APECHEMATELE FOLOSITE DE EVSTATIE

Nici o arta nu cere o stradanie si o

munca atat de perseverenta ca muzica
Schumann

In practica liturgica a vechii muzici bizantine, un rol important l-au avut asa-
numitele apecheme, numite si enecheme sau epecheme. Acestea sunt scurte formule
melodice, neinsotite de texte literare, ci numai de expresii mnemotehnice specifice
fiecarui eh: ananeanes ( ehul 1 ), neanes ( ehul 2 ), aneanes sau nana ( ehul 3 ), aghia
(ehul 4), aneanes ( ehul 1 pl. ), neeanes ( ehul 2 pl. ), aanes ( ehul 3 pl. ), si neaghie (ehul
4 pl. ). De obicei ele difera de la un manuscris la altul, atat ca formula melodica, cat si ca
text insotitor. Acestor formule cu denumirile lor li se aduga in mod frecvent si formula
nenano, care nu semnifica altceva decat o simpla formula melodica cromatica ascendenta
( mi – fa – sol diez – la ) specifica ehului 2 plagal si aparuta in manuscrise din chiar
secolul al XIII-lea – formula cromatica de multe ori controversata de teoreticieni.
Apechemele erau intonate de domestikos, spre a fixa elementele melodice
caracteristice ehului respectivei cantari. In manuscrise, apechema sta scrisa de obicei in
incipitul cantarii la care aceasta se refera, insa exista apecheme notate si in partea de jos a
paginii sau lateral si chiar in interiorul cantarii. Uneori apechema are o desfasurare mai
larga, alteori incepe intr-un anumit eh si se incheie in ehul in care este scrisa cantarea.
Exista mai multe categorii de apecheme: unele fixe, de mici dimensiuni, specifice
fiecarui eh in parte, ce se desfasoara in cadrul unei cvinte descendente, urmate imediat de
un salt de cvinta ascendenta sau de un pasaj de cvinta ascendenta – pentacordul de baza al
fiecarui eh. Acestea sunt utilizate la formarea ehurilor autentice si plagale, avand in
componenta lor numai sunete si intervale naturale. Alte apecheme sunt construite tot pe
formulele ehurilor, avand insa o alta structura melodico-ritmica, asa cum le putem
observa cel mai bine in Manuscrisul 350 al lui Evstatie.
Cele mai multe apecheme notate de catre Evstatie sunt destinate Heruvicelor.
Multe dintre acestea au fost preluate ca atare de ceilalti copisti romani in codicele lor.
Ceea ce trebuie semnala este faptul ca apechemele din manuscrisele lui Evstatie,
si in general din codicele putnene, se deosebesc in mod structural de cele obisnuite ale
ehurilor din propedii, avand o alta factura melodica. Daca apechemele din propedii au
ramas aceleasi timp de secole, cu o linie melodica simpla, redusa la niste formule ce se
repeta invariabil, cu un rost pur intonational, cele din codicele putnenilor sunt mult mai
variate, mai dezvoltate monodic, unele pastrand un caracter modulant – pornind dintr-un
eh si incheind in altul, conform sunetului de inceput al cantarilor.
Faptul ca Evstatie cultiva cu predilectie genul apechematelor, ca in lucrarile lui se
pastreaza un numar mare de apecheme cu o altfel de structura decat cea obisnuita in alte
codice, ne determina sa il socotim ca pe un compozitor cu principii estetice de inalta
tinuta.
In Occident, apechemele sunt cunoscute prin denumirea de “noane”.
Iata cateva dintre apechemele folosite de Evstatie in codicele sale:

1. Apechema ( “neanes” ) la Pasapnoaria in ehul 2 pl. folosita in Manuscrisul 350,

f.31v :
2. Apechema ( “neanes” ) la Trisaghionul in ehul 2 pl. folosita in Manuscrisul 350:

3. Vocaliza ( “teretismos” ) ce precede Trisaghionul in ehul 2 pl. ( “nenano” ) folosita

in Manuscrisul 350, f. 36v:

4. Apechema la Heruvicul in ehul 1 pl. folosit in Manuscrisul 350, Manuscrisul

56/544/576 f. 45v, Manuscrisul Leimonos 258 f. 208v, Manuscrisul nr. I – 26 Iasi f.
77v, Manuscrisul B 283 f. 63v, Manuscrisul Sofia nr. 816 f. 52:

5. Apechema ( “neanes” ) la heruvicul in ehul 2, preluat de Evstatie din “Asmatikon”.

Apechema se afla in Manuscrisul 350, dar si in Manuscrisul Athena 2622 ( sec.
XIV ):
6. Apechema ( “neanes” ) la Heruvicul in ehul 3 folosita in Manuscrisul 350, f. 51v.
Desi apechema este in ehul 3, textul literar scris sub neume corespunde ehului 2;
aici ar fi trebuit sa stea scris “aneanes”:

