Farmacologie 2012-2013 Prof. Dr.

Cătălina Elena Lupuşoru

Şef lucrări Dr. Cristina Ghiciuc
Şef lucrări Dr. Liliana Tarţău
Grupe de agenţi activi farmacologic indicaţi în tratamentul
hipertensiunii arteriale

1. Diuretice.
1.1. Diuretice cu structură tiazidică:
 benzotiadiazine: Hidroclorotiazida, Clorotiazida, Benztiazida,
Bendroflumetiazida, Hidroflumetiazida, Ciclotiazida, Politiazida, Ciclopentiazida,
Meticlotiazida, Butiazida;
 analogi şi variante: Indapamida, Metolazona, Clopamida, Clortalidona,
Xipamid, Clorexolona, Quinetazona.
Efecte adverse:
- scăderea K+, Na+, Cl-, Mg2+;
- retenţie de calciu (hipercalcemie) şi de acid uric (hiperuricemie);
- tulburări metabolice (hiperglicemie, hiperlipidemie, rezistenţă la insulină);
- alcaloză metabolică;
- fenomene de hipersensibilizare (rash, febră, purpură).

1.2. Diuretice de ansă:

 acizi carboxilici: Furosemid şi derivaţii săi (Bumetanida, Piretanida); Acid
etacrinic şi analogii săi (Indacrinona, Ticrinafen);
 derivaţi de sulfoniluree: Torsemid.
Efecte adverse:
- scăderea K+, Na+;
- hipercalciurie; hipermagneziurie;
- alcaloză metabolică;
- hipoacuzie (Acid etacrinic) → determină creşterea riscului de ototoxicitate la
aminoglicozide, în cazul asocierii cu acestea;
- determină creşterea riscului de condrotoxicitate la fluorochinolone în cazul asocierii
cu acestea.

1.3. Diuretice care „economisesc“ potasiul:

 antagonişti competitivi ai receptorilor pentru aldosteron:
- neselectivi pe receptorii pentru hormonii steroidieni: Spironolactona,
Prorenona;
- selectivi pe receptorii pentru aldosteron: Eplerenona;
 antagonişti fiziologici (inhibitori ai transportului de Na+ în tubul colector): Amilorid,
Triamteren.
Efecte adverse:
- hiperkaliemie;
- tulburări endocrine: ginecomastie, hirsutism, dereglări menstruale (antagoniştii
receptorilor pentru aldosteron);
- anemie megaloblastică la pacienţi cu ciroză hepatică (Triamteren);
- creşterea ureei sanguine, intoleranţă la glucoză (Amilorid).

2. Agenţii simpaticolitici:
 Antagonişti ai receptorilor adrenergici:
 antagonişti ai receptorilor α1-adrenergici - Prazosin, Terazosin, Doxazosin,
Trimazosin, Indoramin

1
Farmacologie 2012-2013 Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru
Şef lucrări Dr. Cristina Ghiciuc
Şef lucrări Dr. Liliana Tarţău

 Prazosin:
- antagonist selectiv şi cu acţiune puternică la nivelul receptorilor α 1 de la nivel
arteriolar;
- determină scăderea rezistenţei arteriolare cu reducerea tensiunii arteriale.
Indicaţii:
- HTA la bolnavii cu diabet zaharat;
- HTA la pacienţii cu gută la care nu se pot administra diuretice sau β-blocante;
- HTA la pacienţii cu dislipidemii (deoarece influenţează favorabil profilul lipidelor
plasmatice, scăzând nivelul colesterolului seric).
Efecte adverse:
- după prima doză apar: ameţeli, palpitaţii, lipotimie (astfel încât este necesar ca
bolnavul să fie menţinut în clinostatism o perioadă de 30-60 minute);
- tratamentul se începe cu doze mici (1mg) administrate seara, la culcare.

