire. 7i bine" şi tu ai
raţiune; prin acultatea ta raţională stârneşte+i acultatea sa raţională" arată+i
un#e &reşeşte" #o/eneşte+l. Căci #acă te ascultă" îl vei lecui" şi nu+i nevoie să te
mânii.
!:. Aşa cum vei voi să trăieşti atunci cân# vei i pe cale să părăseşti această lume"
aşa e în puterea ta să trăieşti aici şi acum. Dacă oamenii nu+ţi în&ă#uie"
retra&e+te #in viaţă" însă ă+o ca şi cum nu ai sueri nicio vătămare. Casa e
plină #e um şi o părăsesc. De ce crei că e vreun neca în astaG Dar atâta timp
cât nimic #e elul acesta nu mă ac să plec" voi rămâne" sunt liber şi nimeni nu
mă poate împie#ica să ac ceea ce voiesc' şi ale& să ac ceea ce concor#ă cu
natura animalului raţional şi social.

$<. nteli&enţa universului e #e natură socială. În consecinţă" a ăcut lucrurile

inerioare #e #ra&ul celor superioare şi le+a potrivit pe cel superioare cu
celelalte. Vei cum a subor#onat" coor#onat şi atribuit unele cu celelalte"
lucrurile cele mai bune.
$1. Cum te+ai purtat până acum cu eii" părinţii" raţii" copiii" proesorii" cu aceia
care au avut &ri/ă #e tine în copilărie" cu prietenii" ru#ele" sclavii tăiG
ân#eşte+te #acă până acum te+ai purtat cu toţi într+un asemenea c%ip încât să
se poată spune #espre tine; ?icio#ată nu a ne#reptăţit pe cineva cu apta ori cu
vorba. @i aminteşte+ţi atât #e lucrurile pe care lân&ă ai trecut" cât şi #e
lucrurile pe care ai putut să le rabi' şi #e aptul că istoria vieţii tale e
completă acum" iar lucrarea ta s+a înc%eiat' şi cât #e multe plăceri şi #ureri ai
#ispreţuit' şi cât #e multe onoruri ai respins' şi câtor oameni răuvoitori le+ai
arătat o #ispoiţie blân#ă.

$!. De ce îl tulbură suletele nepricepute şi i&norante pe cel care are pricepere şi

cunoaştereG Dar careşi sulet
începutul şi sârşitul areraţiunea
cunoaşte pricepere
careşipătrun#e
cunoaştereG Acela
întrea&a care ştie
substanţă" în
tot #ecursul timpului" şi prin evoluţii o anumită perioa#ă ocârmuieşte
universul.

$$. Curân#" oarte curân#" vei i cenuţă ori sc%elet" #oar un nume sau nici măcar
un nume ' #ar numele e sunet şi ecou. ar lucrurile care sunt mult preţuite în
viaţă sunt &oale" putre#e şi neînsemnate" precum căţelan#rii care se muşcă
unii pe alţii" precum copilaşii care se ceartă" râ# şi apoi #intr+o #ata încep să
plân&ă. Dar i#elitatea" mo#estia" #reptatea şi a#evărul u& cu toatele" spre
Blimp #inspre întin#erea pământului. Ce te mai ţine oare aici" #e vreme ce
obiectele simţurilor se sc%imbă uşor şi nu stau nicio#ată nemişcate" or&anele
percepţiei sunt leneşe şi primesc cu uşurinţă impresii alse" iar sulul vital
însuşi e o emanare a sân&elui. Dar a avea un bun renume într+o asemenea

$<
 lume e un lucru &ăunos. Atunci #e ce nu+ţi aştepţi sârşitul în linişte" ie ca
aceasta înseamnă pieirea sau trecerea într+o altă stareG @i până în clipa aceea"
ce e în#ea/unsG Ce altceva #ecât să venerei eii şi să+i binecuvântei" să aci
bine oamenilor şi să practici toleranţa şi înrânarea' #ar" cât #espre toate cele
ce sunt #incolo #e limitele cărnii şi sulării" aminteşte+ţi că acestea nu sunt nici
ale tale" nici în puterea ta.

$. Îţi poţicea

calea petrece viaţa
#reaptă" într+o
#acă poţicur& ereşiuniormă
&ân#i #ec%ipul
acţiona în ericire"
cel#acă poţi
#rept. mer&e#ouă
Aceste pe
lucruri sunt comune atât suletului omenesc" cât şi suletului iecărei iinţe
raţionale' să nu se împie#ice unele pe celelalte şi să aibă cre#inţa că binele
constă în înclinarea spre #reptate şi practicarea ei' în aceasta lasă+şi #orinţa
să+şi &ăsescă încununarea.

$*. Dacă aceas ta nu e răutatea mea" şi nici un eect al răutăţii mele. ar binele
comun nu are #e suerit" #e ce sunt tulburatG @i ce este vătămarea binelui
comunG

$. ?u te lăsa înşelat #e aparenţa lucrurilor" ci a/ută+i pe toţi potrivit capacităţii

tale şi trăsăturilor lor' iar #acă ei susţin că au avut #e pier#ut în c%estiuni
care+ţi suntprost.
un obicei in#ierente"
Dar aşanu+ţi
cumînc%ipui
bătrânul"aceasta
cân# acaplecat"
pe o pa&ubă. Căci acesta
a cerut înapoi este
sârleaa
iului său a#optiv" amintin#u+şi că era o sârleaă" şi tu ă la el în caul
acesta. Cân# vorbeşti #e pe po#ium cu #o/ană; + Ai uitat" oare" ce sunt
lucrurile acesteaG 4 Ai #reptate" #ar sunt lucruri pe care oamenii aceştia le
râvnesc #in toată inima. 4 @i atunci" #in caua lor" vrei să ii nebun şi tuG 4
Am ost o#ată un om plin #e ericire" #ar am pier#ut+o" nu ştiu cum. 4 Dar
ericire are cel ce şi+a ăurit+o sin&ur" prin propriul #estin' iar un #estin bun
înseamnă o #ispoiţie bună a suletului" sentimente rumoase şi apte bune.

Cartea a şasea

1. -ubstanţa universului e ascultătoare şi supusă' iar raţiunea care o cârmuieşte

nu are în ea însăşi nicio cauă #e a ace rău" căci nu are răutate" nici nu ace
rău vreunui lucru" nici nu vatămă nimic. Astel" toate lucrurile sunt ăcute şi
#esăvârşite potrivit raţiunii acesteia.

!. -ă nu ie nicio #eosebire pentru tine #acă ţi+e ri& ori ţi+e cal#" #acă îţi aci
#atoria' ori #acă eşti a#ormit ori mulţumit #e somnul avut' #acă eşti vorbit #e
rău sau lău#at' #acă eşti pe moarte sau aci orice altceva. Căci aptul acesta"
moartea" e unul #in aptele vieţii; e în#ea/uns" atunci" ca şi în caul acesta să
acem bine ceea ce stă în puterea noastră.

$. ,riveşte întot#eauna în prounime. ?u lăs a să+ţi scape nici calitatea

speciică a vreunui lucru" nici valoarea sa.

$1
. oate lucrurile e9istente se vo r transorma curân# şi ie vor i re #use la
vapori" #acă într+a#evăr substanţa e una" ie se vor #escompune şi se vor risipi.

*. 3aţiunea care ocârmuieşte ştie care e propria sa #ispoiţie" ce săvârşeşte şi

cu ce material lucreaă.

. #eveni
Cealamai
el bună
ca ei. cale #e a te r ăbuna împotriva răuacătorilor este #e a nu

2. 0ucură+te #e un s in&ur lucru şi & ăseşte+ţi ti%na în el " în tr ecerea #e l a o

aptă olositoare interesului social la alta #e acelaşi el" &ân#in#u+te întot#euna
la Eeu.

8. ,rincipiul care ocârmuieşte este partea #in om ce se treeşte şi se întoarce

şi" în acelaşi timp" se ace aşa cum e şi cum voieşte să ie şi îşi repreintă aşa
cum voieşte tot ceea ce se întâmplă.

:. 6iecare lucru e înâptuit în con ormitate cu natura universului" căci" cu

si&uranţă" lucrurile nu sunt înăptuite potrivit vreunei alte naturi" ie că ar i o
natură
o naturăcare să o cuprin#ă
e9ternă pe aceasta #in aară" o natură cuprinsă în aceasta" ori
şi in#epen#entă.

1<. niversul este ie #eor#ine" involuţie şi #ispersare" ie unitate" or#ine şi
provi#enţă. Dacă e ca în primul ca" #e ce îmi #oresc eu să ăbovesc într+o
combinaţie întâmplătoare #e lucruri şi într+o asemenea #eor#ineG @i #e ce îmi
pasă #e orice altceva #ecât #e elul în care" în cele #in urmă" voi #eveni
ţărânăG @i #e ce sunt tulburat" căci împrăştierea elementelor mele se va petrece
orice aş ace. Dar #acă cealaltă presupunere e a#evărată" sunt liniştit" îl
venere şi am încre#ere în cel care ocârmuieşte.

11. Atunci cân# împre/urările te con strân& să te r ămânţi într+un anume c%ip"
întoarce+te &rabnic la tine însuţi şi nu rămâne tulburat mai mult timp #ecât
#ureaă
reveni laconstrân&erea'
ea neîncetat. căci îţi vei stăpâni mai bine armonia lăuntrică #acă vei

1!. Daca în a celaşi timp ai o mam ă vitre&ă şi o mam ă bună" trebuie să i i

în#atoritor aţă #e mama ta vitre&ă" însă trebuie să te intorci mereu la mama ta
bună. Acum" &ân#eşte+te la curte şi la ilooie ca la mama ta vitre&ă şi mama
ta bună' întoarce+te la ilooie a#esea şi &ăseşte+ţi o#i%na în ea" căci astel
aceia pe care+i întâlneşti la curte îţi vor părea suportabili" iar tu le vei părea
suportabil lor.

1$. Cân# avem în aţa oc%ilor carne şi alte mâncăruri #e elul acesta &ân#im
că acesta e %oitul unui peşte" iar acesta e leşul unei păsări sau al unui porc' şi
iarăşi" că acest vin #e 6alera e #oar nişte eamă #e stru&uri" iar roba aceasta
purpurie e #oar lâna unei oi vopsită cu sân&ele #e scoică' aşa sunt impresiile

$!
 noastre" iar ele a/un& la lucrurile însele şi le pătrun#" şi aşa ve#em ce el #e
lucruri sunt acestea. 79act la el ar trebui să ne purtăm în tot cursul vieţii" şi
acolo un#e &ăsim lucruri ce par cât se poate #e vre#nice #e aprobarea noastră"
ar trebui să le #espuiem" să privim la lipsa lor #e valoare şi să le #e&olim #e
toate cuvintele prin care sunt ri#icate în slăvi. Căci aişarea e9terioară e o
minunată pervertitoare a raţiunii" iar atunci cân# eşti cât se poate #e si&ur că te
ocupi #e lucruri care+ţi merită stră#aniile" atunci eşti înşelat ce mai tare.
! !2
ân#eşte+te la ce spunea Crates #espre Nenocrates însuşi.
1. Ma/oritatea lucrurilor pe car e le a# miră cei ma i mulţi se rap orteaă la
obiecte #e tipul cel mai &eneral" care sunt le&ate laolaltă prin coeiune sau
or&aniare naturală" cum ar i pietrele" lemnele" smoc%inii" viţa #e vie"
măslinele. Dar cele care sunt a#mirate #e oamenii ceva mai reonabili se
raporteaă la lucruri ţinute laolaltă #e un principiu viu" ca turmele ori cireile
#e vite. Cele care sunt a#mirate #e oamenii încă şi mai instruiţi sunt lucrurile
ţinute laolaltă #e un sulet raţional" totuşi nu #e un sulet universal" ci raţional
în masura în care un sulet este priceput la o anumită artă" ori e9pert într+un alt
#omeniu" ori pur şi simplu raţional în măsura în care pose#ă un număr #e
sclavi. Dar cel care preţuieşte suletul raţional" un sulet universal şi potrivit
pentru viaţa politică" nu ţine seama #e nimic altceva #ecât #e asta' şi mai
presus
raţiunea#eşitoate
viaţaîşisocială"
păstreaă suletul spre
şi lucreaă într+oatin&erea
con#iţie acestui
şi o activitate conorme
ţel #impreună cucu
aceia #e aceeaşi ori&ine cu el.

1*. nele lucruri se &răbesc să capete e9 istenţă şi altele se &ră besc să o

părăsească' iar #in ceea ce capătă e9istenţă" o parte #e/a #isparută. Mişcările şi
transormările reînnoiesc lumea necontenit" aşa cum cursul neîntrerupt al
timpului reînnoieşte mereu #urata ininită a epocilor. Aşa#ar" în curentul
acesta neostoit" în care nimeni nu ăboveşte" pe care #intre lucrurile ce trec în
&rabă ar trebui să pună un preţ mai mareG Ar i ca şi cân# un om s+ar
în#ră&osti #e una #in vrăbiile care boară pe #easupra" #ar care îi #ispare #e/a
#in privire. Ceva #e elul acesta e viaţa iecărui om" asemen ea emanaţiei
sân&elui şi respiraţiei aerului. Căci aşa cum e să i inspirat aer şi să+l i #at
înapoi" ceea ce acem în iecare clipă" la el e şi cu întrea&a putere respiratorie"
!
Crates #in eba (sec. V î. C%r.) 4 iloo cinic" #iscipol al lui Dio&ene" a avut o mare inluenţă asupra lui
Eeno #in Citium" on#atorul şcolii stoice" căruia i+a arătat că posesiunile materiale nu au nicio importanţă
pentru ericirea unei persoane
!2
Nenocrates (m. $1 î. C%r. Atena) 4 iloo &rec" #iscipol al lui ,laton şi succesor al lui -peusippus la
con#ucerea Aca#emiei. După cum relateaă Aristotel" în #octrina sa realitatea I#erivăJ #in interacţiunea a
#ouă principii opuse; InulJ şi I#ia#a in#eterminatăJ. Aceasta #in urmă e răspunatoare pentru
multiplicitate ori #iversitate" rău şi mişcare" în timp ce nul e răspunator #e unitate" bine şi celelalte. În
plus" ilooul împărţea întrea&a realitate în trei #omenii; sensibilele sau obiectele senaţiei' inteli&ibilele"
sau obiectele cunoaşterii a#evărate" asemenea i#eilor lui ,laton' şi corpurile cereşti" care me#iaă între
sensibile şi inteli&ibile şi" #e aceea" sunt subiecte ale IopinieiJ. În multe privinţe" a anticipat ilooia stoică
(airmân# că ori&inea ilooiei constă în #orinţa omului #e a+şi lecui an9ietăţile' pentru el" ericirea este
#einită ca #obân#irea perecţiunii" care este speciică omului' bucuria este #ată #e contactul cu lucrurile
care îi sunt
acesteia" naturale'
a#mitea etica are primatul
că elementele e9terneînsunt
raport cu speculaţia
importante pentruînericire.
ilooie)" #ar" spre #eosebire #e e9ponenţii

$$
 pe care ai primit+o #e la naştere" ieri şi alaltăieri" pentru a o #a înapoi
elementului #in care ai luat+o prima #ată.

1. ?u trebuie preţuite nici transpiraţia" nici aceea a plantelor" nici respiraţia"
ca la animalele #omestice şi iarele salbatice" nici impresiile primite #e la
aparenţele lucrurilor" nici aptul #e a i mânat #e #orinţe asemenea unei
marionete trase #e sori" nici a#unatul în turmă" nici aptul #e a te %răni' căci
acesta
noastre.e la el caceactul
Atunci prinpreţuitG
merită care ne -ă
separăm #e partea
ii primit neolositoare
cu bătăi #in palmeGa?u.
%ranei
?u
trebuie să preţuim nici li&uşirile" căci lau#a care vine #e la cei mai mulţi nu e
#ecât o li&uşire. -ă presupunem" aşa#ar" că ai renunţat la bunul acesta lipsit #e
preţ numit aimă" ce rămâne vre#nic #e preţuireG După părerea mea" aptul #e
a te mişca şi #e a te înrâna în conormitate cu propria ta alcătuire" ţel spre
care #uc toate ocupaţiile şi artele. Căci iecare meşteşu& ţinteşte ca lucrul ce a
ost ăcut să ie a#aptat lucrarii pentru care a ost ăcut' şi atât po#&oreanul
care se în&ri/eşte #e viţa #e vie" cât şi #resorul #e cai ori #e câini se în#reaptă
spre ţelul acesta. @i e#ucaţia şi învăţătura tinerilor ţintesc spre un anume scop.
În aceasta" aşa#ar" constă valoarea e#ucaţiei şi învăţăturii. ar #acă lucrurile
acestea sunt ăcute bine" nu vei căuta nimic altceva. Bare nu vei înceta să
preţuieşti şi multe alte lucruriG Atunci nu vei i nici liber" nici mulţumit #e
tine" nici lipsit
şi bănuitor aţă#e#epatimă. Cacipot
cei care+ţi #inlua
necesitate trebuieşisăvei
acele lucruri" iicomplota
invi#ios" pimuitor
împotriva
celor care au lucrurile pe care le preţuieşti. Din necesitate" cel care+şi #oreşte
oricare #in aceste lucruri trebuie să se ale într+o stare #e tulburare' şi" în plus"
el trebuie să #ea vina a#esea pe ei. Dar" venerân#u+ţi şi onorân#u+ţi propria
&ân#ire" vei #eveni mulţumit #e tine" vei a/un&e în armonie cu societatea şi în
acor# cu eii" a#ică vei lău#a tot ceea ce %ărăesc şi rân#uiesc ei.

12. Deasupra" #e#esubt" peste tot împ re/ur sunt mişcările elementelor. Dar
mişcarea virtuţii nu se ală în niciuna #intre acestea; este ceva mai #ivin" şi
înainteaă cu bucurie pe calea sa" într+un c%ip &reu #e observat.

18. Cât #e ciu #at se poartă oameniiK ?u+i vor lau#a pe ce i care trăiesc în
acelaşi timp#ecucătre
posteritate" ei" #impreună cunu
unii pe care ei'i+au
#ar văut
#e aptul #e avor
şi nu+i i ei înşişinicio#ată"
ve#ea lău#ati #e
pun
mare preţ. Dar e în mare măsură ca şi cum ar trebui să ii amărât pentru ca
aceia care au trăit înaintea ta nu ţi+au a#us lau#e.

1:. Dacă un lucru ţi+e &reu să+l înăptuieşti" nu cre#e că e cu neputinţă pentru
un om' ci" #acă un lucru e posibil pentru un om şi în conormitate cu natura sa"
&ân#eşte+te că poate i înăptuit şi #e tine.

!<. -ă presupunem că în e9e rciţiile #e &i mnastică" un om te +a sâşiat cu

un&%iile şi" repein#u+se asupra capului tău" ţi+a ăcut o rană. 7i bine" nu
arătăm nicio#ată semne #e supărare" nici nu ne simţim /i&niţi" nici nu+l bănuim
apoi #e tră#are' ne păim #e el" #ar nu ca #e un #uşman" nici cu suspiciune"
#oar ne în#epărtăm în linişte #in calea lui. 6ă astel încât ca asemenea purtare

$
 să ai şi în alte parţi ale vieţii tale' să trecem cu ve#erea multe lucruri la cele
care sunt asemenea a#versarilor #in &Hmnasium. Căci stă în puterea noastră"
#upă cum am spus" să ne #ăm la o parte şi să nu simţim nici suspiciune" nici
ură.

!1. Dacă vreun om e în stare să mă convin&ă şi să+mi arate că nu &ân#esc ori

nu mă port corect" mă voi sc%imba bucuros' căci eu caut a#evărul" care n+a
rănit nicio#ată pe nimeni. Dar e rănit cel care stăruie în &reşeală şi neştiinţă.
!!. 7u ac ceea ce se cu vine. Alte lucruri nu mă tulbură" căci sunt ie lucruri
ără viaţă" ie lucruri ără raţiune" ori lucruri care s+au rătăcit şi nu mai ştiu
#rumul.

!$. Cât #espre an imalele care n+ au ra ţiune şi" în &eneral" to ate lucrurile şi
obiectele" oloseşte+le cu un spirit liberal şi mărinimos" întrucât tu ai raţiune"
iar ele nu. Dar aţă #e iinţele omeneşti" întrucât au raţiune" poartă+te cu un
spirit social. @i cu toate prile/urile invocă+i pe ei şi nu te lăsa încurcat
socotin# cât timp va trebui să o aci" căci c%iar şi trei ore petrecute astel sunt
în#ea/uns.

!. aceeaşi
,rinstare'
moarte căciAle9an#ru
ie au ostMace#oneanul şi slu /itorul
primiţi între aceleaşi său &erminative
principii au o st a#uşi
aleîn
universului" ie au ost risipiţi la el printre atomi.

!*. ân#eşte+te câte lu cruri se pete rec în acee aşi clipă in#iviibilă în iecare
#intre noi" lucruri care privesc trupul şi lucruri care privesc suletul ' şi aşa nu
te vei mira #acă mult mai multe lucruri" sau mai #e&rabă toate lucrurile care
capătă e9istenţă în cel ce este unul şi totul" pe care+l numim Cosmos" e9istă în
el în acelaşi timp.

!. Dacă te+ ar în treba cineva vr eo#ată cu m se sc rie numele An toninus" ai

pronunţa iecare sunet cu voce încor#atăG ar #acă ei se mânie" te vei mânia şi
tuG ?u vei continua cu calm să pronunţi iecare literăG ot aşa" în viaţă"
aminteşte+ţi
#atoria ta #ecă iecare în#atorire
a observa şi" ără a ie tulburat
compusăşi#in
ărăanumite părţi.
a te arăta Acestea
mânios aţăsunt #e
#e cei
mânioşi pe tine" să continui pe calea ta şi să continui ce ai #e ăcut.

!2. Cât #e cru# e să nu li s e în&ă#uie oamenilor să lu pte pentru lucrurile care

li se par potrivite naturii lor şi olositoareK @i totuşi" într+un el tu nu le în&ă#ui
să acă asta" atunci cân# eşti supărat pentru că ac rău. Căci" cu si&uranţă" ei se
în#reaptă spre acele lucruri iin#că le presupun potrivite naturii lor şi
olositoare pentru ei. 4 Dar nu e aşa. 4 Învaţă+i atunci" şi arată+le ără să te
mânii.

!8. Moartea e o încetare a impresiilor primite prin simţuri" a tra&erii sorilor

care con#uc potele" a mişcărilor #iscursive ale &ân#urilor şi a în#eplinirii
în#atoririlor aţă #e trup.

$*
 !:. 7 ruşinos ca su letul să ie primul care #ispare #in această viaţă" atunci
cân# trupul nu se lasă copleşit şi reistă încă.

$<. Ai &r i/ă să nu i i transormat într+un Cear" să nu i i pătruns #e un

asemenea spirit' căci astel #e lucruri se întâmplă. ,ăstreaă+te simplu" bun"
curat" serios" lipsit #e aectare" un prieten al #reptăţii" un a#orator al eilor"
blân#" &ri/uliu"
şi+a #orit elos
ilooia să în toate Venereaă+i
te acă. aptele cuvenite.
pe ei5uptă+te
şi a/ută+isăpe
iioameni.
mereu aşa cum
Viaţa e
scurtă. 79istă #oar un ro# al vieţii acesteia pământeşti" o #ispoiţie pioasă şi
activitatea pentru interesul social. 6ă totul ca un #iscipol al lui Antoninus !8.
Aminteşte+ţi #e constanţa sa în iecare aptă ce era conormă cu raţiunea" şi
nepartinirea sa în toate cele" şi milostenia sa" şi seninătatea purtării sale" şi
blân#eţea sa" şi #ispreţul pe care+l arată aimei &ăunoase" şi eorturile sale #e a
înţele&e #iverse lucruri' şi cum nu ar i lăsat nimic să treacă înainte #e a+l i
cercetat cu &ri/ă şi #e a+l i înţeles cu claritate' şi cum se purta cu aceia care+l
blamau pe ne#rept" ără a+i blama la rân#ul său' cum nu ăcea nimic în &rabă'
şi cum nu asculta calomniile" şi cât #e precis analia purtările şi aptele' şi nu
era înclinat nici spre #o/ană" nu era nici timi#" nici bănuitor" nici un soist' şi
cu cât #e puţine se mulţumea în privinţa locuinţei" a patului" a îmbrăcămintei"
%ranei" slu/itorilor'
re&imului ru&al" săşisecâtabţina
era #epână
muncitor
seara" şinecerân#
răb#ător'săşisecum putea"#ecât
uşuree mulţumită
la
ceasul obişnuit' şi ermitatea şi constanţa prieteniilor sale' şi cum în&ă#uia
libertatea cuvântului pentru cei ce se opuneau ve#erilor lui' şi plăcerea pe care
o simţea atunci cân# cineva îi arăta ceva mai bun' şi cât #e reli&ios era" ără să
aibă superstiţii. mită toate acestea pentru a avea" atunci cân# îţi va suna
ceasul" o conştiinţă la el #e curată ca a lui.

$1. Întoarce+te la simţurile tale tree şi revino+ţi în simţiri' şi atunci cân# te+ai
treit #in somn şi ţi+ai #at seama că erau #oar visuri cele ce te tulburaseră"
acum" în ceasurile #e treie" priveşte la cauele rământarilor tale aşa cum
le+ai privit în vis.

$!. toate-unt alcătuit

lucrurile #intr+un
sunt biet trup
la el" căci nu e şi
în su let.să,entru
stare trupul
perceapă acesta neînsemnat"
#ierenţele. Dar pentru
înţele&ere sunt uniorme #oar lucrurile care nu sunt lucrarea ei. Bricare ar i
lucrarea ei" toate sunt în puterea sa. ar #intre acestea" totuşi" numai cele ce
sunt ăcute cu reerire la preent' âat #espre activităţile viitoare şi trecute ale
minţii" c%iar şi acestea sunt in#ierente în clipa #e aţă.

!8
Antoninus ,ius 4 nume complet Caesar itus Aelius =a#rianus Au&ustus ,ius (8+11 #. C%r.) 4 împărat
roman între 1$8 şi 11. A ost al patrulea #intre cei Icinci împăraţi buniJ care au călăuit imperiul într+o
perioa#ă #e 8 #e ani (: + 18<) #e pace şi prosperitate. ,rin voinţa lui =a#rian" al cărui succesor a ost" l+a
a#optat pe Marcus Aurelius şi pe 5ucius Verus. În timpul #omniei lui Antoninus" Marcus Aurelius a
#eprins ştiinţa &uvern ării şi a primit uncţii publi ce" în 1* #obân#in# imperium şi tribunicia potestas"
principalele
#eciii puteri ormale ale uncţiei #e împărat" şi participân# astel la luarea celor mai importante

$
$$. ?ici osteneala mâinii" nici cea a pic iorului nu sun t împotriva naturii" atât
timp cât piciorul şi mâna ac ceea ce trebuie. Aşa#ar" nici aptele omului nu
sunt împotriva naturii" atît timp cât el îşi în#eplineşte #atoria #e om. Dar #acă
lucrarea nu e împotriva naturii sale" nu e niciun rău pentru el.

