Antiepileptice 2020

MEDICAȚIA
ANTIEPILEPTICĂ
DEFINIȚIE
Epilepsia
• una dintre cele mai
frecvente boli neurologice

• se caracterizează prin crize convulsive recurente, datorate
unor descărcări neuronale repetitive, paroxistice ale unor

neuroni corticali sau subcorticali.
Tipuri de crize
Crizele epileptice – cauze
 AMPA = acid alfa amino-3 hidroxi – 5 metil - 4 isoxazolpropionic
=> Criza epileptică
FACTORI PRECIPITANȚI
o Tulburări metabolice
o Tulurări electrolitice
o Supradozare/intoxicație cu substanțe care stimulează SNC
o Întreruperea bruscă a tratamentului cu sedative
o Privarea de somn
o Subdozarea medicației antiepileptice
o Infecții sistemice, febra
o Traumatisme craniocerebrale
Bazele neurochimice ale descărcărilor
creșterea cantitativă a
neurotransmiţătorilor
excitatori (acidul glutamic)
anormale
diminuarea inhibiţiei corticale
alterarea proprietăţilor
electrice ale celulelor
neuronale afectate
Descărcările epileptice repetate pot produce

degenerescenţa şi moartea neuronilor.
1. BLOCANTE ALE CANALELOR DE SODIU
Reprezentanți:
• fenitoina
• carbamazepina
• oxcarbazepina
• eslicarbazepina
• zonisamida
• lamotrigina
• lacosamida
• primidona
• rufinamida
Mecanism de acțiune:
- blochează canalele de
sodiu voltaj-dependente
la nivel cortical,
prelungind starea inactivă
a acestor canale și
împiedicând trecerea lor
în stare de repaus
FENITOINA
proprietăți antiepileptice și antiaritmice
alte mecanisme de acțiune:
 scade permeabilitatea membranei pentru ionii de

calciu
 inhibă eliberarea de serotonină și norepinefrină
(la concentrații mari)
 favorizează recaptarea dopaminei și inhibă
monoaminoxidaza (la concentrații mari)
FENITOINA
Farmacocinetica
• se absoarbe bine, dar lent din tubul digestiv
• se leagă în procent de 80-90% de proteinele

plasmatice
• se metabolizează hepatic
• prezintă proprietăți inductoare enzimatice

FENITOINA - Farmacocinetica
• la doze mici - metabolizarea se face după o cinetică de
ordinul I
• la concentraţii mari, care depăşesc capacitatea de
metabolizare, cinetica procesului trece de la ordinul I la
ordinul 0
Este importantă monitorizarea concentraţiei serice
FENITOINA
Indicații
• crize epileptice majore – crize tonico-clonice generalizate
• crize parțiale
• profilaxia și tratamentul crizelor epileptice secundare

(traumatisme craniene sau intervenții neurochirurgicale)
• nevralgia de trigemen
FENITOINA
Reacții adverse:
 de tip toxic, dependente de doză: ataxie,
diplopie, vertij, tulburări vizuale, anorexie,
greţuri, vărsături
 nistagmus
 gingivită hipertrofică la doze terapeutice, mai
frecventă la copii şi adolescenţi (este necesară
o bună igienă locală)
 hiperplazia oaselor late ale feţei
 acnee, hirsutism, erupţii cutanate
FENITOINA - Reacții adverse:

 hipovitaminoză (creşte metabolizarea unor vitamine prin inducţie
enzimatică)
 anemie megaloblastică (prin deficit de folaţi)
 malformaţii congenitale (keilopalatoskizis),
 hemoragii prin hipoprotrombinemie la nou-născuţii din mame
epileptice tratate cu fenitoină (se administrează vitamina K i.m.)

FENITOINA
Mod de administrare
• uzual oral 100 mg de 2 ori/zi, crescând progresiv până la
maxim 500 mg/ zi în 2 – 3 prize
Forme farmaceutice cu fenitoină

• Compr/caps.100 mg
• sol. inj. 50 mg/ml

FENITOINA
CARBAMAZEPINA - compus înrudit chimic cu antidepresivele
triciclice, prezintă:
• efect anticonvulsivant
• toxicitate mică şi este lipsită de modificările cosmetice produse de
fenitoină
• proprietăţi de scădere a agresivităţii, utile în tratamentul
tulburărilor de comportament ale copilului şi adolescentului
• efect M-colinolitic
CARBAMAZEPINA
Farmacocinetică
• absorbție bună după administrare orală
• se metabolizează hepatic → 10, 11-epoxid – carbamazepină
(compus activ)
• T1/2 – lung, dar scade în tratamentul cronic datorită
autoinducției enzimatice
CARBAMAZEPINA
Indicaţii
• convulsii generalizate tonico- clonice (crize de tip grand mal)
• crize parţiale simple și complexe
• dureri neuropatice (nevralgie de trigemen, nevralgie de
glosofaringian)
• adjuvant în durerea din cancer
• prevenirea convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic.
Agravează formele petit mal şi crizele mioclonice.
CARBAMAZEPINA
Reacţii adverse
• ameţeli, diplopie, ataxie la doze mari
• cefalee
• reacții alergice cutanate, urticarie care

