Analiza volumetrica (

titrimetria)

ANALIZA VOLUMETRICA (
TITRIMETRIA)

1 GENERALITATI
In analiza volumetrica, pentru determinarea substantei A din ecuatia:

a⋅A+b⋅B→c⋅C+d⋅D

se poate masura volumul de solutie B de concentratie cunoscuta care reactioneaza cu un anumit

volum de solutie a substantei de analizat A. In acest caz este deosebit de importanta stabilirea
momentului cand A s-a consumat integral in reactia cu B numit punct de echivalenta si din calcul se
poate determina cantitativ substanta A. In volumetrie, solutia de reactiv se adauga in proportie
stoechiometrica (echivalenta).

Operatia de adaugare treptata la solutia de analizat a unui volum masurat de solutie a

reactivului de concentratie cunoscuta pana la punctul de echivalenta se numeste titrare.

Sfarsitul reactiei (echivalenta) poate fi pus in evidenta pe cale chimica sau fizico-chimica. In
acest scop, se urmareste modificarea brusca a unei proprietati a solutiei de titrare, care survine la
echivalenta cum ar fi:

 aparitia culorii sau modificarea acesteia,

 aparitia opalescentei,
 variatia brusca a pH-ului,
 variatia brusca a potentialului,
 variatia brusca a conductibilitatii electrice.

Indicarea chimica a echivalentei poate fi realizata prin folosirea unui indicator. De exemplu, o
picatura in exces de solutie de permanganat de potasiu, coloreaza in roz solutia titrata. In cazul
titrarilor care nu pot fi autoindicate, se adauga un indicator care precede echivalenta, un fenomen
observabil, astfel de indicatori sunt indicatorii: acido-bazici de culoare, redox, de precipitare,
chelatometrici.

In analiza volumetrica se folosesc numai acele reactii care indeplinesc conditiile:

 sunt cantitative (practic complete), conform stoechiometriei reactiei si conduc la un produs de

reactie stabil, cu compozitie definita si fara reactii secundare,
  decurg cu viteza mare (viteza se poate mari prin ridicarea temperaturii, adaugare de
catalizatori),

 punctul de echivalenta se poate observa si stabili exact,

 reactivul este stabil in timp.

Metodele volumetrice se clasifica dupa mai multe criterii:

a. dupa modul de desfasurare a titrarii:

 titrare directa - a solutiei de analizat cu solutie de concentratie cunoscuta,

 titrarea indirecta - solutia de analizat nu reactioneaza cu solutia titrata, de aceea se adauga

in exces o alta solutie titrata ce reactioneaza cu substanta iar excesul se retitreaza cu solutia
de concentratie cunoscuta,

 titrarea prin substitutie - solutia de analizat nu reactioneaza cu solutia de concentratie

cunoscuta, de aceea se transforma intr-o combinatie chimica care poate fi apoi titrata cu
solutia de concentratie cunoscuta.

b. dupa tipul de reactie dintre reactiv si substanta de analizat:

 volumetrie prin reactii de neutralizare,

 volumetrie prin reactii redox,

 volumetrie prin reactii de precipitare,

 volumetrie prin reactii cu formare de complecsi.

1. Solutii etalon. Solutii de normalitate exacta

Substantele etalon sunt acele substante de la care prin cantarire si aducere la un volum cunoscut se
obtin solutii de normalitate exacta sau solutii etalon. Substanta etalon se numeste si
titrosubstanta sau substanta de referinta si trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

 sa aiba formula bine definita,

 sa fie stabila in conditiile de lucru,

 sa aiba un echivalent cat mai mare pentru a evita erorile de cantarire,

 sa fie pura.

Solutiile preparate din ele sa nu se descompuna in timp.

Acidul oxalic, dicromatul de potasiu, bromatul de potasiu reprezinta doar cateva dintre substantele
etalon.

Pentru prepararea unei solutii de normalitate exacta se procedeaza astfel: se cantareste

la balanta analitica cu precizia 10-4g, cantitatea de substanta etalon rezultata din calcul
corespunzatoare normalitatii dorite, apoi substanta cantarita se trece cu grija, prin intermediul palniei,
in balonul cotat ales pentru prepararea solutiei. Se spala bine sticla de ceas pe care s-a cantarit
substanta, apoi palnia, lasand totul sa treaca in balonul cotat, apoi se adauga in continuare apa
distilata pana se ocupa circa 1/3 din volumul

balonului. Prin rotiri circulare, se agita continutul balonului pana la dizolvarea integrala a substantei,
se adauga in continuare apa pana in apropierea reperului care indica volumul balonului, apoi picatura
cu picatura pana la reper. Spunem ca balonul cotat a fost adus la semn atunci cand meniscul solutiei
este tangent inferior la cota (sau reper). Dupa aducerea la semn se pune dopul balonului si apoi se
agita bine continutul acestuia prin rasturnari repetate. La terminarea acestor operatii solutia de
normalitate exacta este gata pentru utilizare.