$. De câte plăceri nu s+au bucurat tâl%arii" pariciii ori tiraniiK

$*. suntBare nu veilacum

pricepuţi mesteşu&arii
mesteşu&ul lor 4seşi"înţele& pânăacestea"
cu toate la un punct
rămâncu ataşati
aceia care
#e nu
principiile meseriei lor şi nu în#ură să se abată #e la eleG ?+ar i ciu#at #acă
ar%itectul şi me#icul ar avea mai mult respect pentru principiile meseriei lor
#ecât are un om pentru propria lui raţiune" care e comuna lor şi eilorG

$. Asia" 7uropa sunt #oar un&%ere ale universului' marea întrea&ă e o
picatură în univers' At%os e un ir #e pra în univers' tot timpul preent e un
punct în eternitate. oate lucrurile sunt mărunte" sc%imbătoare" supuse pieirii.
oate lucrurile vin #e acolo" #in acea putere #iri&uitoare universală"
#ecur&ân# ie #irect" ie unele #in altele. Astel" ălcile cascate ale leului"
lucrurile otrăvitoare şi toate celelalte vătămatoare" ca spinii ori noroiul" sunt
născute #e ceea ce e măreţ si rumos. ?u+ţi înc%ipui #eci" că sunt #e vreun alt
el #ecât ceea ce venerei tu" ci ormeaă+ţi o opinie /ustă #espre sursa tuturor.
$2. Cel care a vău t lucrurile #in preent le+a văut pe toate" atât pe cel e care
au avut loc #in eternitate" cât şi pe cele care vor i într+un timp ără #e sârşit'
căci toate lucrurile au aceeaşi ori&ine şi aceeaşi ormă.

$8. ân#eşte+te a#esea la cone9iunea tuturor lucrurilor #in univers şi la relaţia

pe care o au unele cu celelalte. Căci într+un el toate lucrurile sunt le&ate unele
#e celelalte" şi sunt prietenoase unele aţă #e celelalte" pentru că un lucru vine
în or#ine #upă un altul" şi aceasta în virtutea mişcării active" concor#anţei
reciproce şi unităţii substanţei.

$:. A#apteaă+te la lu crurile care ţ i+au ost sortite; iar pe oamenii cu car e îţi
împărtăşeşti soarta" iubeşte+i" #ar ă+o #in toată inima" cu sinceritate.
<. 6iecare instrument" unealtă" vas" #acă ace lucrul pentru care a ost
alcătuit" e bun" şi totuşi cel care l+a construit nu e aici. Dar înlăuntrul lucrurilor
care sunt ţinute laolaltă #e natură sălăşluieşte puterea care le+a creat' cu atât se
cuvine să venerei puterea aceea şi să te &ân#eşti că" #acă trăieşti şi acţionei
conorm voinţei sale" totul în tine e în conormitate cu inteli&enţa sa. @i tot
astel" în univers" lucrurile care îi aparţin sunt în conormitate cu inteli&enţa
sa.

1. Despre oricare #in lucrurile ce nu se ală în puterea ta ai presupune că sunt

bune ori rele pentru tine' cu necesitate" #acă ţi se întâmplă un lucru rău sau
pieri un lucru bun #intre acestea" vei #a vina pe ei şi îi vei urî şi pe oameni"
pe cei care sunt caua nenorocirii ori a pier#erii" ori pe cei pe care îi bănuieşti

$2
 că ar i caua' şi" într+a#evăr" acem multe ne#reptăţi" pentru că acem o
#eosebire între aceste lucruri. Dar #acă /u#ecăm #rept bune sau rele #oar
lucrurile care sunt în puterea noastră" nu rămâne niciun motiv #e a #a vina pe
Eeu ori pentru a avea o atitu#ine #uşmănoasă aţă #e oameni.

!. 5ucrăm cu toţii" #impreună" spre acelaşi ţel" unii cu cunoaştere şi un plan"
alţii ără a şti ce ac' aşa cum sunt şi oamenii în somn" #espre care =eraclit"
cre#" spune
oamenii că lucreaă
coopereaă şi coopereaă
în #ierite eluri; şilacoopereaă
lucrurile ce#in
se plin
petrec în univers.
c%iar Dar
şi aceia care
#au vina pe cele ce se întâmplă şi cei care încearcă să li se opună şi să le
împie#ice' căci universul a avut nevoie până şi #e oameni ca aceştia. Aşa#ar"
îţi rămâne să înţele&i între ce el #e tovarăşi #e lucru te aşei' căci acela care
ocârmuieşte toate lucrurile îţi va &ăsi" ără în#oială" olosinţa potrivită şi te va
primi între cei a căror lucrare #uce la în#eplinirea unui ţel. Dar să nu ii părtaş
asemenea versului acela răutacios şi ri#icol #in piesa" #e care vorbeşte Crisip.

$. Bare soarele se an& a/eaă să ac ă lucrarea ploii" ori Asclepios lucrarea
eiţei purtătorului #e roa#e!:G @i cum e cu stelele" nu sunt ele #ierite şi totuşi
lucreaă la în#eplinirea aceluiaşi scopG

. întâmple"
Dacă eii au %otărât
au %otărât în căci
bine" privinţa
nu emea
uşorşi să
a lunecrurilor care otrebuie
înc%ipuim eitatesăără
mi se
preve#ere' şi" cât #espre vătămarea mea" #e ce ar trebui ei să aibe vreo #orinţă
în sensul acestaG Căci ce avanta/ ar obţine #in aceasta ei sau universulG Dar
#acă nu au %otărât în privinţa mea in#ivi#ual" cu si&uranţă au %otărât cel puţin
în privinţa între&ului" iar lucrurile care se petrec #ecur&ân# unele #in altele în
acest aran/ament &eneral ar trebui să le accept cu plăcere şi să iu mulţumit #e
ele. Dar #acă eii nu %otărăsc în nicio privinţă 4 ceea ce e rău să cre#em" sau"
#acă o cre#em" nu ar trebui nici să la acem sacriicii" nici să ne ru&ăm " nici
să /urăm pe ei" nici să nu acem altceva #e &enul acesta ca şi cân# eii ar i
preenţi şi ar trăi cu noi 4 #ar #acă" totuşi" eii nu %otărăsc în niciuna #in
c%estiunile care ne privesc pe noi" înseamnă că pot să %otărăsc pentru mine şi
pot cerceta ceea ce este util' şi e olositor iecărui om ceea ce e conorm cu
propria sa alcătuire
şi ţara mea" atât timpşi cât
natură.
sunt Dar natura mea
un antonim" e raţională
e 3oma" şi socială'
#ar atât timp câtiar cetatea
sunt un
om" e lumea. Aşa#ar" numai lucrurile care sunt olositoare acestor cetăţi îmi
sunt olositoare şi mie.

*. Brice i se întâmplă unui om e în interesul universalului; aceasta ar putea i

#e a/uns. Dar" mai #eparte" vei observa ca pe un a#evăr &eneral" #acă vei
observa" că orice e olositor pentru un om e #e olos şi pentru ceilalţi oameni.
Dar să luăm aici cuvântul olos în sensul obişnuit" care se reeră la lucrurile #e
mi/loc" nici bune" nici rele.

. Aşa cum ţi se î ntâmplă în amiteatru şi alte astel #e locuri" ca ve#erea

continuă a aceloraşi lucruri şi uniormitatea ac spectacolul searbă#" aşa e şi în
!:
7ste vorba #e eiţa Demetra

$8
 între&ul vieţii' căci toate lucrurile #e #easupra" #e #e#esubt" #impre/ur sunt
aceleaşi şi provin #in aceleaşi. Dar pentru cât timpG

2. ân#eşte+te mereu că to ate soiurile #e oam eni" #e to ate ocupaţiile" #in
toate naţiile au murit" astel ca &ân#urile tale să a/un&ă până la ,%ilistion"
,%oebus şi Bri&anion. Acum în#reaptă+ţi &ân#urile spre celelalte soiuri #e
oameni. În locul acela trebuie să+i aşeăm" acolo un#e sunt atîţia mari oratori
şi atâţia nobili
vremurilor ilooi"
trecute" #upă eiprecum =eraclit"şi ,ita&ora"
atîţia &enerali -ocrate'
tirani' în aara atâţia eroi
#e aceştia" pe ai
$< $1
7u#o9us " =ippar% " Ar%ime#e şi alţi bărbaţi cu talente naturale ieşite #in
comun" mari minţi" iubitori #e muncă" stăpânin# nenumarate i#ei" încreători"
care+şi băteau /oc până şi #e viaţa pieritoare şi eemeră a omului" ca
Menippus$! şi cei asemenea lui. Despre toţi aceştia" &ân#eş te+te că #e mult
sunt în ţărână. Ce rău le ace aceasta lor" şi ce rău le ace acelora ale căror
nume sunt necunoscuteG Doar un lucru merită cu a#evărat" să+ţi #uci viaţa în
a#evăr şi #reptate" cu o #ispoiţie binevoitoare c%iar şi aţă #e cei mincinoşi şi
#e cei ne#repţi.

8. Atunci cân# vrei să+ţi aci plăcere" &ân#eşte+te la virtuţile celor care trăiesc
cu tine' #e pil#ă" activitatea unuia şi mo#estia altuia" purtarea liberală a unui al
treilea şi vreo altă#ecalitate
#ecât e9emplele virtute"a atunci
celui #e+al
cân#patrulea. Căciînnimic
sunt arătate nu încâtă
moravurile maicare
celor mult
trăiesc cu noi şi sunt preente #in abun#enţă" atât cât este posibil. De aceea"
trebuie să le păstrăm mereu în aţa oc%ilor.

:. ?u eşti nemulţumit" presupun" pentru că tra&i la cântar #oar atâtea litre şi
nu trei sute. Atunci" nu i nemulţumit că trebuie să traieşti numai atâţia ani şi
nu mai mulţi' căci" aşa cum eşti mulţumit cu cantitatea #e substanţă care ţi+a
ost #ată" ii mulţumit şi cu timpul.

*<. -ă încercăm să+i convin&em pe oameni şi să acţionăm c%iar şi împotriva

voinţei lor" atunci cân# o cer principiile #reptăţii. Dacă olosin# orţa" vreunul
îţi stă în cale" caută+ţi reu&iu în seninătate şi linişte" şi în acelaşi timp
oloseşte
sub reervaobstacolul
aptului spre e9ercitarea
că nu+ţi altei
#oreşti să acivirtuţi'
lucrurişiimposibile.
aminteşte+ţiAtunci
că ia încercat
ce ai
#oritG 4 n eort ca acesta. 4 Dar îţi atin&i obiectivul" #acă lucrurile spre care
te+ai în#reptat s+au în#eplinit.

$<
7u#o9us #in Cni#us (c. << 4 c. $*< î. C%r.) 4 matematician şi astronom &rec care a contribuit la
pro&resul substanţial al teoriei numerelor şi a #at prima e9plicaţie sistematică a mişcării -oarelui" 5unii şi
altor planete. A intro#us &eometria în ştiinţa astronomiei" precum şi interacţiunea #intre observaţie şi teorie.
$1
=ippar% (n. ?iceea" în 0itinia" m. #upă 12! î. C%r.) + matematician şi astronom &rec care a #escoperit
precesia ec%inocţiilor" a calculat #urata anului cu o preciie #e 1O! minute" a alcătuit primul catalo&
cunoscut al stelelor şi a #at o primă ormulare tri&onometriei
$!
Menippus (sec. $ î. C%r.) 4 iloo &rec #in a#ara (in preent mm >aHs" or#ania)" a#ept al ilooiei
cinice şi on#ator al unui &en literar cunoscut ca satira menipeeană. Deşi scrierile sale s+au pier#ut" stilul
său satiric" caracteriat prin ri#iculiarea instituţiilor" i#eilor şi convenţiilor este bine e9empliicat #e

,etroniussăi latini" Varro" -eneca şi 5ucian. n e9emplu #e satiră menipeeană este şi Satyricon+ul lui
epi&onii

$:
*1. Cel care iubeşte aima consi#eră activitatea altuia ca iin# spre binele său
personal' iar cel care iubeşte plăcerea" consi#eră astel senaţiile sale ' #ar cel
care are o înţele&ere limpe#e consi#eră propriile sale acte ca iin# spre binele
său personal.

*!. -tă în puterea noastră să nu avem nicio opinie #espre un lucru şi să nu im
tulburaţi în suletul nostru' căci lucrurile în sine nu au puterea naturală #e a ne
orma /u#ecăţile.

*$. Bbişnuieşte+te să asculţi atent ce spune un altul şi" pe cât posibil" încearcă
să pătruni în mintea vorbitorului.

*. Ceea ce nu e olositor pentru roi nu e olositor nici pentru albină.

**. Dacă ma rinarii l+ar vorbi #e rău pe cârmaci" ori bolnavii pe me #ic" ar
asculta ei oare #e altcinevaG -au cum ar putea cârmaciul să asi&ure viaţa celor
#e pe vas" ori me#icul 4 sănătatea celor pe care îi în&ri/eşteG

*. Cât #e mulţi #intre cei cu care am venit pe lume au părăsit+o #e/aK

*2. Celor bolnavi #e &ălbinare mierea li se p are amară" celor muşcati #e un

câine turbat apa le provoacă spaimă" iar pentru copilaşi min&ea e un lucru
minunat. Atunci #e ce m+aş mâniaG Crei oare că o opinie &reşita are asupra
suletului o putere mai mică #ecât bila bolnavului #e &ălbinare ori otrava #in
trupul celui muşcat #e câinele turbatG

*8. ?imeni nu te va împ ie#ica să tr ăiesti în co normitate cu ra ţiunea propriei

tale naturi; nimic nu ţi se va întâmpla împotriva raţiunii naturii universale.

*:. Ce el #e oameni sunt aceia cărora voiesc ceilalţi să le acă pe plac" şi în
ve#erea căror scopuri" şi prin ce el #e apteG Cât #e curân# le va acoperi
timpul pe toate" şi pe cât #e multe le+a acoperit #e/aK

Cartea a şaptea

1. Ce este viciulG 7 ceea ce ai întâlnit a#esea" şi ori #e câte ori se întampla

ceva" &ân#eşte+te ceea ce ai văut a#esea. ,este tot" #easupra şi #e#esubt" vei
&ăsi aceleaşi lucruri" #e care sunt pline vec%ile istorii" cele #in epoca #e mi/loc
şi cele #in ilele noastre" #e care casele şi cetăţile sunt pline acum. ?imic nu e
nou; toate lucrurile sunt atât #e obişnuite" cât şi cu o viaţă scurtă.

!. Cum pot i #istruse părerile noastre" #acă impresiile care le corespun# nu pierG
Dar îţi stă în putere sa aţâţi impresiile acestea într+o lacără. Despre orice
întâmplare sau lucru port avea părerea cuvenită. Dacă pot" #e ce sunt tulburatG

<
 5ucrurile care sunt în aara minţii mele nu au nicio relaţie cu mintea mea. 4
Aceasta să ie starea aectelor tale" şi vei rămâne #rept. -tă în puterea ta să+ţi
re#obân#eşti viaţa. ,riveşte iarăşi lucrurile aşa cum obişnuiai să o aci' căci în
aceasta constă re#obân#irea vieţii.

$. Eă#arnică patimă a lu9ului" piesele /ucate pe scenă" turmele #e oi" cireile #e

vite" întrecerile luptătorilor cu suliţa" un os aruncat căţelan#rilor" o bucaţică #e
pâine avârlită
#e şoriceii în iaul
speriaţi" cu peşti"
păpuşi stră#aniile
trase #e urnicilor
sori 4 toate sunt lacărătoare #e poveri"
el. Atunci" u&a
e #atoria ta"
între asemenea lucruri" să ia o #ispoiţie bună să nu ai un aer truaş' să înţele&i
că iecare om pretuieşte e9act atât cât preţuiesc lucrurile #e care se preocupă.

. În timpul #iscursurilor trebuie să ii atent la ceea ce se spune şi în iecare

mişcare a cuiva trebuie să observi ce ace. @i trebuie să vei #e în#ată la ce
scop tin#e unul" iar celălalt observă cu atenţie ce semniică vorbele sale.

*. 7ste înţele&erea mea suicientă pentru asta sau nuG Dacă e suicientă" o
olosesc ca pe un instrument #at #e natura universală. Dar #acă nu e
suicientă" atunci ie mă retra& la lucrare şi îi las locul celui care o poate ace
mai bine" #acă nu e un motiv pentru care nu ar trebui să o ac' ie o
în#eplinesc
principiului atât
meu#ecălăuitor"
bine pe câtpoate
pot" ace
luân#u+l
ceeacacea/utor pe celşicare"
e potrivit cu spri/inul
olositor pentru
binele &eneral. Căci orice pot ace" ie #e unul sin&ur ie #impreună cu un
altul" ar trebui să ie în#reptat #oar spre aceasta" spre ceea ce e olositor şi
potrivit pentru societate.

. Cât #e mulţi" #upa ce au ost răsăţati #e aimă" au ost lăsaţi pra#ă uitării' şi
cât #e mulţi #intre cei care au celebrat aima altora sunt morţi #e mult.

2. ?u te ruşina să primeşti a/utor' căci e treaba ta să+ţi aci #atoria ca un sol#at la

asaltul unei cetăţi. Cum se ace atunci că #acă" şc%iop iin#" nu poţi urca
sin&ur pe parapet" o poţi ace cu a/utorul altuiaG

8. ?u lăsa lucrurile
necesar" viitoareraţiune
avân# aceeaşi să te tulbure"
pe care căci vei a/un&e
o oloseşti acumla pentru
ele" #acă va i
lucrurile
preente.

:. oate sunt strâns le&ate unele #e celalalte" iar le&ătura e sântă' şi nu e

aproape nimic care să nu ie le&at cu oricare alt lucru. Căci lucrurile au ost
rân#uite astel" şi se combină pentru a orma acelaşi univers. Căci e9istă un
univers alcătuit #in toate lucrurile" şi un Eeu care pătrun#e în toate" şi o
substanţă" o le&e" o raţiune comună în toate animalele inteli&ente" şi un
a#evăr' #acă e aşa" e9istă şi o sin&ură #esăvârşire pentru toate animalele care
sunt #in aceeaşi stirpe şi participă la aceeaşi raţiune.

1
1<. ot ce e material #ispare curân# în substanţa între&ului' şi tot ce e ormal e
oarte curân# luat înapoi în raţiunea universală' iar amintirea tuturor e oarte
curân# în&%iţită #e timp.

11. ,entru animalul raţio nal" iecare aptă e în conormitate cu natura şi în

conormitate cu raţiunea.

1!. 6ii #rept" neclintit" sau lasă+i pe alţii să te acă astel.

1$. Aşa cum e cu membrele trupului" care sunt unite într+unul" aşa e şi cu iinţele
raţionale ce e9istă separat" căci au ost alcătuite pentru a lucra împreună. ar
percepţia acestui apt îţi va i şi mai limpe#e #acă îţi vei spune a#esea; sunt un
membre (melos) al unui sistem #e iinţe raţionale. Dar #acă spui că eşti o parte
(meros)" înseamnă că nu iubeşti oamenii #in toată inima' bineacerea nu te
încântă #oar #e #ra&ul ei' o aci #oar ca pe o conversaţie socială" şi nu că şi
cân# ţi+ai ace un bine ţie însuţi.

1. 5asă să ca#ă orice #in aară asupra părţilor care pot simţi eectele acestei
că#eri. Căci părtile care au simţit lovitura se vor plân&e" #acă #oresc să o acă.
Dar eu" în caul în care nu consi#er ca ceea ce s+a întâmplat e un rău" nu mă
simt vătămat. @i stă în puterea mea să nu cre# lucrul acesta.
1*. Brice ce ace ori spune cineva" trebuie să iu bun" aşa cum aurul" smaral#ul ori
purpura ar spune întot#eauna; orice ce ace ori spune cineva" trebuie să iu
smaral# şi să+mi păstre culoarea.

1. 6acultatea călăuitoare nu se tulbură pe sine' vreau să spun" nu se teme şi nu

provoacă sin&ură #urere. Dar #acă oricine altcineva o poate speria sau
în#urera" lasă+l să o acă. 6iin#că acultatea în sine nu se va transorma prin
propria sa opinie. 5asă trupul să se în&ri/ească" #acă poate" că nu sueră #e
nimic" şi lasă+l să &răiască" #acă sueră. Dar suletul însuşi" cel care e supus
spaimei" #urerii" care are puterea #eplină #e a orma o opinie #espre aceste
lucruri" nu va sueri nimic" căci nu se va abate nicio#ată spre o astel #e
/u#ecată.
o #orinţă ,rincipiul călăuitor
pentru sine' #e aceea"înesine
eritnu#e#oreşte nimic"
tulburări #ecâtnu+l
şi nimic #acăîmpie#ică"
îşi ăureşte
#ecât #acă se tulbură şi+şi pune pie#ici sin&ur.

12. 6ericirea e un &eniu bun" ori o bună raţiune călăuitoare. Atunci ce cauţi aici"
o" înc%ipuireG ,leacă aşa cum ai venit" te implor pe ei" pentru că nu te #oresc.
Dar ai venit potrivit vec%iului tău obicei. ?u sunt supărat pe tine; #oar pleacă.

18. -e temea oare vreun om #e transormareG Dar ce poate să e9iste ără

transormareG Ce este atunci mai plăcut sau mai potrivit naturii universaleG @i
tu poţi oare să aci baie #acă lemnul nu sueră o transormareG @i te poţi tu
%răni" #acă %rana nu sueră o transormareG @i poate orice lucru util să ie
în#eplinit ără transormareG Bare nu vei că şi pentru tine să te transormi
înseamnă acelaşi lucru" şi e la el #e necesar pentru natura universalăG

!
1:. ,rin substanţa universală" ca printr+un torent urios sunt purtate toate trupurile"
iin# unite prin natura lor şi lucrân# #impreună cu între&ul" asemenea părţilor
trupului nostru. Câţi #e elul lui C%risip" -ocrate" 7pictet nu au în&%iţit #e/a
timpulG 5asă acelaşi &ân# să+ţi vină în minte în le&atură cu iecare om şi
lucru.

!<. n sin&ur el

ori într+ul lucru mă tulbură"
neîn&ă#uit" ori să nuce
ceea acnuceva #e neîn&ă#uit
e în&ă#uit acum. #e alcătuirea omului"

!1. 7 aproape clipa cân# vei uita #e toate' şi e aproape clipa cân# toate vor uita #e
tine.

!!. 7 speciic omului să+i iubească până şi pe aceia care ac rău. ar aceasta se
întâmplă" #acă atunci cân# ac rău ali că+ţi sunt neamuri şi că ac rău #in
neştiinţă ără voia lor" şi că în curân# atât ei" cât şi tu veţi muri' şi" mai presus
#e toate" că răuăcătorul nu te+a vătămat în niciun el" nici nu ţi+a ăcut
acultatea călăuitoare mai rea #ecât era înainte.

!$. Din substanţa universală" #e parcă ar i ceară" natura universală mo#eleaă

acum un cal"unşiom"
apoi pentru cân#apoi
l+a pentru
spart pealtceva'
acesta şi
oloseşte materialul
iecare #in acesteapentru
#ureaăununcopac"
timp
oarte scurt. Dar nu e &reu pentru vas să se spar&ă" aşa cum nu a ost &reu
#eloc să ie alcătuit.

!. B privire încruntată este neirească' atunci cân# e olosită #es" urmarea e că
tot armecul #ispare" şi în cele #in urmă se stin&e cu totul" astel că nu mai
poate i rea#us la lumină. Încearcă să tra&i concluia" #in c%iar acest apt" că e
contrara raţiunii. Căci #acă până şi conştiinţa &reşelii te părăseşte" ce rost mai
are să trăieşti mai #eparteG

!*. ?atura care cârmuieşte între&ul va transorma curân# toate lucrurile pe care le
vei" iar #in substanţa lor va ace alte lucruri" şi iarăşi altele #in substanţa lor"
astel ca lumea să ie pururi nouă.
!. Atunci cân# careva &reşeşte aţă #e tine" &ân#eşte +te #e în#ată cu ce părere
#espre bine ori rău a ăcut el asta. ar atunci cân# vei i alat" îţi va i milă #e
el şi nici nu te vei mira" nici nu te vei mânia. Căci ie crei la el ca şi el că e
un lucru bun" ie un altul #e elul acesta. Atunci" e #e #atoria ta să îl ierţi. Dar
#acă nu crei că asemenea lucruri sunt bune sau rele" vai i mai #e&rabă într+o
#ispoiţie bună aţă #e cel care &reşeşte.

!2. ?u te &ân#i mai mult la ce nu ai #ecât la ce ai' ci" #intre lucrurile pe care le ai
ale&e+le pe cele mai bune" şi apoi me#iteaă cât #e elos le+ai i căutat" #acă
nu le+ai i avut. În acelaşi timp" totuşi" ai &ri/ă" ca iin# mulţumit #e ele" să nu
te obişnuieşti să le preţuieşti #easupra valorii lor" astel să ii tulburat #acă
vreo#ată nu le+ai avea.

$
 !8. 3etra&e+te în tine însuşi. ,rincipiul raţional care ocârmuieşte are natura
aceasta" că e mulţumit cu sine atunci cân# ace ceea ce e #rept" şi în elul
acesta îşi menţine liniştea.

!:. Înlătură+ţi #in minte înc%ipuirea. Înceteaă cu trasul sorilor. Măr&ineşte+te la

preent. Înţele&e bine ce ţi se întâmplă ţie sau altuia. Împarte şi #istribuie
iecare obiect
vieţii. 6ă astelîncapartea ormală
răul ăcut şi cea
#e un om materială.
să rămână ân#eşte+te
acolo un#e alaost
ultimul
ăcut.ceas al

$<. În#reaptă+ţi atenţia spre ceea ce se spune. 5asă+ţi înţ ele&erea să pătrun#ă în
lucrurile care creeaă şi în lucrurile care le pro#uc pe acestea.

$1. Împo#obeşte+te cu simplitate" mo#estie şi in#ierenţă aţă #e lucrurile care se

&ăsesc între virtute şi viciu. ubeşte omenirea. rmeaă+l pe Eeu. ,oetul spune
ca 5e&ea le cârmuieşte pe toate. 4 @i este #estul să+ţi aminteşteţi că 5e&ea le
cârmuieşte pe toate.

$!. Despre moarte; 6ie că este o #ispersare" o separare" #acă lumea este alcătuită
#in atomi" ie este o #ispariţie" o transormare" #acă lumea este un tot unitar.

$$. Despre #urere; Durerea #e nesuportat ne uci#e' #ar cea care #ureaă un timp
în#elun&at e suportabilă' mintea îţi păstreaă liniştea retră&ân#u+se în sine" iar
acultatea cârmuitoare nu #evine mai rea. Dar părţile care sunt aectate #e
#urere" lasă+le să+şi spună părerea #espre ea" #acă o pot ace.