poate fi severă
• uscăciunea gurii, tulburări de vedere (are

acţiune M-colinolitică)
CARBAMAZEPINA
• osteoporoză, osteomalacie
• hemoragii prin accelerarea metabolizării unor
factori vitaminici
 are efect sedativ minim (avantajos în tratamentul
cronic).
CARBAMAZEPINA
Forme farmaceutice
• compr. 200 și 400 mg
• compr. elib. prel. 300, 400 și 600 mg
Administrare
• oral 100 mg de 2 ori/zi, crescând apoi doza în funcţie de
răspunsul terapeutic până la maxim 2000 mg/zi. Creşterea dozei

se face treptat în 2-3 săptămâni.
CARBAMAZEPINA
OXCARBAZEPINA
• analog al carbamazepinei
• acțiunea antiepileptică, spectrul de activitate și

eficacitatea sunt comparabile cu ale acesteia
• 10,11-dihidro-10-hidroxi-carbazepina (DHC) =
metabolitul activ al oxcarbazepinei
OXCARBAZEPINA
Mecanism de acțiune
stabilizarea
membranelor
neuronale
hiperexcitate
blocarea
canalelor de
sodiu voltaj
– sensibile
diminuarea inhibarea
propagării descărcărilor
impulsurilor neuronale
sinaptice repetitive
• creşterea conductanţei potasiului

• modularea activităţii canalelor de calciu activate la voltaj înalt, pot contribui și
ele la obținerea efectului anticonvulsivant.
OXCARBAZEPINA
Farmacocinetica
• absorbție bună după administrare orală
• metabolizare diferită față de cea a CMZ
• metabolizată la DHC
• T1/2 al oxcarbazepinei este de 2 ore, iar al DHC este
de 9 ore
OXCARBAZEPINA
Indicații
- monoterapie/terapie adjuvantă în crizele epileptice
parţiale însoţite sau nu de convulsii tonico-clonice
generalizate, la adulți și la copii peste 6 ani.
OXCARBAZEPINA
Reacții adverse
 reacții adverse mai reduse decât CMZ
 cefalee, somnolență, amețeli, tulburări de

concentrare, tulburări de vorbire.
 rash, reacții alergice. Există reactivitate
încrucișată între oxcarbazepină și
carbamazepină.
OXCARBAZEPINA
Reacții adverse
 hiponatremie și retenție de lichide – mai
frecvent decât la carbamazepină, dar apar

prin mecanisme diferite: carbamazepina
crește secreția de hormon antidiuretic, în
timp ce oxcarbazepina acționează direct
asupra tubilor renali colectori.
OXCARBAZEPINA
Administrare
• doza inițială - 600 mg/zi, fracționată în două prize
• se poate crește cu 600 mg la interval de o
săptămână, până la 2400 mg
• doza uzuală de întreținere este de 1200 mg
Forme farmaceutice
• compr.film. 300 și 600 mg
• suspensie 6%
OXCARBAZEPINA
ESLICARBAZEPINA ACETAT
- este un antiepileptic de generația a III-a
• transformată la nivel hepatic și intestinal, prin
hidroliză, în eslicarbazepină, cunoscută și sub
denumirea de (S) – licarbazepină
• un procent scăzut, prin oxidare se transformă în
oxcarbazepină
Indicații
• terapie adjuvantă în crizele parțiale, cu sau fără generalizare
secundară, la debut.
Reacții adverse
• hiponatremie, deshidratare
• agitație, iritabilitate, amețeli, cefalee, deficit de atenție
• tulburări de vedere
• tulburări gastro-intestinale
Administrare
• doza inițială este de 400 mg/zi
• se poate crește cu câte 400 mg la 1-2 săptămâni,
până la 1200 mg/zi

• administrarea se face în priză unică zilnică
Forme farmaceutice
• compr 400, 600 și 800 mg
ZONISAMIDA - structură diferită de a altor

medicamente antiepileptice
ZONISAMIDA
Farmacocinetica
• biodisponibilitatea după administrare orală 100%
• T1/2 – aprox 60 ore (permite administrarea în priză unică
zilnică)
• 50% se metabolizează hepatic prin intermediul CYP3A4
• carbamazepina, fenitoina, fenobarbitalul (inductoare

enzimatice) creasc eliminarea zonisamidei
ZONISAMIDA
Indicații
• în monoterapie - tratamentul crizelor epileptice parțiale, cu sau
fără generalizare secundară, la adulți cu epilepsie nou

diagnosticată
• medicație adjuvantă în tratamentul crizelor epileptice parțiale, cu
sau fără generalizare secundară, la adulți, adolescenți și copii cu

vârsta peste 6 ani
ZONISAMIDA
Reacții adverse
• tulburări nervos centrale: somnolență, amețeli, agitație,
tulburări de memorie, iritabilitate, anorexie, tulburări

psihice
• afectare cutanată: erupții cutanate, prurit, alopecie
• tulburări gastro-intestinale: dureri abdominale, tulburări
de tranzit intestinal, dispepsie.

