Sunteți pe pagina 1din 6

La grupa mijlocie-am învăţat

Să salutăm, să ne jucăm,
Prieteni buni cu toţi să fim,
Să modelăm, să construim.
Ia să repetăm puţin,
Oare ne mai amintim?
Dar voi ştiţi culorile ?
Haideţi că vi le spun eu:
- Roşu este macul
Ce-nfloreşte vara
- Galben - cozonacul,
Grâul şi secara.
- Verde este bradul
Iarba din cărare.
- Iar albastru - cerul
Şi întinsa mare.
- Violetă-i zarea
Când e către seară.
- Şi oranj - rotunda,
Buna portocală.

: Ia! Ghiciti ce vă spun eu?


Băbuţa săptămâna
Chiar şapte fete are
Frumos se ţin de mână
Şi pleacă la plimbare.
Luni, marţi, miercuri
Sunt primele trei.
Mijlocie este apoi joi.
Vinerea şi sâmbăta,
Şi apoi duminica.
Şapte fete cucuiete,
Şapte flori- şapte surori.

Ca orice fetiţă, eu merg la grădiniţă,


Mă scol dimineaţa în zori
Am atâta treabă, eu sunt mereu pe grabă,
N-am timp nici de joacă uneori.

1
Luni mă duc cu mama la piscină,
Marţi ajut bunicul în grădină,
Miercuri merg cu tata la plimbare,
Joi mă joc cu alţi copii la soare,
Vineri chem vecinele la masă,
Sâmbăta eu fac curat în casă,
Duminica vin neamurile mele
Şi le dau dulceţuri şi cafele.

Douăsprezece luni
Sunt în anul cel mare
Şi câte trei fiecare anotimp are :
Martie, aprilie şi mai
Sunt luni cu flori de primăvară.
Iunie, iulie şi august
Sunt luni calde de vară.
Septembrie, octombrie şi noiembrie
Sunt luni bogate de toamnă.
Decembrie, ianuarie şi februarie
Sunt luni friguroase de iarnă.

Bună ziua, bun găsit!


Vă salut şi-s fericit.
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme a trecut.
Ghemul vremii se-nvârteşte,
Nici o clipă nu se-opreşte.
Fie ploaie, fie soare,
Aşa-i vremea, trecătoare.
Stau acum şi mă gândesc
Timpu-n loc cum să-l opresc?
Să fie veşnic doar vară
Ba, şi-un pic de primăvară.
Chiar şi iarna o iubesc,
Dar toamna mă-mbogăţesc!

ADI TĂTUŢĂ: Tot la grupa mijlocie,


Vă mai amintiţi, copii?
Ce mai zarvă, veselie,

2
Făceam multe ghiduşii!
Despre cuvinte opuse
Lucruri noi am învăţat,
Despre plante, animale,
Să le ocrotim cu drag.
Ia să repetăm puţin
Oare ne mai amintim?

Cântec: Tot ce e pe lume


Tot ce e pe lume
Are-un rost anume:
Părul ne dă perele,
Mărul ne dă merele,
Norii ne dau ploaia,
Lâna ne-o da oaia.

Tot ce e pe lume
Are-un rost anume:
Somnul ne dă visele,
Caisul dă caisele,
Grâu ne dau ogoarele
Şi lumină soarele.

Tot ce e pe lume
Are-un rost anume:
Flori ne dau grădinile,
Ouă dau găinile,
Miere dau albinele,
Omul ne dă binele!

DARIA: Unu-parcă e un băţ, şugubăţ


Poartă chipiul tras
Cu cozorocul pe nas
Unu e un cârligel
Şi e singur, singurel
Una este numai Luna,
Unu-i Soarele din zare
Una e măicuţa bună
Una-i ţara noastră mare.

3
ŞTEFAN IANCU: Doi e lebădă frumoasă
Ce pluteşte graţioasă
Doi ochi sunt şi două mâini,
Două mâini, două picioare
Două feţe luna are.
Câte doi sunt buni amici,
Doi părinţi şi doi bunici.

TALIDA: Trei îmi pare o pisică


Ce se uită la bunică.
Trei sunt iezii mititei,
Purceluşii sunt tot trei.
Trei sunt date de-ncercat
Şi trei fete de-mpărat.

MARIUS: Patru roţi trăsura are


Patru labe-un căţel
Scaunul- patru picioare
Şi măsuţa mea la fel.
Anul cât este de mare
Patru anotimpuri are.
În caiet, un băieţel,
Patru când a desenat
Semăna c-un scăunel răsturnat.

ALEX. RAICU: Cinci e semnul de-ntrebare


Răsturnat de nu ştiu care;
E o seceră de mână
Pusă-n cui de o bătrână.
Cinci la mână-s degeţele
Hărnicele, frumuşele,
Şi unite împreună
Ca să facă treabă bună.

SOFIA S.: Priviţi, sunt o fetiţă mare


Isteaţă foc, frumoasă şi mare desenatoare.
Uneori sunt vorbăreaţă tare.
Am însã un motiv de-ngrijorare
De ce să fim ades certate

4
Dacă vorbim neîntrebate?
Doar şi mămicile, bunicile,
Uneori şi doamnele educatoare
Vorbesc, vorbesc, fără încetare!
Nu prea ştiu dacă e rău sau bine
Voi ce aveţi de zis, sunteţi de-acord cu mine?

STEFAN CIOBANU: De dimineaţă şi până la plecare


E lucru mare dacă deschid guriţa
Aşa, din întâmplare,
Sau când mă roagă doamna educatoare.
Dacă sunt lăsat, stau numai la măsuţe
Şi construiesc într-una roboţi şi maşinuţe.
Sunt un copil cuminte, harnic şi isteţ
Dar doamna educatoare
Mă vrea mai vorbăreţ!

ANTONIA: Of! Câte aş avea de spus


Cred că este de-ajuns.
Şi cred că înţelegeţi atunci destul de bine,
De ce cu toţii-n casă vorbesc numai de mine.
Că sunt fetiţa mamei frumuşică,
Că pentru tata sunt o bombonică,
Că şi bunica este încântată
Că are aşa minune de nepoată!
Şi-atunci vă-ntreb ceva:
Nu credeţi că-mi este prea greu
Cu-atâtea laude pe capul meu?

: S-a sfârşit serbarea noastră


Suntem foarte fericiţi
Că-n această zi frumoasă
Aţi venit să ne priviţi.
Lucruri mari şi prea-nsemnate
De la noi nu-s de-aşteptat.
După puterile noastre,

5
Ce-am ştiut, v-am prezentat.