PROIECT DE DIPLOMĂ

CAPITOLUL I. ABORDAREA GENERALĂ A PROBLEMEI

DEȘEURILOR LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

1.1. Noțiuni introductive privind abordarea deșeurilor

Creşterea continuă a numărului populaţiei umane determină creşterea producţiei, ceea ce

conduce implicit la creşterea consumului de resurse, acest fapt generând un impact semnificativ
asupra mediului. De-a lungul timpului, au fost dezvoltatate noi tehnici și diferite tehnologii
sofisticate, cu scopul de a îmbunătăți calitatea vieții, a creşterii confortului și a dezvoltării
economice a societății [1].
Orice produs care este realizat presupune generarea anumitor acțiuni asupra mediului, de
la consumul resurselor naturale și până la eliminarea acelor părţi ale produsului care nu mai pot
fi utilizate, denumite deşeuri [1].
Interdependenţa dintre creşterea economică şi impactul activitaţilor economice asupra
mediului înconjurător, datorită consumului de resurse şi, implicit, a generării deşeurilor
ridică un semn de întrebare la nivel global [1].
Literaura de specialitate îndică faptul că „Ecosistemele reciclează orice tip de deşeuri, şi
conceptul însuşi de deşeuri nu mai este adecvat. Produsele de la o anumită componentă sau
compartiment sunt întotdeauna o resursă utilă pentru o altă componentă sau compartiment.
Ecosistemele sunt sisteme auto-organizate în aşa fel încât toate resursele sunt utilizate cu maxim
de eficienţă astfel încât nu rămână nici o resursă neutilizată.” În acest fel, se poate spune că
sistemele ecologice au posibilitatea să recicleze și să utilizeze resursele cu maxim de eficienţă,
însă intervenţiile antropice perturbă toate procesele „...procesele din ecosistemele naturale au un
pregnant caracter ciclic. Spre deosebire de această situaţie, deşeurile activităţilor umane se
acumulează în mare măsură, neputând fi reintroduse în ciclurile biogeochimice în ritmul în care
sunt produse." Din aceste teorii prezentate în literatura de specilitate rezultă faptul că se impune
adoptarea unor politici coerente însoţite de eforturi economice şi sociale în vederea unei utilizări
raţionale a resurselor naturale [1].
Este important de specificat și faptul că producţia şi utilizarea resurselor variază
semnificativ de la un continent la altul, de la o ţară la alta, de la o zonă la alta.
Agenția Europeană de Mediu (cu sediul la Copenhaga) oferă informații solide și
independente despre mediu pentru cei implicați în dezvoltarea, adoptarea, implementarea și
evaluarea politicii de mediu precum și pentru publicul larg [2].

4
 PROIECT DE DIPLOMĂ

În strânsă colaborare cu Rețeaua Europeană de Informații și Observare a Mediului

(Eionet) și cele 32 de țări membre ale sale, AEM colectează date și produce evaluări pe o gamă
largă de subiecte legate de mediu. Conform statisticilor AEM [2], referitor la impactul asupra
mediului, se iau în considerare următoarele sectoare economice:
 furnizarea energiei electrice, apă, gaze, serviciile de transport şi agricultură,
 mineritul,
 construcţiile
 diferite activităţi industriale.
Gradul de dezvoltare socio-economică a țărilor din diferite zone ale Europei conduce la o
creștere diferențiată (pe zone) a utilizării resurselor până în anul 2025 , atingând în ţările din
Europa de Vest şi Centrală un nivel de circa patru ori mai mare decât din Estul Europei. În acest
context, consumul şi producţia, respectiv utilizarea resurselor implică seturi de activităţi în urma
cărora rezultă o cantitate mai mică sau mai mare de deşeuri [1].
Ciclul de viaţă al produselor de la extracţia resurselor la producţie şi consum, până la
eliminarea deşeurilor este reprezentat în figura de mai jos (Figura 1.1).

Figura 1.1. Ciclul de viaţă al produselor [1-2].

