Obiceiuri de iarnă

Povestitor : Iarna-şi cerne zăpada în şoaptă

( ) Luna-mprăştie-n zare mister
Lumea veselă-n case aşteaptă
Colindători să sosească, lerui-ler.
Satul e plin de lumină;
Lângă un brad, în argint îmbrăcat,
O colindă se-aude iar lină
Copilaşii în pat s-au culcat.
Într-un colţ ce-i ştiut doar de lună,
Unde gerul domneşte acum,
O familie simplă şi bună
Îl aşteaptă pe Moşul Crăciun.
Cântec: O, brad frumos!

( în timp ce fetele împodobesc bradul)

O casă ţărănească: Mama şi fetele aranjează prin casă în aşteptarea nopţii de Crăciun.
Mama ( ): O, dragele mamei ,ce frumos aţi cântat!
Intră tatăl ( ): Da` voi ce-aţi lucrat toată ziua de n-aţi terminat încă treaba?
Mama : Am tot aranjat, pe ici, pe acolo, dar n-am reuşit sa gătăm. Fetele împodobesc
bradul, iar Vlăduţ s-a dus deja cu „Steaua” la colindat.
Fata ( ) : Tata, nu te schimbi? Că acuşi te apucă sfânta seară de Crăciun încălţându-te!
Tata: Nu te teme, fata tatii, că nu m-a apuca desculţ.
Mama: Măi, omule, grăbeşte-te, totuşi. Du-te şi te schimbă!
Tata: No` bine, bine, mă duc, nu mai săriţi tăte cu gura pă mine! Femeile astea! (iese
bombănind)
Mama (către fete): Şi voi, mai fuguţa cu bradul, ca mai avem multe de făcut. Trebuie să
aducem merele, nucile şi colacii. Să punem horinca şi paharele. Să pregătim masa aşa cum
se cuvine!
fata; O, şi dumneata! De ce te grăbeşti într-atâta, că doar nu arde!
Mama: Nu arde, nu arde! Auzi! Voi nu vedeţi că-i seară şi colindătorii…numai ca nu-i
auzi pe la fereastră!
Fata 2: Măicuţă, nu ne certa, că-i seara de Ajun. Lasă colindătorii, că n-or veni aşa
repede. Abia acum s-au aprins luminile.
Mama: Lasă, că ştiu eu ce ştiu! Mai bine, în timp ce lucrăm, să colindăm toate o colindă.
Colindă : Iată, vin colindători
Tatăl, îmbrăcat de sărbătoare: Oho! Deci voi aţi colindat! Am crezut că avem deja
colindători, că tot satul răsuna de colinde, care de care mai frumoase!
Mama: No`, fetelor! V-am spus eu?
Fetele, în acest timp au adus pe masă o faţă de masă, iar deasupra merele şi nucile. Au
pregătit şi un coşuleţ pentru colăcei.
Fata 2; Uite, mamă, masa-i gata!
Fetele (în jurul mesei) : Roată, roată p-îngă masă
Să intre norocu-n casă,
Roată, roată, de trei ori,
Să vină colindători
Cu urări şi cu cântări.
Tatăl : Fetelor, lăsaţi joaca şi aduceţi pe masă ce trebuie.
Fetele aduc vasul cu nucile şi îl pun pe masă.
Vin colindători ( ) : Primiţi cu colinda?
Tatăl ; Primim, primim.
Afară ninge liniştit
1
 O, ce veste minunată
Astăzi s-a născut Hristos
Moş Crăciun
Am plecat sa colindăm

Mama : Mulţumim de colindă .

Fetele îi răsplătesc pe colindători cu mere, colaci şi nuci.
( ): Moş Crăciun cu barba albă, Moş Crăciun cu traista plină
Vechi stăpân atât de darnic al copilăriei mele
Azi la noi în sat te-asteapta toata casa cu lumina
Cu colinde si cu cântec si cu crai ,ceteţi de stele.
(Moş Crăciun, Octavian Goga)
Vin colindători ( ) : Primiţi cu colinda?
Tatăl: Primim.
Scoală gazdă din pătuţ
Naşterea Domnului nost`
Când fost-a prunc micuţ Iisus
Legănelul lui Iisus

( ) Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu!