$. Despre aimă; ,riveşte la minţile celor care caută aima" obse rvă ce sunt" ce
el #e lucruri evită" şi ce el #e lucruri urmăresc. @i &ân#eşte+te că" aşa cum
&rămeile #e nisip puse una #easupra celeilalte ascun# nisipurile care au ost"
şi în viaţă evenimentele #inainte sunt acoperite în curân# #e cele care vin #upă
ele.

$*. De la ,laton; IAcea inteli& enţă lar&ă" cuprin ătoare" care contemplă orice
timp şi orice4e9istenţă"
importantGJ poate oare
ICu neputinţă.J să crea#ă
4 IAtunci că viaţa
va socoti un omului
astel #eeste
om ceva
moartea
$$
ceva cumplitGJ 4 IDeloc.J

$. De la Antistene$; 7ste re&eşte să aci bine şi să primeşti vorbe #e ocară.

$$
,laton" Republica" ,artea a +a" 8 a' ,laton" Opere" vol. V
$
Antistene (c. * + c. $* î. C%r.) 4 iloo atenian" #iscipol al lui -ocrate" consi#erat on#atorul şcolii
cinice. Convin&erea sa era că ericirea #epin#e #e virtutea morală" iar virtutea aceasta poate i întipărită
prin învăţare. Deosebea între bunurile e9terioare" cuprinân# elemente precum proprietatea personală"
plăcerea simţurilor şi alte lu9uri" şi bunurile interioare" incluân# a#evărul şi cunoaşterea suletului. Cei
ispitiţi să+şi &ăsească plăcerea în bunurile e9terioare erau sătuiţi să se înrânee şi să accepte #urerea iică
şi mentală ce însoţeşte stră#ania suletului în cautarea propriei avuţii interioare. Ca metaora" îi plăcea să
airme ca stă" #e
(&r. Kunikos pe la
po#iumul i#eilor
Puôn, kunos, şi cre#inţelor
caine) şi IlatrăJ
i+a supravieţuit multlatimp.
prostia şi ne#reptăţile societăţii. @coala cinică


 $2. 7 ruşinos ca înăţişarea e9terioară să ie supusă" să se rân#uiască şi să se
alcătuiască #upa cum porunceşte mintea" iar mintea să nu se rân#uiască şi să
se alcătuiască pe sine.

$8. ?u e #rept să ne supărăm pe lucruri" căci lor nu le pasă #eloc #e aceasta.

$:. Eeilor nemuritori şi nouă" #ă+ne bucurie.

<. Viaţa este secerată ca spicele coapte #e &râu' un om se naşte' un altul moare.

1. Dacă eilor nu le pasă #e mine şi #e copii mei" e9istă un motiv pentru aceasta.

!. Căci binele e cu mine" ca şi #reptatea.

$. ?u te alătura celorlaţi în /elire" nu arăta emoţii buciumate.

. De la ,laton; 7u i+aş răspun#e acestuia pe #rept cuvânt;JBmule" nu /u#eci

#rept #acă &ăseşti cu cale că un om" cât #e neînsemnat" care se apucă #e ceva
trebuie să+şi cântărească sorţii morţii şi ai vieţii" în loc să aibă în ve#ere numai
ce va ace" a#ică" #acă sunt sau nu #repte" #acă sunt sau nu vre#nice #e un om
$*
cinstit sau #e un om păcătos.J
*. Iată un a#evăr stator nic" cetăţeni atenieni; #e orice lucru s+ar apuca cineva 4
ie #in propriul imbol#" ie că l+a socotit bun" ie #in porunca stăpânului 4 el
trebuie" #upă parerea mea" să rămână acolo" să înrunte orice prime/#ie" să nu
pre&ete aţă #e nimic" nici c%iar aţă #e moarte" aară numai #e necinste.J$

. Dar" o" ericitule" esti măcar si&ur că toată nobleţea şi binele stau în a mântui
şi a i mântuitG ?u cre# că trebuie în&ă#uit omului" care e cu a#evărat om" să
nu+l preocupe alt &ân# #ecât acela #e a trăi o viaţă cât mai în#elun&ată' şi să
ie aşa iubitor al ei' ci să se încrea#ă în această privinţă eului" să mai crea#ă
şi pe acele emei care spun că nimeni nu scapă #e soarta ce+i este scrisă. Cre#
că ar trebui să cercetăm asupra acestui lucru; în ce c%ip poate trăi cineva
$2
vremea ce+i este #at s+o trăiascăG
2. ,riveşte la cursul stelelor" ca şi cân# ai mer&e #impreună cu ele' şi cu&etă
mereu la elul în care se transormă elementele unele în altele' căci asemenea
&ân#uri curaţă mur#ăria vieţii pământeşti.

8. ată o rumoasă icere #e+a lui ,laton ; Cel care vorbeşte #espre oameni ar
trebui să privească şi la lucrurile pământene" ca şi cum le+ar privi #intr+un loc
mai înalt' ar trebui să le privească a#unările" oştirile" muncile a&ricole" nunţile"
petrecerile" naşterile" morţile" larma curţilor #e /u#ecată" locurile #eşarte"

$*
,laton" IApărarea lui -ocrateJ
$
$2 ,laton

*
 #iversele naţii #e barbari" sărbătorile" /elirile" pieţele" un amestec #in toate
lucrurile ţi o combinaţie rân#uită a contrariilor.

:. Cu&etă la trecut' atâtea mari sc%imbări ale supremaţiei politice. De asemenea"
ai putea preve#ea şi lucrurile ce vor i. Căci cu si&uranţă ele vor avea aceeaşi
ormă şi nu e cu putinţă să se în#epărtee #e la or#inea lucrurilor ce e9istă
acum' la el" #acă ai contemplat viaţa omenească timp #e patrueci #e ani e
acelaşi lucru
ve#ea mai ca şi cân# a i contemplat+o eci #e mii #e ani. Căci oare ce vei
multG

*<. Ce a crescut #in pământ se va întoarc e în pământ" #ar ce s+a ivit #in sămânţă
cerească se+ntoarce iarăşi în tărâmurile cereşti. Aceasta e ie o rupere a
le&ăturilor reciproce #intre atomi" ori o #ispersare #e acelaşi el a elementelor
lipsite #e simţire.

*1. Cu %rană" bautură şi viclene mesteţu&uri vră/itoreşti"

Vrut+au să abată al vremurilor curs" spre a scăpa #e moarte.
A#iereatrimisă#inceruri
rebuie s+o în#urăm ără crâcnire.

*!. n
maialtul ar putea
social" şti mo#est"
nici mai mai binenici
cumnusă+şi
are avârle la pământ
o #isciplină a#versarul'
mai bună pentru a#ar nu e
ace
aţă celor ce se petrec" nici nu e mai binevoitor aţă #e &reşelile vecinilor.

*$. Acolo un#e orice lucrare poate i ăcută în conor mitate cu raţiunea care e
comună eilorşsi oamenilor" nu avem #e ce să ne temem; căci acolo un#e
putem obţine proit pe cale unei activităţi reuşite" care se #esăşoară potrivit
alcătuirii noastre" nu avem #e ce să ne aşteptăm la vreo pa&ubă.

*. ,retutin#eni şi în toate timpurile stă în puterea ta #e a+ţi accepta cu pioşenie

con#iţia actuală" #e a te purta #rept aţă #e cei care te încon/oară şi #e a+ţi
e9ercita inscusinţa asupra &ân#urilor tale astel ca nimic să se strecoare în ele
ără a i bine cercetat mai întâi.

**. ?u privi în /ur pentru a #escoperi principiile altora" ci priveşte #rept la

aceasta" la ce te călăueşte natura" atât natura universală prin lucrurile care ţi
se întâmplă" cât şi propria ta natura prin aptele pe care trebuie să le aci.
Dacă iecare iinţă ar trebui să acă ceea ce este în conormitate cu
alcătuirea ei' şi toate celelalte lucruri au ost alcătuite #e #ra&ul iinţelor
raţionale" aşa cum" între lucrurile iraţionale" cele inerioare au ost ăcute spre
olosul celor superioare' însă iinţele raţionale au ost ăcute una spre olosul
celeilalte. Aşa#ar" cel #intâi principiu #in alcătuirea omului este cel social. ar
cel #e+al #oilea este #e a nu ce#a ru&ăminţilor trupului" căci este uncţiunea
specială a mişcării raţionale şi inteli&ente #e a se #omina şi #e a nu se lăsa
nicio#ată #epaşită #e mişcarea simţurilor şi a potelor" căci ambele sunt
animalice' mişcarea inteli&enţă îşi reven#ică superioritatea şi nu+şi în&ă#uie să
ie copleşită #e celelalte. @i pe bună #reptate" căci natura a alcătuit+o pentru a


 se olosi #e ele. At treilea element al alcătuirii raţionale este aptul că nu
&reşeşte şi nu se înşeală nicio#ată. Atunci" principiul călăuitor care ţine strâns
aceste lucruri laolaltă să mear&ă #rept înainte" căci astel le pose#ă pe toate
care sunt ale sale.

*. ân#eşte+te ca eşti mort şi ca ţi+ai înc%eiat viaţa #e până acum' şi trăieşte în
acor# cu natura restul care+ţi mai este în&ă#uit.

*2. -ă iubeşti numai ce ţi se întâmplă şi e tors în irul #estinului tău. Căci ce este
mai potrivit #ecât astaG

*8. În toate cele ce se întâmplă" păstreaă+ţi în aţa oc%il or pe cei cărora li s+au
întâmplat aceleaşi lucruri şi aminteşte+ţi cum s+au supărat" s+au mirat #e ele şi
le+au criticat' şi acum un#e sunt eiG ?icăieri. Atunci #e ce să ale&i să te porţi
la elG @i #e ce nu laşi aceste rământări" străine naturii" celor care le provoacă
şi celor care sunt c%inuiţi #e eleG De ce nu eşti %otărât pe #eplin să mer&i pe
calea cea #reaptă" care constă în a te olosi #e lucrurile ce ţi se întâmplăG Căci
atunci le vei olosi bine" şi ele vor i pentru tine un material #e lucru. rebuie
#oar să ii atent la tine şi să %otărăşti să ii un om bun în iecare #in aptele
tale.

*:. ,riveşte înlăuntrul tău. Acolo se ală ântăna binelui" iar aceasta va ivorî
pentru tot#eauna" #acă vei săpa mereu.

<. rupul ar trebui să ie soli#" erm şi să nu acă risipă #e mişcări ori atitu#ini.
Căci ceea ce o&lin#eşte mintea pe aţă" păstrân# pe ea e9presia inteli&enţei şi a
celorlalte trăsături" ar trebui să se ceară #e la între&ul trup. Dar toate acestea ar
trebui ăcute ără aectare.

1. Arta #e a trăi se aseamănă mai mult cu cea a luptătorului #ecât cu cea a
#ansatorului" prin aptul că aceia care o practică trebuie să ie pre&atiţi şi ermi
pentru a întâmpina evenimentele ce se pro#uc #intr+o #ată şi cele neaşteptate.

!. Bbservă
principiilemereu cine sunt ceiCăci
lor con#ucătoare. a căror
atunciaprobare
nu+i veivrei
mai să o ai" şi pe
învinovăţi care
ceisunt
care
&reşesc ără voie" nici nu+ţi vei #ori aprobarea lor" #aca priveşti la sursa
părerilor şi #orinţelor lor.

$. 6iecare sulet" spune ilooul" părăseşte ără voie a#evărul $8 ' aşa#ar" în
acelaşi el este lipsit #e #reptate" cumpătare" binevoinţă şi toate #e soiul
acesta. 7ste cât se poate #e necesar să+ţi aminteşti mereu asta" căci astel vei i
mai în&ă#uitor.

. 5a iecare #urere sueri tă" &ân#eşte+te că nu e nici ruşinoasş" nici nu+şi ace
mai rea inteli&enţa ocârmuitoare" căci nu vatămă inteli&enţa nici în latura ei
raţională" nici în cea socială. În caul celor mai multe #ureri" lasă+te a/utat #e
$8
IBrice opinie a#evărată este părăsit aară voieJ" ,laton" Republica" partea a +a

2
 remarca lui 7picur" că #urerea nu e nici #e nesuportat şi nici veşnică" #acă te
&ân#eşti mereu ca are limite şi #acă nu+i a#au&i nimic în înc%ipuirea ta' şi
aminteşte+ţi şi aceasta" că nu ne #ăm seama că multe lucruri neplăcute pentru
noi sunt la el ca #urerea" cum ar i somnolenţa nemăsurată" uscăciunea #ată
#e ebră şi lipsa potei #e mâncare. -pune+ţi că" atunci cân# eşti nemulţumit
#e vreunul #intre aceste lucruri" #e apt ce#ei #urerii.

*. Ai
aţă&ri/ă să nu arăţi celor neomeneşti aceleaşi sentimente pe care le nutresc ele
#e oameni.

. De un#e ştim că elau&es $: nu era superior în caracter lui -ocrateG Căci nu e
în#ea/uns că -ocrate a avut o moarte mai nobilă" a purtat cu mai multă #ibăcie
#ebateri cu soiştii" a petrecut noaptea în ri& ără crâcnire şi atunci cân# a
trebuit să+i întemniţee pe 5eon #in -alamis a creut că e mai nobil să reue"
că se plimba semeţ pe stra#ă 4 #eşi acest ultim apt e tare în#oielnic. Dar ar
trebui să ne întrebăm ce el #e sulet #eţinea -ocrate" şi #acă el se putea
mulţumi cu aptul #e a i #rept aţă #e oameni şi pios aţă #e ei" ără a se
mânia ără rost împotriva ticăloşiei omeneşti" ără a #eveni sclav al i&noranţei
cuiva" ără a se mira #e ceea ce+i era %ărăit ca parte #in univers" ără a
suporta lucrul acesta cu &reu şi ără a în&ă#ui înţele&erii sale să împărtăşescă
patimile cărnii.
2. ?atura nu a amestecat întratât inteli&enţa cu alcătuirea trupului încât să nu+ţi i
în&ă#uit puterea #e a te #eini limpe#e şi a a#uce sub supunerea ta tot ce+şi
aparţine' căci e oarte posibil să ii un om #ivin şi să nu ii recunoscut ca atare
#e nimeni. ,ăstreaă mereu aceasta în minte' şi un alt lucru" anume că e
nevoie întra#evăr #e oarte puţin pentru a #uce o viaţă ericită. @i pentru că ai
a/uns la #isperare căutân# să #evii un #ialectician şi să stăpâneşti cu iscusinţă
cunoaşterea naturii" nu renunţa" #in această pricină" la speranţa #e a i liber"
mo#est" sociabil şi supus Eeului.

8. -tă în puterea ta să trăieşti în aara oricărei constrân&eri" în cea mai mare
linişte a spiritului" c%iar #acă toată lumea stri&ă împotriva ta cât poteşte" şi
c%iar
nimic#acă iarele sălbatice
nu împie#ică mintea"sâşie în bucăţi
în acest vârte/" carnea crescutăliniştea
să+şi păstree în /urulşitău. Căci
o /u#ecată
#reaptă #espre toate lucrurile #impre/ur şi să ie &ata să se olosească #e
lucrurile care i se înăţişeaă" astel că /u#ecata să poată spună lucrurilor care i
se ivesc observaţiei sale; u eşti astel în substanţa ta" c%iar #acă în opiniile
oamenilor apari ca iin# #e alt el' iar aptitu#inea #e olosire să spună celor
care îi apar la în#emână; u eşti lucrul pe care îl căutam" căci cele mi se
înăţişeaă sunt întot#eauna un material pentru virtute" atât pentru cea
raţională" cât şi pentru cea politică" şi" într+un cuvânt" pentru practicarea artei
proprii omului sau #ivinităţii. Căci tot ce se întâmplă are o le&atură ie cu
#ivinitatea" ie cu omul" şi nu e nici nou" nici &reu #e mânuit" ci o materie
obişnuită" pe care se poate lucra.

$:
Ascet pita&oreic" mentor al lui 7mpe#ocle

8
:. Desăvârşirea caracterului moral constă în aceasta" în a+ţi petrece iecare i ca
şi cân# ar i ultima şi a în nu i nici buciumat peste măsură" nici apatic ori
ăţarnic.

2<. Eeii nemuritori nu se supără pentru că un timp atât #e lun& trebuie să+i rab#e
mereu pe oameni aşa cum sunt ei" şi mulţi #intre ei sunt răi' şi" pe lân&ă asta"
au şi &ri/ă #e ei în toate elurile. Dar tu" care eşti sortit să sârşeşti atât #e
curân#"
#intre eiGai obosit cumva să+i rabi pe cei răi" şi aceasta c%iar cân# eşti unul

21. 7 ri#icol pentru un om să nu u&ă #e propria+i răutate" ceea ce e totuşi cu

putinţă" #ar să u&ă #e răutatea altora" ceea ce e cu neputinţă.

2!. Brice ar &ăsi acultatea raţională şi politică a omului ca neiin# nici inteli&ent"
nici social" /u#ecă" pe bună #reptate" ca iin# inerior sieşi.

2$. Cân# ai ăcut o aptă bună şi un altul a primit+o" #e ce cauţi" aşa cum ac
ne&%iobii" un al treilea lucru în aara #e acestea" a#ică aima #e a i ăcut o
aptă bună ori obţinerea unei răsplăţiG

2. ?imeni
acţionei nu oboseşte să primescă
în conormitate cu natura.ceea ce îinue obosi
Atunci" #e olos. Dar e ol
să primeşti ositor
ceea ce e să
#e
olos ăcân# acel lucru şi altora.

2*. ?atura nului s+a mişcat pent ru a crea universul. Dar acum" tot ce se petrece
vine pe cale #e consecinţă ori continuitate" sau nici măcar lucrurile #e
căpetenie spre care puterea con#ucătoare a universului îşi în#reaptă propria
mişcare nu sunt cârmuite #e vreun principiu raţional. Dacă îţi aminteşti acest
apt" vei i mai liniştit în multe privinţe.

Cartea a opta

1. Cu&etarea aceasta" că nu mai stă în puterea ta să+ţi trăieşti întrea&a viaţă"

sau măcar începân# cu tinereţea" ca un iloo" tin#e şi spre înlăturarea
#orinţei #e aima &ăunoasă' #ar atât pentru mulţi alţii" cât şi pentru tine e
limpe#e că sunteţi #eparte #e ilooie. e ali într+o asemenea stare #e
conuie" încât nu+ţi mai este uşor să obţii renumele #e iloo" iar planul
vieţii tale se opune şi el acestui apt. Aşa#ar" #acă ai înţeles cu a#evărat ce
înseamnă un astel #e mo# #e viaţă" alun&ă &ân#ul; Cum le par oare
celorlalţiG @i ii mulţumit #acă+ţi vei trăi restul vieţii într+un c%ip atât #e
înţelept pe cât îl #oreşte natura. Atunci" observă ce #oreşte ea şi nu lăsa
nimic să te #istra&ă' căci ai avut e9perienţa multor rătăciri care nu te+au
a/utat să &ăseşti ericirea nicăieri" nici în silo&isme" nici în bo&ăţie" nici în
renume" nici în plăceri sau în altă parte. n#e este ea atunciG În a ace
ceea ce pretin#e natura omenească. Cum ar putea omul să acă aceastaG

:
 Dacă are principii #e la care să vină aptele şi simţămintele sale. Care
principiiG Cele le&ate #e bine şi #e rău; cre#inţa că pentru un om nu e
nimic mai bun care să nu+l acă #rept" cumpănit" bărbătos" liber' şi că nu e
nimic rău care să nu cauee contrariul celor pomenite.

!. Cu prile/ul iecărei apte" întreabă+te; Cum e aceasta în raport cu mineG Ar

trebui oare să mă căiesc pentru eaG În scurt" timp voi i mort şi toate se vor
i #us. Ce caut
inteli&ente" mai
a unei mult"
iinţe #acă acum
sociale" a uneiaînăptuiesc
care se alălucrarea unei le&e
sub aceeaşi iinţeca şi
#ivinitateaG

$. Ale9an#ru" Caius Cear şi ,ompeius" ce sunt ei în comparaţie cu Dio&ene"

=eraclit şi -ocrateG Căci ei cunoşteau bine lucrurile" cauele lor şi materia
lor" iar principiile călăuitoare ale acestor oameni erau aceleaşi. Dar" cât
#espre ceilalţi" #e câte lucruri au trebuit să se ocupe" şi cător lucruri le erau
sclaviG

. ân#eşte+te că oamenii ac oricum aceleaşi lucruri" c%iar #acă tu ai plesni

#e ciu#ă.

*. Acesta
acor# cue lucrul
natura#e căpetenie; ?uşiteînlăsa
universalului' tulburat"
scurt timp nucăci
veitoate lucrurile
i nimeni sunt în
şi nicăieri"
asemenea lui =a#rian şi Au&ustus. În al #oilea rân#" priveşte cu atenţie la
ceea ce ai #e ăcut şi în acelaşi timp aminteşte+ţi că e #e #atoria ta să ii un
om bun" şi vorbeşte aşa cum ţi se pare că e mai bine" numai ă+o cu bună
#ispoiţie" cu mo#estie şi ără ăţărnicie.

. Aceasta are #e ăcut natura universalului; să #ucă acolo lucrurile care sunt
aici" să le transorme" să le ia #e aici şi să le poarte #incolo. oate lucrurile
sunt transormare" astel că nu trebuie să ne temem #e nimic nou. oate
lucrurile ne sunt cunoscute' c%iar şi elul în care sunt împărţite rămâne
acelaşi.

2. 6iecare
o naturănatură e mulţumită
raţională #e pe
mer&e bine sinecalea
atunci cân# mer&e
sa atunci bine
cân# în pe caleasale
&ân#urile sa' iar
nu
încuviinţeaa nimic als ori nesi&ur" atunci cân# îşi în#reaptă mişcările
#oar spre apte sociale" atunci cân# îşi măr&ineşte #orinţele şi aversiunile
la lucrurile ce+i stau în putere şi atunci cân# i+a ost satisacută cu tot ce i+a
ost %ărăit #e către natura comună. Căci iecare natură particulară este
parte a acestei naturi comune" aşa cum natura runei este parte a naturii
plantei' #oar că în plantă natura runei este parte a unei naturi care nu are
nicio percepţie" nici raţiune" şi poate i supusă pie#icilor' #ar natura
omenească este parte a unei naturi care nu e supusă pie#icilor" şi este
inteli&entă şi #reaptă" #e vreme ce %ărăeşte iecăruia" în părţi e&ale şi
potrivit valorii sale" timpul" substanţa" caua" activitatea şi împre/urarea.
Dar cerceteaă" nu pentru a #escoperi că iecare lucru este e&al în toate

*<
 privinţele cu orice alt lucru" atunci cân# e comparat cu el" ci luân# toate
părţile unui lucru laolaltă şi comparân#u+le cu toate părţile altuia.

8. ?u ai posibilitatea ori puterea #e a citi. Dar ai posibilitatea ori puterea #e

a+ţi înrâna truia' ai posibilitatea #e a i superior plăcerii sau #urerii' ai
posibilitatea #e a i superior iubirii #e aimă şi #e a nu te supăra pe
oamenii proşti şi nerecunoscători" ori măcar #e a+ţi păsa #e ei.

:. 6ie ca nimeni să nu te mai au#ă vorbin# rău viaţa #e la curte ori propria+ţi
viaţă.

1<. Căinţa e un el #e #o/enire e care şi+o a#uce sin&ur omul pentru că a trecut
cu ve#erea ceva olositor" iar omul bun cu #esăvârşire ar trebui să+l caute.
Dar niciun astel #e om nu s+ar căli vreo#ată pentru că a reuat o plăcere
#e+a simţurilor. Aşa#ar" plăcerea nu e nici bună" nici olositoare.

11. 5ucrul acesta" ce este el în sine" în alcatu irea saG Care sunt subst anţa şi
materialul săuG @i care e natura sa ormalăG @i ce ace el pe lumeG @i cât
#e mult timp #ureaăG

1!. Cân# te treeşti

alcătuirea ta şi cu anevoie #in somn"seaminteşte+ţi
natura omenească că în conormitate
cuvine să în#eplineşti cu
apte sociale"
în timp ce #ormitul le e comun şi animalelor iraţionale. Dar ceea ce e în
acor# cu natura iecăruia pare cu atât mai aproape #e el" şi mai potrivit
naturii sale" şi" într+a#evăr" mai plăcut.

1$. ?eîncetat şi" #acă e cu putinţă" cu prile/ul iecărei impresii asupra

suletului" aplică+i principiile 6iicii" 7ticii şi Dialecticii.

1. Cu oricine te+ai întâlni" întreabă+te #e în#ată; Ce părere are omul acesta
#espre bine şi răuG Căci" #acă #espre plăcere şi #urere" #espre cauele
iecăreia" #espre aima şi nimicnicie şi #espre moarte şi viaţă are anumite
opinii" nu m+ar încânta şi nici nu m+ar mira #acă ar ace anumite lucruri'
şi+mi voi aminti că este constrâns să proce#ee astel.
1*. Aminteşte+ţi că aşa cum e ruşinos să te miri că un smoc%in ro#eşte
smoc%ine" la el e şi să te miri că lumea pro#uce anumite lucruri pe care e
iresc să le pro#ucă' iar pentru me#ic şi cârmaci e ruşinos e să se mire
#acă un om are ebră sau vântul e potrivnic.

1. Aminteşte+ţi că a+ţi sc%imba opinia şi a+l urma pe cel care+ţi în#reaptă
&reşeala e la el #e compatibil cu libertatea ca şi a stărui în &reşeală. Căci a
ta este activitatea pe care o e9erciţi în conormitate cu propria+ţi mişcare şi
/u#ecată" ca şi potrivit cu înţele&erea ta.

12. Dacă stă în puterea ta să aci un lucru" #e ce îl aciG Dar #acă e în puter ea
altuia" pe cine învinovăţeştiG Atomii sau eiiG @i într+un el" şi în altul" ai

*1
 ace o prostie. ?u trebuie să #ai vina pe nimeni. Căci" #acă poţi" în#repta
caua' #ar #acă nu o poţi ace" în#reaptă măcar lucrul însuşi' iar #acă nu o
poţi ace nici pe aceasta" la ce+ţi mai oloseşte să cârteştiG Căci nimic nu
trebuie ăcut ără noimă.

18. Ceea ce moare nu ca#e în aara universului. Dacă rămâne aici" se şi

transormă aici" şi este #ea&re&at în propriile sale părţi" care sunt
elementele universului
nu scot niciun murmur #eşi ale tale. @i acestea se transormă" la rân#ul lor" şi
cârtire.

1:. otul e9istă pentru un anume ţel" aşa se întâmpl ă cu un cal sau o viţă #e
vie. De ce te miriG C%iar şi soarele va spune" e9ist pentru a în#eplini o
anumită lucrare" iar ceilalţi ei vor spune la el. ,entru ce scop e9işti tu"
atunciG -pre a te bucura #e plăceriG Vei #acă bunul simţ o în&ă#uie.