ZONISAMIDA
Administrare
 În monoterapie, inițierea tratamentului cu zonisamidă se face cu
100 mg/zi, cu creșterea la 2 săptămâni cu 100 mg, până la
maxim 300 mg.
 În cazul asocierii cu alte medicamente antiepileptice, doza de
întreținere este de 300-500 mg/zi, în una sau două prize zilnice.
Forme farmaceutice
• cps. 25, 50, 100 mg
LAMOTRIGINA- structură chimică diferită de cea a

antiepilepticelor clasice
LAMOTRIGINA
• absorbția – bună (după administrare orală)
• T1/2 după doză unică este de 30 ore
• T1/2 după doze multiple (în tratament cronic) scade la 24 ore
• metabolizarea - se face în principal la nivel hepatic, sub
acțiunea UDP-glucuronil transferazelor (UGT1A4)

• carbamazepina, fenitoina sau alți inductori puternici

pentru UGT1A4, pot reduce concentrația plasmatică a LTG
și pot determina scăderea T1/2 de la 24 la 13 ore
• acidul valproic, un inhibitor al glucuronidării reduce
eliminarea lamotriginei și îi crește T1/2 la 37-48 ore

LAMOTRIGINA
Indicații
• tratament adjuvant / monoterapie în crizele parțiale sau generalizate și în crizele
convulsive din sindromul Lennox- Gastaut (la adulți și copii peste 2 ani)
• monoterapie în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice (copii între 2 – 12 ani).
Reacții adverse
• tulburări nervos centrale: agresivitate, iritabilitate, cefalee, amețeli, tremor, agitație
• tulburări gastro-intestinale: grețuri, vărsături, diaree, xerostomie
• afectare cutanată: erupții cutanate (frecvent)
• tulburări musculo-scheletale: artralgii.
LAMOTRIGINA
Administrare
 În monoterapie doza de inițiere - 50 mg/zi, cu creștere treptată
până la doza de întreținere uzuală de 100-200 mg/zi.
 Ca terapie adjuvantă, doza inițială - 25 mg/zi, cu creștere treptată

până la 100-200 mg/zi.
 În cazul asocierii cu medicamente inductoare enzimatice, doza

poate să ajungă la 500 mg/zi.
 La copii doza uzuală de întreținere este de 1-5 mg/kg/zi, în una
sau două prize zilnice
RUFINAMIDA
• derivat cu structură triazolică, fără
legătură structurală cu alte antiepileptice
existente pe piață
• se absoarbe bine după administrare orală
• alimentele îi cresc absorbția
• metabolizare - la nivel hepatic, prin hidroliză, sub acțiunea unor
carboxilesteraze
• slab inductor enzimatic pentru CYP3A4
RUFINAMIDA
Indicații
Terapie adjuvantă:
• în crizele parțiale cu sau fără generalizare secundară, la
debut, la adult
• în tratamentul convulsiilor asociate cu sindromul Lennox-
Gastaut, la pacienţii cu vârsta peste 4 ani.

RUFINAMIDA
Reacții adverse
• somnolență, cefalee, amețeli
• anorexie, tulburări de alimentație
• diplopie
• vedere încețoșată
• grețuri, vărsături, dureri abdominale
• fatigabilitate
CAZ CLINIC
Pacientă în vârstă de 14 ani este diagnosticată cu crize parțiale
complexe cu generalizare secundară. Se decide inițierea terapiei

cu CMZ.
• Doza inițială – 2 x 100 mg/zi
• Doza se crește cu 100 mg la 7 zile.
• După 6 săptămâni se ajunge la 400mg. La 300 mg/zi pacienta mai
prezenta 1-2 crize/săpt.
• După creșterea la 400 mg/zi timp de 4 săptămâni – fără crize.
După cele 4 săptămâni de control al bolii crizele reapar în ciuda
dozei menținute la 400mg/zi.
Ce credeți că s-a întâmplat?
CAZ CLINIC - REZOLVARE
Cauze posibile:
• complianța redusă la tratament
• farmacocinetica CMZ
o CMZ
• inductor enzimatic CYP3A4
• substrat pentru CYP3A4
• crește metabolizarea altor medicamente administrate

concomitent și metabolizate prin CYP3A4
• crește propria metabolizare (autoinducție enzimatică)
CAZ CLINIC
T1/2
• 35 h după administrarea unei doze unice
• 15-25 h după administrări repetate
• 6-10 h la asocierea cu alte inductoare sau la doze
crescute de CMZ
autoinducția enzimatică este maximă la aproximativ 1
lună de la ultima creștere a dozei