Pădurea iarna doarme, c-aşa vrea Dumnezeu,
Si numai câte-un viscol o bate uneori.
Ea plânge-atunci în hohot, cuprinsa de fiori.
Şi tece-apoi, şi-adoarme, când viscolele pier,
In noaptea asta însă vin îngerii din cer.
Şi zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Şi cântă-ncet; şi mere, şi flori din sân le cad.
(Pomul Crăciunului, George Coşbuc)
Un copil ( ): Primiţi cu colinda?
Tatăl: Primim.
Un baiat: Multumim gazda jupane
Ca m-ai aparat de caine
Asa de bine m-ai aparat
Ca tot tot tot m-o sfirtecat!
Mama : Mulţumim de colindă. Poftiţi de luaţi nişte colaci.
Fata 2: Mamă, acum mergem şi noi la colindat.
Mama : Bine, dragul mamei, dar sa vă îmbrăcaţi gros.
Vin Colindători ): Primiţi cu colinda?
Tatăl: Primim.
Trei păstori
Sus la poarta raiului
2
 Creştinilor, noi astăzi
Cerul şi pământul
Doua fete ( ) recită Lumină lină ( Ioan Alexandru)
=Se aude zgomot=
Vin colindători ( ) ): Primiţi cu colinda?
Tatăl: Primim, primim.
Deschide uşa creştine
( ): Nu-s colinde luminoase, ca-n cuprinsul ţării mele;
Dar spre cerul larg de iarnă răstorn faţa-mi către stele.
Dornic, braţul meu ca-vise spre splendoarea lor se-ntinde’
Mintea-mi cată să–nţeleagă tainicele lor colinde.
(Colindă, Alice Călugăru)
Doamne, a Tale cuvinte
Un copil ( ): Colindă, Lucian Blaga
Ce-aţi văzut păstori
Viflaime, Viflaime

Tatăl : Doamne, da` frumos aţi colindat! Este o colindă pe care tare mult aş vrea să o
ascult „Nici o sărbătoare-n lume” , dar oare voi o ştiţi?
Toţi : Da!
Colindă toţi.
Un copil multumește:( )
Să te faci cu voie bună jupâne gazdă, pe –o mândră colindă, pe cum și-o putu aduce copilașii noștri aminte.
Tot ce-or fi greșit, fă bine și iartă, ca o gazdă a noastră înțeleaptă, că te-or greși relele de peste an.
Mama : Mulţumim de colindă. Luaţi mere şi colaci şi să mai veniţi şi la anu`.
Colindă: Sus la poarta cerului
Tata: Tare frumos aţi zis. Ar fi păcat să nu păstrăm aceste obiceiuri creştineşti. Haideţi şi
şedeţi, şi luaţi din bucatele noastre!
Colindă toţi : Colindiţa
Mulţumita: Scoală gazdă, suflă-n foc
(Raul) Şi adune câte-un coc
Nici mai mare, nici mai mic
Făr` cât roata plugului
Umple traista pruncului
Şi-un cârnaţ pă câte-un lanţ
Să-l punem după grumaz.
De ni-ţi da, de nu ni-ţi da,
Altu` nu vom colinda,
Că ni-i scurtă gubiţa
Şi ne temem c-om îngheţa.
La anu` şi la mulţi ani!

Poezii şi-a plecat unde-a plecat

Colindă-Lucian Blaga ca să-l latree câini-n sat.
Noaptea-i neagră, ceasu-i lung,
Doarme colo în poiată stă măicuţa lângă prunc.
pruncuşor fără de tată. Să le ţie de urât
Si măicuţa, mama lui înger’nalt s-a coborât
se tot plânge boului Şi în noapte înadins
c-a născut în Vifleim, degetul şi l-a aprins.
n-are scutece de in, Arde îngerul lui Dumnezeu
n-are apă, n-are faşă, ca o lumânare de său.
nici opaiţ, nici nănaşă
Iosif cercul de pe cap
în cuier şi l-a lăsat
3
Lumină lină-Ion Alexandru
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină
Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor venii să-l vadă
Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor
Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină,nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi sărăcit
Cel plâns şi cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.
Moș Crăciun –Octavian Goga
Moș Crăciun cu barbă albă, moș Crăciun cu traista
plină,
Vechi stăpîn atît de darnic al copilăriei mele,
Azi la noi în sat te-așteaptă toată casa cu lumină,
Cu colinde și cu cîntec și cu crai ceteți de stele.
Tu te furișezi în taină pe la fiecare poartă,
Cu pășirea ta tiptilă nu lași urme pe zăpadă,
Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsiților de soartă,
Cînd lași binecuvîntarea peste capul lor să cadă.
Tu cobori și-n sara asta, tu cobori ca totdeauna,
Pe pămîntul greu de rele, sol bătrîn de gînduri
bune,
Și-nveșmînți c-un văl de pace răzvrătirea-n-
viforată...
Cum te-așteaptă-n sat la mine !... Du-te, du-te, Moș
Crăciune...
De nu ți-o fi peste mînă treci și pe la casa noastră,
Biată mama-ngîndurată azi e singură la masă,
Tu măcar o rază-n suflet îi trimite pe fereastră,
Cînd vezi neatins și vinul și colacul de pe masă.
Apoi pleacă, Moș Crăciune... pe oriunde-și duce
darul
Bătrîneasca și cinstita și curata noastră lege ;
Numa-n lumea mea străină nu-ncerca să treci
hotarul,
Căci și inima și casa ți-s închise-aici, moșnege !...