 Antagonişti ai receptorilor β-adrenergici:

- reduc tensiunea arterială datorită scăderii forţei de contracţie a cordului, scăderii
debitului cardiac (prin inhibarea influenţei beta 1 adrenergice cardiostimulatoare sau prin
scăderea secreţiei de renină, ca urmare a blocării eliberării de adrenalină la nivelul zonei
juxtaglomerulare renale);
- blochează acţiunea catecolaminelor circulante, scăzând necesarul de oxigen la nivelul
muşchiului cardiac ischemic.

o Antagonişti semiselectivi ai receptorilor β-adrenergici (blocante semiselective

β1β2-adrenergice):
- fără activitate simpatomimetică intrinsecă (fără ASI): Propranolol, Nadolol,
Sotalol, Timolol → contraindicaţii: insuficienţă cardiacă, bradicardie, bloc A-V,
hipotensiune arterială, diabet zaharat, astm bronşic, dislipidemii;
- cu ASI: Pindolol, Penbutolol, Carteolol; pot fi administrate la pacienţii cu HTA
şi insuficienţă cardiacă congestivă sau cu bradicardie (peste 50 bătăi/minut).

o Antagonişti selectivi ai receptorilor β1-adrenergici (blocante selective ale

receptorilor β1-adrenergici)
- fără ASI: Metoprolol, Atenolol, Bisoprolol, Betaxolol, Esmolol, Nebivolol
(Nebivolol este şi eliberator de NO → este contraindicat la pacienţii cu
glaucom); pot fi administrate la pacienţii cu HTA şi cu astm bronşic incipient;
- cu ASI: Acebutolol, Celiprolol; pot fi administrate la pacienţii cu astm bronşic
incipient şi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă sau cu bradicardie
(peste 50 bătăi/minut).

Indicaţii:
- stadiul I al HTA cu debit cardiac crescut la tineri;
- HTA (au efect benefic pe termen mediu sau lung prin controlul hipertensiunii,
prevenirea tahicardiei şi favorizarea regresiei hipertrofiei ventriculare stângi);
- HTA şi cardiopatie ischemică, angină pectorală, aritmii cardiace;
- HTA şi infarct miocardic;
- HTA în hipertiroidii;
- glaucom;
- profilaxia migrenei.
2
Farmacologie 2012-2013 Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru
Şef lucrări Dr. Cristina Ghiciuc
Şef lucrări Dr. Liliana Tarţău
Atenţie ! Nu se întrerupe brusc tratamentul cronic cu β blocante, deoarece apare
sindromul de abstinenţă, cu tahiaritmii şi se precipită apariţia infarctului de miocard.

 Antagonişti ai receptorilor α şi β-adrenergici (blocante α1,β1,β2 adrenergice fără

ASI şi captatoare de radicali liberi de oxigen) - Labetalol, Carvedilol,
Medroxolol, Bucindolol → sunt indicate în special în tratamentul HTA post -
infarct de miocard.

 Blocant α1 postsinaptic, stimulant α2 presinaptic, agonist 5HT1A: Urapidil:

Este folosit ca a doua linie de terapie la pacienţii cu HTA, care nu răspund la
tratament antihipertensiv clasic, avantajul său fiind acela că nu produce tahicardie reflexă.
Poate fi administrat la pacienţi cu HTA şi diabet zaharat sau dislipidemie (deoarece
îmbunătăţeşte metabolismul glucidic şi lipidic).
Administrat i.v. este folosit în criza hipertensivă, în hipertensiunea postoperatorie,
în preeclampsie.

 Neurosimpaticoliticle cu acţiune predominant centrală:

o stimulante ale receptorilor a2 presinaptici şi imidazolinici I1: Clonidina,
Apraclonidina, Brimonidina, Dexmedetomidina → determină scăderea
nivelului reninei plasmatice;
o stimulante selective ale receptorilor imidazolinici I1: Moxonidina,
Rilmenidina;
o cu mecanisme asociate de acţiune: Metildopa; Guanabenz; Guanfacina.
Neurosimpaticoliticle cu acţiune predominant centrală determină scăderea nivelului
reninei plasmatice.

Clonidina este un agonist α2 adrenergic presinaptic, cu acţiune îndeosebi centrală,