Conform Fig.1.1, generarea fluxului de deşeuri este în strânsă dependență cu activităţile

de producţie și consum (acest fapt nu poate fi evitat) dar se ține cont și de problema epuizării
resurselor, a deteriorării mediului, şi mai ales a prosperităţii speciei umane. Prin prisma
dezvoltării durabile, evaluarea impactului asupra mediului a fiecărei activităţi antropice (de la
proiectarea produselor până la eliminarea lor sub formă de deşeuri şi revalorificarea acestora sub
formă de materie secundară şi energie) reprezintă probleme ridicate la nivel global [1].
Abordarea integrată a problemei deşeurilor poate fi efectuată cu ajutorul metodelor ce
cuprind toate etapele ciclului de viaţă ale produselor, respectiv studiul deşeurilor de la generarea
produselor până la depozitarea lor ca deşeuri. Acest lucru este ilustrat sugestiv în Fig. 1.2 [1].

5
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Figura 1.2. Fluxul de deşeuri [1].

Gestionarea deşeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită stabilirea:

 unor acţiuni coordonate de la nivel local la nivel regional,
 colaborarea societăţii civile cu autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernului
 colaborarea între state.
De-a lungul timpului, s-au dezvoltat diferite metodologii, accentuându-se abordarea
integrată, considerând minimizarea cantităţii de deşeuri, gradul de poluare provocat şi mai nou,
importanţa deşeurilor ca materii secundare. Se întâlnesc însă situații în care chiar și cele mai
dezvoltate ţări întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor. Pentru a găsi cea mai
bună metodă de management a deşeurilor, respectiv pentru a minimiza impactul acestora asupra
mediului înconjurător este importantă raportarea la o scară adecvată de timp şi spaţiu și nu în
ultimul rând trebuie luate în calcul efectele cumulative.
În orice caz, primul pas care trebuie făcut în aplicarea oricărei metodologii este acela de a
identifica principalele tipurile de deşeuri, de a le încadra într-o anumită categorie, astfel încât
procesul de gestionare a acestora să decurgă corect.

1.2. Clasificarea generală a deșeurilor

La nivel european încercările de elaborare a unor criterii de clasificare ale deşeurilor

precum şi metode standard de gestionare a deşeurilor reprezintă o sarcină ce întâmpină
dificultăţi datorită anumitor cauze ca, de exemplu, lipsa unei baze de date complete, a unui
sistem de monitoring integrat dar și a stadiilor diferite de dezvoltare socio-economică a statelor
europene. Ca un exemplu concludent, în România până în anul 2007 (anul aderării la UE), nu a
existat o bază credibilă de date pentru monitoringul deşeurilor la nivel naţional [1].
În general, deşeurile se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii:
6
 PROIECT DE DIPLOMĂ

• în funcţie de provenienţa lor;

• în funcţie de consistenţă;
• în funcţie de biodegradabilitatea lor.
După sistemul Agenției Europene de Mediu deşeurile pot fi împărţite ținând cont de
principalele sectoare economice generatoare de deșeuri:
1. industria (energetică, electronică, chimică, de prelucrare etc.);
2. minerit;
3. construcţii ș i demolări;
4. deşeuri generate de activităţi medicale;
5. activităţi agricole;
6. deşeuri municipale.
În funcţie de compoziţia lor, deşeurile mai pot fi clasificate astfel:
 deşeuri organice, deşeuri anorganice;
 deşeuri din hârtie şi carton;
 deşeuri din mase plastice;
 deşeuri din sticlă;
 deşeuri metalice.
Nu în ultimul rând o altă categorie de clasificare a deșeurilor pune accentul pe
următoarele tipuri de categorii:
 deşeuri periculoase;
 deşeuri municipale;
 nămoluri de epurare;
 deşeuri de la ambalaje,
 deşeuri de la producerea energiei electrice,
 deşeuri electronice.

1.2.1. Deşeuri ce provin din diferite activităţi industriale

Complexitatea și varietatea activităţilor industriale constituie o paletă largă de surse de
poluare care este necesar a fi luate în calcul, ținându-se cont de punctul de plecare (de la
procesul de exploatare a materiei prime), prelucrare și până la depozitarea materialelor
reziduale (a deșeurilor). De exemplu [1]:
 industria prelucrătoare consideră diferitele activităţi de producţie: din industria
alimentară, industria băuturilor, industria forestieră, industria textilă;
 industria energetică, cu cele două mari ramuri cu impact semnificativ asupra mediului
precum si asupra sănătăţii umane:
o producerea de energie (depozitarea haldelor de steril, rezultate în urma exploatării
cărbunilor cu impact semnificativ asupra ecosistemelor terestre, a apelor
subterane dar şi emisiile din procesul de rafinare al petrolului)
o energetica nucleară (marile puteri militare sunt din ce în ce mai preocupate de
dezvoltarea acestei ramuri, însă generarea şi depozitarea deşeurilor radioactive
7
 PROIECT DE DIPLOMĂ

rezultate, foarte periculoase, ridică mari probleme).