!<. ?atura a avut în ve#ere în toate nu #oar începutul şi continuarea" ci nu mai

puţin sârşitul" asemenea omului care aruncă o min&e. Atunci" la ce bun
pentru min&e să ie aruncată în sus" sau ce vătămare sueră #acă a/un&e /os
în că#ereG @i ce bine simte o picătură atâta timp cât rămâne întrea&ă" ori ce
vătămare sueră atunci cân# se împrăştie în stropi miciG Acelaşi lucru se
poate spune şi #espre un ivor #e lumină.
!1. 3ăsuceşte+ţi trupul pe toate părţi le şi vei ce el #e lucru este' iar atunci
can# îmbătrâneşte" ce el #e lucru #evine şi cum e cân# e atins #e boală.
Au o viaţă scurtă atât lău#ătorii" cât şi cei lau#aţi" cei care+şi aminte sc şi
cei #espre care+şi a#uc aminte alţii' şi toate acestea într+un un&%er al lumii'
şi nici aici nu suntem toţi #e aceeaşi părere" nu" nici măcar unul cu sinele
său' şi între&ul pământ este un punct.

!!. ,riveşte cu atenţie materia #in aţa oc%ilor tăi" ie că este o opinie" o aptă
ori cuvânt. -ueri aceasta pe #rept" căci aler&i mai #e&rabă să #evii bun
mâine" #ecât să ii bun astăi.

!$. Înăptuiesc cevaG

,rimesc aptul B ac
acela şi îlcupun
&ân#ul la binelecuomenirii.
în le&ătură eii şi cuMiivorul
se întâmplă
tuturorcevaG
lucrurilor" #e la care provine tot ce se întâmplă.

!. Aşa cum îţi apare îmbăierea 4 ulei" su#oare" apă mur#ar ă" toate lucrurile
#e&ustătoare 4 aşa îţi pare şi iecare parte a vieţii.

!*. 5ucilla< l+a vaut apoi pe Verus 1 murin#" şi apoi 5ucilla a murit la rân#ul
ei. -ecun#a ! l+a văut pe Ma9imus murin#" şi apoi -ecun#a a murit la
rân#ul ei. 7pitHnc%anus l+a văut pe Diotimus murin#" şi apoi

<
Dimitia 5ucilla 4 mama lui Marcus Aurelius
1
! Annius
-ecun#aVerus 4 ilooului
4 soţia tatîl lui Marcus Aurelius
Clau#ius Ma9imus

*!
 7pitHnc%anus a murit la rân#ul lui. Anto ninus a văut+o pe 6austina $
murin#" şi apoi Antoninus a murit la rân#ul lui. Aşa sunt toate. Celer l+a
vaut pe =a#rian murin#" şi apoi Celer a murit la rân#ul lui. ar bărbaţii
aceia cu mintea ascuţită" clarvăători a#evăraţi ori pretinşi" un#e sunt eiG
De pil#ă acei bărbaţi a&eri" C%ara9" Demetrius ,latonicianul şi 7u#aimon"
şi toţi ceilalţi asemenea lor. oţi au ost pieritori" au #ispărut cu mult timp
în urmă. Într+a#evăr" unii nu au ost amintiţi nici măcar pentru o scurtă
vreme" iar alţiiAşa#ar"
şi #in poveşti. au #evenit eroi #e poveste"
aminteşte+ţi în timpaceasta
că alcătuirea ce alţiimaruntă"
au #ispărut c%iar
tu însuţi"
trebuie ie să se #escompună" ori biata ta sulare trebuie să se stin&ă" ori
trebuie să ii luat #e aici şi #us în altă parte.

!. Mulţumirea omului este să înăptuiască toate lucrarile proprii naturii

omeneşti. Astel" e în conormitate cu natura omului să ie binevoitor aţă
#e semenii săi" să #ispreţuiască mişcările simţurilor" să+şi ormee o
/u#ecată #reaptă #upă aparenţe vre#nice #e creut şi să observe mereu
natura universului şi lucrurile care se petrec în el.

!2. 79ista trei relaţii într e tine şi restul; una cu trupul care te încon/oară" cea
#e+a #oua cu acea cauă #ivină #in care provin toate cele ce se întâmplă
tuturor" şi a treia cu cei care trăiesc împreună cu tine.
!8. Durerea este un rău ie pentru trup 4 şi atunci lasă trupul să spună ce cre#e
#espre asta 4 ie pentru sulet' #ar stă în puterea suletului să+şi păstree
seninătatea şi liniştea şi să nu crea#ă că #urerea este un rău. Căci iecare
/u#ecată" mişcare şi aversiune se ală înlăuntru" şi niciun rău nu se poate
ri#ica atât #e sus.

!:. @ter&e+ţi #in minte înc%ipuirile" spunân#u+ţi a#esea; acum stă în puterea
mea să nu las răutatea să e9iste în suletul acesta" nici #orinţa şi nicio altă
tulburare' ci" privin# la lucruri" vă# care este natura lor şi le olosesc pe
iecare potrivit valorii lor. 4 Aminteşte+ţi #e puterea aceasta" pe care o ai
#e la natură.

$<. Vorbeşte" atăt în senat cât şi în aţa iecărui om" oricine ar i el" în c%ipul
cuvenit" ără vreo aectare' oloseşte o retorică limpe#e.

$1. Curtea lui Au&ustus" soţia" iica" urmaşii" strămoşii" sora" A&rippa "
ru#ele" intimii" prietenii" Areius" Mecena *" me#icii şi preoţii care
$
6austina 4 soţia lui Antoninus ,ius' la moartea ei" în 1< sau 11" împăratul a on#at" în memoria sa" un
aşeământ pentru iicele săracilor" ,uellae 6austiniae

Marcus Vipsanius A&rippa ($ î. C%rG 4 1! #. C%r.) 4 om politic şi &eneral roman" practic mâna #reaptă a
lui Au&utus. A avut un rol #eterminant în înran&erea lui Marc Antoniu la Actium" în $1 î. C%r. În timpul
#omniei lui Au&ustus a înabuşit revolte" a on#at colonii (0erHtus şi =eliopolis" în 5iban) şi a a#ministrat
#iverse părţi ale mperiului 3oman. na #intre iicele sale #in căsătoria cu ulia" iica lui Au&ustus" a ost
A&rippina" mama lui ?ero
*

aius (Cilnius)
Au&ustus Mecena
şi susţinător bo&at(c.al2<poeţilor"
î. C%r."între
8 #. care
C%r.)Vir&iliu
4 #iplomat roman"Înconsilier
şi =oratiu. al împăratului
timpul #eselor absenţeBctavianus
ale lui

*$
 înăptuiau /erte 4 întrea&a curte e moartă. Atunci în#reaptă+ţi &ân#urile
spre alţii" ără a mai privi moartea unuia sin&ur" ci a unei între&i stirpe" aşa
cum s+a întâmplat la ,ompei' şi la ceea ce stă scris pe morminte 4 ltimul
#in neamul lui. Apoi &ân#eşte+te cât s+au stră#uit cei #inaintea lor să lase
un urmaş' şi apoi la aptul că" în mo# necesar" cineva trebuie să ie
ultimul. ar" acum" &ân#eşte+te la moartea unui neam între&.

$!. 7
iar#e#acă
#atoria ta să+ţi
iecare aptărân#u ieşti viaţa bine"
îşi în#eplineşte până pe
menirea" la cea
cât mai
e cu maruntă
putinţă" aptă
ii '
mulţumit' şi nimeni nu te va împie#ica astel că iecare aptă #e+a ta să
nu+şi în#eplinească menirea. 4 Dar ceva #in aară va sta în cale. + ?imic
nu va sta în calea capacităţii tale #e a acţiona cu #reptate" cumpănire şi
pru#enţă. 4 Dar poate vreo altă putere activă va i stân/enită. 4 ,oate" #ar
avân# cunostinţă #e obstacol şi mulţumin#u+se să+ţi transeri ener&ia spre
ceea ce este în&ă#uit" #e în#ată îţi va apărea o alta posibilitate #e acţiune
în locul celei ce a ost împie#icată" una care se va a#apta sin&ură la
rân#uiala aceasta #espre care vorbim.

$$. ,rimeşte bo&ăţia ori bunăstarea ără truie' şi &ata să le lasi să #ispară.

$. Dacă ai văut

separate vreotrupului"
#e restul #ată o mână taiată"
ei bine" ori unastel
întocmai pici or" ori unsieşi
îşi ace cap" ăcân#
acela care
nu e mulţumit cu ce se întâmplă" şi se separă #e ceilalţi sau acţioneaă
împotriva interesului comun. -ă presupunem că te+ai #esprins #e unitatea
naturală 4 căci natura te+a ăcut cu o parte a sa" #ar acum te+ai #esprins cu
totul 4 cu toate acestea" e9istă această posibilitate minunată" ca îţi stă în
puteri să te uneşti iarăşi. Divinitatea nu a în&ă#uit niciunei alte părţi ca"
#upa ce s+a separat" să se reunească #in nou. Dar ţine seama #e bunătatea
cu care a ăcut omul #eosebit" căci i+a #at puterea #e a nu se separa #e
universal' iar atunci cân# s+a separat" i+a în&ă#uit să se întoarcă şi să se
reuneasca şi să+şi reia locul său #e parte a între&ului.

$*. Aşa cum natura universalului a #at iecărei iinţe raţionale toate celelalte
puteri pe care
cum natura le are" şiconverteşte
universală noi am primit #e laînealocul
şi i9eaă această putere. Căci"
său pre#estinat totaşa
ce
îi stă în cale şi i se împotriveşte" şi ace #in astel #e lucruri parte #in ea"
asa şi animalul raţional este în stare să acă #in iecare obstacol propriul
său material" şi să+l olosescă în scopul pentru care a ost creat.

$. ?u te rământa &ăn#in#u+te la între&ul vieţii tale. ?u+ţi lăsa &ân#urile să

preia #intr+o #ată toate necaurile pe care le aştepţi să ţi se întâmple" ci" cu
iecare prile/" întreabă+te; Ce e &reu #e în#urat în &ân#ul acestaG Căci te
vei ruşina să recunoşti. ,e urmă" aminteşte+ţi că nici viitorul. ?ici trecutul
nu+ţi provoacă #urere" ci #oar preentul. Dar acesta se re#uce la oarte

Au&ustus #in 3oma" a împărţit cu A&rippa uncţia #e vice&erent" avân# #reptul #e a olosi si&iliul
împăratului şi c%iar
în#reptân#u+se #e ai mo#iica or#inele. În cele #in urmă a căut în #i&raţie" toate avorurile imperiale
spre A&rippa

*
 puţin" #acă îl limitei şi îţi #o/eneşti mintea #acă nu poate ace aţă nici
măcar unui asemenea apt.

$2. Bare ,ant%ea ori ,er&amus sunt în&ropaţi în apropierea mormântului lui
VerusG Bare C%aurias ori Diotimus îşi au mormântul lân&ă cel al lui
=a#rianG @i c%iar #acă ar i aşa" ar i cei morti conştienţi #e astaG ar #acă
morţii ar i conştienţi" ar i mulţumiţiG ar #acă ar i multumiţi" i+ar ace
asta nemuritoriG
persoane ?u era cumva
să îmbătrânească şi apoi în
să rân#uiala
moarăG Ce#estinului
ar i ăcutcaatunci
şi aceste
aceia
#upă ce vor i murit aceştiaG oate nu sunt #ecât #u%oare şi sân&e a#unate
într+un sac #e piele.

$8. Dacă ai ve#erea ascuţită" priveşte şi /u#ecă cu înţelepciune" spune

ilooul.

$:. În alcătuirea animalului raţional nu vă# nicio virtute care să se opună

#reptăţii' #ar vă# o virtute care se opune iubirii #e plăceri" iar aceasta este
cumpătarea.

<. Dacă+ţi înlături opinia #espre ceea ce pare să+ţi provoace #urere" te ali tu
însuţi
nu suntînraţiunea.
#eplină si&uranţă.
4 6ie. 5asă4 atunci
Cine eraţiunea
acest Jtuînsăşi
însuţiJG 4 3aţiunea.
să nu se tulbure4peDar eu
sine.
Dar #acă vreo altă parte #in tine sueră" las+o să aiba propria opinie #espre
sine.

1. ,ie#icile #in calea percepţiei simţurilor sunt un rău pentru natura animală.
,ie#icile #in calea mişcărilor sunt" la el" un rău pentru natura animală. @i
altceva este" în aceeaşi măsură" un obstacol şi un rău pentru alcătuirea
plantelor. Aşa se ace" atunci" că ceea ce e o pie#ică în calea inteli&enţei e
un rău pentru natura inteli&entă. Aplică toate aceste lucruri la tine însuţi.
e aecteaă cumva #urerea ori plăcerea senualăG -imţurile se vor în&ri/i
#e asta. 4 Ai întâmpinat oare vreun obstacol în stră#aniile taleG Dacă"
într+a#evăr" te stră#uiai în mo# absolut" ără reţineri" cu si&uranţă
obstacolul
ţii seama #eacesta
cursuleste un răualpentru
obişnuit tine" luat
lucrurilor" nu aicaost
animal raţional.
vătămat" niciDar #acă
măcar
stân/enit. otuşi" nimeni nu poate pune pie#ici în calea lucrurilor ce sunt
proprii înţele&erii" căci nici ocul" nici ierul" nici vreun tiran" nici
maltratarea nu o atin& în vreun el. B #ată ce a ost creat ca o seră"
continuă să e9iste ca o seră.

!. ?u se cuvine să+mi provoc #urere" căci nicio#ată nu am provocat cu bună

ştiinţă #urere altcuiva.

$. Dieriţi oameni sunt încânt aţi #e #ierite lucruri. Dar pe mine mă încântă
să+mi păstre acultatea con#ucătoare sănătoasă" ără a mă în#epărta #e
oameni ori #e lucrurile care li se întâmplă oamenilor" ci privin# la toate şi

**
 primin#u+le pe toate cu oc%i binevoitori şi olosin# totul potrivit valorii
sale.

. Ai &ri/ă să+ţi asi&u ri timpul preent pentru tine; căci aceia care urmăresc
mai #e&rabă aima postumă cre# că oamenii #e #upă ei vor i e9act la el
ca aceiaşi pe care nu+i pot suporta acum' şi unii" şi ceilalţi sunt muritori. @i
ce are a ace pentru tine #acă oamenii aceştia" care vor trăi apoi" vor rosti
un sunet ori altul" sau vor avea o opinie sau alta #espre tineG
*. a+mă şi aruncă+mă un#e voieşti" căci aşa îmi voi păstra partea #ivină
liniştită" a#ică mulţumită" #acă se va putea simţi şi purta în conormitate
cu propria sa alcătuire. 7ste oare această sc%imbare #e loc un motiv
suicient pentru ca suletul meu să ie neericit şi într+o stare mai proastă
#ecât înainte" #eprimat" lăr&it" stai#it" speriatG @i ce motiv suicient pentru
asta vei &ăsi tuG

. ?imic #intre cele ce i se pot întâm pla unui om nu sunt altceva #ecât
acci#ente omeneşti" aşa cum boului i se întâmplă #oar ceea ce acor#ă
naturii sale bovine" iar viţei #e vie ce se acor#ă naturii sale" iar pietrei ceea
ce e propriu unei pietre. Atunci" #acă iecărui lucru i se întâmplă #oar ceea
ce
nu ea#uce
atât #e obişnuit"
nimic care săcâtnuşipoată
natural" #e ce să#etetine.
i în#urat plân&iG Căci natura comună

2. Dacă vreun lucru #in aară îţi provoacă #urere" nu lucrul e cel care te
necă/este" ci propria ta /u#ecată #espre el. @i stă în puterea ta să+ţi şter&i
#in minte acum această /u#ecată. Dar #acă ceva #in propria ta #ispoiţie îţi
provoacă #urere" ce te împie#ica să+ţi în#repţi opiniaG @i c%iar #acă eşti
în#urerat cum nu aci un anumit lucru care ţi se pare corect" #e ce nu
acţionei mai #e&rabă" #ecât să te plân&iG 4 Dar #acă în cale se iveşte
vreun obstacol #e netrecutG 4 ?u te întrista" căci caua pentru care nu a
ost ăcut nu #epin#e #e tine. 4 Dar nu merită să trăieşti #acă lucrul acesta
nu poate i #epăşit. 4 a+ţi rămas bun #e la viaţă mulţumit" că acela care
moare în plină activitate şi este mulţumit #e lucrurile care repreintă
obstacole.
8. Aminteşte+ţi că acultatea con#ucătoare e #e neînvins atunci cân#"
a#unân#u+se pe sine" e mulţumită #acă nu ace nimic #in ceea ce nu ale&e
să acă" c%iar #acă asta înseamnă să reiste încăpăţânării. Ce va i atunci
cân# va orma o /u#ecată #espre orice" a/utată #e raţiune şi în mo#
#eliberatG De aceea" mintea eliberată #e pasiuni e o cita#elă" căci omul nu
are alt loc mai sin&ur spre care să se în#repte" un#e să+şi &ăsească reu&iu"
loc ine9pu&nabil pe vecie. Acela care nu a văut toate acestea e un
i&norant' #ar cel care le+a vaut şi nu alear&ă spre acest reu&iu e neericit.

:. ?u+ţi spune nimic mai mult #ecât ce ali #e la primele aparente. -ă
presupunem că ţi s+a relatat că o anumită persoană te vorbeşte #e rău.
Aceasta ţi s+a spus' #ar că ai i ost vătămat în vreun el" nu ai alat. Vă#

*
 că iul meu e bolnav' asta vă# cu oc%ii mei' #ar că ar i în prime/#ie" asta
nu vă#. Aşa#ar" întot#eauna rămâi la primele aparenţe şi nu a#ău&a nimic
#inlăuntrul tău" şi nimic nu ţi se va întâmpla. -au a#ău&a ceva" ca un om
care ştie tot ce se întâmplă pe lume.

*<. Castravetele e amar. Aruncă+l. 4 -unt mărăcini pe #rum. 4 Bcoleşte +i. 4

Atât e #e a/uns. ?u a#ău&a; @i #e ce au ost ăcute aceste lucruri pe lumeG
Căci vei i#eăcut
te+ar ace #e un
ruşine ruşine #e cineva
tâmplar care e obişnuit
şi un pantoar #acă i+aicuvorbi
natura" aşa pentru
#e rău cum
că vei în atelierele lor resturi #e la lucrurile pe care le ac. @i totuşi ei au
locuri în care aruncă aceste resturi" pe cân# natura universală nu are niciun
spaţiu e9terior' #ar partea minunată a artei sale este că" #eşi s+a #elimitat
#e sine" ea sc%imbă în ea însăşi tot ce e înlăuntrul ei ce pare să #eca#ă şi să
îmbătrânească şi să #evină inutil" şi ace iarăşi alte lucruri noi c%iar #in
acestea" astel că nu pretin#e nici substanţa #in aară" nici nu #oreşte un
loc în care să arunce ceea ce #eca#e. Aşa#ar" e mulţumită cu propriul său
spaţiu" cu propria sa materie şi cu propria sa artă.

*1. ?u i #elăsător în aptele tale" nici în conversaţii nu i lipsit #e meto#ă" în

&ân#urile tale nu i rătăcitor" nu lăsa să apară în suletul tău mulţumirea
în#reptată spre interior
nu i atât #e ocupat încât săori euiunea
nu mai în#reptată spre e9terior" iar în viaţa
ai timp liber.
-ă presupunem că oamenii te uci#" te căsăpesc" te blesteamă. Ce pot ace
aceste lucruri ca să+ţi împie#ice mintea să rămână curată" înţeleaptă"
treaă" #reaptăG De pil#a" #acă un om ar sta lân&ă un ivor pur" limpe#e şi
l+ar blestema" ivorul nu înceteaă să #ea apă bună #e băut' iar #acă ar
avârli în el pământ ori mur#ărie" le va risipi şi le va înlătura repe#e" şi nu
va i #eloc tulbure. Cum poţi a/un&e să #eţii o ântână veşnicăG
6ormân#u+se neîncetat" în iecare ceas" pentru a i liber" mulţumit" simplu
şi mo#est.

*!. Cel care nu ştie ce este lumea nu ştie un#e se alş el însuşi. ar cel care nu
ştie în ce scop e9istă lumea nu ştie nici cine este el" nici ce este lumea. Dar
cel
în cecare a #at
scop &reşel.înAtunci
e9istă vreunul
ce#in aceste
crei lucruri
#espre nu poate
cel care spune
evită sau nicilau#a
caută măcar
celor care aplau#ă" a celor care nu ştiu nici un#e sunt nici ce suntG

*$. Doreşti să ii lău#at #e unul care se blesteamă pe sine #e trei ori în iecare
ceasG Ai #ori să placi unuia care nu se place nici măcar pe sineG Bare se
mulţumeşte pe sine ce+l care se căieşte pentru aproape iecare aptă a saG

*. ?u lăsa ca #oar rasularea ta să ie în armonie cu aerul care te împresoară"

ci lasă+ţi şi inteli&enţa să ie în armonie cu inteli&enţa care cuprin#e toate
lucrurile. Căci puterea inteli&enţei pătrun#e la el în toate parţile şi în toate
lucrurile pentru care cel care voieşte să şi+o atra&ă" ca şi puterea aerului
pentru cel care o poate inspira.

*2
**. În &eneral" viciu l nu #ăuneaă #eloc univer sului' şi în particular" viciul
unui om nu+i #ăuneaă altuia. Î #auneaă numai aceluia căruia îi stă în
putere să se eliberee #e sub stăpânirea viciului" #e în#ată ce va ale&e să o
acă.

*. Voinţei mele libere" voinţa liberă a semenului meu îi este la el #e
in#ierentă la el ca respiraţia ori trupul acestuia. Căci" #eşi suntem ăcuţi
special unul spre olosul
noi e in#epen#entă" celuilalt"
căci altel puterea
viciul con#ucătoare
vecinului meu mi+ara #ăuna
iecăruia #intre
şi mie"
apt pentru care #ivinitatea nu l+a #orit" pentru ca neericire mea să nu
#epin#ă #e un altul.

*2. -oarele pare că se revarsă #e sus" şi" într+a#evăr" e #iuat în toate

#irecţiile" #ar nu e risipit" nu se pier#e. Căci #iuia înseamnă e9tin#ere'
#e aceea" raele sale sunt numite e9tensii ( aktines) #eoarece sunt
prelun&ite (apo tou ekteinesthai). Dar cineva poate /u#eca ce el #e lucru
este o raă #acă priveşte la lumina sorelui ce trece printr+o #esc%iătură
strâmtă într+o camera întunecată' aceasta este prelun&ită în linie #reaptă"
ca şi cân# ar i împărţită cân# întâlneşti orice corp soli# ce+i stă în cale şi
ar intercepta aerul #in spatele acestuia. Dar acolo lumina rămâne i9ată şi
nu alunecă"şinici
înţele&erii" nu nu ca#e. Aşa
ar trebui să iearîntrebui
niciunsăel
ieoşirisipire"
revărsarea şi #iuia
o pier#ere" ci o
prelun&ire" şi nu ar trebui să aibă nicio ciocnire violentă cu obstacolele
care+i stau în cale' n+ar trebui nici să ca#ă" ci să ie i9ată şi să+l luminee
pe cel care o primeşte. Căci va i lipsit #e lumină cel care nu va recunoaşte
acest apt.

*8. Cel care se teme #e moarte se teme ie #e pier#erea tuturor senaţiilor" ie
#e #obân#irea unui tip #ierit #e senaţie. Dar" #acă nu vei avea nicio
senaţie" nu vei simţi nicio vătămare' iar #acă vei #obân#i un alt el #e
senaţie" vei i un tip #ierit #e iinţă şi nu vei înceta să trăieşti.

*:. Bamenii e9istă unul pentru celălalt. Atunci " #ă+le învăţătură sau rab#ă
împreună cu ei.
<. Într+un el se mişcă să&eata" într+un alt el se mişcă mintea. Într+a#evăr"
atât cân# este olosită cu precauţie" cât şi cân# este olosită la cercetare"
mintea se mişcă #rept înainte" spre scopul său.

Cartea a noua

1. Cel care acţioneaă ne#rept acţioneaă ără pietate. Căci" #e vreme

ce natura universală a creat animalele raţionale unele pentru celelalte"
pentru a se a/uta potrivit meritelor lor" #ar în nicun ca pentru a se răni
unele pe altele" cel care îi încalcă voinţa este" în mo# limpe#e" vinovat #e

*8
impietate aţă #e cea mai înaltă eitate' căci natura universală este natura
lucrurilor care sunt" iar lucrurile care sunt au le&atură cu toate lucrurile ce
#obân#esc e9istenţa. Mai #eparte" această natură universală se numeşte
a#evăr şi este caua primor#ială a tuturor lucrurilor ce sunt a#evărate.
Aşa#ar" cel care minte cu bună ştiinţă se ace vinovat #e impietate prin
aptul că" înşelân#" acţioneaă ne#rept' la el şi acela care minte ără
intenţie" prin aptul că intră în #eacor# cu natura universală şi tulbură
or#inea
în#reaptăluptân# împotriva
spre ceea naturiia#evărului"
ce e contrar lumii' căci#eoarece
luptă împotriva ei celputerile
el şi+a primit care se
#e la natură şi" #acă nu ţine seama #e ea" nu poate #eosebi minciuna #e
a#evăr. @i" într+a#evăr" cel care urmăreşte plăcerea" ca iin# bună" şi evită
#urerea" ca iin# rea" se ace vinovat #e impietate. Căci" în mo# necesar"
un astel #e om trebuie să critice a#esea natura universală" acuân#+o că
atribuie lucrurile celor buni şi celor răi în contra meritelor lor" #eoarece
a#esea cei răi se bucură #e plăcere şi #eţin lucrurile care procură plăcerea"
pe cân# cei buni au parte #e #urere şi #e lucrurile care provoacă #urere. @i
mai mult" cel care se teme #e #urere se va teme uneori şi #e unele #intre
lucrurile ce se vor întâmpla în lume" şi c%iar şi aceasta este o impietate. ar
cel care urmăreşte plăcerea nu se va înrâna #e la ne#reptate" iar aceasta
este o impietate cât se poate #e clară. Acum în priviţa lucrurilor aţă #e
care
ar i natura universalăînarată
ost preocupată un interes
aceeaşi măsurăe&al 4 căci
#e ele 4 ceinucare
le+ar#oresc
i creat" #acă n+
să urmee
natura ar trebui să &ân#ească la el ca ea şi să arate o preocupare e&ală.
Aşa#ar" în privinţa #urerii" a plăcerii" a morţii ori vieţii" onoarei şi
#eonoarei" pe care natura universală le oloseşte în mo# e&al" cel care nu
este aectat în mo# e&al #e toate ace #ova#ă #e lipăa #e pietate. @i spun că
natura universală le oloseşte în mo# e&al" în loc să spună ca ele li se
întâmplă la el celor care sunt pro#uşi în serii continue şi celor care vin
#upă ei prin &raţia unei anumite mişcări ori&inare a ,rovi#enţei" astel că
natura a #at #e la ea un anume început la această rân#uire a lucrurilor"
#upă ce a conceput anumite principii #espre lucrurile ce aveau să ie şi a
#eterminat puterile ce pro#uc iinţele" transormările şi alte asemenea
tipuri #e succesiune.