la nivelul nucleului vasomotor bulbar (nucleul reticulat lateral). Consecutiv acţiunii sale,
se produce diminuarea tonusului simpatic periferic şi favorizarea reflexelor vagale
cardioinhibitorii. Clonidina este şi agonist al receptorilor imidazolinici I1 şi antagonist
parţial al receptorilor α1 postsinaptici. Este indicată în tratamentul de fond al
hipertensiunii arteriale (numai pe cale orală sau sub formă de patch-uri transdermice; este
contraindicată administrarea sa pe cale intravenoasă). Contraindicaţiile Clonidinei sunt
reprezentate de: stări depresive (depresii endogene), sarcină, insuficienţă renală severă,
diabet zaharat, dislipidemii, bradicardie, bloc atrio – ventricular, sindrom Raynaud,
feocromocitom.
Rilmenidina prezintă următoarele indicaţii: HTA uşoară / moderată (în cazul
controlului insuficient cu alte grupe de antihipertensive sau/şi când există contraindicaţii
la alte grupe de antihipertensive) la tineri, la pacienţi cu hipertrofie ventriculară stângă, cu
diabet zaharat, cu ateroscleroză cerebrală, cu insuficienţă renală (până la un clearance al
creatininei peste 15 ml/min), cu isuficienţă hepatică.
Moxonidina este indicată în tratamentul HTA moderate.
Rilmenidina şi Moxonidina nu determină tulburări metabolice.
Contraindicaţiile Rilmenidinei şi Moxonidinei sunt reprezentate de: depresii
severe, insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 15 ml/min), sindrom
Raynaud.
Metildopa este indicată în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale; constituie
tratament de elecţie în HTA din sarcină. Contraindicaţiile acestui medicament sunt

3
Farmacologie 2012-2013 Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru
Şef lucrări Dr. Cristina Ghiciuc
Şef lucrări Dr. Liliana Tarţău
reprezentate de: primele 6 luni de sarcină; depresii; afecţiuni hepatice; boală Parkinson;
feocromocitom; glaucom.
Guanabenz şi Guanfacina prezintă următoarele indicaţii: HTA cu hiperreninemie
la adultul tânăr, la pacienţii cu leziuni coronariene, cu infarct miocardic în antecedente, cu
hipertrofie ventriculară stângă. Contraindicaţiile acestor medicamente sunt reprezentate
de: sarcină; feocromocitom; depresii; copii sub 12 ani.

3. Inhibitori ai producţiei sau activităţii angiotensinei:

 Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) – Captopril,
Zofenopril; Lisinopril, Enalapril, Perindopril, Ramipril, Quinapril, Benazepril;
Fosinopril; Trandolapril, Moexipril, Spirapril, Cilazapril, Alacepril, Altiopril,
Fentiapril, Pivalopril, Delapril, Imidapril
Se va avea în vedere că prima administrare a acestora trebuie să se facă seara, la
culcare, deoarece, în special după prima doză, se produce o hipotensiune arterială
marcată.
Efecte adverse:
- hipotensiune arterială;
- hiperkaliemie;
- tuse seacă;
- angioedem;
- agranulocitoză;
- proteinurie;
- insuficienţă renală la persoane cu stenoză a arterei renale;
- suprimînd efectul vasoconstrictor al angiotensinei II pe arteriola eferentă a
glomerulului, pot diminua filtrarea glomerulară; ei determină diminuarea presiunii
intraglomerulare renale; aceasta explică faptul că, în unele cazuri, după un tratament cu
IEC se poate manifesta o insuficienţă renală; pe de altă parte, acest effect de reducere a
filtrării glomerulare de către IEC constituie un avantaj pentru protecţia funcţiei renale şi
în reducerea proteinuriei la unii pacienţi cu diabet zaharat;
- efecte teratogene.
Contraindicaţii: sarcină, stenoză renovasculară bilaterală sau stenoză pe rinichi unic;
creatininemie (> 3 mg/dl); hyperkaliemie (> 5,5 mEq/l); angioedem în antecedentele
personale; hipotensiune arterială (< 90 mm Hg).
IECA determină scăderea nivelului reninei plasmatice.

 Antagoniştii competitivi ai receptorilor de tipul 1 pentru angiotensina II –

Valsartan, Losartan, Candesartan, Telmisartan, Irbesartan, Eprosartan (nu
produc tuse seacă sau angioedem):
- împiedică producerea efectelor biologice ale angiotensinei II, mimând efectele
IECA;
- au acţiune benefică prin prevenirea fibrozei şi promovarea regresiei fibrozei
miocardice.
Indicaţii:
- HTA la pacientul cu insuficienţă cardiacă, cu insuficienţă ventriculară stângă sau
ambele;
- HTA post infarct de miocard;
- HTA la pacienţi care nu răspund la terapie cu IECA.
Contraindicaţii: sarcină, stenoză renovasculară bilaterală sau stenoză pe rinichi unic;
creatininemie (> 3 mg/dl); hyperkaliemie (> 5,5 mEq/l); hipotensiune arterială (< 90 mm
Hg).