 Industria chimica, are un potenţial mare de poluare, genereaza compuşi chimici organici
şi anorganici toxici (fenoli, fluoruri, aldehide, pesticide, solvenţi cloruraţi, materiale
plastice, cianuri) care poluează toate tipurile de ecosisteme.

1.2.2. Deșeuri ce provin din minerit

În urma extracţiei de minereuri rezultă diferite tipuri de materiale, fragmente de roci,
minereuri ce nu mai sunt utilizate, zguri, care sunt de obicei depuse la gura minelor sau sunt
depozitate în halde de steril. Deşeurile de acest tip sunt foarte periculoase din cauza substanţelor
toxice conţinute (mai ales metalele grele), poluează ecosistemele terestre, apele de suprafaţă şi
cele subterane (prin scurgeri şi infiltrări) şi cel mai grav este faptul că efectele persistă timp
îndelungat.

1.2.3. Deşeuri din construcţii şi demolări

Deșeurile din această categorie sunt reprezentate de materiale care rămân în urma
construirii, demolării sau a renovărilor de clădiri care, de cele mai multe ori, sunt depozitate
constituind, la rândul lor, alte surse de poluare. Din categoria deșeurilor rezultate din constrcții și
demolări, un material foarte periculos se consideră a fi azbestul; acesta provine din renovarea
sau demolarea construcţiilor vechi.

1.2.4. Deșeuri generate din activități medicale

Deşeurile rezultate din activități medicale au un impact semnificativ atât asupra mediului
cât şi asupra sănătăţii umane. Ele pot fi grupate în trei mari clase: deşeuri infecţioase (tifoane,
bandaje, lenjerie, mănuşi chirurgicale etc.); deşeuri înţepătoare (seringi, ace, lamele, cuţite) şi
deşeuri menajere (deşeuri din hârtie, carton, mase plastice, sticlă). Aceste deşeuri trebuie
neapărat să fie sterilizate, mărunţite şi apoi depozitate, astfel încât managementul acestor tipuri
de deșeri reprezintă o preocupare importantă a instituțiilor de profil

1.2.5. Deşeuri ce provin din activităţi agrozootehnice

Activităţile agricole generează deşeuri care sunt constituite din resturi vegetale, dejecţiile
animalelor; acestea necesită o atenţie deosebită datorită faptului că pot reprezenta o sursă de
îngrăşăminte sau pot fi folosite ca şi combustibili însă doar printr-o gestionare corectă.

1.2.6. Deşeuri municipale

Literatura de specialitate indică faptul că nu există o definiţie unanim acceptată în ceea ce
priveşte deşeurile municipale; în general termenul variază de la o ţară la alta, chiar şi de la o
regiune la alta. Conform AEM, deşeurile municipale sunt considerate a fi acele deşeuri rezultate
din gospodării, colectate de municipalităţi, deşeuri menajere, dar şi acele deșeuri colectate de la
instituţii, intreprinderi mici, şcoli, acestea fiind deşeuri care sunt similare cu cele colectate de la
gospodării.

8
 PROIECT DE DIPLOMĂ

1.3. Strategii de gestionare a deşeurilor

Tendinţele în ceea ce priveşte managementul deşeurilor, promovate de EEA şi adoptate