Titrul solutiilor preparate din substante etalon prin cantarire la balanta analitica si dizolvare in balon
cotat de 1000 cm3, se stabileste prin impartirea gramelor de substanta dizolvata la volumul solutiei.
Cand cantitatea cantarita este de 1, 1/10, 1/100 etc. din echivalent gram, atunci titrul solutiei este
egal cu titrul teoretic corespunzator normalitatii date.

Factorul volumetric al solutiilor de normalitate exacta este egal cu unitatea.

Solutiile etalon, de concentratie cunoscuta, sunt folosite in analiza volumetrica pentru stabilirea titrului
solutiilor de normalitate aproximativa, pentru ca si acestea sa se poata folosi ulterior in analiza.

2. Solutii de normalitate aproximativa

Se prepara din substante care nu indeplinesc conditiile impuse substantelor etalon (KOH,
NaOH, KMnO4, Na2S2O3 etc.)

Prepararea unei solutii de normalitate aproximativa nu necesita exactitate ca in cazul solutiilor

etalon in efectuarea operatiilor de preparare. Cantitatea de substanta rezultata din calcul se
cantareste la balanta tehnica apoi se aduce cantitativ in sticla in care trebuie preparata solutia; in
acest mod se obtine o solutie mai diluata sau mai concentrata decat solutia de normalitate exacta.

Deoarece solutiile normale sunt prea concentrate pentru titrarile curente, in practica, se
folosesc solutii decinormale (0,1n).

Determinarea concentratiei unei solutii de normalitate aproximativa se face prin titrarea ei cu o solutie
etalon.

Titrarea este operatia efectuata in vederea determinarii continutului unui component al

solutiei de analizat, prin adaugarea treptata a unei solutii de reactiv de concentratie cunoscuta pana in
punctul de echivalenta cand se masoara exact volumul de reactiv consumat.

Operatia de titrare se executa astfel: se masoara cu biureta intr-un flacon conic, un anumit
volum de solutie de concentratie cunoscuta, se dilueaza cu apa distilata pana la un volum de circa 100
cm3 si se adauga cateva picaturi din solutia de indicator.

Se umple o alta biureta cu solutia a carui titru (concentratie) urmeaza sa fie stabilita, din aceasta , se
adauga treptat la solutia pregatita in flaconul conic, pana la schimbarea culorii indicatorului. La
inceputul titrarii adaugarea solutiei se face mai repede, iar catre sfarsitul acesteia, picatura cu
picatura. In tot timpul titrarii solutia se agita prin rotirea flaconului. Daca raman picaturi pe gatul sau
peretii flaconului, acestea se spala imediat cu apa distilata din stropitor.

Titrarea se considera exacta daca schimbarea de culoare a solutiei titrate la sfarsitul determinarii, are
loc la adaugarea unei singure picaturi in plus din solutia de concentratie cunoscuta peste punctul de
echivalenta.
La titrarea fiecarei solutii se fac cel putin trei determinari, intre care nu trebuie sa existe o diferenta
mai mare de 0,05 cm3 si se intocmeste un tabel , pentru calcularea factorului solutiei aproximative.

3. Calculul factorului si titrul unei solutii

Factorul de normalitate F al unei solutii este numarul care ne arata de cate ori solutia
aproximativa este mai concentrata sau mai diluata decat solutia de normalitate exacta.
Aceasta se poate determina prin titrare sau prin calcul:

F = Treal/ Tteoretic

La solutiile de normalitate aproximativa, F > 1 sau F < 1, se recomanda ca factorul F sa apartina

domeniului: 0,8 < F < 1,2 si sa calculeze cu patru cifre zecimale.

Titrul T reprezinta cantitatea in grame de substanta dizolvata intr-un cm3 de solutie.

