Deși papaya este în mod evident un fruct și nu o legumă, este

pertinent să o menționăm, grație remarcabilelor sale proprietăți

terapeutice. Până de curând, acest fruct a fost practic
necunoscut în emisfera nordică, fiind unul eminamente tropical.
Având formă de pepene sau de bostan, la maturitate are
diverse dimensiuni, mergând de la jumătate de kilogram până
la zece kilograme și mai mult.
Proprietatea specială care ne atrage atenția la el este sucul.
Când este triturat (pulverizat) și stors (presat la rece), se
descoperă că acest fruct conține un factor nutritiv numit
papaină, care are aproape același efect ca pepsina secretată în
cadrul procesului digestiv la om. Mai conține și fibrină, un
factor nutritiv rar întâlnit în afara organismului omului și al
animalelor. Acest fruct se digeră foarte ușor sub acțiunea
sucului gastric și pancreatic și este valoros în special sub
aspectul coagulării sau formării cheagurilor de sânge, fie
superficial, fie în interiorul vaselor de sânge.
Papaya verde, necoaptă, conține un procent mult mai ridicat de
papaină decât fructul copt (această proprietate dispărând
oarecum în procesul de coacere a fructului). Sucul de papaya
verde a ajutat la corectarea tulburărilor intestinale, inclusiv
a afecțiunilor ulceroase și a altora, mai grave, într-un timp
incredibil de scurt.
De asemenea, pulpa zdrobită a acestui fruct, verde, cu tot cu
coajă, se poate utiliza ca o cataplasmă pe rănile deschise, având
efect cicatrizant.
Sub formă de suc, atât fructul verde, cât și copt, este neîntrecut
ca remediu în cazul majorității afecțiunilor organismului omului.
Pe bună dreptate, Dumnezeu ne-a lăsat în acest fruct cele mai
cuprinzătoare mijloace de prim-ajutor, atât intern, cât și extern.