Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara

Departamentul III, Disciplina de Fiziologie

ELECTROMIOGRAFIA (EMG)
ELECTROENCEFALOGRAFIA (EEG)
 Obiectivele lucrarii practice

Studentul trebuie să:

1. Definească electromiografia,
2. Enumere indicaţiile şi contraindicaţiile EMG
3. Explice tehnica de inregistrare
4. Recunoască diferitele tipuri de trasee EMG normale
5. Explice traseele EMG din afecţiuni
6. Definească electroencefalografia
7. Explice tehnica de inregistrare şi indicaţiile EEG
8. Efectueze practic o înregistrare EEG şi EMG
Cuprins
1. Electromiografia (EMG)
1.1. Înregistrarea EMG
1.2. Caracteristicile biopotenţialelor electrice musculare
1.3. Traseul EMG normal
1.4. Traseul EMG în diferite afecţiuni

2. Electroencefalografia (EEG)
2.1. Indicaţiile EEG
2.2. Electroencefalograful
2.3. Ritmuri EEG normale
2.4. Ritmuri EEG din diferite afecţiuni
Exerciții
 1. Electromiografia (EMG)
Definiţie
Electromiografia (EMG) - metoda de înregistrare grafică a
biopotenţialelor musculare cu electrozi ac introduşi în masa
musculara (EMG elementară) sau cu electrozi cutanaţi (EMG
globală) şi studierea caracteristicilor acestora.
1.1. Înregistrarea EMG

Aparatură de înregistrare
Sistemul de culegere
1. Electrozi de suprafaţă = mici
plăcuţe metalice, de 1 cm2, din
argint, plasate pe tegumentele
care acoperă regiunea musculară
studiată
• Culeg activitatea electrică a
întregului muşchi  electromio-
grama globală
 1.1. Înregistrarea EMG

Aparatură de înregistrare

2. Electrozi ac (ac coaxial Adrian-

Bronck) se inseră în muşchi şi
permit culegerea activităţii
electrice a unei singure unităţi
motorii - electromiograma
elementară
1.1. Înregistrarea EMG

Componentele electromiografului
• Sistemul de amplificare
• Sistemul de afişare şi înscriere grafică:
monitor, hîrtie
• Difuzor: redă şi sub formă sonoră variaţiile
biocurenţilor musculari.
- potenţialele normale - sunete lungi şi
de joasă frecvenţă
- curenţii patologici - sunet scurt şi
ascuţit
• Sistemul de stimulare se face prin
impulsuri cu o anumită durată şi
intensitate în funcţie de particularităţile
somatice ale subiectului.
 Indicaţiile electromiografiei

• diagnosticul bolilor neuro-musculare -

neuropatii, miopatii
• medicina muncii şi studii de ergometrie -
pentru aprecierea forţei musculare
exercitate în timpul activităţilor fizice
• medicina sportivă - în scopul măsurării
forţei musculare, şi instalarea oboselii în
timpul efortului fizic
• recuperare şi fizioterapie - pentru
diagnosticul gradului de afectare neuro-
musculară şi pentru monitorizarea
progreselor în fazele de reabilitare
posttraumatică
Tipuri de EMG
• EMG pentru:
- muşchii membrelor
- feţei
- spatelui
- musculatura extrinsecă a globilor oculari
• Muşchi simetrici  în caz de atrofie musculară unilaterală
• Muşchi agonişti-antagonişti  în caz de leziune centrală
 1.1. Inregistrarea EMG

Activarea traseului EMG:

1. electric (neurostimulare) utilizând
stimuli de intensitate, durată şi
frecvenţă variabilă
2. modificarea temperaturii muşchiului
3. hiperpnee
4. ischemie locală
1.2. Caracteristicile biopotenţialelor electrice musculare

1. Amplitudinea: 500–700 V.

Depinde de:
- mărimea unităţii motorii
- distanţa între electrod şi unitatea motorie
- suprafaţa de înregistrare
1.2. Caracteristicile biopotenţialelor electrice musculare

2. Durata: 4–16 msec.

Depinde de:
- mărimea UM
- gradul de dispersie al fibrelor musculare în cadrul UM
(este mai mare pentru muşchii ai căror unităţi motorii
conţin mai multe fibre şi este mai scăzută la copii)
1.2. Caracteristicile biopotenţialelor electrice musculare

