MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea de Stat “ Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul

Facultatea: Economie,Informatica si Matematica
Specialitatea: Contabilitate

Referat
La Protectia muncii
Tema: Stingerea incendiilor

Efectuat:Mazilu Valentina Gr.C-1502

Verificat:Dunas T,lector superior

2016
Stingerea incendiilor
Stingerea incendiilor reprezintă totalitatea acțiunilor de limitare și de
întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee și
mijloace specifice .

Acțiunea de stingere a incendiului diferă în funcție de tipul materialului:

 combustibil (lemn, hârtie);

 inflamabil (benzină);
 gazos (unde sub influența unei flăcări se poate produce o explozie.

Pentru a fi incendiu trebuie să fie simultan o cantitate suficientă de

material combustibil, oxigen (aer) si o sursă de aprindere. În practică, se
spune că se produce un incendiu, atunci când se formează așa
numitul triunghi al focului cu laturi egale.

Substanțe de stingere

Apa este substanța de stingere cu cea mai mare eficacitate în ceea ce

privește stingerea incendiilor din clasa A, datorită căldurii latente de
vaporizare mare (243,58 J la 25°C). Pentru a se vaporiza, „extrage ” o
cantitate mare din căldura necesară întreținerii incendiului. Ca urmare, efectul
de stingere al scestuia cu apă se realizează în principal, prin răcirea
materialului care arde, dar și prin izolarea suprafeței incendiate de oxigenul
din aer precum și prin acțiune mecanică (când se folosește sub formă de jet
compact). Venind în contact cu materialul aprins absoarbe căldura, se
transformă în vapori și prin saturarea spațiului înconjurător, limitează accesul
aerului spre focarul incendiului. Deasemeni constituie totodată și un filtru
pentru radiație termică, deci cu excelentă capacitate de ecranare și protecție.

Apa poate fi folosită sub formă de jet compact, pulverizat și ca abur.

 Dacă se refulează asupra zonelor de ardere sub formă de jet pulverizat

(picături fine, ceață sau ploaie), față de jetul compact prezintă ca avantaje
mărirea randamentului de stingere prin micșorarea consumului,
 nedeteriorarea obiectelor, posibilitatea utilizării în incinte cu praf
combustibil, dar prezintă dezavantajul lungimii reduse a jetului.
 Efectul de stingere al aburului se bazează pe reducerea conținutului
procentual de oxigen (la o concentrație de 35% a aburului într-o incintă
arderea încetează).

Ca produs de stingere aburul se folosește rar, în instalații fixe și semifixe, în

special acolo unde există permanent o instalație tehnologică de abur
(industria chimică, petrochimică, de lacuri și vopsele, camere de uscare etc.).

Nu se poate folosii la

 instalații electrice sub tensiune, deoarece este o bună conducătoare

de electricitate;
 acolo unde sunt substanțe sau produse chimice precum carbidul, metale
ca sodiul și potasiul etc., unde poate genera explozii sau poate determina
degajarea de gaze combustibile care intensifică arderea.

Spuma

Spumele se utilizează pentru incendii din clasa B. Pentru clasa A, eficacitatea

este diminuată, comparativ cu cea a apei. Spuma este foarte utilă împotriva
incendiilor în care ard combustibili lichizi, unde apa ar putea să întrețină focul.
Ea trebuie aplicată în așa fel încât să acopere materialul care arde, blocând
contactul focului cu oxigenul. Acest lucru va duce în final la stingerea focului
din cauza lipsei oxigenului.

Spuna nu se poate utiliza la incendiile în care sunt implicate și surse de

electricitate.

Pulberile

Pulberile stingătoare sunt amestecuri de substanțe chimice solide, fin divizate,

având unul sau mai mulți componenți principali și o serie de aditivi pentru
ameliorarea caracteristicilor de mobilitate și depozitare.

După destinație, pulberile stingătoare sunt de două tipuri:

 de uz general - cele folosite pentru incendii din clasele A, B, C și pentru
echipamente electrice sub tensiune;
 de uz special - cele pentru incendii din clasa D.

Datorită capacității mari de stingere, se recomandă folosirea pulberilor la

stingerea practic a tuturor materialelor combustibile, a incendiilor de
echipamente electrice sub tensiune, precum și a incendiilor la temperaturi
exterioare foarte scăzute.

Dioxidul de carbon (CO2)

Are proprietăți de stingere comparabile cu cele ale apei, în plus însă s-a
constatat din practică faptul că acesta este o substanță de stingere „curată”.
După o stingere cu CO2 este necesară doar aerisirea spațiului incendiat și
înlăturarea deșeurilor arse. Datorită calității sale, dioxidul de carbon este
folosit la stingerea incendiilor din clasele A, B sau C cu câteva excepții,
precum și a incendiilor de instalații electrice sub tensiune. Din cauza
proprietăților sale este neutilizabil la stingerea incendiilor din clasa D (metale
piroforice) sau pentru materiale care își furnizează singure oxigenul necesare
combustiei. Stingerea cu CO2 se aplică într-un număr foarte mare de cazuri.
Datorită faptului că CO2 este un gaz, înmagazinat de obicei în rezervoare
(butelii) sub presiune, instalațiile sunt în majoritate automatizate. Cel mai
uzual se regăsește înmagazinat în butelii (stingătoare).