2. BLOCANTE ALE CANALELOR DE CALCIU DE TIP T
GABAPENTINA și PREGABALINA
Farmacocinetica
• Biodisponibilitatea gabapentinei variază și nu este direct
proporțională cu doza, în timp ce a pregabalinei depășește
90%.
• T1/2 este de 5-7 ore pentru gabapentină și de 63 ore pentru
pregabalină.
• Ambele substanțe se metabolizează foarte puțin la nivel
hepatic - ↓ semnificativ riscul interacțiunilor
medicamentoase de ordin farmacocinetic în etapa
metabolizării
• se elimină pe cale renală sub formă neschimbată
Indicații
• ca terapie adjuvantă sau ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale,
cu sau fără generalizare secundară
• în tratamentul durerii din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerea din
neuropatia diabetică şi nevralgia post-herpetică.
Reacții adverse
• infecții virale (rinofaringite, pneumonii, otite)
• leucopenie
• confuzie, anxietate, somnolență, amețeli
• tulburări de vedere
• artralgii, mialgii
• fatigabilitate
3. MEDICAMENTE CARE INFLUENŢEAZĂ ACTIVITATEA SISTEMULUI GABA-ERGIC
 benzodiazepine
 barbiturice
 tiagabina
 vigabatrina
 acidul valproic
 felbamat
 topiramat
BENZODIAZEPINELE
proprietăţi antiepileptice, anticonvulsivante şi
miorelaxante
Benzodiazepine utilizate în epilepsie:
• CLONAZEPAMUL
• CLOBAZAMUL
• CLORAZEPATUL DIPOTASIC
• MIDAZOLAMUL
• DIAZEPAMUL
• LORAZEPAMUL
• NITRAZEPAMUL
BENZODIAZEPINELE
Indicaţii
• se indică în formele rezistente la alte tratamente
(clobazam, nitrazepam, clonazepam, clorazepat) sau ca
tratament de început în status epilepticus (diazepam,
lorazepam).
• în mod particular sunt utile în formele mioclonice şi în
cele însoţite de anxietate.
3. MEDICAMENTE CARE INFLUENŢEAZĂ ACTIVITATEA SISTEMULUI GABA-
ERGIC
BARBITURICELE
FENOBARBITALUL
• are proprietăţi anticonvulsivante la doze mici
• spectrul antiepileptic este larg
Indicații
În crizele de tip grand mal
în epilepsii focale şi alte forme de epilepsie
poate fi util şi în crizele minore care sunt agravate de fenitoină.
este medicamentul de elecţie la copiii mici cu crize majore, precum şi în

convulsii neepileptice (intoxicaţii acute, convulsii febrile etc.).
Se poate asocia cu fenitoina.
TIAGABINA
 inhibă recaptarea neuronală a GABA, crescând concentraţia
acestuia în sinapsă
TIAGABINA
Farmacocinetică
• se absoarbe bine după administrare orală
• se leagă în procent de 96% de proteinele plasmatice
• are un T1/2 de 2-5 ore
• se metabolizează pe două căi, prin oxidare, respectiv prin

glucuronoconjugare.
Indicații
 Se indică în tratament asociat al crizelor parţiale cu sau
fără generalizare secundară, rezistente la alte
antiepileptice.
Reacţiile adverse sunt relativ uşoare:
• slăbiciune
• astenie
• nervozitate
• tremor
VIGABATRINA
• inhibă GABA transaminaza, enzima responsabilă de
metabolizarea GABA, crescând concentraţia acestui
neurotransmițător în creier
VIGABATRINA
Indicaţii
• epilepsiea refractară la tratamentele obişnuite
• spasme infantile (tratament de elecţie)
• adjuvant în crizele parţiale.
Reacţii adverse
 Una dintre cele mai frecvente reacții adverse- reducerea
progresivă și permanentă, bilateral, a vederii.
 Alte reacții adverse: depresie, tulburări psihotice, oboseală,
somnolenţă, creştere în greutate, mioclonii şi tulburări psihotice
ACIDUL VALPROIC
creșterea
sintezei de
GABA
scăderea Creșterea ininhibarea

recaptării disponibilului degradării
GABA de GABA GABA
reducerea
turnover-ului
GABA
acționează și asupra canalelor de sodiu voltaj-dependente și asupra celor

de calciu de tip T
ACIDUL VALPROIC - Farmacocinetica
• se absoarbe foarte bine după administrare orală
• se leagă în proporţie mare de albumine
• T ½ este de 15-17 ore
• se elimină pe cale renală după metabolizare prin glucuronoconjugare și
beta-oxidare
Indicații
în toate tipurile de epilepsie fiind de ales la bolnavii care asociază crize
minore şi majore
este considerat medicament de elecţie în absenţele tipice
adjuvant în epilepsia grand mal şi crizele mioclonice