Exemplu de calcul:

Sa se calculeze factorul unei solutii de NaOH 0,1 n daca titrul real al solutiei este 0,0042 g/cm3

1000 cm3 sol.0,1 n .40⋅0,1 g Na OH

1 cm3 sol.Tteoretic NaOH

40 ∙0,1

Tt = = 0,004

1000

Tr 0,0042

F= = =
0,105

Tt 0,004

4. Masurarea volumelor

In lucrarile practice de volumetrie, alaturi de cantarire, masurarea volumelor este operatia cea mai
importanta.

In volumetrie, unitatea de masura este dm3 sau litrul, care se defineste ca fiind volumul ocupat de 1
kg de apa distilata, la 40C in vid la nivelul marii si la 40 latitudine.
Pentru realizarea solutiilor titrate si aplicarea metodelor de dozare volumetrica se utilizeaza o serie de
vase de sticla cu rezistenta chimica si termica cat mai mare (baloane cotate, biurete, pipete gradate si
perfect uscate).

Vasele gradate sunt marcate la temperaturade 200C.

Asa cum s-a aratat, pentru pregatirea solutiilor de o anumita normalitate sau molaritate se folosesc
baloane cotate (marcate) cu capacitatea de 1 l (1000 cm3) sau multiplii si submultiplii acestuia.

Spunem ca s-a atins volumul marcat pe balon atunci cand meniscul lichidului (solutiei) este tangent
inferior la inelul marcat pe gat.

Pentru citirea exacta, balonul trebuie ridicat sau lasat in jos, pana ce raza vizuala este in dreptul
inelului de marcaj, spre a evita eroarea de paralaxa. Pozitia balonului trebuie sa fie verticala. Biuretele
sunt utilizate la efectuarea titrarilor volumetrice.

Reguli de lucru cu biuretele:

 biuretele trebuie sa fie foarte curate si anume: prin curgerea lichidului peretii biuretei
trebuie acoperiti cu o pelicula de lichid, formarea picaturilor de lichid arata ca sticla nu
este curata (este grasa).

 in timpul lucrului, biuretele se fixeaza vertical in stativ.

 inainte de orice titrare, biureta se umple pana sus cu solutia de masurat. Prin rotirea
robinetului (sau prin apasarea pe clema sau pe tubul de cauciuc in dreptul margelei de
sticla), se aduce partea inferioara a meniscului, in cazul solutiilor incolore, sau partea
superioara, in cazul lichidelor colorate, ca sa fie tangenta la planul orizontaldin dreptul
diviziunii zero.

 inainte de a aduce biureta 'la zero' capatul de jos al biuretei, mai sus si mai jos de robinet
(clema sau margea) trebuie sa fie complet umplut cu solutie , fara bule de aer. Viteza de
curgere a lichidului in biureta nu trebuie sa fie prea mare, pentru a permite lichidului
care adera pe pereti sa se scurga.

 pentru a evita eroarea de paralaxa, la citirea gradatiilor de pe biureta, raza vizuala a

observatorului trebuie sa se gaseasca la inaltimea meniscului care sa fie tangent la planul
trasat pe diviziunea respectiva.

Pentru a masura cu pipeta un anumit volum, se introduce varful pipetei in lichid si se

aspira pana cand lichidul depaseste gradatia. Se astupa repede cu degetul aratator, umezit in
prealabil, se sterge varful pipetei cu o hartie de filtru si apoi se lasa sa se scurga lichidul pana
cand marginea inferioara a meniscului este tangenta la semn. Se aduce apoi pipeta astfel incat
varful ei sa atinga peretele inferior al vasului in care urmeaza sa se introduca lichidul masurat si
se lasa sa se scurga liber. Cateva secunde dupa golire se trage usor varful pipetei de-a lungul
peretelui vasului, pentru a indeparta ultima picatura fara a sufla in pipeta.
 Dupa utilizare, pipetele ca si biuretele se spala si se aseaza in stativul lor, cu varful in jos
si cu gura acoperita cu o minieprubeta.

Atentie Lichidele caustice, acizii, nu se incarca in pipeta aspirand cu gura. Se introduce pipeta
uscata in solutia respectiva si se lasa sa se urce lichidul in pipeta, apoi se procedeaza ca mai sus.