!. Cea mai ericită soartă a unui om ar i să părăsescă omenirea ără a

i apucat să &uste minciuna" ăţărnicie" traiul în lu9 şi ala. Dar aproape la
el #e bine este ca cineva să+şi #ea ultima sulare #upă ce a avut parte
în#ea/uns #e toate aceste lucruri" #upă cum sună icala. Ai %otărât să stărui
în viciu" iar e9perienţa încă nu te+a ăcut să u&i #e această molimăG
6iin#că #istru&erea înţele&erii e o molimă" în mai mare masură #ecât vreo
altă pervertire şi transormare a atmoserei care ne încon/oară. Căci
această pervertire este o molimă pentru animale atât timp cât sunt animale'
Dar cealaltă este o molimă pentru oameni atât timp cât sunt oameni.

$. ?u #ispreţui moartea" ci ii mulţumit #e ea" #e vreme ce ş i aceasta

este unul #in lucrurile pe care le voieşte natura. Căci" aşa cum a i tânăr" a
înainta în vârstă" a creşte" a a/un&e la maturitate" a avea #inţi" barbă şi păr

*:
cărunt" a ămisli" a i însărcinată" a naşte şi toate celalate sunt acţiuni
naturale pe care la a#uc anotimpurile vieţii" la el e şi #escompunerea.
Aşa#ar" stă în caracterul unui om care cu&etă să nu ie nici nepăsător" nici
nerăb#ător sau #ispreţuitor aţă #e moarte" ci să o aştepte ca pe una #in
acţiunile naturii. Aşa cum astăi aştepti vremea cân# copilul va ieşi #in
pântecele soaţei tale" ii &ata pentru vremea cân# suletul tău va ieşi #in
înveliş. Dar #acă pretini şi o alinare mai pe placul oamenilor #e rân#" te
vei
plecaîmpăca cel mai bine
şi moravurile celorcucumoartea observân#
care suletul nu seobiectele #e lân&ă care
va mai amesteca. Căcivei
în
niciun ca nu e #rept să te superi pe oameni" ci e #e #atoria ta să+ţi pese #e
ei şi să te porţi cu blân#eţe' şi totuşi" trebuie să+ţi aminteşti că nu vei pleca
#intre oameni care au aceleaşi principii ca şi tine. Căci acesta este sin&urul
lucru #acă e să e9iste vreunul" care ne+ar putea #uce pe calea opusă şi
ne+ar le&a #e viaţă; să ni se în&ă#uie să trăim cu aceia care au aceleaşi
principii ca şi noi. Dar acum vei ce mare neca apare #in înţele&erile care
trăiesc împreună" astel că ai putea spune; Vino #e&rabă" o" moarte altel
s+ar putea întâmpla ca şi eu să uit #e mine.

. Cel care &reşeşte" &reşeşte aţă #e sine însuşi. Cel care se poartă
ără #reptate îşi ace sieşi o ne#reptate" #eoarece #evine un om rău.

*. A#esea acţioneaă ne #rept cel care nu a ce u n anumit lucru" nu

#oar cel care ace un anumit lucru.

. Bpinia ta actuală" întemeiată pe în ţele&ere" şi pu rtarea ta a ctuală

în#reptată spre binele social" şi #ispoiţia ta actuală #e mulţumire aţă #e
tot ce se întâmplă 4 acestea sunt #e a/uns.

2. @ter&e orice înc%ipuire" stăpâneşte+ţi #orinţele" înăbuţă+ţi potele"

păstreaă acultatea con#ucătoare în puterea ta.

8. Animalelor care nu au r aţiune le+a ost sortită o si n&ură viaţă' #ar

animalelor raţionale le+a ost sortit un sin&ur sulet inteli&ent aşa cum
e9istă un sin&ur
şi ve#em printr+opământ
sin&urăpentru
luminătoate lucrurile un
şi respirăm ce au o natură
sin&ur pământească"
aer" noi" toţi cei
care avem capacitatea #e a ve#ea şi toţi cei care avem viaţă.

:. oate lucrurile care i+au parte la ceva ce le este comun se în#reaptă

spre ceea ce este #e acelaşi el cu ele. ot ce e pământesc se în#reaptă spre
pământ" toate cele lic%i#e cur& #impreună" şi tot ce e aerian ace la el"
astel că au nevoie #e o orţă care să le ţină separate. Într+a#evăr" ocul se
înalţă pe seama ocului elementar" #ar este atât #e #ornic să se împreunee
cu tot ocul e9istent" încât iecare substanţă cât #e cât uscată se aprin#e cu
uşurinţă" #eoarece este mai puţin unită cu ceea ce repreintă un obstacol în
calea aprin#erii. În consecinţă" tot ceea ce ace parte #in natura inteli&entă
comună se mişcă la el spre cele ce sunt #e acelaşi soi" ori c%iar mai
#eparte. Căci" aşa cum este super ioară aţă #e toate celelalte lucruri" în

<
aceeaşi măsură este mai #ornică #e a se amesteca şi a se împleti cu cele
ce+i sunt înru#ite. 5a el" între animalele lipsite #e raţiune &ăsim roiuri #e
albine" cirei #e vite şi cuiburi #e păsărele şi" într+un el" iubiri' căci c%iar
şi animalele au sulete" iar puterea care le reuneşte se e9ercită la nivel
superior" mo# în care nu a ost observată la plante" pietre sau arbori. Dar
printre animalele raţionale e9istă comunităţi politice şi prietenii" amilii şi
întruniri' iar în raboaie e9istă tratate şi armistiţii. ar în lucrurile care sunt
încă
anume şi el
mai#esus" c%iarca#acă
unitate" sunt stelelor.
în caul separate Astel"
unele #e celelalte"
urcarea la une9istă
nivel un
mai
înalt poate pro#uce o simpatie c%iar la lucrurile ce sunt separate. Aşa#ar"
observă ce se petrece acum. Căci numai animalele inteli&ente şi+au uitat
această #orinţă şi înclinaţie reciprocă" şi #oar în ele nu se ve#e proprietatea
#e a cur&e împreună. Dar cu toate ca oamenii luptă să evite aceasta
uniune" ei sunt prinşi şi ţinuti #e ea" căci natura lor e prea puternică pentru
ei' şi vei ve#ea ce spun eu numai #acă observi cu atenţie. Aşa#ar" mai
curân# vom ve#ea ceva pământesc care intră în contact cu ceva
nepământesc #ecât un om separat pe #eplin #e un altul.

1<. Atât omul" cât şi eitatea şi universul #au roa#e" iecare în

anotimpul potrivit. Dar #acă #in obişnuinţă s+au statornicit anumite nume
pentru
3aţiuneaviţa
#ă#e vie atât
roa#e şi celelalte asemănătoare"
pentru toţi" aceasta
cât şi pentru nu #in
sine" iar înseamna nimic.
ea se pro#uc
alte lucruri" #e acelaşi el ca şi raţiunea însăşi.

11. Dacă eşti în stare" în#reaptă+i pe ce i care &reşesc" învăţân#u+i' #ar

#acă nu poţi" aminteşte+ţi că bunăvoinţa ţi+a ost #ată c%iar în acest scop.
@i eii sunt binevoitori aţă #e asemenea persoane' şi pentru unele scopuri
c%iar le a/ută să #obân#ească sănătate" bo&ăţie" renume" atât sunt #e buni.
ar lucrul acesta stă şi în puterea ta' sau" spune" ce te împie#icăG

1!. -tră#uieşte+te" #ar nu ca unul bătut #e soartă" nici ca unul care are
să ie comăatimit ori a#mirat; ci în#reaptă+ţi voinţa spre un sin&ur lucru"
spre a te pune în mişcare şi a te stăpâni" #upă cum o cere raţiunea socială.

1$. Astăi am scăpat #e toate necaurile" sau mai #e&rabă am vârlit

aară toate necaurile" căci nu se &ăseau în aară" ci înlăuntrul meu şi în
părerile mele.

1. oate lucrurile sunt la el" obişnuite în e9perienţă" eemere în timp

şi lipsite #e valoare în materie. Acum" totul este la el ca pe vremea celor
pe care i+am în&ropat.

1*. 5ucrurile stau în aţ a iinţei noastre raţionale" aşa cum su nt ele"
ără să ştie nimic #espre ele" ără să e9prime vreo /u#ecată. Ce este" atunci"
aceea care ace /u#ecăţi #espre eleG 6acultatea con#ucătoare.

1
1. ?u în pasivitate" ci în ac tivitate se a lă partea rea şi cea bu nă a
animalului raţional" aşa cum virtutea şi viciul său nu se ală în pasivitate"
ci în activitate.

12. ,entru piatra care a os t aruncată în s us nu e ni ciun rău care să

coboare" #upă cum nu e niciun bine care să se i ri#icat o #ată cu ea.

18.
ve#ea #e,ătrun#e înlăuntrul
ce /u#ecători principiilor
te temi şi în ce elcălăuitoare
se /u#ecă ei ale oam enilor şi vei
pe sine.

1:. oate lucrurile se sc% imbă; tu în suţi te ali în tr+o tr ansormare

continuă şi" într+un el" într+o #istru&ere continuă" ca şi între&ul univers.

!<. 7 #e #atoria ta să laşi apta &reşită altuia acolo un#e este.

!1. Încetarea activităţii" oprirea mişcării şi a opiniei" şi ăn tr+un sens

moartea lor" nu repreintă un rău. Întoarce+ţi acum &ân#urile spre
cercetarea vieţii tale" spre viaţa ta ca prunc ca tânăr" ca bărbat" ca bătrân"
căci şi în acestea iecare transormare a ost o moarte. 7 ceva #e care să te
temiG În#reaptă+ţi acum &ân#urile spre viaţa trăită sub oblă#uirea
bunicului
trăita #upătău" apoi spre
saturile viaţa
tatălui tău'traită
şi" pesub în&ri/irea
măsura mamei"
ce vei apoi spre
&ăsi multe alte cea
#eosebiri" sc%imbări şi sârşituri" întreabă+te; 7ste acesta un lucru #e care
să mă temG 5a el" atunci" nici încetarea" oprirea şi sc%imbarea între&ii tale
vieţi nu sunt un lucru #e care să te temi.

!!. răbeşte+te să+ţi cercetei propria acultate con#ucătoare" pe aceea

a universului şi pe aceea a semenului tău; pe a ta" pentru a o putea ace
#reaptă' pe a universului" pentru a+ţi putea aminţi #in ce aci parte' şi pe
aceea a semenului tău" pentru a putea şti #acă a acţionat #in i&noranţă ori
cu bună ştiinţă" şi pentru a ve#ea #acă acultatea lui con#ucătoare e
înru#ită cu a ta.

!$.
iecare Aşa
aptăcum
a tatusăeşti
ieoparte
partecomponentă
componentşaa vieţii
sistemului social"
sociale. ş astel
Aşa#ar" oriceca
aptş #e+a ta care nu se raporteaă ie ime#iat" ie pe #eparte la un ţel
social îţi rân&e viaţa în bucăţi şi nu+i în&ă#uie să ie una" şi e #e natura
unei rămeriţe" ca atunci cân#" într+o a#unare populară" un om care se
poartă #upa cum îl #uce capul stă #eoparte #e acor#ul &eneral.

!. ,recum certurile copilaşilor şi /o curile lor" precum bietele #u%uri

care bântuie în prea/ma trupurilor moarte" aşa e totul' şi astel" ceea ce e
e9pus în repreentările sălaşurilor celor morţi ne ibeşte privirea mai
limpe#e.

!
 !*. Cerceteaă calitatea ormei unui ob iect" #esprin#e+o cu tot ul #e
partea sa materială şi apoi contempl+o' apoi socoteşte timpul cel mai
în#elun&at cât e acută în mo# natural această ormă anumită să #uree.

!. Ai în#urat necauri nesârşite prin aceea ca n+ai ost mulţumit #e

acultatea ta con#ucătoare" atunci cân# ace lucruri pe care natura a
alcătuit+o să le acă. Dar #e a/uns #espre asta.

!2. Cân# un al tul te învinovăţeşte ori te urăşte" ori cân# alţii spun
#espre tine lucruri /i&nitoare" apropie+te #e bietele lor sulete" pătrun#e
înlăuntrul lor şi vei ce el #e oameni sunt ei. Vei #escoperi că nu e niciun
motiv să te necă/esti că oamenii aceia au o anumită părere #esre tine.
Bricum ar i" trebuie să ai o #ispoiţie bună aţă #e ei" căci prin natură îţi
sunt prieteni. @i eii îi a/ută în multe eluri" prin vise" prin semne" spre
atin&erea acelor lucruri pe care pun preţ.

!8. Mişcările perio#ice ale universului sunt aceleaşi" în sus şi în /os #e

la o epocă la alta. @i ie inteli&enţa universală se pune în mişcare pentru
iecare eect separat" şi #acă e aşa" ii mulţumit cu ceea ce constituie
reultatul activităţii ei' ie se pune în mişcare #intr+o #ată" şi tot restul
apare pe tuturor
ori&inea cale #e lucrurilor.
consecinţă4într+un
Într+unel' ie elementele
cuvânt #acă e9istain#iviibile staue la
un eu" totul
bine' iar #acă stăpâneşte întâmplarea" nu te lăsa şi tu cârmuit #e ea. În
curân#" pământul ne va acoperi pe toţi; apoi şi pământul se va transorma"
iar lucrurile care vor reulta #in transormare vor continua să se sc%imbe
#e+a pururi" şi acestea iarăşi. Căci #acă un om va relecta asupra
sc%imbărilor şi transormărilor care se urmeaă unele pe altele ca un val
#upă altul şi asupra rapi#ităţii lor" va #ispreţui tot ce e pieritor.

!:. Caua universală e ca u n torent #e iarna; târăşte totul #upa ea. Dar
cât #e nevre#nici sunt toţi aceşti bieţi oameni care se an&a/eaă în
c%estiunile politice şi" #upă cum cre# ei" se /oacă #e+a ilooiiK oţi sunt
oameni #e nimic. Atunci" omule" ă ceea ce pretin#e natura acum. ,une+te
în mişcare"
observă #aca nici
cineva' îţi stă
nuînteputeri"
aşteptaşilanu3epublica
te uita în lui
/ur ,laton;
pentru acive#ea #acă
ii mulţumit
#acă lucrul cel mai mărunt mer&e bine" şi nu &ân#i #espre un asemenea
apt ca iin# neînsemnat. Căci cine poate sc%imba părerile oamenilorG @i
ără sc%imb #e păreri" ce e altceva #ecât sclavia oamenilor care &em în
timp ce se preac că se supunG Vino acum şi povesteşte+mi #espre
Ale9an#ru şi 6ilip şi Demetrius #in ,%aleron.  7i înşişi trebuie să /u#ece
#acă au #escoperit ceea ce pretin#ea natura comună şi #acă s+au instruit în
conormitate cu aceasta. Dar #acă s+au purtat ca eroi #e tra&e#ie" nimeni


Demetrius #in ,%aleron" numit şi Demetrius ,%alereus (c. $*< 4 c. !8< î. C%r.) 4 orator" om politic şi
iloo atenian. Ca &uvernator al Atenei" a avoriat clasele înstărite şi a aplicat i#eile unor teoreticieni ai
politicii"
7&ipt" un#eîntre care Aristotel.
a #obân#it În momentul
o reputaţie ca orator reinstaurării #emocraţiei"
la curtea lui ,tolemeu  în $<2" s+a reu&iat la eba şi apoi în

$
nu m+a con#amnat să+i imit. -implă şi mo#estă e lucrarea ilooiei. ?u
mă atra&e spre nepăsare şi truie.

$<. ,riveşte #e #easupra peste nenumăratele turme #e oameni şi

nenumăratele lor solemnităţi" şi călătoriile nesârşit variate prin urtuni şi
one liniştite" şi peste #eosebirile #intre cei care se nasc" trăiesc laolaltă şi
mor. @i ţine seama şi #e viaţa pe care au trăit+o alţii în timpurile vec%i" şi
#e viaţa pe
naţiunile care o şi
barbare" vor#etrăi
cât#upă tine"nu+ţi
oameni şi #ecunosc
viaţa pe care
nici se trăieşte
măcar numele"acum în
şi #e
câţi îl vor uita în curân#" şi #e elul în care poate cei care te lau#ă acum te
vor acua în curan#" şi #e aptul că nu au vreo valoare nici renumele
postum" nici aima" nici orice altceva.

$1. 6ie astel încât sî e9 iste suletul să n u+ţi ie tulburat #e lucrurile
pricinuite #e caue #in aară' şi ie astel încât să e9iste #reptate în
lucrurile ăcute în virtutea cauei lăuntrice" a#ică să e9iste mişcare şi
acţiune care să se sârşească în apte sociale" căci aceasta e în acor# cu
natura ta.

$!. ,oţi în#epărta #in ca le multe lucruri neolositoare #intre cele ca re

te
untulbură" căci ele
spaţiu amplu #epin#
pentru tineîncuprinân#
între&ime #e opiniaunivers
între&ul ta' şi vei
în re&ăsi
mintea#in
ta" nou
contemplân# veşnicia timpului şi observân# transormarea rapi#ă a
iecărui lucru" cât #e scurt e timpul #e la naştere la #escompunere şi timpul
nemăr&init #inaintea naşterii" ca şi timpul la el #e nemăr&init #e #upă
#escompunere.

$$. oate cele pe ca re le vei vor pieri &rabnic" iar cei c are au o st
spectatori ai #escompunerii lor vor pieri şi ei curân#. ar cel care moare la
vârsta cea mai înaintată va i a#us în aceeaşi con#iţie ca şi acela care a
murit înainte #e vreme.

$. Care sunt principiile călăuitoare ale acestor oameni" şi #e ce el #e

lucruri se preocupă
Înc%ipuie+ţi ei"suletele
ca le vei şi #in ce#espuiate.
motive iubesc
Cân# eicre#
orică
a#uc
pot onoruriG
vătăma prin
criticile lor" ori pot ace bine prin lau#a lor" cât sunt #e naiviK

$*. ,ier#erea nu e nim ic altceva #ecât o transormare. Dar natura

universală &ăseşte plăcerea în transormare" şi #in supunere aţă #e ea
toate lucrurile sunt ăcute bine" şi #in veşnicie s+au ăcut în aceeaşi orma
şi în vremuri nesârşite va i la el. Atunci" ce spui tuG Ca toate lucrurile au
ost şi vor i rele" şi că nu s+a &ăsit nicio#ată vreo putere" în ataţia ei"
pentru a în#repta lucrurile acestea" ci lumea a ost osân#ită să se ale într+
un rău neîncetatG

$. ,utreiciunea materiei se ală la temelia tuturor lucrurilorK ?u

rămâne #ecât apă" pra" oase" mur#ărie. -au iarăşi" stâncile #e marmura


sunt ca nişte cocoloaşe ale pământului" aurul şi ar&intul sunt #epuneri
se#imentare' veşmintele sunt #oar ire #e lână" vopseaua #e purpură e
sân&e' şi tot restul e #e acelaşi el. ar răsularea ta e" #e asemenea" un alt
lucru #e acelaşi el" sc%imbân#u+se neîncetat #intr+una în alta.

$2. Destul cu via ţa aceasta nenorocită" cu şir etlicurile ei câr titoare şi

maimuţăreliK De ce eşti tulburatG Ce e nou în astaG Ce te nelinişteşteG 7
vorba
Atunci"#eaţă
orma lucruluiG
#e ei Briîne sârşit"
#evin+o" materiaGmai
Darsimplu
în aară
şi #e
maiacestea
bun. 7nu
la eelnimic.
#acă
cercetăm lucrurile acestea timp #e o sută ori trei sute #e ani.

$8. Dacă vreun om a &reşit" răul îi apartine. Dar poate că nu a &reşit.

$:. 6ie că toa te lucrurile provin #intr+o sin&ură sursă inteli&entă şi se

ală împreună ca într+un trup" iar partea nu ar trebui să critice ceea ce se
ace în olosul între&ului' ie sunt #oar atomi" şi nimic altceva #ecât
amestec şi împrăştiere. Atunci" #e ce eşti tulburatG -pune+i acultăţii
con#ucătoare; 7şti moartă" eşti pervertită" eşti ăţarnică" ai #evenit o iară"
stai în turmă şi te %răneşti #impreună cu restulK

<.
#e ce te6ie
ro&icălorG
nu Dar
au nicio
#acăputere" ie au.
au putere" Atunci"
#e ce #acăsă+ţi
nu te ro&i nu au#eanicio putere"
acultatea
#e a nu te teme #e oricare #intre lucrurile #e care te temi" ori #e a nu #ori
vreunul #intre lucrurile pe care le #oreşti" ori #e a nu i în#urerat #e nimic"
#ecăt să te ro&i ca oricare #intre aceste lucruri să nu se întâmple ori să se
întâmpleG Dar" poate vei spune" eii le+au aşeat în puterea ta. Atunci" nu e
mai bine să oloseşti ceea ce e în puterea ta ca un om liber #ecât să #oreşti
într+un mo# nevolnic asemenea unui sclav" ceea ce nu îţi stă în putereG
Aşa#ar" începe să te ro&i pentru astel #e lucruri" şi vei ve#ea. nul se
roa&ă aşa; Cum voi putea să mă culc cu emeia aceeaG u ar trebui să te
ro&i aşa; Cum aş putea scăpa #e omul acestaG u vei spune; Cum aş putea
să nu #oresc să scap #e elG ar un altul; De nu mi+aş pier#e iulK ,e cân# tu
te vei ru&a; Cum s+ar putea să nu+mi ie teamă să+l pier#G În#reaptă+ţi
ru&ăciunile în elul acesta şi vei ce urmeaă.
1. 7picur spune; Cân# ăceam bolnav nu v orbeam #espre suerinţele
mele trupeşti" nici nu aminteam #espre astel #e subiecte celor care mă
viitau' ci am continuat să #iscut #espre natura lucrurilor ca şi înainte"
avân# mereu ca i#ee principală pe aceasta; cum se poate ace că mintea" în
timp ce participă la mişcările care se petrec în carnea nevre#nică" să ie
liberă #e tulburări şi să+şi păstree bunul propriu" &ân#ireaG ?ici nu le+am
#at me#icilor" spune el" posibilitatea #e a a#opta un aer solemn" #e parcă
ar i ăcut ceva măreţ" ci viaţa mea a mers mai #eparte în bună #ispoiţie.
6ă ceea ce a ăcut şi el atât cân# eşti bolnav" cât şi în orice altă
împre/urare' căci un principiu al tuturor şcolilor #e ilooie este să nu
părăseşti ilooia orice ţi s+ar întâmpla" şi să nu porţi #iscuţii #e nimic nici
cu neştiutorii" nici cu cei care nu au #obân#it #eprin#erea naturii" ci să te

*
preocupi #oar #e ceea ce aci acum şi #e instrumentul cu a/utorul căruia o
aci.

!. Cân# eşti oensat #e purtarea lipsită #e ru şine a cuiva" întreabă+te

#e în#ată; 7 oare cu putinţă ca oamenii ără ruşine să nu e9iste pe lumeG
?u e cu putinţă. Atunci" nu cere ceea ce nu e cu putinţă. Căci acesta e unul
#in acei oameni lipsiţi #e ruşine care" cu necesitate" trebuie să e9iste pe
lume. 6ie caal necre#inciosului
şarlatanului" aceleaşi consi#eraţii să se ale
şi al iecărui în mintea
om care &reşeştetaîn în caul
vreun el.
Căci" în clipa în care îţi amint eşti că e cu neputin ţă ca oameni #e soiul
acesta să nu e9iste" #evii mai binevoitor aţă #e iecare. De asemenea" e
olositor să observi" #e în#ată ce ţi se iveşte ocaia" ce virtute i+a #at natura
omului pentru a se opune iecărei apte &reşite. Căci ea i+a #at omului" ca
anti#ot împotriva celui prost" blân#eţea" iar împotriva unui alt soi #e om o
anume alta putere. @i în toate caurile e cu putinţă pentru tine să+l în#repţi
prin învăţătură pe cel care s+a abătut #e la calea sa' căci iecare #intre cei
care &reşesc îşi rateaă ţelul şi rătăceşte #rumul. În plus" prin ce ai ost
vătămatG Căci îţi vei #a seama că niciunul #intre cei pe care eşti supărat nu
a ăcut nimic prin care mintea ta să #evină mai rea" ci ceea ce e rău şi
vătămator pentru tine îşi are temelia #oar în mintea ta. @i ce rău se ace"
sau ce e ciu#at"
neinstruitG #acă un#acă
ân#eşte+te om care nu a ost
nu cumva instruitsăsetepoartă
ar trebui ca un om
învinovăţeşti mai
#e&rabă pe tine" pentru că nu te+ai aşteptat ca un asemenea om să
&reşească astel. Căci aveai la în#emână mi/loacele oerite #e raţiune
pentru a presupune că e probabil ca el să comită o asemenea &reşeală" şi
totuşi ai uitat şi eşti uimit că a &reşit. Dar mai presus #e toate" atunci cân#
învinovăţeşti pe cineva pentru că ar i necre#incios ori nerecunoscător"
în#reaptă+ţi privirea spre tine însuţi. Căci &reşeala este în mo# limpe#e a
ta" ie că te+ai încreut că un om cu o asemenea înclinaţie şi+ar ţine
ă&ă#uiala" ie că" atunci cân# i+ai acor#at bunătatea ta" nu i+ai acor#at+o în
mo# absolut" ori în vreun alt el încât să primeşti tot proitul #e pe urma
aptei tale. Căci ce vrei mai mult atunci cân# îi aci cuiva un serviciuG ?u
eşti mulţumit că ai ăcut ceva în conormitate cu natura ta" şi cauţi oare să
ii plătit pentru
picioarele pentruastaG De parcă
că mer&. oc%iul
Căci" ar cere
aşa cum o răsplată
membrele pentrusunt
acestea că ve#e" sau
alcătuite
pentru un scop anume" şi lucrân# potrivit alcătuirilor lor obţin ceea ce e al
lor" tot astel omul este alcătuit #e natură pentru aptele #e bunavoinţă ori
în alt el care sa #ucă spre în#eplinirea interesului comun" acţioneaa în
conormitate cu alcătuirea sa şi obţine ceea ce e al său.