de majoritatea statelor membre UE sunt reprezentate de:
1. minimizarea şi prevenirea cantităţilor de deşeuri;
2. reciclarea;
3. incinerarea;
4. depozitarea.
Strategia universală de gestionare a deșeurilor este aceea de a minimiza cantitatea de
deşeuri respectiv cea de resurse naturale utilizate și de maximizare a fluxului de reciclare
a materiei și energiei [1]. Cu alte cuvinte, cele mai acceptate şi promovate metode în
gestionarea deşeurilor sunt minimizarea cantităţilor de deşeuri și reciclarea.
Minimizarea ţine mai mult de o parte conceptuală, mult utilizată şi se încearcă a fi
susţinută prin diferite instrumente: perceperea taxelor, „pay as you through”, ,,willingness to
pay”. Nu sunt de neglijat nici alţi factori ca, de exemplu: comportamentul oamenilor, gradul de
dezvoltare al societăţii, atitudini, concepţii, nivelul de educaţie. Dar, cea mai utilizată metodă a
fost şi este în continuare în unele ţări, depozitarea deşeurilor, în ciuda faptului că prezintă cele
mai multe efecte negative. Acest lucru poate fi pus pe seama gradului de dezvoltare al ţărilor, al
comportamentului şi atitudinilor societăţii civile şi autorităţilor; precum şi existenţa
instrumentelor legale, a factorilor politici. De exemplu, ţările în curs de dezvoltare, au ca
strategie politică, dar şi scop general, dezvoltarea economică, lăsând problemele legate de mediu
(impactul deşeurilor asupra meduilui) pe o poziţie inferioară.
Într-adevăr, în ţările cu o industrie puternică și care reprezintă forţe economice, consumul
de resurse şi producţia sunt mult mai mari, şi implicit cantitatea de deşeuri este în consecinţă,
însă îşi pot dezvolta şi aplica tehnologii moderne de gestionare a deşeurilor şi, în acelaşi timp, le
diferenţiază evident și imbatabil nivelul de educaţie, dar şi măsura în care sunt dispuşi să accepte
anumite instrumente (ca de exemplu: „pay-as-you-through”; „willingness to pay”) [1].

1.3.1. Prevenirea şi minimizarea fluxului de deşeuri

Conform standardelor europene, priorităţile în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor
presupun parcurgerea următoarelor etape: în primul rând prevenirea deşeurilor, apoi reciclarea
lor, recuperarea de energie şi, în final, depozitarea [1]. Astfel, se poate defini că faptul că
prevenirea deşeurilor reprezintă prevenirea, reducerea la sursă a fluxului de deşeuri şi
reutilizarea produselor. Minimizarea fluxului de deşeuri se referă şi la măsuri de gestionare a
deşeurilor, cum ar fi scăderea gradului de toxicitate (deşeurile periculoase) şi reciclarea
(conform AEM). (Fig. 1.3).

9
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Figura 1.3. Minimizarea cantităţilor de deşeuri [1].

Toate metodele identificate de minimizare a deșeurilor trebuie să fie susţinute de factorii

politici de la nivel regional la cel naţional şi adaptate în funcţie de problemele existente. În orice
caz din cauza fluxului crescând de deşeuri este din ce în ce mai greu pentru toate ţarile să se
ocupe de această problemă. Fiecare ţară trebuie să adopte strategii adecvate pentru a reuşi să
reducă cantităţile de deşeuri şi implicit epuizarea resurselor. Un raport al Agenţiei Europene de
Mediu prezintă cazuri în care unele ţări europene au reuşit să găsească soluţii pentru prevenirea
şi minimizarea cantităţilor de deşeuri. Cele mai importante măsuri se consideră a fi [1]:
• responsabilitatea producătorilor în ceea ce priveşte ambalajul produselor;
• acordurile voluntare;
• instrumentele legislative;
• programele informative;
• taxele pe deşeuri.
Fiecare dintre aceste soluții prezintă importanță în procesul de gestionare a deșeurilor.
Astfel, prevenirea şi minimizarea deşeurilor implică acțiuni aplicate la sursă. În acest caz, mai
ales pentru deşeurile municipale, se poate specifica că eficienţa acestor metode este stâns legată
de comportamentul şi atitudinile oamenilor care are legătură directă cu conştientizarea
problemelor de mediu (un comportament pro-mediu), punându-se accent pe rolul înţelegerii
comportamentului uman în elaborarea proiectelor ce vizează prevenirea şi minimizarea
deşeurilor [1].

1.3.2. Reciclarea deșeurilor

Reciclarea este o metodă care vizează doua aspecte foarte importante: eficienţa folosirii
resurselor şi impactul asupra mediului. Se poate spune cu certitudine că, în societatea actuală,
deşeurile nu mai reprezintă un rău inevitabil, ci reprezintă o sursă importantă de resurse

