Alertă!

Mașinăria s-a pus în mișcare. Mii de picioare

mărșăluiesc absente spre orizonturi mult prea
bine cunoscute. Mătură în calea lor orice este
indecis și fără de direcție. Nimic nu i se poate
împotrivi. Nu cunoaște milă, nu are conștiință, nici
răbdare. Este o forță a Naturii, un stol imens de
icnete, nervi și plictiseală.

Zi de zi își face dansul obosit cu o precizie de ceas

elvețian, urmând ruta eternei migrațiuni. Greață
de dimineață și borală de după-masă. Același pas,
același ritm.

Ca la o comandă fiecare piesă își ocupă locul

predestinat, arborând semeț păduri întregi de
coate, genți, rucsacuri și alte papornițe. Confortul
nu este o opțiune. Neglijența în schimb, este
normă.

Un sunet ascuțit îi scurtcircuitează mersul și într-o

clipă conglomeratul compact începe să se frângă,
clocotind nebun și dezorientat în toate direcțiile.
Rândurile se rup și o cascadă furioasă se revarsă
prin zeci de pâlnii mult prea strâmte pentru atât
de mult elan. Tensiunea plutește în aer. Curând un
nou sfârșit se apropie. Cu respirațiile tăiate și
gâfâind, ultimele elemente se pregătesc pentru un
scurt moment de repaos. O ultimă frază trage
cortina: Atenție! Se închid ușile.