ACIDUL VALPROIC
Reacții adverse
Acidul valproic este bine suportat, reacțiile adverse fiind relativ
ușoare.
• anemie, trombocitopenie
• tremor, tulburări extrapiramidale, somnolență
• surditate
• grețuri, vărsături, tulburări digestive
• hiponatremie
• hemoragii
• dismenoree, ovar polichistic.
TOPIRAMATUL
Crește disponibilul
de GABA
Topiramat –
mecanism de
acțiune
Blochează
Inhibă anhidraza
canalele de calciu
carbonică
voltaj-dependente
TOPIRAMATUL
Farmacocinetica
• este un inhibitor moderat pentru CYP2C19
• inductor moderat al CYP3A4
• nu pare să afecteze farmacocinetica antiepilepticelor administrate
concomitent
• farmacocinetica lui este influențată dacă se administrează
concomitent cu inductori enzimatici puternici
TOPIRAMATUL
Indicații
- tratament adjuvant sau monoterapie în:
• convulsiile parțiale cu sau fără generalizare secundară
• convulsiile tonico-clinice primar generalizate
• tratamentul convulsiilor asociate cu sindromul Lenox-Gastaut.
Reacții adverse: anorexie, reducerea apetitului, depresie, tulburări
de vorbire, tulburări de atenție, amețeli, somnolență.
FELBAMAT
blochează
canalele de
sodiu voltaj-
dependente
modulează Felbamat – blochează

receptorii mecanism de receptorii
GABA acțiune NMDA
inhibă canalele de
calciu de tip T
FELBAMAT
Farmacocinetică
• inhibitor enzimatic pentru CYP2C19
Indicații
• monoterapie / adjuvant în crizele parțiale cu sau fără generalizare
secundară
• adjuvant în crizele parțiale sau generalizate asociate sindromului
Lenox-Gastaut
Reacții adverse: insomnie, anorexie, grețuri, amețeli, cefalee.
Anemia aplastică și insuficiența hepatică sunt două dintre reacțiile
adverse foare rare dar și foarte severe.
4. BLOCANTE ALE CANALELOR DE POTASIU
RETIGABINA/EZOGABINA
Studii in vitro au arătat că retigabina acționează prin

deschiderea canalelor neuronale de potasiu (KCNQ2-5).
Aceste canale de potasiu sunt canale ionice voltaj-

dependente existente în celulele neuronale, cu rol
determinant în activitatea neuronală.
4. BLOCANTE ALE CANALELOR DE POTASIU
RETIGABINA/EZOGABINA
Indicații
Retigabina se recomandă ca terapie asociată în tratamentul crizelor

convulsive cu debut parțial, cu sau fără generalizare secundară,
rezistente la alt tratament.
Reacții adverse: somnolență, amețeli, tulburări de vedere, decolorarea

gri-albastră a unghiilor, buzelor, pielii (în special la doze mari și după
ani de tratament), fatigabilitate.
5.INHIBITORI AI ANHIDRAZEI CARBONICE
ACETAZOLAMIDA
Este un inhibitor enzimatic cu acțiune specifică asupra
anhidrazei carbonice.
Indicații
• recomandată în special în crizele minore și pe perioade
scurte de timp
Reacții adverse: la utilizarea pe termen scurt pot să apară
- parestezii, scăderea apetitului, poliurie, cefalee, amețeli.
La utilizarea timp îndelungat – poate determina acidoză
metabolică și tulburări electrolitice. Acestea pot fi corectate
prin administrare de bicarbonat.
6. ALTE ANTIEPILEPTICE
BRIVARACETAM
acțiune asupra proteinei veziculare 2A(SV2A)
 SV2 este o glicoproteina transmembranara
prezenta in veziculele sinaptice, implicata in
exocitoza neurotransmitatorilor
Nu actioneaza pe receptorii AMPA sau canalele
de Ca
Forme farmaceutice :
- cpr orale(10,25,50, 75 si 100 mg)
- solutie orala(10 mg/ml)
- solutie inj/ perfuzabila(10 mg/ml)
BRIVARACETAM
Farmacocinetica:
• absorbția–rapidă, completă
• se leagă de proteinele plasmatice ≤ 20%
• T1/2 ~ 9 ore
• Inhibitie redusă a CYP2C19
• nu influențează farmacocinetica altor medicamente
antiepileptice
• eliminare renala- metaboliti inactivi
 Reactii adverse :somnolență, oboseală, amețeală