10
 PROIECT DE DIPLOMĂ

secundare și o sursă regenerabilă de energie. Acest fapt reprezintă un punct de plecare prin care
se promovează din ce în ce mai mult reciclarea şi avantajele acesteia, în contextul dezvoltării
durabile. În acest context, conform normelor europene, metoda reciclării poate consta în:
reciclarea materiei şi reutilizarea energiei.
Reciclarea deşeurilor presupune o serie de activităţi, precum: colectarea, transportul
deşeurilor, prelucrarea intermediară (sortare, mărunţire sau compactare), valorificarea
materialelor şi prelucrarea finală. În ceea ce priveşte colectarea şi transportul, este necesar a se
ține cont de evaluarea impactului asupra mediului pentru fiecare activitate întreprinsă şi pe
eficienţa economică. Pentru aceste procese de colectare şi transport ale sistemelor de gestionare
a deşeurilor se pot considera următoarele aspecte relevante [1]:
1. tipurile de vehicule pentru colectar (cu analiza costurilor şi emisiilor);
2. tipul sistemului de colectare: sistemul mixt, sistemul din „uşă-n uşă” (colectează de la
fiecare gospodărie), şi sistemul ce include staţii de colectare;
3. colectarea cu pre-sortare;
4. alte sisteme de colectare (colectare grupată cu puncte de colectare, colectare fără puncte
de colectare, doar puncte de colectare);
5. taxe pentru servicii (sistemul forfetar, plăţi pentru sisteme suplimentare, plăţi simple).
Analiza unor date statistice indică faptul că o soluție eficientă poate fi considerată
folosirea unor vehicule pentru colectare şi transport care au un consum minim, pe baza unui
sistem de colectare grupată, cu staţii de colectare şi cu plată simplă a taxei pe servicii. Astfel, se
impune [1]:
 cooperarea între autorităţile învecinate în ceea ce priveşte utilizarea resurselor (vehiculele
de transport, echipajul, depourile);
 amplasarea depourilor de vehicule utilizate pentru transport în apropierea depozitelor de
deşeuri (şi nu în apropierea locuinţelor populaţiei umane),
 colectarea săptămânală alternativă.
Folosirea acestor strategii prezintă avantaje semnificative legate de scurtarea distanţei
parcurse, economisirea timpului şi a resurselor necesare, implicit minimizarea impactului
asupra mediului. Cu toate acestea, este neapărat necesar atunci când se vorbește despre
transportul deşeurilor să se ia în considerare şi tipurile de deşeuri colectate și transportate.

Figura 1.4. Transportul deşeurilor [1].

11
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Atunci când se vorbește despre reciclare, trebuie să se țină cont și de reciclarea biologică
cu compost (proces aerob) şi despre fermentare (proces anaerob).
Procesul de compostare constă în creearea unui produs nou, din deşeuri organice, utilizat
în agricultură, la un preţ mic, prin biodegradare biologică. Pentru ca acest proces să poată avea
loc trebuiesc îndeplinite unele condiţii: conţinut suficient de apă şi de oxigen, volumul porilor de
apă să fie corespunzător, să existe o suprafaţă activă (pentru aceasta deşeurile se mărunţesc), o
aerare corespunzătoare.
De asemenea, este deosebit de importantă compostarea individuală (la sursă), adică de
fiecare cetăţean în parte; aceasta depinde de condiţiile locale, socio-economice, culturale şi nu
în ultimul rând educaţionale și conduce la creşterea ratei de reciclare, implicit reducerea
cantităţilor de deşeuri.
Procesul de fermentare în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor este un proces biologic
anaerob prin care se generează gaze cu un conţinut mare de metan, aproximativ 50-70% şi se
recuperează energie.
Reciclarea şi valorificarea energetică presupune recuperarea energiei din deşeuri. Este un
proces ce constă în arderea deşeurilor în instalaţii speciale cu scopul de a converti energia în
energie electrică. Incinerarea deşeurilor reperezintă procesul prin care are loc recuperarea
energiei, care altfel ar fi fost produsă din arderea combustibililor fosili, cărbuni sau gaze
naturale, adică resursele naturale pot fi economisite şi utilizate raţional [1].

1.3.3. Incinerarea deşeurilor

O atenţie deosebită trebuie îndreptată către procesele de tratare termică a deşeurilor. În
Fig. 1.5 sunt corelate domeniile de cercetare în managementul deşeurilor [1].

Figura 1.5. Managementul deşeurilor – domenii de cercetare [1].