Cartea a zecea

1. Bare" sulete al meu" nu vei i nicio#ată atât #e bun" simplu" unitar

şi #e&olit" mai uşor #e văut #ecat trupul care te încon/oarăG ?u te vei
bucura oare nicio#ată #e o #ispoiţie aectuoasă şi mulţumităG ?u vei i


nicio#ată plin" ără nicio #orinţă #e vreun el" ără a tân/i #upă nimic" ără
a #ori niciun lucru" însuleţit sau neînsuleţit" care să+ţi a#ucă bucuria
plăcerilorG @i ără a #ori o vreme în care să te #eseţi mai în#elun&" ori un
loc al tău" ori un climat mai plăcut" ori o societate #e oameni cu care să
trăieşti în armonieG Dar vei i tu mulţumit cu con#iţia ta actuală" cu tot
ceea ce e în /urul tău" şi te vei încre#inţa pe tine că ai totul şi că aceasta
vine #e la ei" că toate cele care+i mulţumesc pe ei sunt bine şi vor i bine
pentru tine"
ce e bun" că şişiorice
#rept #ăruiesc
rumos" ei pentru ibavirea
care &enereaa iinţei toate
şi tine laolaltă #esăvârşite" ceea
lucrurile" şi
conţine şi reuneşte toate lucrurile ce sunt #escompuse pentru pro#ucerea
celorlalte lucruri asemeneaG ?u vei i nicio#ată astel încât să trăieşti în
comuniune cu eii şi oamenii şi nici să nu le &ăseşti vreo vină" nici să nu
ii învinuit #e eiG

!. Bbservă ce pretin#e natura" atât timp cât eşti cârmuit #oar #e ea'
apoi ă lucrurile acelea şi acceptă+le" #acă natura ta" atât timp cât eşti o
iinţă vie" nu va i în/osită #e ele. @i apoi trebuie să observi ce pretin#e
natura ta ca iinţă vie. @i cu toate acestea ţi le poţi în&ă#ui" #acă natura ta"
ca animal raţional" nu va i în/osită #e ele. Dar animalul raţional este" prin
consecinţă" şi un animal politic. Aşa#ar" oloseşte re&ulile acestea şi nu te
lăsa tulburat #e nimic altceva.
$. ot ceea ce se întâmplă să petrece ie aşa încât" prin elul în care
te+a alcătuit natura" să+l poţi în#ura" ie aşa încât să nu+l poţi în#ura. Daca
ţi se întâmplă aşa încât" prin elul în care te+a alcătuit natura" să+l poţi
în#ura" nu te plân&e" ci suportă aşa cum te+a alcătuit natura să suporţi. Dar
#acă se întâmplă aşa încât" prin elul în care te+a alcătuit natura" nu poţi
în#ura" nu te plân&e" căci va pieri #upă ce te+a consumat. Aminteşte+ţi"
oricum" că ai ost alcătuit #e natură pentru a în#ura orice" #epinân# #e
propria ta părere #aca îl aci #e în#urat sau #e neîn#urat" &ân#in# că e ie
interesul" ie #atoria ta #e a o ace.

. Dacă un o m se în şeală" in struieşte+l cu blân#eţe şi arată+i un#e

&reşeşte.
măcar pe Dar
tine.#acă nu poţi" învinovăţeşte+te" sau nu te învinovăţi nici

*. Brice ţi s+ar putea întâmpla" a ost pre&ătit pentru tine #in veşnicie'
iar înlănţuirea cauelor torcea #in veşnicie irul iinţei tale şi a celor ce i se
întâmplă ei.

. 6ie că un iversul e o în&rămă#ire întâmplătoare #e atomi" ie că

natura este un sistem" să rămână stabilite lucrurile acestea; în primul rân#"
sunt o parte #in între& care e ocârmuit #e natură' în al #oilea rân#" sunt
le&at în mo# intim #e părţile care sunt #e acelaşi el ca şi mine. Căci
amintin#u+mi aceasta" atât timp cât sunt o parte" nu voi i nemulţumit #e
niciunul #intre lucrurile care+mi revin #in între&' căci nimic nu este
vătămator pentru parte" #acă e spre olosul între&ului. Căci între&ul nu

2
conţine nimic care să nu ie spre olosul său' oate naturile au" într+a#evăr"
acest principiu comun" #ar natura universului are în plus principiul acesta"
că nu poate i obli&at nici măcar #e o cauă e9ternă să &eneree ceva
vătămator pentru ea. Amintin#u+mi" aşa#ar" că sunt o parte a unui
asemenea între&" voi i mulţumit #e tot ce se întâmplă. @i în măsura în care
sunt cumva le&at intim #e părţile care sunt #e acelaşi el ca mine" nu voi
ace nimic împotriva interesului social" ci mă voi în#repta spre lucrurile
care sunt comun
interesul #e acelaşi
şi leelvoi
cuîn#epărta
mine" îmi#evoila călăui toate
contrariul stră#aniile
acestuia. spre#acă
Acum"
lucrurile acestea sunt ăcute astel" viaţa trebuie să cur&ă înainte ericit" aşa
cum ai putea observa că e ericită viaţa unui cetăţean care acţioneaa în
olosul cetăţenilor săi şi e mulţumit cu orice îi %ărăeşte cetatea.

2. ,ărţile între&ului" mă r eer la ceea ce e cu prins în mo# natural în

univers" trebuie cu necesitate să piară' #ar aptul acesta trebuie înteles în
sensul că trebuie să suere o transormare. Dar #acă aceasta ar i atât un
rău" cât şi o necesitate pentru părţi" între&ul nu ar continua să e9iste într+o
con#iţie bună" părţile iin# supuse transormării şi lăcătuite astel încât să
piară în #ierite eluri. Căci" ori natura a %otărât ea însăşi să acă rău
lucrurilor care sunt părţi ale ei" să le supună răului şi să le acă să ca#ă
pra#ă
ştiinţa răului
ei. în Într+a#evăr"
mo# necesar" ie asemenea
ambele reultate
supoiţii sunt s+au#eîntâmplat
vre#nice creare. ără
Dar
#acă un om ar lasă vreo#ată la o parte natura (ca putere cauatoare #e
eecte) şi ar vorbi #espre lucrurile acestea ca iin# naturale" c%iar şi atunci
ar i cara&%ios să airme în acelaş i timp că părţile între&ului sunt" prin
natura lor" supuse transormării" şi să ie surprins sau iritat" ca şi cân# s+ar
întâmpla ceva contra naturii. @i aceasta mai ales că #escompunerea
înseamnă eliberarea elementelor #in care e alcătuit iecare lucru. Căci
e9istă ie o împrăştiere a elementelor #in care e compus orice lucru" ie o
transormare #in soli# ăn pământesc şi #in pământesc în aerian" astel că
părţile sunt luate înapoi în raţiunea universală" in#ierent #acă aceasta este
consumată #e oc la anumite perioa#e sau este reînnoită prin transormări
perpetue. @i nu+ţi înc%ipui că partea soli#ă şi cea aeriană îţi aparţin #e cân#
ai
ar ost
puteacreat. Ci toate
spune" acestea
#in %rana s+au cumulat
consumată #oarinspirat.
şi aerul ieri şi alaltăieri" aşa cum
Aşa#ar" ceea s+
ce s+a
acumulat sueră transormări" nu ceea ce a a#us pe lume mama ta. Dar să
presupunem că ceea ce a a#us pe lume mama ta te lea&ă oarte strâns #e
celaltă parte" care are calitatea specială a transormării' în apt" aceasta nu
e în niciun el o obiecţie la cele ise mai înainte.

8. Can# îţi asumi aceste nume" bun" mo#est" sincer" raţional"

cumpănit şi mărinimos" ai &ri/ă să nu le sc%imbi' iar #acă ţi s+ar întâmplă
să pieri" reveni &rabnic la ele. @i aminteşte+ţi că termenul 3aţional a ost
menit să însemne o atenţie în#reptată spre iecare lucru" cât #e mărunt" şi
lipsa ne&li/enţei' iar Cumpănirea este acceptarea #e bunăvoie a lucrurilor
care+ţi sunt atribuite #e natura comună' iar Mărinimia este ri#icarea părţii
inteli&ente #easupra senaţiilor a#ucătoare #e plăcere ori #urere ale cărnii"

8
şi #easupra lucrului aceluia neînsemnat numit aimă" şi #easupra morţii şi
altor lucruri #e acelaşi el. Atunci" #acă te menţii în posesia acestor nume"
ără a #ori să ii c%emat cu ele #e alţii" vei i o altă persoană şi ve intra
într+o alta viaţă. Căci a continua să ii aşa cum ai ost şi până acum" şi a i
sâşiat în bucăţi şi pân&ărit într+o asemenea viaţă" stă în caracterul unui om
oarte prost şi al unuia în#ră&ostit peste măsură #e viaţa lui" asemenea
luptătorilor pe /umătate #evoraţi #e iarele salbatice care" #eşi acoperiţi #e
răni " se roa&ă
în aceeaşi staresăaceloraşi
ie lăsaţi&%eare
să se bată şi a De
şi colţi. #ouaaceea"
i" cupăstreaă+te
toate că vorîniposesia
e9puşi
acestor câtorva nume; şi #acă eşti în stare să o aci" te vei simţi ca şi cân#
vei i #us în insulele ericiţilor. Dar #acă vei ve#ea că nu te ri#ici la nivelul
lor şi+ţi scapă #in mână" #u+te cu tot cura/ul într+un un&%er un#e să le poţi
păstra" sau c%iar părăseşte viaţa pe #ată" nu cu patimă" ci cu simplitate" cu
mo#estie şi în libertate" #upă ce ai acut măcar acest lucru vre#nic #e lau#ă
în viaţa ta" că ai părăsit+o astel. ,entru reamintirea acestor nume îţi va i
#e mare a/utor #aca ţi+ai aminti #e ei şi #e aptul că ei nu voiesc să ie
li&uşiţi" ci îşi #oresc ca toate lucrurile raţionale să ie ăcute asemenea lor'
#e asemenea" ar i bine #acă ţi+ai aminti că ceea ce ace lucrarea unui
smoc%in e un smoc%in" ce ace lucrarea unui câine e un câine" ce ace
lucrarea unei albine e o albină" iar ce ace lucrarea unui om e un om.

:. ,antomima" răboiul" uimirea apatia îţi vor şter&e ilnic #in minte
principiile sacre. Cât #e multe lucruri îţi înc%ipui ără a stu#ia natura şi cât
#e multe treci cu ve#ereaG Dar e #e #atoria ta să ii atent şi să aci astel
totul" încât în acelaşi timp puterea #e a ace aţă împre/urărilor să ie
#esăvârşită" acultatea comtemplativă să ie e9ercitată" iar încre#erea care
provine #in cunoaşterea iecărui lucru" oricât #e mărunt" să ie păstrată
ără a o arăta" #ar şi ără a o ascun#e. Căci oare cân# te vei bucura #e
simplitate ori #e măreţie" şi cân# te vei bucura #e cunoaşterea a ceea ce
este iecare lucru" cât #e neînsemnat" şi a locului sau în univers" şi cân# te
vei bucura să ştii cât timp e sortit să e9iste şi #in ce lucruri e alcătuit" şi cui
îi poate aparţine" şi cine poate să+l oere şi să+l ia înapoiG

1<. n paian/en
biet iepure #e câmp"e mân#ru
un altulcân#
cân#a prins o muscă"
a prins un omîncân#
un peştişor a prins
plasă" un
un altul
cân# a prins bouri sălbatici" un altul cân# a prins urşi" iar un altul cân# a
prins sarmaţi. ?u sunt aceştia tâl%ari" #acă cercetei părerile lorG

11. Dobân#eşte mo#ul contemplativ #e a ve# ea cum toate lucrurile se

transormă într+altul" şi aplică+l constant" şi ă mereu e9erciţii cu această
parte a ilooiei. Căci nimic nu e potrivit în asemenea măsura pentru a
pro#uce mărinimia. n astel #e om s+a #ebarat #e trupul său şi" cum
ve#e că trebuie" nimeni nu ştie cât #e curân#" să plece #intre oameni şi să
lase totul aici" se #e#ică în între&ime înăptuirii cu #reptate tuturor
acţiunilor sale şi" în privinţa a tot ce se întâmplă" ce#eaă în aţa naturii
universale. Dar" cât #espre ce se va spune sau cre#e oricine #espre el" sau
ce va ace împotriva lui" el nu se &ân#eşte nicio#ată la asta" mulţumin#u+se

:
cu aceste #ouă lucruri; să acă totul cu #reptate şi să ie satisăcut cu ceea
ce i s+a %ărăit' şi lasă la o parte toate ocupaţiile care+l #istra& ori îl ţin
ocupat" şi nu #oreşte nimic altceva #ecât să mear&ă până la capăt pe calea
cea #reaptă prin le&e şi pentru a+l urma pe Eeu.

1!. Ce nevoie e #e teama banuitoare" #e vreme ce stă în puterea ta să

cercetei ce trebuie ăcutG @i #acă vei limpe#e" mer&i pe calea aceasta
mulţumit" ără
ia+ţi cei mai a tesătuitori.
buni întoarce înapoi'
ar #acă#arvreun
#acălucru
nu vei
ţi selimpe#e"
opune" opreşte+te
continuă peşi
măsura puterilor tale şi cu atenţia cuvenită" să te ţii #e ceea ce pare să ie
#rept. Căci cel mai bine e să atin&i scopul acesta" iar #acă nu reuşeşti" ie
că eşecul tău să apară atunci cân# aci aceasta încercare. Cel care urmeaă
raţiunea în tot ce ace e atât #e liniştit" cât şi activ în acelaşi timp" precum
şi voios şi calm.

1$. De în#ată ce te treeşti #in somn" întreabă+te #acă are vreo

însemnătate pentru tine că un altul ace ceea ce e #rept. ?u va avea nicio
însemnătate. ?u ai uitat" presupun" că aceia care îşi iau un aer truaş atunci
cân# a#uc lau#e ori învinuiri altora sunt la el cân# #orm sau mănâncă" şi
nu ai uitat ce ac ei" ce ocolesc şi ce urmăresc" cum ură şi cum /euiesc"
nu cu mâinile
căreia şi picioarele"
se pro#uc" atunci cân#ciomul
cu partea
ale&e lor cealucru"
acest mai #e preţ" cu a/utorul
i#elitatea" mo#estia"
sinceritatea" #reptatea şi &eniul bunG

1. Celei care le #ăruieşte şi le ia înapoi pe toate" naturii" omul instruit

şi mo#est îi spune; Dăruieşte ce voieşti' ia înapoi ce voieşti. @i nu spune
acestea cu truie" ci cu supunere şi în #eplină mulţumire.

1*. 7 scurtă părticica ce ţi+a rămas #in viaţă. răieşte+o ca şi cân# ai i

pe un munte. Căci nu e nicio #eosebire #acă un om trăieşte aici sau acolo"
#acă traieşte peste tot în lume ca într+o cetate. 6ă+i pe oameni să va#ă" ă+i
să cunoască un om care traieşte în acor# cu natura. Dacă nu+l pot suporta"
lasă+i să+l uci#ă. Căci e mai bine pentru el #ecât să traiască aşa cum trăiesc
oamenii.
1. ?u mai vorbi #espre elul în care ar trebui să ie un om bun" ci ii
astel.

12. Contemplă mereu între&ul timpului şi între&ul substanţei" şi

&ân#eşte+te că toate lucrurile sunt" aţă #e substanţă" asemenea seminţelor
#e smoc%ină" iar aţă #e timp" asemenea răsucirii unui sre#el.

18. ,riveşte la tot ce e9istă şi observă că e #e/a în curs #e

#escompunere şi transormare" &ân#eşte+te că e vorba #e putreacţie ori
împrăştiere" ori că totul e astel alcătuit #e natură încât să piară.

2<
1:. ân#eşte+te ce sunt oamenii atunci cân# mănâncă" #orm"
ămislesc" se uşureaă şi aşa mai #eparte. @i apoi ce el #e oameni sunt
atunci cân# se arată poruncitori şi truaşi" ori mânioşi şi #ispreţuitori #in
locul lor înălţat. Dar &ân#eşte+te cât #e mulţi #intre ei se umileau ca nişte
sclavi" cu puţin timp în urmă" şi pentru ce o ăceau' şi mai &ăn#eşte+te în
ce con#iţie vor i #upă scurtă vreme.

!<. 7 @i
iecăruia. spre bi nele
e spre iecărui
binele lucru înceea
sau în clipa carece
estea#uce natnatură.
a#us #e ura un iversală

!1. I,ământul iubeşte ploaiaJ" #upă cum Ii ubeşte sublimul vă#u%J;

iar unversul a#oră să acă tot ceea ce este rân#uit să ie. Îi spun atunci
universului; iubesc #impreună cu tine ceea ce iubeşti şi tu. @i nu se spune
oare şi că un anume lucru Ie obişnuit să se acăJG

!!. 6ie trăieşti aici şi te+ai obişnuit #e/a cu asta" sau pleci" şi aceasta a
ost #in voinţa ta' ie mori şi nu mai ai nicio #atorie. Dar în aară #e
lucrurile acestea nu e nimic. Atunci" păstreaă+ţi buna #ispoiţie şi
seninătatea.

!$. -ă+ţi
ca oricare ie şiîntot#eauna
alta' limpe#e#ecăaici
că toate lucrurile bucata
suntaceasta #elucrurile
la el cu pământ e#elape
e l
vârul muntelui" ori #e pe ţărmul mării" sau #e oriun#e vrei tu. @i aşa vei
&ăsi că sunt pline #e a#evăr spusele lui ,laton" că a şe#ea între i#urile
unei cetăţi e la el cu a sta în ţarcul unui păstor pe munte.

!. Ce e acu m pentru mine acultatea mea călăuitoareG Ce na tură îi

atribuiG @i în ce scop o olosescG 7 oare lipsită #e înţelepciuneG 7 oare
lăsată liberă şi ruptă #e viaţa socialăG 7 oare topită în carne şi amestecată
cu ea astel încât să se mişte #impreună cu aceastaG

!*. Cel care pleacă ără învoire #a le stăpânul sau e un u&ar' #ar le&ea
e stăpână" iar cel care încalcă le&ea e un u&ar. ar cel care e întristat ori
mânios
%ărăiteori
#e înspăimântat" e nemulţumit
cea care le cârmuieşte pentru
pe toate au că
ostlucrurile
sau vorcare
venii+au ost
într+un
anume el' #ar cea care le cârmuieşte pe toate e 5e&ea" şi îi #ă iecăruia ce
i se cuvine. Aşa#ar" cel care se teme ori e întristat ori e mânios e un u&ar.

!. n bărbat să#eşte o sămânţă într+un pântec şi pleacă" apoi o preia o

alta cauă" lucreaă la ea şi ace un copil. Ce poate ieşi #intr+un asemenea
materialK arăşi" copilul trece %rana pe &ât şi apoi o alta cauă o preia şi
creeaă or&anele #e simţ şi #e mişcare" viaţa" tăria şi toate celelalte
aptitu#ini omeneşti" atât #e numeroase şi #e stranii. -ă observăm" aşa#ar"
lucrurile ce se pro#uc într+un mo# ascuns" şi să privim orţa creatoare aşa
cum privim puterea care poartă lucrurile în sus şi în /os" nu cu oc%ii" #ar
într+un c%ip nu mai puţin limpe#e.

21
!2. ân#eşte+te mereu cum toate lucrurile au ost" în vremurile trecute"
la el cum sunt acum' şi &ân#eşte+te că vor i la el iarăşi. @i lasă să treacă
prin aţa oc%ilor tăi #rame între&i şi scene #e aceeaşi ormă" ie că le+ai
cunoscut #in e9perienţă sau #in istoriile vec%i' #e pil#ă" întrea&a curte a
lui =a#rian" şi întrea&a curte a lui Antoninus" şi curţile lui 6ilip" Ale9an#ru
şi Cresus' căci toate acestea erau #rame ca acelea pe care le ve#em acum"
#oar că aveau actori #ieriţi.

!8. ma&ineaă+ţi că iecare om care e întristat #e ceva ori nemulţumit

e asemenea unui porc în/un&%iat care se bate şi ţipă. ot la el ca porcul
acesta e şi cel care se plân&e în pat" în tăcere" #e la le&ăturile în care
suntem ţinuţi. @i &ân#eşte+te că numai animalului raţional i+a ost #at să
urmee #in proprie voinţă ceea ce se întâmplă' #ar a urma pur şi simplu e
o necesitate impusă tuturor.

!:. De iecare #ată cân# aci ceva" opreşte+te şi întreabă+te #acă

moartea e un lucru cumplit pentru că te priveaă #e lucrul pe care+l aci.

$<. Cân# eşti iritat #e &re şeala cuiva" în toarce+te spre tine în suţi #e
în#ată şi &ân#eşte+te în ce mo# asemănător &reşeşti tu' #e pil#ă" creân# că
banii
Căci" sunt un lucru
me#itân# bun" oriveiplăcerea"
la acestea" ori#epuţină
uita rapi# mâniaaimă şi aşa
ta" #acă veimai #eparte.
a#ău&a şi
aceasta consi#eraţie" ca omul e constrâns; căci ce altceva putea aceG -au"
#acă poţi" în#epărteaă+l #e constrân&ere.

$1. Can# eşti la -atHron -ocraticul" a#u+ţi aminte #e 7u tHc%es sau #e

=Hmen' cân# me#itei asupra lui 7up%rates" înc%ipuie+ţi+l pe 7utHc%ion
sau pe -ilvanus' cân# te #uce &ân#ul la Alcip%ron" aminteşte+ţi #e
ropaeop%orus' cân# relectei la Nenop%on" cu&etă la Crito sau -everus'
iar cân# te uiţi la tine însuţi" &ân#eşte+te la orice lat Caesar" şi în caul
oricui altcuiva proce#eaă la el. Apoi me#iteaă la aceasta" un#e sunt toţi
oamenii aceiaG ?icăieri" sau nimeni nu ştie un#e. Astel" vei privi mereu la
cele omeneşti #e parcă ar i um şi nimic altceva' mai ales #acă te &ân#eşti
în
în acelaşi timp nesârşită
scur&erea că ceea ce s+a transormat
a vremii. Cât o #espre
#ată nu tine"
va maiîne9ista nicio#ată
ce particică
neînsemnată a timpului se #esăşoară e9istenţa taK @i #e ce nu eşti
mulţumit să petreci aceasta scurtă #urată potrivit rân#uieliiG Ce materie şi
posibilitate pentru activitatea ta ocoleştiG Căci ce altceva sunt toate aceste
lucruri" #acă nu e9erciţii ale raţiunii" care scruteaă cu atenţie şi cerceteaă
în a#âncul naturii lor ca lucrurile acestea să ie ale tale" aşa cum stomacul
puternic îşi însuşeşte toată %rana" aşa cum văpaia ace lăcări şi strălucire
#in tot ce e aruncat în ea.

$!. ?imeni să nu poată spune cu #reptate #espre tine că nu eşti simplu

ori nu eşti bun' #in contră" să ie privit #rept mincinos oricine ar cre#e
asemenea lucruri #espre tine' iar aptul acesta e în între&ime în puterea ta.
Căci cine e acela care să te împie#ice să ii bun şi simpluG ?umai tu poţi

2!
%otărî să nu mai trăieşti" #ecât să ii lipsit #e aceste însuşiri. 6iin#că nici
raţiunea nu+ţi mai în&ă#uie să trăieşti #acă eşti aşa.

$$. Ce merită să ie ăcut ori spus" aţă #e substanţa materială a vieţii
noastre" în mo#ul cel mai potrivit cu raţiuneaG Brice ar i" stă în puterea ta
să+l aci ori să+l rosteşti" şi nu prete9ta ca întâmpini pie#ici. ?u vei înceta
să te lamentei până cân# mintea ta nu va i într+o asemenea con#iţie încât
înăptuirea lucrurilor
care ţi se iveşte cesăsunt
în aţă" ie conorme
pentru tineculaalcatuirea
el cum eomului" în c%estiunea
lu9ul pentru cei care
se bucură #e plăceri' căci un om ar trebui să consi#ere o #electare tot ce e
în puterea lui să acă potrivit propriei sale naturi. @i el are puterea aceasta
peste tot. nui cilin#ru nu+i e #at să se mişte pretutin#eni prin propria sa
orţă" nici ocului nici apei" nici vreunui alt lucru care e cârmuit #e natură
sau vreunui sulet iraţional" #eoarece lucrurile care le pun la încercare şi
stau în calea lor sunt numeroase. Dar inteli&enţa şi raţiunea pot #epăşi tot
ce li se opune" potrivit alcătuirii lor naturale şi mo#ului în care voiesc să
#ispună. Aşeaă #inaintea oc%ilor tăi uşurinţa aceasta cu care raţiunea va
trece prin toate lucrurile" ca ocul care se ri#ică spre cer" ca piatra care
ca#e pe pământ" ca un cilin#ru care se rosto&oleşte pe o supraaţă
înclinată" şi nu caută nimic altceva. Căci toate celelalte obstacole ie
aecteaă
vatămă în#oar
vreuntrupul"
alt elcare e un
#ecât prinlucru lipsit #e
ormarea viaţă" ie
părerilor nu lovesc
şi ce#area şi nu
raţiunii.
Altel" #acă ar avea vreun eect vătămator" cel care l+ar simţi ar #eveni rău
#e în#ată. Acum" în caul tuturor lucrurilor care au o anumită alcătuire"
orice vătămare i s+ar întâmpla vreunuia" cel care e aectat #evine" în
consecinţă" mai rău' #ar într+un ca i#entic" omul #evine atât #e bun" #acă
se poate spune aşa" cât şi mai vre#nic #e lau#ă olosin#u+se cum se cuvine
#e aceste acci#ente. @i" în sârşit" aminteşte+ţi că nimic nu îl vatămă pe cel
care e cu a#evărat un cetăţean" #ecât ceea ce vatămă cetatea' #e asemenea
nimic nu vatămă cetatea" #ecât ceea ce vatămă le&ea' iar #intre lucrurile
numite nenorociri" niciuna nu vatămă le&ea. Aşa#ar" ceea ce nu vatămă
le&ea nu vatămă nici cetatea" nici cetăţeanul.

$. Celui#e
scurt cuvânt ce învăţătură"
e p ătruns #e a#evăratele
şi orice principii
învăţătură îi e #pentru
comună" e a/unsa+işiaminti
cel maică
n+ar trebui să suere mâ%nire şi teama. De pil#ă; I6runele" pe unele
vântul le împrăştie pe pământ... Aşa e şi cu neamul omenesc.J 6rune sunt
şi copiii tăi' şi tot rune sunt cei care stri&ă #e parcă ar i vre#nici #e
încre#ere şi a#uc lau#e" ori #impotrivă vârl cu blesteme" ori în taina
cârtesc şi a#uc învinuiri' la el" tot rune sunt cei care vor primi şi vor
transmite mai #eparte aima unui om peste vremuri. Căci toate lucrurile #e
elul acesta Isunt plăsmuite #e anotimpul primăveriiJ" #upă cum spune
poetul' apoi vântul le împrăştie pe /os" #upă care pă#urea #ă naştere altor
rune în locul lor. Dar toate lucrurile au parte #e o e9istenţă scurtă" şi
totuşi tu le ocoleşti şi le urmăreşti pe toate #e parcă ar i veşnice. În scurt
timp" vei înc%i#e oc%ii' iar pe cel care te+a purtat la mormânt îl va plân&e
un altul" în curân#.

