Contabilitatea creanţelor

Creanţele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a primi la scadenţa stabilită

în contracte o sumă de bani sau alte valori de la peroane fizice sau juridice.
Ele constituie o parte a activelor şi se înregistrează în cap.1, 2 a Bilanţului contabil.
Creanţele se evaluează la valoarea nominală. Creanţele în valută străină se înregistrează pe
cont în valută naţională la cursul de schimb valutar stabilit la data apariţiei acestora.
În practica economică se întîlnesc diverse feluri de creanţe, care se clasifică după
următoarele criterii:

1. conţinutul economic ( comerciale,privind avansurile acordate,ale bugetului, ale

personalului, privind veniturile calculate)
2. termenul de achitare ( pe termen lung, pe termen scurt)
3. gradul de asociere. ( ale partilor legate, ale părților nelegate)

Evidenţa analitică a creanţelor comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe termeni de

formare şi de achitare a creanţelor.
Evidenţa sintetica a creanţelor comerciale se ţine în conturile de activ 221 „Creanţe
pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223 „Creanţe pe termen scurt a părţilor
legate”. În debitul acestor conturi se reflectă valoarea produselor, mărfurilor vîndute şi
serviciilor prestate cu achitare ulterioară, inclusiv TVA, iar în credit – achitarea acestei
valori. Soldurile acestor conturi sînt debitoare şi reprezintă mărimea creanţelor pe termen
scurt la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în cap. 2 al Bilanţului contabil.
Pentru evidenţa avansurilor acordate pe un termen nu mai mare de un an în contul
achiziţionării ulterioare a activelor este destinat contul de activ 224 “Avansuri pe termen
scurt acordate”. În debitul acestui cont se reflectă acordarea avansurilor pe termen scurt, iar
în credit – sumele avansurilor utilizate pentru stingerea datoriilor faţă de furnizori sau
antreprenori. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă sumele avansurilor acordate, dar
încă neutilizate la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în cap. 2 al Bilanţului contabil.
Contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase” este destinat pentru reflectarea rezervelor
pentru creanţele dubioase. Acest cont este de pasiv şi de aceea în credit se reflectă formarea
rezervei privind creanţele dubioase, iar în debit utilizarea ei pentru decontarea sumelor
creanţelor dubioase. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma rezervelor neutilizate
la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în cap. 2 al Bilanţului contabil cu semnul „minus”.
În conformitate cu p. (1) art. 116 al Codului Fiscal se permite trecerea în cont a sumei
TVA achitate aferente livrării efectuate care ulterior a fost declarată drept datorie compromisă
conform legislaţiei. Astfel, modul de reflectare a TVA aferent creanţelor dubioase în
contabilitate depinde de faptul dacă creanţa este recunoscută ca datorie compromisă în scopuri
fiscale sau nu şi anume de faptul dacă se îndeplinesc condiţiile prevăzute de alineatul (1) art.
31 al Codului Fiscal (existenţa confirmării organului de drept privind nerambursarea datoriei).
În primul caz suma TVA aferentă creanţelor dubioase se trece în cont prin stornare
(înregistrare cu semnul „minus”):

 debit contul 221 „Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”

 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

În caz contrar (lipsa confirmării sus-numite) suma TVA aferentă creanţelor dubioase se
raportează la cheltuieli fără dreptul de deducere în scopuri fiscale a acestor cheltuieli:

 debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative”

 credit contul 221 „Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”
https://mail.google.com/mail/u/0/#inbox/FMfcgxwCgCPDWgLXctnmcCKCNDgkWvzp?projector=1&m
essagePartId=0.1