PSIHOLOGIE GENERALĂ

Introducere în psihologie
Lct. Univ. Dr. Simona Stefan

Ce este psihologia?
Este știința care se ocupă de studiul emoțiilor și comportamentului uman. Psihologia își
propune să studieze cauzele comportamentelor umane și modul în care se poate interveni, când este
necesar, pentru modificarea lor.
Cu toții avem cunoștințe de psihologie, dobândite în urma conviețuirii și interacțiunilor cu
ceilalți (psihologia de simț comun). Acestea ne sunt necesare pentru a ști cum funcționează oamenii în
mediul social, cum să abordăm persoanele mai dificile, pentru identificarea simțămintelor celorlalți și
cunoașterea tipurilor de oameni. Uneori nu putem spune de unde știm aceste lucruri, dar ele se
dobândesc prin experiență.

Erorile psihologiei de simț comun

Psihologia de simț comun ne ajută în viața de zi cu zi, însă nu în toate cazurile. Uneori ne duce
pe piste greșite, oferind explicații contrare pentru același fenomen

Exemplu: Proverbe contradictorii

„Cine se aseamănă se adună” și „extremele se atrag”. Ambele sunt adevărate dar primul
se regăsește mai des în viața de zi cu zi, în relațiile umane (elementele comune apropie).
Al doilea a apărut în urma faptului că astfel de cazuri sunt rare și deci ies în evidență.
„Ochii care nu se văd se uită” și „dorința crește cu absența”? Primul e adevărat până la
un punct, după care se aplică al doilea.

Exemplu: Iluzii perceptive - Când gândim în termeni de simț comun avem tendința să spunem că
ceea ce văd, simt sau percep, este conform realității. Iluziile
perceptive (mesele de aceeași dimensiune,
fața umană de pe Marte), ne arată însă, că noi
nu percepem totdeauna realitatea așa cum
este, ci sistemul nostru cognitiv este obișnuit
să proceseze informația într-un anumit tipar.
Când informația prezentată nu se mai
încadrează în acest tipar, pot apărea erori de interpretare (erori cognitive) care se pot perpetua.

Exemplu: Concluzii ireale - Multiplele similarități dintre Lincoln și Kennedy (coincidențe) pot fi
interpretate ca legături evidente (teorii ale conspirației) deoarece
mintea umană este setată să caute și să găsească conexiuni între
elemente și să formuleze o teorie cu sens (lista diferențelor între
cei doi, ar fi mult mai lungă). Nu putem știi cât de acurate sunt
aceste teorii cu sens, deoarece atunci când datele ne infirmă teoria,
apare biasul de confirmare1.

1
Tendința de a crede că teoria pe care am formulat-o e totuși adevărată, iar datele ce par să o infirme sunt
valabile doar pentru cazuri izolate (eroare subiectivă de judecată).
1
Psihologia științifică
Pentru a contracara astfel de erori cognitive și biasări, prezente în psihologia de simț comun,
psihologia științifică, folosește metode științifice pentru a studia comportamentul uman. Metoda
științifică ține mai degrabă de un mod de abordare față de cunoaștere, o metodă de a acumula datele,
nu un set de cunoștințe (care peste ani pot fi infirmate de noi descoperiri). Premisa este că orice teorie
științifică își va găsi sfârșitul în momentul în care va apărea o altă teorie care să explice mai bine datele
deținute și să depășească puterea de predicție a vechii teorii. Multe teorii din psihologie nu mai sunt
valabile azi, dar ceea ce le-a făcut să fie științifice, a fost metoda de culegere a datelor.
Pentru o culegere științifică a datelor, subiectul uman, poate fi analizat pe mai multe nivele:
- social
- comportamental
- mintal
- neurologic/psihologic
- neurochimic
- molecular

Exemplu - studiul depresiei pe nivele, în psihologie:

 Social: se caută cauzele depresiei în afara individului
(mediu socio-economic dezavantajat).

 Comportamental: se studiază manifestările

comportamentale ale depresiei (stări negative, dispoziție
depresivă, pierderea interesului pentru activități care
înainte făceau plăcere, lentoare, lipsa energiei)
 Mintal: se analizează gândurile depresivilor (nu sunt bun
de nimic, viața nu merită trăită).

Neurologic: se studiază felul cum se activează diferitele

zone ale creierului, dacă apar modificări structurale sau
doar funcționale între anumite zone ale creierului.

 Neurochimic: se studiază modificarea

neurotransmițătorilor (metabolismul serotoninei este foarte
important în depresie)

 Molecular și genetic: o anumită variantă a genei X

predispune la depresie.

Ca psihologi nu putem fi la fel de buni pe toate nivelurile. Fiecare își alege nivelul de cercetare
și aplicare. În psihoterapie se lucrează în principal pe nivelul mental și comportamental.
Ultimele 3 nivele au în vedere creierul (partea fizică), iar primele 3 mintea (partea ce ține de
percepție). Ele nu sunt realități separate ci se influențează reciproc.

2
Ce este o teorie științifică?
O explicație pentru o clasă mai largă de fenomene din care derivă ipoteze specifice (predicții).
Teoria prezice un fenomen mai larg, iar ipoteza unul specific.2 Dintr-o teorie derivă ipoteze care pot fi
testate experimental. Teoria însă, nu poate fi testată experimental în mod direct deoarece ea cuprinde o
multitudine de fenomene.
Exemplu: Teoria: credințele iraționale duc la depresie. Cum o putem testa? Derivând din ea o
ipoteză care poate fi testată experimental: inducem cogniții iraționale grupului A,
pe care îl compar ulterior cu grupul B (grup de control) căruia nu i-au fost induse
cogniții iraționale. Dacă grupul A înregistrează un nivel mai ridicat de depresie
decât grupul B, atunci ipoteza se confirmă.