2$
$*. Bc%iul sănătos ar trebui să va #ă toate lucrurile viibile şi nu să
spună; IAş #ori să vă# lucruri veriJ' căci aceasta e starea unui oc%i atins
#e boală. ar simţurile sănătoase ale auului şi mirosului ar trebui să ie
&ata să perceapă tot ce poate i auit şi mirosit. ar stomacul sănătos ar
trebui să ie" aţă #e orice %rană" ca şi o moară aţă #e toate &rânele care i
se a#uc la măcinat. 5a el" raţiunea sănătoasă ar trebui sa ie pre&atită
pentru
traiască"totşi ce
iese
caîntâmplă' #arsăcelmăcare
toţi oamenii spune;
lau#e oriceI6ie ca #ra&ii
aş aceJ" meiuncopii
este ca oc%i să
care caută #oar lucruri veri" ori ca #inţii care caută #oar lucruri moi.

$. ?iciun om nu e atât #e norocos încât" atunci cân# e pe moarte" să

nu ie pe lân&ă el unii multumiţi #e ce are să se întâmple. -ă presupunem
că era un om bun şi înţelept" oare nu va i măcar careva să+şi spună; IÎn
sârşit" putem răsula uşuraţi" căci am scăpat #e învăţătorul acestaG 7
a#evarat că nu a ost aspru cu niciunul #intre noi" #ar mi+am #at seama că"
pe tăcute" ne con#amnaJ. Asta se spune #espre un om bun. Dar în caul
nostru câte alte lucruri nu sunt pentru care mulţi să vrea să se
#escotorosescă #e noiK e vei &ân#i la aceasta cân# vei i pe moarte şi vei
pleca mai mulţumit &ân#in# astel; ,ărăsesc o asemenea viaţă" în care
până
m+amşiru&at
apropiaţii în numele
şi #e care cărora
am avut &ri/ă"m+am
pânăstră#uit
şi ei voratât
să #e
mămult"
va#ă pentru
plecat" care
sperân# că poate să obţină astel vreun mic avanta/. Atunci #e ce ar trebui
careva să se a&aţe #e o şe#ere mai în#elun&ată aiciG otuşi" #in această
pricină nu pleca avân# o #ispoiţie mai puţin binevoitoare aţă #e ei" ci
păstrân#u+ţi caracterul şi iin# prietenos" binevoitor şi blân#' şi" pe #e altă
parte" nu pleca #e parcă ai i smuls" ci " aşa cum" atunci cân# un om are o
moarte liniştită" suletul e separat cu uşurinţă #e trup" şi plecarea ta #intre
oameni ar trebui să ie la el" căci natura te+a unit cu ei şi te+a asociat cu ei.
Dar oare acum ea #iolva uniuneaG 7i bine" e ca şi cum aş i separat #e
ru#e" ără a i târât ori obli&at' căci şi aceasta e un lucru în conormitate cu
natura.

$2. Bbişnuieşte+te
înăptuieşte ceva" să tepe cât #eÎnmult
întrebi; cu putinţa
ce scop ca" #e
ace acest omcâte oriacestaG
lucrul o personă
Dar
începe cu tine" şi cerceteaă+te pe tine mai întâi.

$8. A#u+ţi aminte că ce l care tra&e sorile e lucrul ascuns înlăuntru;

aceasta e puterea #e convin&ere" aceasta e viaţa" acesta" #acă se poate
spune asa" e omul. Atunci cân# te contempli pe tine nu inclu#e nicio#ată
cutia care te încon/oară şi instrumentele le&ate #e ea. Căci ele sunt
asemenea unui topor" #eosebin#u+se #oar prin aptul că cresc pe trup.
Căci" într+a#evăr" părţile acestea nu au mai mare olos ără caua care le
mişcă şi le stăpâneşte #ecât suveica ţesătorului" con#eiul scriitorului şi
biciul căruţaşului.

2
 Cartea a unspreecea

1. Acestea sunt proprietăţile suletului raţional; se ve #e pe sine" se

analieaă pe sine şi se mo#eleaă pe sine aşa cum voieşte' se bucură #e
ructul pe care îl ro#eşte 4 căci #e ructele plantelor şi #e pro#usele
asemănătoare ale animalelor se bucură alţii 4 şi îşi obţine propriul scop"
oriun#e
teatru oriarînialte
i9ată limita
astel vieţii. ?u
#e lucruri" e caîntrea&a
un#e într+unacţiune
#ans" cae neterminată
într+o piesă #e
#acă
e întreruptă în vreun el' ci" oricân# ar i oprit şi în orice parte a vieţii sale"
suletul rational în#eplineşte ce avea #e ăcut pe #eplin" rotun#" astel încât
să poată spune; Am ce e al meu. @i mai #eparte traverseaă între&ul
univers" şi vi#ul încon/urător" şi suprave&%eaă orma acestuia" şi se
e9tin#e în nemar&inirea vremii" şi acoperă şi cuprin#e reînnoirea perio#ică
a tuturor lucrurilor" şi înţele&e că aceia care vor veni #upă noi nu vor
ve#ea nimic nou" #upă cum nici aceia #inaintea noastră nu au văut nimic
mai mult' într+un el" cel care are patrueci ani" #acă are vreo putere #e
înţele&ere cât #e cât" a văut" în virtutea uniormităţii care #omneşte peste
tot" toate lucrurile care au ost şi toate cele care vor i. @i acestea sunt
însuşiri ale suletului raţional" #ra&ostea aţă #e semeni" sinceritatea"
mo#estia şi aptul #e5e&ii.
este şi proprietatea a nu Astel"
preţui nimic mai#reaptă
raţiunea mult #ecât
nu sepe#eosebeşte
sine însuşi"#eloc
care
#e raţiunea #reptăţii.

!. Vei pune puţin preţ pe cântecele #esătătoatre" #ansuri şi

pancratium2" #acă vei #escompune melo#ia în cele câteva sunete care o
alcătuiesc şi te vei întreba" luân#u+l pe iecare în parte" #acă te ali sub
stăpânirea lui' căci ruşinea te va împie#ica s+o mărturiseşti. În privinţa
#ansului" cu iecare mişcare şi atitu#ine vei ace la el" ca şi în caul
pancratium+ului. Aşa#ar în toate lucrurile" în aara #e virtute şi #e aptele
#e virtute" aminteşte+ţi să te apleci asupra părţilor separate şi" prin această
împărţire" să a/un&i să le preţuieşti puţin ' #e asemenea" aplică re&ula
aceasta şi între&ii tale vieţi.

$. Ce sulet e ac ela care e pr e&ătit" #aca în o rice clipă poate să  ie

separate #e trup" ie să #ispară" ori să ie #ispersat" ori să continuie să
e9iste ' pre&atirea aceasta vine #in /u#ecata omului însuşi" nu #oar #intr+o
simplă încăpăţânare" ca în caul creştinilor" ci cu multă consi#eraţie şi
#emnitate şi este e9primată într+un mo# convin&ător" ără aere #e
tra&e#ian.

. Am ă cut cev a pentru in teresul & eneralG 7i b ine" at unci" mi+am

primit răsplata. 6ie ca aptul acesta să ie tot#eauna în mintea ta" şi nu te
opri nicio#ată #e la a ace bine în elul acesta.

2

În &receşte"
intro#us Pankration
la a NN+a 4 concurs
Blimpia#a" sportiv
în 8 #in recia antică în care se combinau luptele şi bo9ul' a ost
î. C%r.

2*
 *. Care e arta taG De a i bun. @i cum se poate înăptui aceasta bine
altel #ecât prin principii &enerale" unele #espre natura universului" şi
altele #espre alcătuirea cuvenită a omuluiG

. 5a început" tra&e#iile au ost puse în scenă ca u n mi/loc #e a le

reaminti oamenilor #e lucrurile care li se întâmplă" şi #e aptul că e în
acor# cu natura ca lucrurile să se petreacă astel" şi că" #acă eşti încântat #e
ceea ce se astel"
înăptuite arată peşi scena cea mare.
că le rab#ă şi ceiCăci
carevei ca lucrurile
stri&ă acestea
IB" Cit%airon 8 trebuie
J. @i" într+
a#evăr" unele lucruri sunt spuse bine #e către autorii #ramatici" mai ales
acesta; IDacă eii ne ne&li/eaă pe mine şi pe copiii mei" şi aptul acesta
are un motiv.J -au I?u trebuie să ne lăsăm măcinaţi #e cele ce se
întâmplă.J @i I-eceră roa#ele vieţii cum seceri spicele coapte #e &râu.J @i
alte lucruri #e acelaşi el. După tra&e#ie a ost intro#usă vec%ea come#ie"
care avea o libertate sporită a cuvântului şi prin &raiul lipsit #e ocolişuri a
ost olositoare pentru a le reaminti oamenilor să se erească #e truie. ot
în acelaşi scop" Dio&ene obişnuia să preia vorbele acestor scriitori.
Bbservă apoi cum era come#ia #e mi/loc" şi iarăşi" cu ce scop a ost
intro#usă noua come#ie" care a alunecat treptat spre o pantomimă lipsiăa
#e a#âncime. Că unele lucruri bune sunt spuse c%iar şi #e aceşti autori"
toată
spre celumea
scop ştie; #ar între&ul plan al unei asemenea poeii şi #ramatur&ii"
ţinteşteG

2. Cât #e limpe#e se ve#e că nu e9istă nicio altă con#iţie a vieţii atât

#e potrivită pentru ilooare ca aceea în care se întâmplă să ii acum.

8. B ramură #esprinsă #e ramura alăturată trebuie" cu ne cesitate" să

ie #esprinsă şi #e între&ul copac. 5a el" un om care s+a separat #e un alt
om s+a separat #e întrea&a comunitate socială. Cân# e vorba #e ramură" un
altul o reteaă" #ar un om se separă prin propria+i aptă #e semenul său
atunci can# îl urăste" şi" în#epărtân#u+se #e el" nu ştie că în acelaşi timp
s+a #esprins #e între&ul sistem social. Dar el are" ără în#oială" privile&iul
acesta #e la Eeus" care a mo#elat societatea" căci stă în puterea noastră să
creştem
#evenimspre a necare
o parte împreuna cu ceea
contribuie ce se ală între&ului.
la alcătuirea în apropierea noastră
otuşi" şi să
#acă se
întâmplă a#esea" acest timp #e separare în&reuneaă rea#ucerea la unitate
şi reacerea con#iţiei anterioare pentru cel care se #esprin#e. În sârşit"
ramura care #e la început a crescut #impreună cu arborele şi a continuat să
aibă o sin&ură viaţă cu acesta nu e la el cu aceea care" #upă ce a ost
taiată" e altoită' #espre aceasta" &ră#inarii spun că ea creşte o #ată cu restul
arborelui" #ar nu are aceeaşi sevă ca el.

:. Aşa cum cei care încearcă să+ţi stea în cale atunci cân# proce#ei
în conormitate cu #reapta raţiune nu vor putea să te în#epărtee #e la
acţiunea ta" nu+i lăsa nici să+ţi înlăture sentimentele binevoitoare pe care le
8

Cit%airon
ree )" Be#ip4amuntele
stri&at QpeB"care a ost aban#onat
Cit%airon Be#ipşi+a
K R atunci cân# #e#at
către tatăl#e
seama său" 5aius' potrivit
comiterea lui -oocle
incestului (Oedip
şi a parici#ului.

2
 nutreşti aţă #e ei' astel" ve&%eaă în mo# e&al asupra ambelor c%estiuni"
nu #oar la cea a /u#ecăţii şi acţiunii neabătute" ci şi la aceea a blân#eţii şi
în&ă#uinţei aţă #e cei care încearcă să te împie#ice sau să te neca/ească în
vreun alt el. Căci şi aceasta este o slăbiciune" să te superi pe ei" ca şi să te
abaţi #e la cursul tău #e acţiune şi să ce#ei #in teamă' căci sunt #eertori
#in postul lor şi omul care o ace #in teamă" şi omul care se în#epărteaă
#e acela care" prin natură" îi e ru#ă şi prieten.

1<. ?u e nicio natură ca re să ie inerioară artei" caci ar tele imită

natura lucrurilor. Dar #acă e aşa" natura cea mai #esăvârşită şi mai
cuprinătoare #intre toate nu poate i lipsită #e mesteşu&ul artei. oate
artele ac lucrurile inerioare în ve#erea celor superioare' aşa#ar" şi natura
universală proce#eaă la el. @i" într+a#evăr" aceasta este ori&inea #reptăţii"
şi în #reptate îşi au temelia celelalte virtuţi; căci #reptatea nu va i
respectată #acă ne vom preocupa #e lucrurile me#iocre sau #acă vom i
uşor #e înşelat" nec%ibuiţi şi sc%imbători.

11. Dacă lucrurile care te tulbură prin aceea că le urmăreşti ori le eviţi
nu vin la tine" trebuie" într+un anume el" să te în#repţi tu spre ele. 5asă+ţi
atunci /u#ecata în privinţa lor să se o#i%nească" şi ele vor rămâne liniştite"
iar tu nu vei mai i văut nici urmărin#u+le stăruitor" nici căutân# să le
ocoleşti.

1!. 6orma serică a su letului se păstreaă astel atunci cân# acesta nu

se e9tin#e" năuin# spre vreun ţel" nici nu se contractă înlăuntrul său" nici
nu se risipeşte şi nici nu se stin&e în sine" ci primeşte lumina cu a/utorul
căreia ve#e a#evărul" a#evărul tuturor lucrurilor şi a#evărul aşa cum este
în sine.

1$. -ă presupunem că un om m+ar #ispreţui. -ă+l lăsăm să aibe el &ri/ă

#e asta. Dar eu voi avea &ri/ă #e altceva" să nu iu #escoperit ăcân# ori
spunân# ceva nevre#nic #e #ispreş. Mă urăşte cumva cinevaG Îl priveşte.
Dar eu voi i blân# şi binevoitor aţă #e iecare" şi voi i &ata să+i arăt un#e
&reşeşte" nu cu #o/ană"
cinste" asemenea mareluinici pentru:"a+mi
,%ocion #acăarăta răb#area"
nu cumva şi elcisecu nobleţeCăci
preăcea. şi
părţile interioare ar trebui să ie astel" iar un om nu ar trebui să ie văut
#e ei nici nemulţumit" nici plân&ân#u+se #e ceva. Căci ce e rău pentru
tine #acă aci acum ce e plăcut propriei tale naturi şi eşti mulţumit cu ceea
ce în clipa #e aţă se potriveşte naturii universului" #e vreme ce eşti o
iinţă omenească aşeată la postul tău pentru ceea ce este spre avanta/ul
comun să poată i ăcut cumvaG

:
,%ocion (c. <!+$18 î. C%r.) 4 om politic şi &eneral atenian" con#ucştor al Atenei între $!! şi $18.
Discipol la lui ,laton şi prieten apropiat al ilooului platonician Nenocrates" a rămas celebru pentru
mo#eraţia şi cu
#eavorabilă cinstea sa. Deşi
mperiul a luptat cu eroism pentru apărarea cetăţii" în cele #in urmă a susţinut o pace
Mace#onean.

22
 1. Bamenii se #ispreţuiesc un ii pe cei lalţi şi se li n&uşesc unii pe
ceilalţi' şi" #oresc să se înalţe unii #easupra celorlalţi" şi se ploconesc"
totuşi" unii în aţa altora.

1*. Cât #e #e bil şi ă ţarnic e ce l care spune; Am %o tărât să tr ate cu

tine în mo# cinstit. 4 Ce aci" omuleG ?icio#ată nu trebuie să aci anunţul
acesta. 6aptele o vor #ove#i în curan#. Cuvintele ar trebui să ie scrise
limpe#e pe runte.
săi" aşa cum Caracterul
cel care omului"
e iubit citeşte aşaclipită
într+o cum e totul
el" seînve#e în#ată
oc%ii în oc%ii
iubiţilor săi.
Bmul care e cinstit şi bun ar trebui să ie e9act ca unul care miroase
puternic" astel ca trecătorul" #e în#ată ce se apropie #e el" să poată mirosi
#acă îl ale&e sau nu. Dar pretenţia #e simplitate e ca un băţ putreit. ?imic
nu e mai #eonorant #ecât o prietenie lupească. Bcoleşte+o pe aceasta mai
presus #e toate. Cei buni" simpli şi binevoitori arată toate trăsăturile
acestea în oc%ii lor" şi nu te poţi înşela #eel.

1. ,entru a trăi în cel mai bun c%ip cu putinţă" puterea aceasta se ală
în suletul tău" #acă el poate i in#ierent aţă #e lucrurile ce sunt
in#ierente. @i va i astel" #acă va privi iecare #in aceste lucruri separat şi
laolaltă" şi #acă îşi aminteşte că niciunul #intre ele nu pro#uce în noi o
opinie #espre
nemişcate" el"suntem
şi noi nici nuceivine
care #e la noi' /u#ecăţile
pro#ucem ci lucrurile acestea
#espre rămân
ele" şi" #upă
cum am putea spune" le scriem în noi înşine" stân# în puterea noastră să nu
le scriem şi stân# în puterea noastră" #acă #in întâmplare aceste /u#ecăţi s+
au strecurat pe nesimţite în minţile noastre" să le şter&em cu totul' şi #acă
ne amintim şi că o asemenea atenţie va i #oar pentru un timp scurt" #upă
care viaţa va a/un&e la capăt. În plus" la ce olos să acem toate acesteaG
Căci #acă lucrurile acestea sunt în acor# cu natura" &ăseşte bucurie în ele
şi+ţi va i uşor' #ar #acă sunt contrare naturii" caută ceea ce e conorm cu
propria ta natură şi stră#uieşte+te spre ţelul acesta" c%iar #acă nu+ţi a#uce
aimă' căci iecărui om i se în&ă#uie să+şi caute propriul bine.

12. Cu&et #e u n#e vine iecare lucru" şi #i n ce e al cătuit" şi în ce s e

transormă" şi prin
&ân#eşte+te că ce eltransormare
#e lucru vanui a#upă ce niciun
suerit se va rău.
i transormat" şi

18. Dacă vreunii te+au /i&nit" &ân#eşte+te mai întâi; Care este relaţia
mea cu oamenii" că am ost creaţi unii în olosul altora' şi în altă privinţă"
m+am născut ca să stau în runtea lor" ca un berbec în runtea turmei sau ca
un taur în runtea cireii. Dar cerceteaă c%estiunea pornin# #e la primele
principii" a#ică; Dacă toate lucrurile nu sunt #oar atomi" natura e cea care
le rân#uieşte pe toate; #acă e aşa" lucrurile inerioare e9istă în interesul
celor superioare" iar acestea unele în olosul celorlalte.
În al #oilea rîn#" &ân#este+te ce el #e oameni sunt ei la masă" în pat şi aşa
mai #eparte' şi" în special" sub ce constrân&eri se ală ei" în privinţa
opiniilor lor' cât #espre aptele lor" &ân#eşte+te cu ce mân#rie ac ei ceea
ac. ce

28
În al treilea rân#" #acă oamenii ac cu #reptate ceea ce ac" n+ar trebui să
im nemulţumiţi' #ar #acă nu ac cu #reptate" e limpe#e ca proce#eaă
astel ără voie şi #in neştiinţă. Căci" aşa cum iecare sulet e lipsit #e
a#evăr ără voia sa" tot aşa" ără voia sa" e lipsit #e puterea #e a se purta cu
iecare om potrivit meritelor sale. Astel" oamenii sunt mâ%niţi cân# sunt
numiti ne#repţi" nerecunoscători şi lacomi" cân#" #eci" se spune #espre ei
ca&reşescaţă#esemeniilor.
În
un alompatrulea
la el carân#" &ăn#eşte+te
ceilalţi' şi c%iar că şi tu
#acă te &reşeşti
înrâneiîn#e
multe privinţe"
la unele şi cătoteşti
&reşeli" ai
înclinaţia #e a le comite" #eşi ie #in laşitate" ie #in preocuparea aţă #e
renumele tău ori #in alt motiv mesc%in" te înrânei #e la asemenea &reşeli.
În al cincilea rân#" &ăn#eşte+te că nu înţele&i nici măcar #acă oamenii
&reşesc sau nu" căci multe lucruri sunt ăcute cu o anumită raportare la
împre/urări. @i" pe scurt" un om trebuie să înveţe o mulţime pentru a putea
avea o /u#ecată corectă asupra aptelor altuia.
În al şaselea rân# atunci cân# eşti iritat sau mâ%nit #in cale+aară"
&ân#eşte+te că viaţa omului e #oar o clipă" şi #upă un scurt timp cu toţii
vomimorţi"întinşipecataalc.
În al şaptelea rân# nu aptele oamenilor ne tulbură" ci aptele acelea îşi au
temelia în principiile călăuitoare ale oamenilor" ci propriile noastre opinii
sunt cele care
să alun&i ne necă/esc.
/u#ecata ta #espreÎn#epărteaa atunci
o aptă ca şi cân#opiniile acestea
ar i ceva şi %otărăşte
a#ucător #e
#urere" şi mânia ta va #ispărea. Cum aş putea să în#epărte aceste opiniiG
Cu&etân# că niciun act &reşit #e+al altuia nu po&oară ruşinea asupra ta;
căci" #acă sin&urul lucru rău este cel ruşinos" atunci cu necesitate ai ăcut
multe lucruri rele" ai i #evenit un tâl%ar sau ceva #e elul acesta.
În al optulea rân#" cu&etă cu mult mai multă #urere ne provoacă mânia şi
in#i&narea treite #e asemenea apte" #ecât aptele însele" #e care ne
mâniem şi
ne
in#i&năm.
În al nouălea rân#" &ân#eşte+te că o #ispoiţie bună e #e neînrânt" #acă e
reală şi nu constă într+un âmbet aectat şi /ucarea unui rol. Căci ce+ţi pot
ace omul cel mai violent" #acă tu în continuare ai o #ispoiţie bună aţă
#e el şi" #acă se iveşte prile/ul" îl #o/eneşti uşor şi îi în#repţi &reşelile cu
calm
meu. c%iar în clipacuînmult
4 @i arată+i care tact"
încearcă
şi cusă+ţi acă principiilor
a/utorul rău" icân#; &enerale"
?u aşa" copilul
că
lucrurile stau altel" şi că nici măcar albinele nu se poartă ca el" nici alte
animale care sunt în mo# natural &re&are. @i nu trebuie să aci asta cu
vreun #ublu inteles ori în c%ip #e mustrare" ci cu aecţiune şi ără niciun
el #e ranc%iună în sulet' şi nu ca şi cân# i+ai ţine o lecţie" nici pentru ca
vreun privitor să te poate a#mira" ci a#resân#u+te #oar lui" c%iar #acă mai
suntşialţiiprinprea/mă.
Aminteşte+ţi aceste nouă re&uli" ca şi cân# le+ai i primit în #ar #e la Mue"
şi începe" în sârşit" să ii om cât mai ai #e trăit . Dar trebuie să eviţi în
aceeaşi măsură să lin&uşeşti oamenii şi să te mânii pe ei" căci ambele apte
sunt împotriva interesului social şi au un eect vătămător. @i" cân# vei i în
culmea mâniei" să+ţi a#uci aminte #e a#evărul acesta" că a i mâniat #e
patima nu e bărbăteşte" #ar ca blân#eţea şi politeţea" întrucât sunt mai

2:
plăcute irii omeneşti" sunt şi mai bărbăteşti" iar cel care are calităţile
acestea are putere" nervi tari şi cura/" nu acela care e supus capriciilor
pasiunii şi e nemulţumit. Căci în aceeaşi măsura în care mintea unui om e
mai aproape #e lipsa unei patimi" în aceeaşi măsura e mai aproape #e tărie'
iar" aşa cum simţul #urerii e o caracteristică a slăbiciunii" aşa e şi mânia.
Căci acela care ce#eaă #urerii şi acela care ce#eaă mâniei" amân#oi sunt
răniţişiamân#oisesupun.
Acum"
Apollo;#acă vrei" primeşte
a te aştepta şi unrăi
ca oamenii al să
ecelea
nu acă#arrău
#e elaocârmuitorul Muelor"
nebunie" căci acela
care se aşteapta la aceasta îşi #oreşte un lucru imposibil. Dar a le în&ă#ui
oamenilor să se poarte astel aţă #e alţii" şi să te aştepti ca ţie să nu+ţi acă
niciun rău" este o atitu#ine iraţională şi tiranică.

1:. 79istă patru aberaţii principale ale a cultăţii superioare #e câ te ar

trebui să te păeşti întot#eauna" iar cân# le observi" ar trebui să le înlături
pe #ată şi să spui cu iecare prile/; &ân#ul acesta nu e necesar' acesta tin#e
să #istru&ă uniunea socială' ceea ce vrei să spui nu provine #in &ân#uri
a#evărate' căci ar trebui să te consi#eri între cele mai absur#e lucruri
aptul că un om nu &răieşte #upă a#evăratele sale &ân#uri. Dar cea #e+a
patra aberaţie apare atunci cân# îţi aci reproşuri pentru ceva" căci aceasta
epărţii
o #ova#ă a aptului
mai puţin că partea
onorabile #ivină #in
şi pieritoare" tine a şiost
trupului" copleşită
plăcerilor luişi&rosolane.
a ce#at

!<. -ulul tău vital şi toate părţile #e natura ocului care sunt
amestecate în tine" #eşi prin natura lor au ten#inţa #e a se înălţa"
supunân#u+se #ispoiţiei universului sunt copleşite aici" în masa compactă
a trupului. @i" #e asemenea" partea #e natură pământească şi cea #e natură
lic%i#ă" #eşi au ten#inţa lor e #e a că#ea" sunt înălţate şi ocupă o poiţie
care nu le este naturală. Aşa#ar" în elul acesta părţile elementare ascultă
#e univers" căci atunci cân# au ost i9ate cu orţa într+un loc rămân acolo
până cân# universalul va #a iarăşi semnalul pentru #escompunere. ?u e
oare ciu#at că #oar partea ta inteli&entă să ie nesupusă şi nemulţumită #e
locul eiG @i totuşi nicio orţă nu o apasă" ci #oar lucrurile care sunt
conorme
opusă. Căcicu mişcarea
natura ei'spre
cu toate acestea"necumpătare"
ne#reptate" nu se supune"mânie"
ci e #usă în #irecţia
întristare şi
teamă nu e altceva #ecât apta unuia care se abate #e la natură. De
asemenea" atunci cân# acultatea călăuitoare e nemulţumită #e cele ce se
întâmplă" îşi părăseşte postul" ca un #eertor; căci e alcatuită pentru pietate
şi venerarea eilor nu mai puţin #ecât pentru #reptate. Căci şi aceste
calităţi sunt cuprinse în termenul &eneric #e mulţumire cu alcătuirea
lucrurilor" şi" într+a#evăr" sunt anterioare aptelor #e #reptate.

