Electroencefalografia Introducere

In ultimii ani aplicatia tehnicii de calcul a inceput sa se ramifice si sa prinda radacini in toate domeniile. In cadrul medicinii, aparitia unor calculatoare modificate a facut posibila salvarea a milioane de oameni, tratarea unor boli noi, diagnosticarea rapida si corecta. Cateva exemple de asemenea calculatoare sunt:
Fig.1-Ecograf Fig.2-RMN Fig.3-EEG

In continuare va fi prezentat EEG(Electroencefalografia).

EEG
Electroencefalografia (EEG) reprezinta inregistrarea activitatii electrice de pe suprafata scalpului, produsa de neuronii din interiorul creierului. In context medical, EEG se refera la inregistrarea activitatii electrice spontane a creierului pe o perioada scurta de timp, inregistrata de la mai multi electrozi plasati pe scalp. In neurologie, principala aplicatie de diagnosticare a EEG este in cazul epilepsiei, deoarece activitatea epileptica poate crea anormalitati in studiul standard EEG. O utilizare clinica secundara este pentru diagnosticarea comelor, encefalopatiilor, si moartea creierului. EEG-ul a fost primul mod de diagnosticare pentru tumori, spasme si alte anomalii ale creierului, dar acesta prioritate a scazut o data cu avansarea tehnologiilor de imagistica anatomica de gen RMN (Rezonanta magnetica nucleara) sau tomografie. EEG reflecta activitatile sinaptice corelate de catre potentialele post-sinaptice din neuronii coticali. Curentii ionici implicati in generarea de potentiale rapide pot sa nu contribuie prea mult la campul mediu de potentiale reprezentat de EEG. In special, potentialele electrice ale scalpului care produc EEG sunt in general cauzate de curentii ionici extracelulari, cauzati de activitatea electrica a dendritelor, unde semnale magenetoencefalografice producatoare de campuri sunt asociate cu curenti ionici intracelulari.

Fig 4. Sistemul international 10.20 de pozitionare a electrozilor pe suprafata scalpului.

Fig 5. Electrozi

Potentialele electrice generate de un singur neuron sunt mult prea mici ca sa fie preluate de catre EEG. Activitatea EEG reflecta mereu insumarea activitatii sincrone a mii sau milioane de neuroni, care au o orientare spatiala similara. Din cauza ca voltajele scad proportional cu patratul distantei, activitatea din sursele aflate mai profund este mai dificil de detectat decat curentii care sunt aproape de piele. Activitatea EEG a scalpului arata oscilatii ale unei varietati de frecvente. Unele din oscilatii au niste frecvente caracteristice, distributia spatiala avand asociata cu ea starile diferite ale functiilor creierului.

Utilizarea clinica
O rutina clinica EEG de inregistrare in general dureaza 20-30 minute (plus timpul de pregatire), si de obicei include inregistrarile de la electrozii aflati pe scalp. Rutina EEG este folosita in general in urmatoarele situatii: pentru a distinge crizele epileptice de diferite tipuri ; pentru a diferentia encelopatia organica sau delirul de sindroamele psihiatrice primare, cum ar fi catatonia ; sa ajute ca test adjunct la moartea cerebrala ; pentru a face pronosticuri, in situatii sigure, la pacienti in coma ; sa determine daca sunt necesare medicamente anti-epileptice. Uneori, o rutina EEG nu este suficienta, de exemplu cand este necesara inregistrarea in timp ce pacientul are un atac de apoplexie. In aceste cazuri, pacientul va trebui sa stea internat in spital zile sau chiar saptamani, timp in care pacientul este conectat la EEG si se efectueaza masuratori permanente. Monitorizarea epileptica este facuta de obicei : sa distinga crizele epileptice de alte diagnostice, cum ar fi crizele psihogenice nonepileptice, sincopa (lesinul) si diverse migrene; sa caracterizeze crizele cu scopul de a optimiza tratamentul ; Sa localizeze regiunile creierului unde criza isi are originea, pentru a selecta exercitile pt zona respectiva sau pentru posibile interventii chirurgicale. 2

In plus, Eeg poate fi folosit pentru monitorizarea urmatoarelor situatii: pentru monitorizarea crizelor nonconvulsive; pentru monitorizarea efectului sedativelor/anestezicelor la pacienti in comele induse prin tehnici medicale; sa monitorizeze zonele deterioarate ale creierului sau hemoragii interne.