7. Apechema ( “aanes” ) la Heruvicul in ehul 4 folosita in Manuscrisul 350, f. 53.

Aceasta apechema ar fi trebuit sa fie “aghia” pentru ehul 4:

8. Doua apecheme ( “aneanes” ) la Heruvicul in ehul 1 pl. folosite in Manuscrisul 350

f. 54v si in Manuscrisul nr. I – 26 Iasi f. 84v:

9. Apechema ( “neanes” ) la Heruvicul in ehul 2 pl. folosita in Manuscrisul 350 f. 56.

Textul literar al Heruvicului este scris in vechea slavona bisericeasca, cu alphabet
criptic ( pseudo-glagolitic 21 ):

10. Apechema ( “neanes” ) la Heruvicul in ehul 2 pl. folosita in Manuscrisul 350 f. 57:

1
11. Apechema ( “eanes” ) la Heruvicul in ehul 2 pl. folosita in Manuscrisul 350 f. 59:

12. Apechema ( “aneanes” ) la Heruvicul in ehul 3 pl. folosita in Manuscrisul 350 f.

60v si in Manuscrisul I – 26 Iasi f. 55; denumirea apechemei ar fi trebuit sa fie
“aanes”, pentru ehul 3 pl.:

13. Apechema ( “neaghie” ) la heruvicul in ehul 4 pl. folosita in Manuscrisul 350 f.

61v:

14. Un “nenano” la Axionul de la Liturghia Sf. Vasile, in ehul 2 pl. folosit in

Manuscrisul 350 f. 68. Textul literar al cantarii este scris in limba slavona:

15. Apechema ( “neanes” ) la Heruvicul si Chinonicul din Joia Mare in ehul 2 pl.
folosita in Manuscrisul 350 f. 74v:
16. Apechema ( “neanes – neano” ) la Heruvicul din Sambata Mare in ehul 2 pl.
folosita in Manuscrisul 350 f. 75v, Manuscrisul 1102 f. 140, si partial ( doar
formula “nenano” ) in Manuscrisul I – 26 Iasi f. 58:

17. Apechema ( “neanes – nenano” ) la Chinonic in ehul 2 pl. folosita in Manuscrisul

350 f. 77:

18. Apechema ( “aneanes” ) la Slava de la Stihoavna de la 13 noiembrie ( Sf. Ierarh

Ioan Gura de Aur, Patriarhul Constantinopolului ) in ehul 4 folosita in Manuscrisul
350 f. 111:

19. Apechema ( “neanes” ) la Stihira de la 8 noiembrie ( Sf. Arhangheli Mihail si

Gavriil ) in ehul 2 pl. folosita in Manuscrisul 350 f. 123. Textul literar al cantarii
este scris in slavona.

20. Apechema ( “aneanes” ) la Stihira pentru Nascatoarea de Dumnezeu in ehul 1

folosita in Manuscrisul 350 f. 143. Textul literar al apechemei ar fi trebuit sa fie
“ananeanes”, corespunzator ehului 1.
21. Apechema ( “neanes” ) la Stihira pentru Nascatoarea de Dumnezeu in ehul 2 pl.
folosita in Manuscrisul 350. Textul literar al cantarii este scris in limba slavona.

22. Apechema ( “neanes” ) la Stihira de la 13 decembrie ( Sf. Mucenic Evstatie ) in

ehul 2 folosita in Manuscrisul 350 f. 147. Textul literar al cantarii este scris in limba
slavona.

23. Apechema ( “neanes” ) la Heruvicul in ehul 2 folosita in Manuscrisul I – 26 Iasi f.

47v :

24. Apechema ( “neanes” ) la Trisaghionul in ehul 2 pl. folosita in Manuscrisul 350 si

in Manuscrisul I – 26 Iasi f. 70:

25. Apechema ( “neanes” ) la Stihira de la 14 octombrie ( Sf. Cuvioasa parascheva ) in

ehul 2 pl. folosita in Manuscrisul I – 26 Iasi f. 82. Textul literar al cantarii este in
limba slavona.
 Asa cum am putut observa, Evstatie nu tine seama de formulele consacrate, de
faptul ca apechemele lui se constituie in adevarate melodii cu caracter modulatoriu, in
structura lor melodico-ritmica facandu-si loc chiar formule tematice din cantarea la care
acestea participa. Prin aceasta maniera de prezentare, apechemele creeaza o anumita
atmosfera de ascultare a muzicii care urmeaza a fi interpretata, dau o anumita culoare
sonora momentului liturgic care se petrece in biserica, introduce pe credincios in
solemnitatea misterului liturgic pe care-l traieste odata cu cantarea pe care o va audia.

BIBLIOGRAFIE:
1. Titus Moisescu, Cantarea monodica bizantina pe teritoriul Romaniei –
prolegomene bizantine II, editie ingrijita de Constantin Secara, Ed. Muzicala,
2003