3. Morfologia:
Poate fi
- monofazică (trece prin două valori nule)
- bifazică (trei valori nule)
- trifazică (patru valori nule) şi polifazică
Pe un traseu normal cea mai frecventă mor-fologie
este bifazică, iar cea mai rară este polifazică.
4. Frecvenţa: 4–12 cicli/s.
Depinde de:
- periodicitatea cu care se repetă descărcarea la
nivelul motoneuronului
- creşte proporţional cu importanţa contracţiei
musculare
1.3. Traseul electromiografic normal

REPAUS TRASEU TRASEU TRASEU

SIMPLU INTERMEDIAR INTERFERENŢĂ
1.4. Traseul electromiografic din diferite afecţiuni
1.4. Traseul electromiografic din diferite afecţiuni
Traseul din tulburările endocrino-metabolice
Apare la pacienţii cu spasmofilie (hipocalcemie normo-
calcemica  hiperexcitabilitate neuromusculara).
Se caracterizează prin:
• potenţiale electrice în repaus cu aspect repetitiv de tip
dublete sau triplete
• potenţialele apar spontan sau:
- după activarea traseului prin compresia membrului timp de
10 min
- dupa 5 minute de hiperpnee (metoda ALAJOUANINE)
 1.4. Traseul electromiografic din diferite afecţiuni
Traseul de tip neurogen
Apare în boli ale motoneuronului spinal (traseu neurogen central)
sau ale nervului motor (traseu neurogen periferic) in radiculite,
nevrite, traumatisme.
Se caracterizează prin:
• apariţia în condiţii de repaus a unor potenţiale de acţiune
• potenţiale cu amplitudine şi durată mărite, în repaus şi în timpul
contracţiei
• Traseele neurogene sunt prezintă potenţiale gigante cu
frecvenţă redusă
1.4. Traseul electromiografic din diferite afecţiuni
Traseul de tip miogen
Apare în bolile primare ale fibrei musculare (miastenia,
miodistrofiile, etc)
Se caracterizează prin:
• absenţa activităţii electrice în repaus
• traseu de interferenţă cu potenţiale polifazice cu amplitudine
şi durată scăzute cu manifestări electrice specifice (salva
miotonica şi miastenia)
2. Electroencefalografia (EEG)
 EEG
• Definiție: metoda de înregistrare grafică a activităţii electrice
cerebrale cu ajutorul electrozilor plasaţi pe scalp sau cu microelectrozi
profunzi

• Istoric: 1929- psihiatrul german Hans Berger - este posibil să fie

înregistrate potențialele electrice emise de creier, neinvaziv, cu
înregistrarea acestora pe hârtie.

First EEG recorded by Hans Berger (1929)

2.1. Indicațiile EEG
• neurologice
– epilepsie
– meningo-encefalite
– procese degenerative

• neuro-chirurgicale
– traumatisme cranio-cerebrale
– procese expansive neoplazice,
– tumori benigne
– malformaţii vasculare

• terapie intensivă
– aprecierea profunzimii comelor
– diagnosticul de moarte clinică.
2.2. Electroencefalograful

• Sistem de culegere = electrozi

– confecţionaţi dintr-un material bun
conducător de electricitate
– aplicaţi pe scalp prin diverse
metode (curele de cauciuc
perforate, cască din cauciuc sau
nylon, lipire cu soluţie coloidală,
vacuumare)
– introduşi intraoperator =
microelectrozi

• Sistem de amplificare: poate mări de 1

milion de ori biocurenţii cerebrali
• Sistem de afişaj sau de înscriere
Montarea electrozilor
• Aplicarea şi fixarea electrozilor pe scalp se efectuează după
prealabila degresare a tegumentului cu alcool şi umezirea
electrozilor cu o soluţie salină saturată sau pastă electrolitică
• Electrozii trebuie plasaţi în mai multe planuri, simetric, la distanţe
egale de reperul central şi la o distanţă minimă între electrozi de 2-3
cm.
• După modul de amplasare al electrozilor pe scalp se descriu
montaje:
– longitudinale
– transversale
– circulare
– radiare
Etapele inregistrarii EEG
• Traseu de referinţă – in stare de veghe
− ochii închişi
− relaxare fizică şi psihică

• Activarea traseului:
– De rutină:
• Deschiderea ochilor (DO)
• Hiperpnee: 25-30 de respiraţii/min timp de 3 minute
• Stimulare luminoasă intermitentă (SLI) cu 6 Hz şi 12 Hz:
cu ajutorul stroboscopului plasat la 30 de cm de faţa
pacientului, 2-3 minute.
– Activări suplimentare:
• Stimulare auditivă
• Somn medicamentos
• Metode specifice de inducere a manifestarilor comitiale
– Jocuri video
– Patternuri vizuale
2.3. Ritmuri EEG normale