4
Farmacologie 2012-2013 Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru
Şef lucrări Dr. Cristina Ghiciuc
Şef lucrări Dr. Liliana Tarţău

4. Blocate ale canalelor de calciu:

 cu acţiune neselctivă (la nivelul vaselor şi al cordului) → Nifedipina,
Nicardipina, Amlodipina, Nitrendipina;Verapamil; Diltiazem;
 cu acţiune selectivă pe vase: Felodipina, Isradipina, Nisoldipina;
 cu acţiune selectivă pe vasele cerebrale: Nimodipine, Cinarizina;
 cu acţiune selectivă pe cord: Bepridil.
Prticularităţi farmacologice:
- determină scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice (cu excepţia blocantelor de
canale de calciu relativ selective la nivelul cordului);
- scad rezistenţa periferică, diminuă fluxul sanguin coronarian, scad debitul cardiac (cu
excepţia blocantelor de canale de calciu relativ selective la nivelul cordului);
- prezintă efect inotrop, cronotrop şi dromotrop negativ (cu excepţia Felodipinei,
Isradipinei, Nisoldipinei - blocante de canale de calciu relativ selective la nivel
vascular);
- reduc vasospasmul cerebral, putând fi indicate pentru prevenirea leziunilor post-
ischemice cerebrale (după traumatisme craniocerebrale), în tulburările de irigaţie
periferică şi cerebrală (efect semnificativ pentru blocantele de canale de calciu relativ
selective la nivelul vaselor cerebrale).

Indicaţii:
- tratamentul de fond al HTA (cu excepţia Bepridil, Nimodipină, Cinarizină);
- HTA cu angină pectorală (cu excepţia Felodipinei, Isradipinei, Nisoldipinei - blocante
de canale de calciu relativ selective la nivel vascular, precum şi a blocantelor de canale
de calciu relativ selective la nivelul vaselor cerebrale - Nimodipină, Cinarizină);
- HTA cu tahiaritmii (cu excepţia Felodipinei, Isradipinei, Nisoldipinei Nimodipinei,
Cinarizinei);
- angină pectorală (cu excepţia Felodipinei, Isradipinei, Nisoldipinei Nimodipinei,
Cinarizinei);
- tahiaritmii (cu excepţia Felodipinei, Isradipinei, Nisoldipinei - blocante de canale de
calciu relativ selective la nivel vascular, precum şi a blocantelor de canale de calciu
relativ selective la nivelul vaselor cerebrale - Nimodipină, Cinarizină).
Efecte adverse:
- hipotensiune arterială (cu excepţia Bepridil);
- edeme periferice (Nifedipină, Diltiazem);
- cefalee (Nifedipină, Verapamil);
- tahicardie, rash facial (Nifedipină);
- cardiodepresie, bloc A-V (Verapamil, Diltiazem);
- constipaţie (Verapamil);
- torsada vârfurilor (Bepridil).
Contraindicaţii:
- bloc A-V, insuficienţă cardiacă (Verapamil, Diltiazem – deprimă funcţia cardiacă);
- asocierea blocantelor de canale de calciu cu blocantele beta adrenergice.

5. Vasodilatatoare cu mecanisme de acţiune diferite:

 Hidralazină; Dihidralazină;
 Minoxidil, Diazoxid (pentru hipertensiunea severă, care răspunde slab la alte
terapii).

5
Farmacologie 2012-2013 Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru
Şef lucrări Dr. Cristina Ghiciuc
Şef lucrări Dr. Liliana Tarţău

Hidralazina (determină creşterea producţiei de renină plasmatică şi retenţie de apă

şi sodiu) este indicată ca alternativă în tratamentul de fond al HTA. Se foloseşte în special
în preeclampsie.
Efecte adverse:
- după prima doză apar transpiraţii, cefalee, reacţii imunologice (erupţii cutanate, febră);
- după tratament îndelungat apar polinevrite, fenomene autoimune de lupus eritematos
sistemic, edeme, granulocitopenie, anemie aplastică, lăcrimare, conjunctivite, rinoree,
cefalee, vertij, hipersecreţie gastrointestinală, spasme intestinale, diaree, crize
anginoase la coronarieni.
Contraindicaţii:
- insuficienţă renală;
- sarcină, alăptare;
- epilepsii;
- polinevrite;
- ulcer peptic;
- anemii.

Minoxidil, Diazoxid (deschid şi activează canalele ionice de K+) sunt indicate ca

alternativă în tratamentul HTA severe. Ambii derivaţi determină retenţie hidrosalină,
hipertrichoză, creşterea nivelului reninei plasmatice. Diazoxid determină hiperglicemie,
tranzitorie după prima doză, puternică după administrare îndelungată.