LEVETIRACETAM
• influențează concentrația
intraneuronală de calciu
• Interacțiunea cu proteina 2A de la
nivelul veziculelor sinaptice
• proteinele 2A -transportor pentru
constituenții veziculari, cum ar fi
Ca2+ sau ATP.
LEVETIRACETAM
Indicații
• monoterapie - în crize parțiale la pacienți cu epilepsie nou
diagnosticată.
• terapie adjuvantă – în crize convulsive parțiale, în crize mioclonice
la pacienți cu epilepsie mioclonică juvenilă și în tratamentul crizelor
tonico-clonice primare generalizate, la pacienți cu epilepsie
generalizată idiopatică.
Reacții adverse: somnolență, cefalee, anorexie, anxietate,
nervozitate, tulburări de echilibru, vertij, fatigabilitate.
PERAMPANEL
2012 – EMEA
acțiune asupra receptorilor AMPA
receptorii AMPA
• situați postsinaptic
• conțin locusuri de legare pentru glutamat și mediază

transmiterea postsinaptică glutamatergică
PERAMPANEL
nu acționează asupra receptorilor NMDA
Farmacocinetica:
• absorbția – rapidă, completă
• alimentele reduc absorbția cu aproximativ 40%
• se leagă de proteinele plasmatice în proporție de 95%
• T1/2 = 105 ore
• Css – 14 zile
• metabolizare – CYP 3A4/5
• CMZ – îi crește eliminarea de 3 ori
• fenitoina și oxcarbazepina – îi cresc eliminarea de 2 ori
RECOMANDĂRI
Linia I Linia a II-a

Carbamazepină Crize Clobazam
Lamotrigină generalizate Lamotrigină
Oxcarbazepină tonico-clonice Levetiracetam
Acid valproic Acid valproic
Topiramat
Linia I Linia a III-a

Absențe Clobazam
Etosuximidă
Lamotrigină Clonazepam
Acid valproic Levetiracetam
Topiramat
Linia a II-a
Zonisamidă
Etosuximidă
Lamotrigină
Acid valproic
RECOMANDĂRI Linia a II-a
Carbamazepină
Linia I Clobazam
Carbamazepină Gabapentină
Lamotrigină Crize focale Lamotrigină
Levetiracetam Levetiracetam
Oxcarbazepină Oxcarbazepină
Acid valproic Acid valproic
Topiramat
Linia I Linia a II-a

Diazepam Fenitoină
(i.rectal/i.v) Status
Acid valproic i.v
Lorazepam (i.v) epilepticus
Levetiracetam i.v
Midazolam Fenobarbital i.v
(i.m/intranazal/ Refractar
bucal) Midazolam i.v
Propofol
Tiopental
American Epilepsy Society Guideline

MEDICAMENTELE
ANTIPARKINSONIENE
BOALA PARKINSON
 afecțiune
neurodegenerativă
progresivă și ireversibilă,
care se caracterizează
prin pierderea de neuroni
dopaminergici în anumite regiuni ale creierului.
 simptomatologie caracteristică: rigiditate, tremor, bradikinezie,
tulburări de echilibru, asociate uneori cu demenţă
MEDICAȚIA ANTIPARKINSONIANĂ
urmărește restabilirea echilibrului dopaminergic/colinergic în
sistemul nigrostriat
MEDICAȚIA DOPAMINERGICĂ
favorizează sinteza de stimularea receptorilor

dopamină – precursori dopaminergici
de dopamină – bromocriptina, pergolida
Levodopa pramipexol, ropinirol
Medicația
dopaminergică
inhibarea metabolizării
dopaminei stimularea eliberării de
dopamină din terminațiile
selegilina, rasagilina
nervoase – amantadina
tolcapona, entacapona
LEVODOPA
• precursorul metabolic imediat al dopaminei
• considerat tratamentul cel mai eficient în boala Parkinson
• influenţează mai ales rigiditatea şi bradikinezia
• promedicament - efectele sale terapeutice apar după decarboxilare şi
transformarea în dopamină
• se utilizează cu inhibitori ai dopadecarboxilazei – carbidopa,
benserazid
• Inhibitorii de dopa-decarboxilază - previn efectele periferice ale
dopaminei şi permit scăderea dozei de levodopa

LEVODOPA
LEVODOPA
Farmacocinetică
 se absoarbe rapid după administrarea orală - mecanism de transport
activ pt aa aromatici
 T1/2 scurt - 1-3 h
 biodisponibilitatea - variază în funcţie de conţinutul gastric şi intestinal
 alimentele - reduc şi întârzie absorbţia

LEVODOPA
LEVODOPA
Reacții adverse
• mișcări involuntare – diskinezii. Apar mai frecvent la nivelul feței și
membrelor. Apariția diskineziilor se corelează cu concentrațiile
plasmatice de vârf ale levodopa.
• fluctuații ale efectului terapeutic
• grețuri, vărsături și dureri epigastrice (dacă se administrează pe
stomacul gol)
• hipotensiune ortostatică
• efecte psihice – deziluzii, halucinații, sindrom schizofrenic-like.
LEVODOPA
Contraindicații
• boli cardiovasculare grave
• psihoze severe
• melanom malign – levodopa favorizează formarea melaninei
• evitarea dietelor bogate în proteine pentru a reduce

competiția între aminoacizii din dietă și levodopa pentru
mecanismele de absorbție și penetrare a BHE
LEVODOPA
RYTARY carbidopa-levodopa extended-release capsules contain both