• Ritmul EEG = o succesiune de unde cu aceleaşi caracteristici:

frecvenţă, amplitudine, durată, morfologie, topografie regională şi
reactivitate la stimuli
• Individualizate de către Berger pe baza criteriului de frecvenţă
(cicli/sec. sau Hz), ritmurile sunt denumite:
–alfa(): 8-13 c/s;
–beta(): 13-30 c/s;
–teta(): 4-7 c/s;
–delta (): 0,5-3,5 c/s;

• Amplitudinea fiecărui ritm este invers proportională cu frecvența

Ritmul alfa ()
• ritmul dominant la adult în stare de veghe, cu ochii închişi, în condiţii de
relaxare fizică şi psihică.

• frecvenţa: 8-13 c/sec (valoare medie 10 c/sec)

• morfologie: caracter sinusoidal şi organizare în fusuri

• topografie regională: predomină în derivaţiile posterioare

• reactivitate la stimuli: ritmul  dispare -“reacţie de blocare” la

deschiderea ochilor
Ritmul beta ()
• ritmul dominant la adult în stare de veghe, cu ochii deschişi,
exprimând starea de excitaţie corticală.

• frecvenţă: 14-30 cicli/sec;

• morfologie: neregulată, discontinuă, fuziformă sau sinusoidală;
• topografie regională: predomină în derivaţiile anterioare;
• reactivitate la stimuli: ritmul  este “blocat” stimuli proprioceptivi
(strângerea pumnului) şi de excitaţia tactilă provenite din hemicorpul
opus
Ritmul teta ()
• ritmul dominant la adult în somnul superficial şi la copiii cu vârsta
între 2 şi 7 ani (are semnificaţia imaturităţii sistemului nervos
central); mai apar la adult in stressul emotional (dezamagire,
frustrare)

• frecvenţă: 4-7 cicli/sec;

• topografie regională: la adult este prezent numai în derivaţiile

temporale, cu extindere la vârstnici către regiunile anterioare
Ritmul delta ()
• ritmul dominant la adult în somnul profund şi la copilul cu vârsta
sub 2 ani.
• lipsesc la adult pe traseul în stare de veghe.
• frecvenţă: 0,5-3 c/sec;
• reactivitate la stimuli: areactiv.
Traseu EEG normal la adult

beta

alfa

beta

alfa
Traseu EEG normal la vârstnici

beta
beta

alfa
alfa

Traseu hipovoltat, slab reactiv la deschiderea ochilor

Ritm alfa tipic, blocat la deschiderea ochilor (DO)
- a doua jumatate a inregistrarii -
D
O
Artefact EMG în regiunea temporală stângă (T3, T5)
Artefact ECG în regiunile posterioare (O1, O2)
Artefact: mișcări de globi oculari.
Apar uzual în frontale.
F7 si F8 sunt în opoziție de fază ceea ce sugerează mișcări laterale ale
globilor oculari.
2.4. EEG patologic – traseu de tip iritativ

• Manifestările EEG de tip iritativ sunt:

– vârfurile,
– undele ascuţite lente (sharp waves),
– complexele vârf/undă,
– descărcările periodice tipice.

• Manifestarea clinica majoră a iritabilităţii corticale este epilepsia sau

comiţialitatea
– Traseul iritativ la copil poate semnifica si:
• imaturitate corticală
– Traseu iritativ la adult poate semnifica si:
• tulburările afectiv - emoţionale
• dezechilibre endocrino - metabolice
Polivarfuri
Complexe varf-unda de 3 Hz
2.4. EEG patologic – traseu de tip lezional

− Manifestările EEG de tip lezional sunt:

• silenţium electric,
• aplatizarea traseului (traseu hipovoltat)
• activitate  sau  patologică,

− Un traseu de tip lezional aduce informaţii importante referitor la

modificările activităţii electrice cerebrale în:
• traumatismele cranio-cerebrale,
• tumori cerebrale,
• malformaţii vasculare,
• meningo-encefalite,
• procese degenerative
Pacient în comă

Unde lente de tip teta și delta pe fondul unui traseu hipovoltat

Pacient în comă

- Ziua 1- episoade de supresie temporara a ritmurilor EEG

- Ziua 2 – coma alfa
- Ziua 4 – traseu izoelectric
 Take home message
• EMG investighează activitatea
electrică musculară in timpul
contracţiei
• Se utilizează în aprecierea
disfuncţiilor:
- musculare
- neuronale
- endocrino-metabolice
• EEG investighează activitatea
electrică a encefalului
• Se utilizează în neurologie,
neurochirurgie şi terapie
intensivă