2 METODE VOLUMETRICE DE ANALIZA

2.1 Prepararea solutiilor de acid clorhidric si hidroxid de sodiu 0,1 N si stabilirea

concentratiei acestora

a. Prepararea solutiei de HCl 0,1 N

Pentru prepararea solutiei de HCl 0,1 N se utilizeaza HCl concentrat ( ρ = 1,18 g/cm 3pentru o
concentratie de 30% ). Pentru 1000 ml solutie HCl 0,1 N se masoara 8,5 ml solutie HCl
concentrat si se introduce intr-un vas care contine aproximativ 500 ml apa distilata. Dupa agitare
si disparitia fumurilor albe, se dilueaza pana la 1000 ml si se omogenizeaza. Un astfel de acid are
o normalitae aproximativa, normalitatea exacta se stabileste titrimetric utilizand ca etalon
boraxul.

b. Stabilirea titrului si factorului solutiei de HCl 0,1 N cu Na 2B4O7 ∙

10 H2O

Principiu: in decursul titrarii are loc reactia (reactia 10):

Na2B4O7 + 2HCl + 5H2O → 2NaCl + 4H3BO3 (10)

La echivalenta in solutie va exista NaCl ( electrolit indiferent ) si H3BO3.

Reactivi:

 HCl 0,1 N,

 apa distilata,

 Na2B4O7 ∙ 10 H2O,

 rosu de metil,

 albastru de metilen.
 Mod de lucru: se cantaresc la balanta analitica 0,7-0,8 g Na2B4O7 ∙ 10 H2O care se aduc in
flaconul de titrare unde se dizolva in aproximativ 50 ml apa distilata. Peste solutie se adauga 4-5
picaturi de amestec format din rosu de metil si albastru de metilen si se titreaza cu solutie de
HCl 0,1 N al carui titru trebuie stabilit pana la virajul culor

Factorul si titrul solutiei de HCl 0,1 N se calculeaza astfel:

1000 ml solutie HCl 0,1 N ……………….. 19,072 g Na2B4O7 ∙ 10 H2O

V ∙ F ml solutie HCl 0,1 N ………………… a g Na2B4O7 ∙ 10 H2O

1000 ∙
a

F=

19,072 ∙ V

a – cantitatea de Na2B4O7 ∙ 10 H2O, g

V – volumul de HCl 0,1 N folosit pentru titrare, ml

F – factorul solutiei de HCl 0,1 N,

19,072 – reprezinta E/10 al Na2B4O7 ,

E – echivalentul gram.

382 g Na2B4O7 ∙ 10 H2O …………. 2 ∙ 36,5 g HCl

a g Na2B4O7 ∙ 10 H2O …………. V ∙ T g H Cl

a ∙ 2 ∙ 36,5

T= T – titrul solutiei de HCl 0,1 N

382 ∙ V

c. Prepararea solutiei de NaOH 0,1 N

Pentru a prepara 1000 ml NaOH 0,1 N , se cantaresc la balanta analitica 5 g NaOH pe o sticla
de ceas. Se spala apoi suprafata substantei solide cu apa distilata pana cand raman aproximativ 4
g (pentru a dizolva stratul de Na2CO3 de la suprafata). Se adduce repede restul hidroxidului intr-o
sticla de ceas ce contine apa distilata fiarta si racita, dupa care se completeaza cu apa distilata
pana la 1000 ml. Se pune dopul si se agita pentru dizolvare completa si pentru omogenizare.
Solutia astfel obtinuta este aproximativ 0,1 N. Concentratia exacta se stabileste prin titrare
utilizand un etalon primar.

d. Stabilirea factorului solutiei de NaOH 0,1 N cu solutie de HCl 0,1 N

Principiu: in decursul titrarii are loc reactia (reactia 11):

HCl + NaOH → NaCl + H2O (11)

Reactivi:

 HCl 0,1 N,
 NaOH 0,1 N,
 metiloraj sau fenolftaleina.

Mod de lucru: se masoara cu biureta 4 probe a cate 40 ml solutie de HCl 0,1 N cu factor
cunoscut, care se titreaza cu solutie de NaOH 0,1 N al carei factor vrem sa-l determinam. Ca
indicator se foloseste metiloraj sau fenolftaleina. Deoaece NaOH contine o cantitate mica de
Na2CO3 si titrarea se conduce in prezenta de fenolftaleina care este sensibila la prezenta CO2 ,
acesta trebuie indepartat prin fierbere inainte de echivalenta. Prezenta CO2 in solutia titrata se
manifesta prin decolorarea solutiei titrate pana la slab violet, dupa un timp relativ scurt, datorita
reactiei acidului carbonic prezent in cantitate mica in exces de hidroxid. Prin fierberea solutiei
timp de 1-2 minute si racirea acesteia inainte de definitivarea titrarii, acest fenomen nu mai are
loc. Titrarea se considera terminata daca culoarea roz – violet a fenolftaleinei persista 30 – 40 de
secunde.