immediate- and extended-release beads that provide reduced off time in
patients with motor fluctuations (Hauser et al., 2013).
DUOPA carbidopa-levodopa intestinal gel is administered through a

gastrostomy tube into the jejunum using a pump and can have a dramatic
effect on reducing “off” time (Olanow et al., 2014).
MEDICAȚIA DOPAMINERGICĂ - AGONIȘTII RECEPTORILOR DOPAMINERGICI
• acționează direct asupra
receptorilor dopaminergici
• nu este necesară conversia
enzimatică în neuronii din striat
efectul lor nu depinde de capacitatea funcțională a neuronilor

de la acest nivel (avantaj în stadiile avansate ale bolii, când
capacitatea de conversie a levodopa în dopamină este mult redusă).
• au o durată mai lungă de acțiune decât levodopa
• pot să acționeze selectiv la nivelul receptorilor dopaminergici
• nu produc fluctuații ale stării pacientului

 Derivații de ergot – bromocriptina și pergolida
 Derivații de non-ergot
 pramipexol
 ropinirol
 rotigotină
 apomorfină.
BROMOCRIPTINA
• agonist puternic al receptorilor D2 şi agonist parţial
al receptorilor D1
• inhibă secreţia de prolactină
• inhibă secreţia STH crescută în acromegalie
• reacții adverse grețuri, vărsături și somnolență

PERGOLIDA
• agonist parțial al receptorilor D1 și un agonist foarte puternic al
receptorilor familiei D2
• reacții cardiovasculare frecvente și severe, determină
afectarea valvelor cardiace, motiv pentru care a fost retras de
pe piață în unele țări
ROPINIROL și PRAMIPEXOL
• se absorb bine după administrare orală și au o durată mai lungă de
acțiune decât levodopa (8-24 de ore)
• eficienți în controlul simptomelor din boala Parkinson, în special la
pacienții care prezintă fenomenul on/off indus de levodopa
• ropinirol în doză mică este recomandat și în tratamentul sindromului
picioarelor neliniștite
• pramipexol are și efect neuroprotector
• reacții adverse - halucinații, confuzie, grețuri, hipotensiune
ortostatică, somnolență și oboseală
ROTIGOTINA
• agonist dopaminergic (non-ergot)
• acțiune asupra receptorilor D1, D2, D3
• forma farmaceutică – patch
• reacții adverse – somnolență, greață, amețeală

APOMORFINA
• Aprobata de FDA ca “rescue therapy”
• Se recomandă ca tratament pentru episoadele intermitente de ”off”,
la pacienții cu răspuns variabil la agoniștii dopaminergici

APOMORFINA
• Principalul dezavantaj – efectul emetogen (pre si post tratament cu
antivomitive)
• Se recomandă asocierea de trimethobenzamidă (antagonist al receptorilor D2)
• Este contraindicată admninistrarea de antagoniști ai receptorilor 5HT3 (hTA,
pierderea cunoștinței)
MEDICAȚIA DOPAMINERGICĂ – INHIBITORII COMT
inhibitorii COMT
• se asociază combinației levodopa-inhibitori de dopa-

decarboxilază
• reduc semnificativ manifestările de ”wearing off”
• reduc metabolizarea levodopei în periferie
• cresc astfel T1/2 plasmatic al acesteia și disponibilul pentru
conversie în SNC
MEDICAȚIA DOPAMINERGICĂ – INHIBITORII COMT
tolcapona inhibă COMT atât în creier cât și în periferie
entacapona acționează doar asupra COMT periferice
efectele adverse - similare levodopei: grețuri, vărsături, hipotensiune
ortostatică, confuzie, halucinații, coșmaruri.

tolcapona - hepatotoxicitate severă, chiar hepatită acută fulminantă.
MEDICAȚIA DOPAMINERGICĂ – INHIBITORII MAO- B
blochează ireversibil activitatea izoenzimei MAO-B-efecte
modeste în controlul simptomelor specifice bolii Parkinson

eficiente mai ales în formele ușoare, precoce și la tineri
se asociază cu levodopa, terapia combinată fiind mai
eficientă în controlul simptomelor și în creșterea ratei de

supraviețuire
Nu se asociază cu fluoxetina – fenomene toxice
MEDICAȚIA DOPAMINERGICĂ – INHIBITORII MAO- B
Selegilina
• se metabolizează în amfetamină și metamfetamină
• reacții adverse insomnie, anxietate, stare de excitație
nu se administrează seara
• nu se recomandă creșterea dozelor peste 10 mg/zi (pierderea
selectivității, acțiune pe MAO- A)

Rasagilina
• este eficientă și în monoterapie
• în asociere cu levodopa reduce fluctuațiile de efect ale acesteia
• are și proprietăți neuroprotectoare