Mod de utilizare
Electroencefalografia se realizeaza de regula la un pacient aflat cu ochii deschisi, fiind relaxat intrun fotoliu/ scaun comod sau culcat. Electrozii de argint, sub forma de discuri de 0,5 cm in diametru, sunt atasati de scalp cu ajutorul unei substante adezive - precum colodiu, si a unei paste conductive (sau doar pasta conductiva). Prin conventie, electrozii sunt plasati la intervale de 10% sau 20% din circumferinta capului. Aceasta metoda este cunoscuta ca sistemul international 10-20. La o electroencefalografie standard, sunt aplicati 21 sau mai multi electrozi de suprafata. Electrozii plasati pe partea stanga a scalpului sunt notati cu numere impare, iar cei plasati pe partea dreapta cu numere pare. Electrozii plasati pe linia medie sunt notati cu litera z de la "zero". Electrozii frontali sunt notati cu "F" ("Fp" reprezinta polii frontali), electrozii temporali cu "T", electrozii occipitali sunt notati cu litera "O", s.a.m.d. Semnalele preluate de electrozi sunt amplificate in masura in care sa fie suficient de puternice pentru a devia trasorul cu cerneala, determinand trasarea unei linii ondulante pe o hartie care se misca cu o viteza de 3 cm/s. Ca regula, se inregistreaza concomitent mai multe semnale din diferite regiuni ale boltii craniene. Traseele obtinute reprezinta electroencefalograma. In ultimul timp, tot mai mult se utilizeaza electroencefalografia digitala, in care traseele sunt vizualizate pe ecranul monitorului si stocate in forma electronica. Ritmuri normale: Ritmul . In stare de veghe la o persoana normala relaxata, se vor inregistra ritmuri EEG cu frecventa de 8-12 Hz (cicluri pe secunda), care sunt mai pronuntate in regiunea occipitala. Ritmul este atenuat (sau abolit) la deschiderea ochilor, in timpul activitatii mentale si toropelii. Ritmul . Activitatea electrica cu o frecventa mai mare de 12 Hz , in mod normal, este prezenta in regiunile frontale, si poate fi pronuntata la pacientii care primesc benzodiazepine. Ritmurile cu frecvente mai mici de 8 Hz se impart in ritmuri (1-3 Hz) si ritmuri (4-7 Hz). Adultii, in mod normal, pot prezenta un numar redus de ritmuri in regiunile temporale; procentajul de ritmuri intercalate va creste dupa varsta de 60 de ani. Ritmul nu este prezent in mod normal la adultii in stare de veghe, insa apare in timpul somnului. Cantitatea si amplitudinea de ritmuri lente ( si ) la electroencefalografie coreleaza strans cu profunzimea somnului. Ritmurile lente sunt abundente pe electroencefalografiile nou-nascutilor si a copiilor de varsta frageda, insa acestea dispar progresiv odata cu maturizarea copilului.

Concluzie
O importanta aplicatie a tehnicii de calcul in domeniul medical este electroencefalograma. EEG este una din cele mai folosite metode de studiere a impulsurilor nervoase.

Referinte
1. http://www.caam.rice.edu/~cox/wrap/eegwiki.pdf 2. http://neurologie.ucoz.com/index/electroencefalografia_eeg/0-64 3. http://en.wikipedia.org 3

4. http://www.google.ro/imgres