Calculul rezultatelor:

1000 ml solutie de HCl 0,1 N …………. 1000 ml solutie de NaOH 0,1 N

40 ∙ FHCl ml solutie de HCl 0,1 N……… V ∙ FNaOH ml solutie de NaOH 0,1 N

40 ∙ FHCl

FNaOH =

V- volumul de NaOH 0,1 N folosit pentru titrare , ml

36,5 g HCl …………………. 40 g NaOH

3,65 g HCl ……………… V ∙ T g NaOH

 3,65 ∙ 40

T=

36,5 ∙ V

T – titrul solutiei de NaOH 0,1 N.

2.2 Determinarea continutului in acid sulfuric al solutiei concentrate de acid sulfuric

Principiu:determinarea are la baza reactia:

H2SO4 + 2 NaOH → Na2SO4 + 2 H2O (12)

Reactivi:

 H2SO4 concentrat,
 apa distilata,
 rosu de metil, solutie 1%,
 NaOH 0,1 N cu factor cunoscut.

Mod de lucru:pentru analiza, se cantaresc aproximativ 2 g H2SO4 concentrat ( cantarirea se

efectueaza in fiole cu capac rodat deoarece H2SO4 este higroscopic ), proba se aduce cantitativ in
balon cotat de 250 ml in care s-au introdus in prealabil 50 ml apa distilata.Se aduce balonul la
semn si se omogenizeaza. Din solutia astfel preparata se scot parti de 25 ml, se aduc in flacoane
de titrare, se dilueaza la aproximativ 50 ml, se adauga in fiecare proba 2 picaturi rosu de metil,
solutie 1% si se titreaza cu NaOH 0,1 N cu factor cunoscut, pana la virajul culorii indicatorului la
galben.

Calculul rezultatelor: pentru aceasta se fac urmatoarele consideratii:

daca pentru o cota parte de 25 ml acid se consuma V ml solutie NaOH 0,1 N, atunci pentru cei
250 ml acid se consuma 10 ∙ V ml solutie NaOH 0,1 N.

1000 ml solutie NaOH 0,1 N 4,9 g H2SO4

10 ∙ V ∙ FNaOH ml solutie de NaOH 0,1 N……….. x g H2SO4

10 ∙ V∙ FNaOH ∙ 4,9

x=

1000
x – cantitatea de acid sulfuric prezenta in proba,

V – volumul solutiei de NaOH 0,1 N folosit la titrare, ml

4,9 – echivalentul gram raportat la 10 al acidului sulfuric,

FNaOH – factorul solutiei de NaOH 0,1 N.

2.3 Determinarea continutului in acid acetic a acidului acetic glacial

Principiu: determinarea se bazeaza pe reactia:

CH3COOH + NaOH → CH3COONa +

H2O (13)

Reactivi:

 CH3COOH glacial,
 apa distilata,
 NaOH 0,1 N cu factor cunoscut,
 fenolftaleina.

Mod de lucru: intr-o fiola cu dop rodat se introduce 2,5 g CH3COOH glacial, care se dilueaza
cu apa distilata fiarta si racita. Solutia se trece cantitativ intr-un balon cotat de 500 ml, apoi se
completeaza pana la semn si se omogenizeaza prin agitare.Din solutia astfel pregatita se scot
parti de cate 50 ml, care se titreaza cu NaOH 0,1 N cu factor cunoscut, in prezenta de
fenolftaleina.

Calculul rezultatelor:

1000 ml solutie NaOH 0,1 N 6 g CH3COOH

10 ∙ V ∙ FNaOH ml solutie de NaOH 0,1 N……… x g CH3COOH

10 ∙ V∙ FNaOH ∙ 6

x=

1000
x – cantitatea de acid acetic prezenta in proba ,

6 - echivalentul gram raportat la 10 al acidului acetic.

2.4 Titrarea hidroxidului de sodiu

Principiu: titrarea se bazeaza pe reactia:

HCl + NaOH → NaCl + H2O (14)

Reactivi:

 NaOH solid,
 apa distilata,
 HCl 0,1 N, cu factor cunoscut,
 metiloraj 0,1%.