MEDICAȚIA DOPAMINERGICĂ – AMANTADINA
 antiviral activ faţă de virusul gripal A

 efecte antiparkinsoniene printr-un mecanism incomplet elucidat
 eliberarea de dopamină în nigrostriat,
 proprietăţi anticolinergice
 activează receptorii pt aa excitatori
 eficacitate terapeutică relativ modestă, mai slabă ca levodopa
sau bromocriptina
 în boala Parkinson şi sindroame parkinsoniene
 în asociere cu levodopa sau cu anticolinergice centrale
M-COLINOLITICELE ANTIPARKINSONIENE
 acţionează în primul rând asupra rigidităţii
 mai puţin asupra tremorului, aproape deloc asupra

bradikineziei
 sialoreea –redusă, starea psihică – ameliorată
 la pacienţii care prezintă fenomene parkinsoniene după
administrarea de neuroleptice.
 eficacitate - inferioară levodopei şi celorlalte
antiparkinsoniene dopaminergice
M-COLINOLITICELE ANTIPARKINSONIENE
Indicaţii
 forme incipiente de parkinsonism, mai ales când predomină
hipertonia, în asociere cu medicamentele dopaminergice

 parkinsonism provocat de neuroleptice.
Reacţii adverse: uscăciunea gurii, tulburări de vedere,

cicloplegie, tulburări de micţiune, constipaţie.
Contraindicaţii: glaucom, adenom de prostată

Antiepileptice 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Antiepileptice 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MEDICAȚIA

• una dintre cele mai

frecvente boli neurologice

unor descărcări neuronale repetitive, paroxistice ale unor

o Supradozare/intoxicație cu substanțe care stimulează SNC

o Întreruperea bruscă a tratamentului cu sedative

o Subdozarea medicației antiepileptice

o Infecții sistemice, febra

diminuarea inhibiţiei corticale

Descărcările epileptice repetate pot produce

alte mecanisme de acțiune:

 scade permeabilitatea membranei pentru ionii de

• se leagă în procent de 80-90% de proteinele

• prezintă proprietăți inductoare enzimatice

• profilaxia și tratamentul crizelor epileptice secundare

FENITOINA - Reacții adverse:

 malformaţii congenitale (keilopalatoskizis),

 hemoragii prin hipoprotrombinemie la nou-născuţii din mame

epileptice tratate cu fenitoină (se administrează vitamina K i.m.)

maxim 500 mg/ zi în 2 – 3 prize

Forme farmaceutice cu fenitoină

• sol. inj. 50 mg/ml

• toxicitate mică şi este lipsită de modificările cosmetice produse de

• se metabolizează hepatic → 10, 11-epoxid – carbamazepină

• reacții alergice cutanate, urticarie care

• uscăciunea gurii, tulburări de vedere (are

• oral 100 mg de 2 ori/zi, crescând apoi doza în funcţie de

răspunsul terapeutic până la maxim 2000 mg/zi. Creşterea dozei

• acțiunea antiepileptică, spectrul de activitate și

• creşterea conductanţei potasiului

• metabolizare diferită față de cea a CMZ

• T1/2 al oxcarbazepinei este de 2 ore, iar al DHC este

 cefalee, somnolență, amețeli, tulburări de

frecvent decât la carbamazepină, dar apar

• se poate crește cu câte 400 mg la 1-2 săptămâni,

până la 1200 mg/zi

ZONISAMIDA - structură diferită de a altor

• T1/2 – aprox 60 ore (permite administrarea în priză unică

• carbamazepina, fenitoina, fenobarbitalul (inductoare

fără generalizare secundară, la adulți cu epilepsie nou

sau fără generalizare secundară, la adulți, adolescenți și copii cu

tulburări de memorie, iritabilitate, anorexie, tulburări

• tulburări gastro-intestinale: dureri abdominale, tulburări

de tranzit intestinal, dispepsie.

LAMOTRIGINA- structură chimică diferită de cea a

• T1/2 după doză unică este de 30 ore

• T1/2 după doze multiple (în tratament cronic) scade la 24 ore

• metabolizarea - se face în principal la nivel hepatic, sub

acțiunea UDP-glucuronil transferazelor (UGT1A4)

• carbamazepina, fenitoina sau alți inductori puternici

eliminarea lamotriginei și îi crește T1/2 la 37-48 ore

 Ca terapie adjuvantă, doza inițială - 25 mg/zi, cu creștere treptată

 În cazul asocierii cu medicamente inductoare enzimatice, doza

Gastaut, la pacienţii cu vârsta peste 4 ani.

• anorexie, tulburări de alimentație

• grețuri, vărsături, dureri abdominale

Pacientă în vârstă de 14 ani este diagnosticată cu crize parțiale

complexe cu generalizare secundară. Se decide inițierea terapiei

• inductor enzimatic CYP3A4

• substrat pentru CYP3A4

• crește metabolizarea altor medicamente administrate

• 35 h după administrarea unei doze unice

• 15-25 h după administrări repetate