!1. Cel care nu ar e întot#eauna unul şi acelaşi ţel în vi aţă nu po ate

unul şi acelaşi pe tot parcursul vieţii. Dar ce am spus nu e în#ea/uns #ecât
#acă a#au& ce ar trebui să ie ţelul acesta. Căci" aşa cum nu e9istă o
sin&ură părere #espre toate lucrurile care" într+un el sau altul" sunt
consi#erate #e ma/oritate ca iin# bune" ci #oar #espre anumite lucruri"

8<
 a#ică lucrurile care privesc interesul comun" tot aşa ar trebui să ne
propunem un ţel le&at #e interesul comun social şi politic. Căci acela care+
şi în#reaptă toate stră#aniile spre acest ţel va ace toate aptele sale la el şi
astel va i întot#eauna acelaşi.

!!. ân#eşte+te la şoarecele #e câmp şi la cel #e oraş" şi la a&itaţia şi

spaima continuă a acestuia #in urmă.

!$. -ocrate obişnuia să nu mească op iniile mu ltora 5amiae *<" &o&oriţe

#e speriat copii.

!. 5a spectacolele lor publice" lace#omonieinii obişnuiau să le #e a

străinilor locuri la umbră" #ar ei înşişi se aşeau oriun#e.

!*. -ocrate i+a cerut iertare lui ,er#iccas *1 pentru că nu s+a #us la el
cân# l+a c%emat" icân#; 7 pentru că nu vreau să am cea mai rea pieire
#intre toate" a#ică nu aş vrea să primesc o avoare şi apoi să nu o pot
întoarce.

!. În sc rierile ilooilor #in 7es se al a învăţătura ace asta" să te

&ân#eşti mereu la vreunul #intre bărbaţii vremurilor trecute care a
practicat virtutea.

!2. ,ita&oreicii ne cereau ca în iecare #imineaţă să privim spre ceruri

spre a ne aminti #e corpurile care ac mereu aceleaşi lucruri şi îşi ac
lucrarea în acelaşi el" şi" #e asemenea" pentru a ne aminti #e puritatea şi
#e &oliciunea lor. Căci stelele nu sunt acoperite #e văluri.

!8. ân#eşte+te ce el #e om era -ocrate cân# s+a acoperit cu o piele

#e miel #upă ce Nantipa i+a luat mantia şi a plecat" şi ce le+a spus -ocrate
prietenilor lui cărora le era ruşine #e el şi s+au în#epărtat #e el cân# l+au
văut îmbrăcat astel.

!:.
înainte ?ici
#e a în sc ris"
învăţa tu nici în să
însuţi ci tit nu veire&ulilor.
te supui putea alcătui
6aptulre&uli pentru
acesta alţii
e cu atât
mai a#evărat în viaţa.

$<. 7şti #oar un sclav; e9primarea liberă nu e pentru tine.

$1. nima mea se veselea în sine.

$!. Virtutea o vor blestema" rostin# cuvinte &rele.

*<
C. ,laton" Criton' în mitolo&ia &reacă clasică" 5amiae era un #emon eminin care #evora copii. De
asemenea" în unele le&en#e apare ca un #emon care" sub orma unei emei rumoase" se#ucea tinerii pentru
a+i #evora
*1

6iul şi
artişti luiilooi
, er#iccas" Ar%elaus
renumiţi (re&e
în noua al Mace#oniei
sa capitală" ,ella. între 1$ şi $:: î. C%r.) era cel care obişnuia să invite

81
$$. A căuta smoc%ine+n timpul iernii e apta unui nebun; tot la el e cel
care+şi caută copilul" atunci cân# nu i se mai în&ă#uie s+o acă.

$. Cân# un om îşi săruta co pilul" spune 7pictet" ar tr ebui să+şi

şoptească sieşi; IMâine se poate întâmpla să mori.J 4 Dar acestea sunt
vorbe #e rău au&ur. I?icio vorbă nu e #e rău au&urJ" spune 7pictet"
I#intre cele
rău au&ur să care e9primă
vorbim o lucrare
şi #espre a naturii'
secerarea spicelorsau" #acă ar i aşa" ar i #e
#e &râu.J

$*. A&uri#a" stru&urele cop t" stai#a" toate sunt tra nsormări" nu în
nimic" ci în ceva ce nu e9istă încă.

$. ?imeni nu ne poate /eui #e voinţa libera.

$2. 7pictet mai spunea; n om trebuie să #escopere re&uli pe care să le

încuviinţee' iar în privinţa mişcărilor sale" trebuie să aiba &ri/ă ca acestea
să ie ăcute potrivit împre/urărilor" să ie în acor# cu interesele sociale" să
ţină seama #e valoarea unui obiect' cât #espre #orinţa senuală" trebuie să
se ţină #eparte #e ea' cât #espre aversiune" nu trebuie s+o arate aţă #e
lucrurile care nu se ală în puterea lui.
$8. Aşa#ar" spunea el" #isputa nu se reeră la vreo c%estiune comună"
ci la a i nebun sau nu.

$:. -ocrate obişnuia să spună; Ce #oriţiG -ulete raţionale sau

iraţionaleG 4 -ulete raţionale. 4 Ce el anumeG -ănătoase sau bete&eG 4
-ănătoase. 4 Atunci #e ce nu le căutaţiG 4 ,entru că le avem #e/a. 4 Atunci
#e ce vă luptaţi şi vă #uşmăniţiG

Cartea a douăsprezecea

1. oate lucrurile acelea la care vrei să a/un&i pe o cale întortoc%eată

le poţi avea acum" #acă nu ţi le reui" a#ică #acă nu vei ţine seama #e tot
trecutul şi+ţi vei încre#inţa viitorul în mâinile provi#enţei şi+ţi vei trăi
preentul numai în conormitate cu pietatea şi #reptatea. În conormitate
cu pietatea înseamnă să poţi i mulţumit cu soarta care+ţi este %ărăită" căci
natura ţi+a urit+o ţie şi pe tine te+a alcătuit pentru aceasta soartă. În
conormitate cu #reptatea înseamnă să poţi rosti întot#eauna a#evărul liber
şi ără ascunişuri şi să aci lucrurile ce sunt plăcute le&ii şi potrivit valorii
iecăruia. @i nu lăsa răutatea altuia să te împie#ice" nici opinia" nici &lasul
lui" nici senaţiile cărnii netrebnice care a crescut împre/urul tău' căci
partea pasivă va avea &ri/ă #e asta. Bricare ar i clipa cân# te vei &ăsi
aproape #e a părăsi lumea aceasta" #acă" lăsân# la o parte tot restul" vei
respecta #oar acultatea călăuitoare şi &eniul #inlăuntrul tău" şi #acă te vei

8!
teme nu pentru că vei înceta" la un moment #at" să traieşti" ci pentru că n+ai
început încă să trăieşti în acor# cu natura 4 atunci vei i un om vre#nic #e
universul care te+a pro#us" şi vei înceta să ii un strain în ţinutul său #e
baştină" şi nu te vei mai minuna #e lucrurile care se întâmplă ilnic #e
parcă ar i ceva neaşteptat" şi nu vei mai #epin#e #e un lucru ori #e altul.

!. Eeul ve#e principiile călăuitoare ale tuturor oamenilor #espuiate

#e îmbrăcămintea
sa intelectuală" lor materială"
atin&e #e scoarţă
#irect inteli&enţa şi s+a
care #e impurităţi.
scurs #in elCăci" cu partea
în aceste
trupuri. ar #acă te obişnuieşti şi tu să proce#ei astel" vei scăpa #e
multele tale necauri. Căci acela care nu priveşte la carnea nevre#nică ce+l
împresoară" cu si&uranţă nu se va obosi să caute po#oabe" o locuinţă
rumoasă" aimă şi alte lucruri e9terioare epatante #e elul acesta.

$. rei su nt părţile #in care eşti alcătuit; trupul respiraţia care îţi
întreţine viaţa şi inteli&enţa. Dintre acestea" primele #ouă sunt ale tale" în
masura în care e #e #atoria ta să ai &ri/ă #e ele' însă #oar cea #e+a treia e
cu a#evărat a ta. De aceea" #acă vei #esprin#e #e tine" a#ică #e înţele&erea
ta" orice ac ori spun ceilalţi" şi orice ai ăcut ori ai spus tu însuţi" şi orice
lucruri viitoare te tulbură pentru că s+ar putea întâmpla" şi orice element al
trupului care
trupul tău" te încon/oară
element ori al#erespiraţiei
care e le&at care prin#enatură
tine in#epen#ent voinţae asociată
ta liberă"cu
şi
#acă vei #esprin#e #e tine orice vârte/ e9terior care te împresoară" astel cu
puterea intelectuală" #ebarasată #e lucrurile sorţii" să poată trăi pură şi
liberă" ăcân# ceea ce e #rept şi acceptân# ceea ce se întâmplă şi spunân#
a#evărul' #aca vei #esprin#e" ic" #e acultatea ta călăuitoare lucrurile
ce+i sunt alipite #e impresiile simţurilor" şi lucrurile timpurilor care vor
veni şi ale timpurilor trecute" şi vei #eveni asemenea serei lui 7mpe#ocle"
#esăvârşit rotun#ă" ce într+o surâătoare linişte îşi &ăseşte o#i%na" #acă te
vei lupta să trăieşti numai ceea ce e cu a#evărat viaţa ta" a#ică preentul"
atunci vei putea să treci prin partea aceea #e viaţă care+ţi rămâne până în
clipa morţii în c%ip nobil" ără tulburare" supus #oar propriului tău &eniu"
care sălăşluieşte în tine.

. A#eseori m+am minunat cum se ace că iecare om s e iubeşte pe

sine mai mult #ecât pe restul oamenilor" şi cu toate acestea pune un preţ
mai mic pe propria opinie #ecât pe opinia celorlalţi. Dacă un eu ori un
învăţător înţelept s+ar înăţişa unui om şi i+ar cere să nu se &ân#ească la
nimic şi să nu planuiască nimic ce n+ar putea e9prima #e în#ată ce l+ar
concepe" omul acela n+ar putea suporta nici măcar o i. Atât #e mult
respectăm ce vor cre#e semenii noştri #espre noi aţă #e ceea ce vom
cre#e noi #espre noi.

*. Cum se poate ca eii" #upă ce au aran/at toate lucrurile bine" şi cu

mare bunăvoinţă aţă #e omenire" să i trecut cu ve#erea #oar aceasta" ca
unii oameni" oameni oarte buni şi oameni care" am putea spune" au avut
cea mai #eplină comuniune cu #ivinitatea" şi prin apte pioase şi

8$
 în#eplinirea riturilor reli&ioase au ost cât se poate #e intimi cu #ivinitatea"
o #ată ce mor nu vor mai e9ista nicio#ată iarăşi" ci vor pieri cu
#esăvârşireG

. Bbişnuieşte+te c%iar şi cu lu crurile care te a# uc la #e nă#e/#e"

întrucât par că nu le poţi în#eplini. Căci până şi mâna stân&ă" care" nu
poate i olosită pentru celelalte lucruri #in lipsa #e e9erciţiu" tine %ăţurile
cu mai multă vi&oare #ecât #reapta" iin#că a ost obişnuită cu aceasta.
2. ân#eşte+te în ce con#iţie ar trebui să ie un om" atât în trupul" cât
şi în suletul său" cân# este luat în stăpânire #e moarte' şi &ân#eşte+te la
scurtimea vieţii" la abisul nemăr&init al vremurilor trecute şi viitoare" la
slăbiciunea între&ii materii.

8. Contemplă principiile ormative ale lucrurilor #espuiate #e

acoperăminte" precum şi scopurile acţiunilor' &ân#eşte+te ce e #urerea" ce
e plăcerea" ce sunt moartea şi aima' cum iecare e pentru sine caua
propriei nelinişti' cum niciun om nu e împie#icat #e un altul' consi#eră că
totul e opinie.
*!
:. În aplicarea
&la#iator' principiilor
căci &la#iatorul îşi tale"
scapătrebuie
sabia săşii ei caucis'
un a#ar
tlet celălalt
" nu caare
un
întot#eauna mâna liberă la #ispoiţie" şi nu trebuie să acă nimic altceva
#ecât să o olosească.

1<. Ală ce sun t lucrurile în sine" împărţin#u+le în materie" o rmă şi

scop.

11. Ce putere are omul #e a nu ace #ecât ceea ce va încuviinţa Eeul" şi

#e a accepta tot ce voieşte Eeul să+i #eaK

1!. În privinţa ce lor ce se înt âmplă în conormitate cu nat ura" n+ ar

trebui să+i învinovăţim nici pe ei" căci ei nu ac rău nici cu bună ştiinţă"
nici ără voie"
consecinţă" nu nici pe oameni"
ar trebui căci pe
să acuăm ei nu ac nimic rău #ecât ără voie. În
nimeni.

1$. Cât #e cara&%ios şi cât #e străin e cel care e surprins #e ceea ce se

întâmplă în cursul vieţiiK

1. 6ie că e9 istă o necesitate atală şi o r ân#uiala #e neînrânt" ie un

el #e ,rovi#enţă" ori o conuie ără ţel şi ără călăuitor. Dacă" aşa#ar"
e9istă o necesitate #e neînvins" #e ce încerci să i te opuiG Dar #acă e9istă o
,rovi#enţă care în&ă#uită să ie împăciuită" ă astel încât să ii #emn #e
a/utorul #ivinităţii. Dar #acă e9istă o conuie ără cârmuitor" ii mulţumit
că într+o asemenea urtună ai în tine o anumită inteli&enţă călăuitoare. @i

*!
7ste vorba #e un participant la pancartium" #eci #e un practicant al ba9olui şi luptelor

8
c%iar #acă vi/elia te #uce cu sine" las+o să ia carnea" respiraţia" orice
altceva' căci inteli&enţa" cel puţin" nu o va lua.

1*. 5umina lămpii străluceşte ără a+şi pier#e splen#oarea până cân#
se stin&e' oare a#evărul care se ală în tine" şi #reptatea şi cumpătarea se
vor stin&e înainte #e moartea taG

1. Cân#
#acă apta luiun om&reşităG
este pare să@ii c%iar
căut #acă
în &reşeală"
a &reşit"întreabă+te;
cum pot ştiCum
că nupots+aşti
osân#it pe sine" #evenin# unul care îşi sâşie propria aţăG Consi#eră că
acela care nu vrea ca omul rău să că#ă în &reşeală e asemenea celui care
nu vrea ca roa#ele smoc%inului să ie emoase" nu vrea ca pruncii să ţipe"
caii să nec%ee şi ca orice alt lucru să nu ie aşa cum i+o impune
necesitatea. Căci ce trebuie să acă un om care are un asemenea caracterG
Aşa#ar" #acă eşti uşor #e mâ%nit" încearcă să vin#eci înclinaţia omului
acestuia.

12. Daca o a ptă nu e #reaptă" nu o în #eplini' #acă un l ucru nu e

a#evărat" nu+l rosti' tot#eauna" ie ca astel #e imbol#uri să vină #e la tine.

18.
pro#uceÎntot#eauna
o impresie"observă ce lucru împărţin#u+l
şi cerceteaă+l este acela care"
în ivin#u+se
elementulînormal"
aţa ta" cel
îţi
material" în scop şi timpul cât trebuie să #uree.

1:. Dă+ţi seama" în s ârşit" că ai în lăuntrul tău ceva mai bu n şi ma i

#ivin #ecât lucrurile care sunt cauele #ieritelor tale patimi şi care te
mânuiesc tră&ân# sorile" #e parcă ar i o păpuşă. Ce e acum în mintea
meaG 7ste oare teamă" suspiciune" #orinţă" ori altceva #e elul acestaG

!<. În primul rân#" nu ă nimic ără c%ibuinţă" nici ără un scop. În al

#oilea rân#" ă astel încât aptele tale să nu se raportee la nimic altceva
#ecât un scop social.

!1. ân#eşte+te
nu vor i nimic nici că" mult timp
vreunul #intreînainte ca tucare
lucrurile s ă nu ii nimeni
e9istă şi nicaieri"
acum" pe care le
vei" nici vreuna #intre iinţele care trăiesc acum. Căci toate lucrurile sunt
alcătuite #e natură astel încât să se transorme" să ie întoarse şi să piară
pentru ca lucrurile alate într+o succesiune continuă să poată e9ista.

!!. Consi#eră ca to tul este opinie" iar o pinia stă în puterea ta. At unci"
înlătură+ţi opinia cân# vrei şi" asemenea unui marinar care a trecut #e
promontoriu" te vei re&ăsi calm" totul va i stabil într+un &ol ără valuri.

!$. B activitate" oricare ar i ea" #acă înceteaă în clipa cuvenită pentru

ea" nu sueră niciun rău pentru că s+a înc%eiat' nici cel care a înăptuit+o nu
sueră vreun rău #in pricina ca activitatea a încetat. În acelaşi mo#" atunci"
între&ul care constă #in toate aptele noastre" şi care e viaţa noastră" #acă

8*
înceteaă în clipa cuvenită pentru el" nu sueră vreun rău #in pricină că s+a
sârşit' nici acela care+şi termină în clipa cuvenită şirul tuturor activităţilor
nu are vreun prile/ #e neericire. Dar vremea cuvenită şi limita sunt i9ate
#e natură" uneori" ca în vec%ime" #e natura speciică a omului" #ar
întot#eauna #e natura universală" iar prin transormarea părţilor acesteia
între&ul univers continuă să e9iste veşnic tânăr şi #esăvârşit. ar tot ce e
olositor universalului e întot#eauna bun şi se petrece la momentul
potrivit. De aceea"
un apt ruşinos" #eînc%eierea
vreme ce evieţii iecărui om
in#epen#ent nu e unaceluia
#e voinţa rău" #eoarece
şi nu senu e
opune interesului &eneral" ci e un lucru bun" #e vreme ce apare în clipa
cuvenită şi a#uce oloase universalului şi e con&ruent cu acesta. ,rin
urmare" #evine purtător al spiritului #ivin cel care se în#reaptă către
aceleaşi ţeluri ca şi eul" călăuit #e puterea sa #e cunoaştere.

!. ot#eauna trebuie să ai în mi nte aceste trei principii. În ce ea ce

aci" nu ă nimic ără c%ibuinţă sau altel #ecât #reptatea însăşi ar ace' ci"
în privinţa celor ce ţi s+ar putea întâmpla #in aară" &ân#eşte+te că se petrec
ie #in întâmplare" ie în acor# cu provi#enţa" iar tu nu trebuie să #ai vina
pe întâmplare" nici să acui provi#enţa. În al #oilea rân#" &ân#eşte+te la ce
este iecare iinţă" #e cân# e #oar o sămânţă până cân# îşi primeşte
suletul"
lucruri e şi #e la primirea
alcătuită unui şi
iecare iinţă sulet
în cepână cân#
lucruri se îl#escompune.
#ă înapoi" şiÎn#in ce
al treilea
rân#" #acă #intr+o #ată ai i înălţat #easupra pământului şi ai privi în /os la
iinţele omeneşti" şi ai observa cât #e mare e varietatea lor" şi în acelaşi
timp ai ve#ea #intr+o scrutare ce mare e numărul iinţelor care se ală peste
tot" în aer şi în eter" &ân#eşte+te că" ori #e câte ori ai i înălţat" ai ve#ea
aceleaşi lucruri" aceleaşi orme şi aceeaşi scurtime a #uratei. -unt oare
acestea lucruri #e care să ii mân#ruG

!*. Înlătură orice opinie şi v ei i sa lvat. Dar ci ne te î mpie#ică să o

înlăturiG

!. Cân# eşti tulburat #e ceva" uiţi #e aptul că toate lucrurile se petrec
în acor#
nimic cu natura
pentru universală'
tine' şi" şi uiţi
mai #eparte" uiţicăcă&reşeala
tot ce seunui om nus+aînseamnă
întâmplă întâmplat
#intot#eauna astel şi se va întâmpla întot#eauna astel şi acum se
întâmplă astel pretutin#eni' mai uiţi şi cât #e strânsă e ru#enia #intre un
om şi între&ul neam omenesc" căci aceasta e o comunitate" nu #e sân&e ori
#e sămânţă" ci #e inteli&enţă. @i mai uiţi şi #e aptul că inteli&enţa iecărui
om e un eu" şi o emanaţie #in #ivinitate" şi mai uiţi şi că nimic nu aparţine
omului" ci o#rasla" trupul şi însuşi suletul său vin #e la eitate' uiţi şi #e
aptul că totul este opinie' şi" în sârşit" uiţi că iecare om trăieşte #oar
timpul preent" şi numai pe acesta îl are #e pier#ut.

!2. Aminteşte+ţi mereu #e cei care s+au plâns #e orice" #e cei care au
atras atenţia prin aima" nenorocul" #uşmănia ori soarta lor" #e orice el'
apoi" &ân#eşte+te un#e sunt cu toţii acum. 6um" cenuşă şi o le&en#ă" sau

8
poate nici măcar o le&en#ă. Aşa#ar" a#u+ţi aminte toate acestea" #e elul
cum 6abius Catullinus trăia la ţară" iar 5ucius 5upus în &ră#inile sale"
-tertinius la 0aiae" iberius la Capri şi 3uus la Velia' şi" în sârşit"
&ân#eşte+te la elul cu care se urmăreşte tot ceea ce e le&at #e truie' şi la
cât #e lipsite #e preţ sunt toate cele pentru care oamenii se luptă #in toate
puterile' şi cu cât mai ilooică este atitu#inea celui care" în toate
împre/urările" se arată #rept" cumpătat" ascultător aţă #e ei" şi ace
acestea
mân#riecu toată
e cel maisimplitatea' căci #intre
&reu #e în#urat mân#ria care îşi arată truaş lipsa #e
toate.

!8. Celor care mă în treabă; n#e i+ai văut tu pe e i" sau cum te+ai
încre#inţat că e9istă" astel încât să+i venerei astelG 5e răspun#" în primul
rân#" că eii pot i văuţi c%iar şi cu oc%ii' în al #oilea rân#" nu mi+am
văut nici suletul" şi totuşi îl preţuiesc. Aşa#ar" în privinţa eilor" mă
încre#inţe că e9istă #in aptul că le simt mereu puterea" şi #e aceea îi
venere.

!:. -alvarea vieţii constă în ace asta" în a cer ceta totul în amănunţime"
a ve#ea care e partea sa materială" care e partea sa oamală; cu între&ul tău
sulet să aci #reptate şi să rosteşti a#evărul. Ce rămâne în aară #e a te
bucura
cel mai #e
micviaţă alăturân#
spaţiu un lucru bun #e altul astel încât să nu laşi nici
între eleG

$<. 79istă o sin &ură lumină a soa relui" cu to ate ca e întreruptă #e

i#uri" munţi şi alte lucruri nemăr&inite. 79istă o sin&ură substanţă
comună" cu toate că e împărţită în nenumărate corpuri care au calităţile lor
#eosebite. 79istă un sin&ur sulet" cu toate ca e împărţit într+un număr
nesârşit #e naturi şi orme particulare. 79istă un sin&ur sulet inteli&ent"
cu toate că pare să ie împărţit. Acum" în lucrurile pe care le+am pomenit"
toate celelate părţi" că acelea ce sunt aer şi materie" nu au simţăminte şi
nicio atracţie reciprocă' şi totuşi" c%iar şi pe aceste părţi le ţine laolaltă
principiul inteli&ent" ăcân#u+le să &ravitee în /urul aceluiaşi centru. Dar"
într+o maniestare particulară" intelectul pare să se în#repte spre ceea ce e
#e acelaşi el
întâmpină cu pie#ică.
nicio el şi se combină cu acesta" iar simţământul comuniunii nu

$1. Ce #oreştiG -ă+ţi continui e9istenţaG Bri #oreşti să ai se naţiiG -ă

te miştiG -ă creştiG @i apoi să+ţi încetei creştereaG -ă+ţi oloseşti &raiulG
-ă &ân#eştiG Care #intre toate acetea ţi se pare lucrul cel mai vre#nic #e a
i râvnitG Dar #acă ţi+e uşor să pui un preţ mai mic pe toate acestea"
în#reaptă+te spre ceea ce rămâne" să asculţi #e raţiune şi #e ei. Dar nu e
potrivit ca preţuirea raţiunii şi a eului să ii tulburat #e aptul că" prin
moarte" omul va i lipsit #e celelalte lucruri.

$!. Ce mică e partea #in tipul tău nemăr&init şi #e nepătruns care i+a
ost %ărăită iecăruiaK Căci aceasta e în&%iţită în curân# #e veşnicie. @i cât
#e mică e partea #in întrea&a substanţăK @i cât #e mică e partea #in suletul

82
universalK @i pe ce bucăţică restrânsă #in între&ul pământ te târăştiK
Cu&etân# la toate acestea" consi#eră ca nimic nu e măreţ" #ecât să te porţi
aşa cum te călăueşte natura" şi să în#uri ceea ce a#uce natura comună.

$$. Cum se oloseşte pe sine acultatea călăuitoareG Căci totul

#ecur&e #e aici. Dar tot restul" ie că se ală sau nu în puterea voinţei tale"
nu e #ecât cenuşa lipsită #e viaţă şi um.

$. Această relecţie e cea mai potrivită pentru a ne călăui să

#ispreţuim moartea; c%iar şi aceia care cre# că plăcerea e bună şi #urerea e
un rău #ispreţuiesc" la rân#ul lor" moartea.

$*. Cel pentru care e bun #oar ceea ce vi ne la momentul cuvenit" şi

pentru care e acelaşi lucru #acă a ăcut mai multe sau mai puţine apte
conorme cu raţiunea #reaptă" şi pentru care nu e nicio #eosebire #acă
poate contempla lumea pentru o vreme mai în#elun&ată sau mai scurtă 4
pentru omul acesta nici moartea nu e ceva cumplit.

$. Bmule" ai o st un ce tăţean al lu mii" această ma reaţă cetate' ce

#eosebire e pentru tine #acă ai trăit astel vreme #e cinci ani ori #e trei"
căci ceea
atunci" ce se
#acă nupotriveşte cuun
un tiran ori le&ile este #rept
/u#ecător pentru
ne#rept toţi. n#e
te alun&ă #in ecetate"
&reutatea"
ci
natura care te+a a#us în eaG 7 la el ca şi cân# un pretor care a an&a/at un
actor îl alun&ă #e pe scenă. IDar nu am terminat cele cinci acte" ci #oar
trei #intre ele.J 4 răieşti cu #reptate" #ar în viaţă cele trei acte alcătuiesc
întrea&a #ramă' căci mo#ul trebuie să ie #rama #esăvârşită e %otărâtă #e
cel care a ost o#inioară caua alcătuirii ei" şi acum a sârşitului ei; #ar tu
nu eşti caua niciuneia #intre ele. ,leacă" #eci" mulţumit" căci şi acela care
te trimite este mulţumit.

88