Mod de lucru: din substanta solida se cantareste la balanta analitica cate 0,8 – 1,5 g proba,
care se dizolva repede in apa distilata proaspat fiarta si racita si se aduce cantitativ intr-un balon
cotat de 250 ml. Se aduce balonul la cota cu apa distilata si se omogenizeaza. Din solutia astfel
pregatita se iau cote parti de cate 25 ml si se titreaza cu HCl cu factor cunoscut, in prezenta de
metiloraj 0,1% pana la culoare portocalie.

Observatie: consideratiile de mai sus sunt valabile si in cazul titrarii KOH.

Calculul rezultatelor:

1000 ml solutie HCl 0,1 N 4 g NaOH

10 ∙ V ∙ FHCl ml solutie de HCl 0,1 N……… x g NaOH

10 ∙ V ∙ FHCl ∙ 4

x=

1000

x – cantitatea de hidroxid prezenta in proba ,

4- echivalentul gram raportat la 10 al hidroxidului de sodiu,

V – volumul solutiei de HCl 0,1 N folosit la titrare.

2.5 Titrarea hidroxidului de calciu

 Principiu: titrarea se bazeaza pe reactia:

Ca(OH)2 + 2 HCl → CaCl2 + 2 H2O (15)

Reactivi:

 Ca(OH)2,
 apa distilata,
 HCl 0,1 N, cu factor cunoscut,
 metiloraj 0,1%.

Modul de lucru si calculul rezultaelor sunt similare cu cele descrise la 2.4.

2.6 Determinarea duritatii apei

Duritatea apei este data de sarurile de calciu si magneziu dizolvate. Aceste saruri se gasesc sub
forma de hidrogenocarbonati, cloruri, sulfati. Suma tuturor sarurilor de calciu si magneziu
dizolvate in apa formeaza duritatea totala.Hidrogenocarbonatii prin fierbere pierd o parte din
CO2 trecand in carbonati care se depun (reactiile 16 si 17):

Ca(HCO3)2 → Ca CO3 + H2O + CO2 (16)

Mg(HCO3)2 → Mg CO3 + H2O + CO2 (17)

Duritatea apei determinata de hidrogenocarbonatii de calciu si magneziu se numeste duritate

temporara, aceasta disparand prin fierbere. Duritatea cauzata de celelalte saruri de calciu si
magneziu, care nu se elimina prin fierbere se numeste duritate permanenta.Suma duritatii
temporare si a duritatii permanente se numeste duritate totala a apei.

Duritatea apei se exprima in grade de duritate:

1 grad german de duritate (1o G) are acea apa care contine in 100 ml saruri de calciu si
magneziu echivalente cu 1 mg CaO.

1 grad francez de duritate (1o F) corespunde la 1mg echivalenti de CaCO3.

Determinarea duritatii temporare

Principiu: aceasta duritate se determina prin titrare cu HCl 0,1 N, cand se neutralizeaza
alcalinitatea apei (reactiile 18 si 19):

Ca(HCO3)2 + 2 HCl → CaCl2 + 2H2O + 2CO2 (18)

Mg(HCO3)2 + 2 HCl → MgCl2 + 2H2O + 2CO2 (19)

Reactivi:
  HCl 0,1 N,
 solutie metiloranj

Mod de lucru: se masoara cu pipeta 100 ml apa de analizat, care se aduce in flacon de titrare,
se adauga 2 picaturi de solutie metiloranj si se titreaza cu HCl 0,1 N pana la culoare
rosietica. Proba se fierbe pentru eliminarea dioxidului de carbon, se raceste la temperatura
camerei, iar daca indicatorul ramane galben dupa racire, se continua titrarea pana la portocaliu.

Calculul rezultatelor:

1000 ml HCl 0,1 N 2,8 mg CaO = 2,8o G

V ∙ FHCl ml HCl 0,1 N …………………….. x mg CaO

V ∙ FHCl ∙ 2,8

x= (o G)

1000

Determinarea duritatii totale

Principiu: se aplica metoda Wartha- Pfeifer, care consta in precipitarea sarurilor de calciu si
magneziu cu un amestec de NaOH- Na2CO3 adaugat in exces si retitrarea excesului nereactionat
cu HCl.

Mod de lucru: proba pe care s-a determinat duritatea temporara este adusa intr-un balon cotat
de 250 ml, peste care se adauga 25 ml solutie NaOH-Na2CO3 0,1 N, se agita, dupa care se
acopera flaconul si se lasa sa se sedimenteze precipitatul. Din solutia limpede se pipeteaza intr-
un flacon de titrare 100 ml, care se titreaza cu HCl 0,1 N in prezenta de metiloranj.