6. Ketanserina – este un antagonist al receptorilor 5HT2A, 5HT1C, α1, H1 - cu acţiune

periferică.
Efectul său antihipertensiv nu se asociază de tahicardie reflexă.
Este folosită în special în chirurgia cardiacă.

7. Dihidroergotoxina (antagonist parţial al receptorilor α1,α2 şi antagonist al

receptorilor 5-HT2) poate fi folosit ca adjuvant în tratamentul HTA.
Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, diaree;
- toxicitate endotelială;
- somnolenţă, hipotensiune marcată accentuată de ortostatism;
- la doze mari, ergotism;
- nefrotoxicitate, hepatotoxicitate.
Contraindicaţii:
- psihoze endogene;
- sarcină, alăptare;
- insuficienţa hepatică;
- insuficienţa renală.

Tratamentul urgenţelor hipertensive

Terapia hipertensiunii arteriale (HTA) severe constituie o urgenţă şi se va realiza

prin administrare intravenoasă a antihipertensivelor.

6
Farmacologie 2012-2013 Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru
Şef lucrări Dr. Cristina Ghiciuc
Şef lucrări Dr. Liliana Tarţău
 Enalapril (inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei) – debutul acţiunii se
realizează în 15 minute după administrare i.v.

 Furosemid (diuretic de ansă) – i.v.

După 5 minute de la administrare, se produce mai întâi un efect vasodilatator, apoi,
după 15 minute se manifestă efectul diuretic.

 Labetalol (α,β blocant) – după administrare i.v. efectul se manifestă în aproximativ 5-

10 minute.

 Ketanserină (antagonist al receptorilor 5-HT1C şi 5HT2) – debutul acţiunii fiind după

10 minute de la administrarea i.v.

 Alternative

 Nitriţi-nitaţi – Nitroglicerină (efectul este rapid în 2-5 minute după administrare i.v.),
Nitroprusiat de sodiu (după injectare i.v. efectul este aproape instantaneu).

 Vasodilatatoare directe (sunt activatoare ale canalelor de K+ vasculare) – Diazoxid

(efectul se produce după 1-5 minute de la administrarea i.v.), Minoxidil.
Efecte adverse:
- scad brutal valorile tensiunii arteriale,
- în administrare cronică determină hipertrihoză (Minoxidil),
- hiperglicemie, hiperuricemie (Diazoxid),
- retenţie hidrică,
- tahicardie, risc de declanşare a crizei de angină pectorală.

 Ganglioplegice – Camsilat de trimetafan – i.v.

Efecte adverse:
- hipotensiune arterială;
- retenţie acută de urină, uscăciune a gurii, constipaţie;
- tulburări vizuale.

Tratamentul hipertensiunii arteriale din feocromocitom

 Fentolamina şi Fenoxibenzamina sunt utilizate în tratamentul local intraoperator şi

postoperator al feocromocitomului.

Fentolamina (blocant neselectiv al receptorilor α1, α2 adrenergici; stimulant al

receptorilor M; stimulant al receptorilor H1 şi H2; antagonist al receptorilor 5-HT2) nu
produce hiperlactacidemie.
Contraindicaţii:
- ulcer peptic,
- hipovolemia din şocul cardiogen.

Fenoxibenzamina este un blocant mai puternic α1 decât α2; blocant al receptorilor

M; blocant al receptorilor H1; antagonist al receptorilor 5-HT2; stimulator al eliberării şi

7
Farmacologie 2012-2013 Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru
Şef lucrări Dr. Cristina Ghiciuc
Şef lucrări Dr. Liliana Tarţău
blocant al recaptării noradrenalinei; blocant al transportului tubular renal al bazelor
organice.

Efecte adverse:
- tahicardie reflexă,
- edem al mucoaselor,
- dezorientare temporo-spaţială,
- tulburări de dinamică sexual;
- efecte antimuscarinice.

 Labetalol (blocant α1,β1,β2) se foloseşte în crizele de HTA din feocromocitom.

 Metirozina (blochează enzima care intervine în procesul de sinteză a dopaminei,

astfel încât se împiedică sinteza de noradrenalină) se indică în feocromocitomul
metastatic neoperabil.

 Ca alternativă de tratament în urgenţele hipertensive din feocromocitom se foloseşte

Haloperidol (neuroleptic din grupa butirofenone), injectabil.