O teorie este considerată științifică doar dacă generează ipoteze verificabile experimental.3
Spre deosebire de ipoteză care poate sau nu poate fi confirmată, teoria nu este confirmată
niciodată total. Ea nu este adevăr absolut. Putem spune cel mult că ea este probabil adevărată (cea
mai bună aproximare a realității în acest moment) pe baza ipotezelor care o confirmă. Dacă însă
ipoteza centrală se infirmă, teoria poate fi respinsă. De cele mai multe ori însă teoria nu este respinsă ci
revizuită, deoarece se consideră că au fost fenomene neluate în calcul în momentul formulării teoriei.
Prin urmare, teoria se reformulează luând în calcul noile fenomene. Noua teorie însă, o va îngloba pe
cea veche, oferind explicații suplimentare la ceea ce prima nu a reușit să ofere.4 Doar așa se poate
spune că noua teorie este mai bună decât cea veche.
Teoretic, o teorie poate cuprinde un număr infinit de ipoteze (sau predicții testabile), care pot
duce la acceptări (parțiale), infirmări și revizuiri ale teoriei.
O condiție esențială pentru acceptarea unei teorii ca fiind științifică, este ca ipoteza ei să poată
fi falsificabilă. Adică să existe posibilitatea invalidării ipotezei.5 Una din problemele psihanalizei este
că ipoteza de la care pleacă (conflictul bazal), nu este falsificabilă. Cum se poate dovedi că nu este
adevărat, din moment ce interpretarea este subiectivă?

Ce este pseudoștiința?
Pseudoștiința se deosebește de știință prin faptul că aceasta cuprinde afirmații care par
științifice dar nu sunt. Sună bine dar nu au suport științific pentru că informațiile nu sunt culese pe
baze științifice.
Cum putem distinge între știință și pseudoștiință:
- Pretenții exagerate (dietele ce slăbesc în 3 zile, 3 pași simpli spre fericire)
- Se bazează pe mărturii (a băut suc de … și s-a vindecat)
- Absența conectării cu alte cercetări, absența METAANALIZELOR6
- Studiile n-au fost replicate de laboratoare independente
- Lipsa de auto-corecție (nu se ține cont de dovezile contrare)
2
Teoria gravitației este o teorie științifică deoarece explică o clasă largă de fenomene (de ce obiectele cad, de ce
corpurile cerești tind să se apropie, etc), iar o ipoteză specifică derivată din această teorie este că viteza de
cădere a obiectului are o valoare egală cu masa X accelerația gravitațională la pătrat (mg 2).
3
Psihanaliza este un curent, ale cărei teorii nu pot fi testate întotdeauna experimental (de ex. conflictul bazal:
conflictul din relația cu părinții și felul in care acesta afectează în prezent viața individului).
4
Teoria gravitației, a lui Newton, a fost înlocuită de teoria relativității generale a lui Einstein care explica și ceea
ce Newton nu a reușit să explice.
5
Adică, dacă Ipoteza nu se confirmă, teoria cade. Ex. Conform lui Darwin, lipsa verigilor lipsă (organisme
intermediare) invalidează ipoteza evoluționismului și teoria cade.
6
Cele mai ferme concluzii științifice, nu se trag pe baza studiilor individuale ci pe baza METAANALIZEI.
Aceasta combina statistic rezultatele studiilor individuale, și reliefează media acestora.
3
 - Exces de termeni tehnici din domeniul științific (pt a acoperii lipsa unei baze reale)
- Folosirea în exces a expresiei „s-a dovedit că”

Ce înseamnă a gândi științific:

- Scepticism (a nu înghiți tot ce ți se prezintă)
- Gândire critică (capacitatea de a gândi analitic)
- A privi cu deschidere noi teorii și în același timp a analiza atent „ dovezile”
- A rămâne deschis față de altă posibilitate

Principiile gândirii științifice:

- Excluderea ipotezelor rivale (nu cumva există o altă
explicație pt apariția fenomenului B, în afară de A?)7
- Corelație versus cauzalitate8
- Falsificabilitate - o teorie trebuie să genereze predicții care să poată fi infirmate
- Replicabilitate - este necesară existența mai multor studii pentru a putea
spune că o teorie este susținută științific
- Afirmațiile extraordinare cer dovezi extraordinare -
cu cât afirmația este mai de impact, cu atât mai
puternice trebuie să fie dovezile9
- Briciul lui Ocam – Când există două explicații pentru același fenomen
cea mai simplă tinde să fie cea adevărată

BIBLIOGRAFIE

1. Cap. 1, Psychology and scientific thinking, din cartea Psychology de Lilienfeld si Lynn.
2. Cap. 1. Natura psihologiei, din cartea Introducere în Psihologie, de Atkinson

7
Ex: Persoanele care primesc un tratament se simt mai bine decât cele care nu primesc un tratament! Cum
putem dovedi eficiența tratamentului dacă el nu este comparat cu ceva? Acest design de studiu, este sensibil la
efectul placebo. Științific ar fi oferirea unui tratament placebo unui grup de control și compararea rezultatelor
obținute de la cele două grupe.
8
În zilele în care se mănâncă mai multă înghețată crește criminalitatea, rezultă că înghețata e responsabilă / În
orașele cu mai multe berze se nasc mai mulți copii (exista deci o corelație dar nu o cauzalitate). Există însă și
corelări care produc cauzalitate, cum sunt fumatul si bolile pulmonare. Însă pentru a putea pune semnul egal
intre corelație și cauzalitate avem nevoie de studii de specialitate.
9
Așa zisele răpiri de către extratereștrii, au la baza in principiu simple mărturii.
4