Calculul rezultatelor: consumul de HCl 0,1 N se multiplica cu factorul si cu 2,5 (pentru a

raporta consumul la volumul balonului cotat).Valoarea obtinuta se scade din volumul solutiei
Wartha- Pfeifer (25 ∙ Fsolutie), iar diferenta obtinuta se inmulteste cu 2,8. Rezultatul final
reprezinta duritatea totala a apei in (o G).

Observatie: solutia NaOH- Na2CO3 se obtine prin amestecarea de volume egale de

solutie NaOH 0,1 N si solutie Na2CO3 0,1 N. Factorul acestei solutii (Fsolutie) se stabileste prin
titrare cu HCl 0,1N cu factor cunoscut in prezenta de metiloranj.

2.7 Prepararea solutiei de permanganat de potasiu 0,1 N si stabilirea

factorului acesteia cu oxalat de sodiu

Titrarile cu KMnO4 se conduc cel mai des in medii acide, cand 1 mol KMnO4 reactioneaza prin
cedare de 5 electroni si foloseste 5 echivalenti- gram de oxigen. Deci in reactiile in care KMnO4

functioneaza ca oxidant, el se reduce conform reactiei scrisa sub forma ionica:

MnO4- + 8H+ + 5é → Mn2+ + 4H2O (20)

Pentru a prepara o solutie de KMnO4 0,1 N cu titrul destul de stabil se cantaresc la balanta
analitica aproximativ 3,2 g KMnO4 solid, care se dizolva in 1000 ml apa distilata, intr-un balon
de 1500 ml. Solutia se incalzeste si se mentine in apropierea puncului de fierbere (fara sa fiarba)
timp de aproximativ o ora, dupa care se raceste si se filtreaza, apoi solutia filtrata se colecteaza
intr-un vas cu dop rodat si se va feri de praf si lumina.

Stabilirea factorului solutiei de permanganat de potasiu 0,1 N cu oxalat de sodiu

Principiu:oxalatul de sodiu in mediu de acid sulfuric reactioneaza cu permanganatul de

potasiu conform reactiei (21):

5Na2C2O4 + 2 KMnO4 + 8 H2SO4 → 2Mn SO4 + 10CO2 + 5Na2SO4 + K2SO4 + 8H2O (21)

Reactivi:

 Na2C2O4
 H2SO4
 KMnO4

Mod de lucru: oxalatul de sodiu se usuca la etuva timp de 2 h la 130o C, dupa care se raceste
in exicator, apoi se cantaresc din acesta 4-5 probe cu masele cuprinse intre 0,23-0,25 g, care se
aduc cantitativ in flacoane de titrare. Probele se dizolva in 40-50 ml apa distilata si se trateaza cu
15-18 ml H2SO4 diluat, iar in final se incalzesc la 70-80o C si se titreaza cu solutia de KMnO4 al
carui factor trebuie determinat.La inceputul titrarii solutia de permanganat de potasiu se adauga
in picaturi, dupa primele picaturi adaugate se agita pana se decoloreaza solutia. Permanganatul
reactioneaza greu cu oxalatul insa ionii de Mn2+ odata formati in concentratie suficient de mare,
au un efect catalizator asupra reactiei de oxidare si ulterior reactia devine rapida. Dupa ce a
survenit prima decolorare, in continuare titrarea poate fi condusa intr-un ritm mai rapid, viteza de
decolorare a KMnO4 pe parcursul titrarii , este un indice al distantei de la punctul de
echivalenta.Cand viteza de decolorare scade, se micsoreaza ritmul titrarii, in final adaugand
KMnO4 numai in picaturi pana cand solutia se coloreaza in slab violet, culoarea trebuind sa
persiste 1-2 minute.

Calculul factorului:

6,7 g Na2C2O4 ………………………… 1000 ml solutie KMnO4 0,1 N

 a g Na2C2O4………………………… V ∙F ml solutieKMnO4 0,1 N

a ∙ 1000

F= V – volumul solutiei
KMnO4 0,1 N

6,7 ∙ V

2.8 Prepararea solutiei de bicromat de potasiu 0,1 N. Titrarea dicromatometrica a

Fe2+.

K2Cr2O7 reactioneaza in mediu acid cu unele substante reducatoare, schimband 6 electroni

conform reactiei (22):

Cr2O72- + 14H+ + 6é → 2Cr3+ + 7H2O (22)

Echivalentul – gram al K2Cr2O7 este: M

K2Cr2O7

= 49

K2Cr2O7 chimic pur, dupa uscare la 150o C, poate servi la prepararea solutiilor cu titru cunoscut
direct prin cantarire.

Pentru a prepara 1 litru solutie de K2Cr2O7 0,1 N, se cantaresc la balanta analitica 4,9 g
K2Cr2O7 care se dizolva in 1000 ml apa distilata.

F = 1, pentru ca K2Cr2O7 este o solutie etalon.

K2Cr2O7

Titrarea dicromatometrica a Fe2+

Principiu: ionii Fe2+ in mediu de HCl sau H2SO4 sunt oxidati cu viteta mare la Fe3+(reactia
23):

6 Fe2+ + Cr2O72- + 14H+ → 6 Fe3+ + 2Cr3+ + 7H2O (23)

Reactivi:

 FeSO4,
 HCl concentrat,
  H2SO4 20%,
 difenilamina,
 K2Cr2O7 0,1 N,
 H3PO4 20%.

Mod de lucru: se cantaresc la balanta analitica 4-6 g FeSO4, care se dizolva intr-un balon cotat
de 100 ml, se completeaza la semn cu apa distilata si se omogenizeaza. Din solutia astfel
pregatita se scot parti a cate 25 ml care se aduc in flacoane de titrare, se aciduleaza cu 25
ml H2SO4 20% sau 12 ml HCl concentrat. Dupa diluare la 100 ml si adaugarea a 3-4 picaturi de
difenilamina se titreaza cu solutie de K2Cr2O7 0,1 N cu factor cunoscut. Pe parcursul titrarii
solutia se coloreaza in verde din ce in ce mai intens, datorita Cr3+ rezultat din reactie.

Pentru estimarea corecta a volumului de echivalenta, inainte de echivalenta se adauga 12

ml H3PO4 20% si se titreaza cu atentie pana cand la o picatura de K2Cr2O7 0,1 N solutia trece in
albastru violaceu clar.

Calculul rezultatelor:

1000 ml solutie K2Cr2O7 0,1N…………….MFe/ 10 = 5,6 g Fe

V ∙ F ml solutie K2Cr2O7 0,1 N x g Fe

5,6 ∙ V ∙ F

x=

1000

V – volumul solutiei de K2Cr2O7 0,1 N folosit la titrare

F – factorul solutiei de K2Cr2O7 0,1

2.9 Prepararea solutiei de EDTA. Determinarea ionilor de calciu si magneziu cu

solutie de complexon III 5∙10-2 M.

Sarea de sodiu a EDTA este cunoscuta sub denumirile: complexon III, chelaton III, titriplex.

Pentru a prepara 1 litru de complexon III 5∙10-2 M, se cantaresc 18,607 g la balanta analitica si
se aduce la semn in balon cotat de 1L cu apa distilata.

Titrul:

18,6070

T= = 0,01861 g/cm3
 1000

Determinarea Ca2+

Proba de analizat se dilueaza la 50 ml cu apa distilata, se alcalinizeaza cu 5 ml NaOH

1N (pH = 11-12). Solutiei i se adauga un varf de spatula de indicator murexid (care se dilueaza
cu NaCl in proportie de 1/100) si se titreaza repede cu solutie de complexon III 5∙10 -2 M pana la
virajul culorii de la roz la violet (daca nu se lucreaza repede pot aparea erori deoarece indicatorul
se poate altera, iar

Ca2+ poate precipita prin carbonatarea solutiei).

Calculul rezultatelor:

2,0040 ∙ V ∙ T

g Ca2+ =

18,6070

V – volumul solutiei de complexon III 5∙10-2 M utilizat la titrare, ml,

2,004 = 40 ∙ 5 ∙ 10-2

Determinarea Mg2+

Solutia de analizat se aduce cu apa distilata la un volum de 50 ml, i se adauga 1 ml solutie

tampon (70 g NH4Cl + 570 g solutie NH3 concentrata + apa distilata pana la 1 litru) pentru a avea
pH = 10. Se adauga o cantitate mica de eriocrom negru T (care se dilueaza cu NaCl in proportie
de 1/500) si se titreaza cu solutie de complexon III 5∙10-2 M pana cand culoarea rosie a solutiei
trece in albastru.

Calculul rezultatelor:

1,2 ∙ V ∙ T

g Mg2+ =

18,6070

1,2 = 24 ∙ 5 ∙ 10-2