12
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Procesele de tratare termică sunt reprezentate de: incinerare, piroliză, gazare,

coincinerare.
În general, prin procesul de incinerare se urmăreşte [1]:
 transformarea deşeurilor în resurse secundare și se are în vedere economisirea resurselor;
 minimizarea emisiilor şi scăderea toxicităţii deşeurilor;
 reducerea volumului şi masei deşeurilor;
 utilizarea valorii calorice a deşeurilor şi convertirea în energie electrică.
Incinerarea deşeurilor s-a dezvoltat de-a lungul timpului de la instalaţiile de eliminare a
deşeurilor, la instalaţii de obţinere a energiei din deşeuri şi cu introducerea de noi tehnologii de
control a emisiilor, aceasta reprezentând o metodă ce câștigă din ce în ce mai mult interes în
strategiile de gestionare a deşeurilor [1].
Obţinerea energiei din deşeuri presupune incinerarea deşeurilor şi utilizează
conţinutul energetic al acestora pentru producerea energiei electrice sau a obţinerii de căldură şi
electricitate, căldura fiind utilizată (recuperată şi exportată) pentru diferite servicii (încălzire,
alimentarea cu apă caldă). Tratarea deşeurilor şi recuperarea energetică este ce mai avantajoasă
metodă în ceea ce priveşte impactul asupra mediului.
În orice caz o evaluare a impactului asupra mediului, în ceea ce priveşte incinerarea şi
recuperarea energetică din deşeuri este obligatorie, ca şi eficienţa energetică, pentru ca această
metodă să fie acceptată şi aplicată cu succes, în defavoarea depozitării. De asemenea, datorită
dezvoltării celor mai bune tehnologii de control al emisiilor din zilele noastre, incinerarea cu
recuperare energetică a deşeurilor este o metodă foarte avantajoasă ce trebuie inclusă în
strategiile de management al deşeurilor [1].

1.3.4. Depozitarea deşeurilor

Ierarhia deşeurilor (Fig. 1.6) reperezintă un concept care consideră analiza cost-
beneficiu a diferitelor strategii de gestionare a deşeurilor în vederea stabilirii unor limite şi
metode optime şi aplicabile de gestionare: prevenirea şi reducerea cantităţilor de deşeuri,
reciclarea (reutilizarea, reciclarea materială, recuperare energetică) şi reducerea cantităţilor de
deşeuri depozitate [1]

Figura 1.6. Ierarhia gestionării deşeurilor [1].

13
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Conform diagramei, depozitarea deşeurilor reprezintă metoda cea mai puţin acceptată,
din cauza efectelor negative pe care le are asupra mediului (emisiile de metan cu poluare
atmosferică, emisiile de levigat cu poluarea solurilor, a apelor subterane şi mai ales pierderea
resurselor). Din nefericire, încă mai sunt ţări care au ca principală metodă de management al
deşeurilor depozitarea, în pofida tuturor eforturilor întreprinse şi a instrumentelor folosite de UE,
respectiv economice (taxe pe cantităţile de deşeuri depozitate), legislative (cea mai importanta
fiind Directiva privind depozitele de deşeuri-Dir.1999/31/CE) [1].
Depozitarea deşeurilor se poate face în groape de gunoi deschise, depozite convenţionale
cu arderi, depozite cu recuperare de energie, depozite bioreactoare standard sau cu tratare
semiaerobă [1].
În toate cazurile, depozitarea presupune mai multe operaţii: colectare, transportul
deşeurilor la depozite, depozitare directă sau pre-tratare.
În ceea ce priveşte colectarea deşeurilor ce urmează a fi depozitate (fie depozitare
directă, fie cu recuperare energetică), se punctează importanţa sortării deşerilor pe fracţii
organice(şi nu numai). După transportul deşeurilor la depozit, acestea urmează a fi supuse
tratamentelor mecanice de mărunţire, sortare, curăţare, respectiv compactare. Tehnicile de
mărunţire ale deşeurilor diferă în funcţie scopul mărunţirii și de proprietăţile fizice ale
deşeurilor; astfel, se poate face referire la:
 mărunţire prin lovire (cu ajutorul morilor cu ciocane, concasoarelor percutante),
 mărunţirea prin tăiere (în mori cu cuţite sau tăietoare sau raspel cu sită).
Tehnicile de sortare a deşeurilor constau în:
 sortarea dimensională (sita tambur, sita cu vibraţie, separator balistic, sita plată cu
disc),
 sortarea densimetrică (separator rotativ cu curent de aer, instalaţie de aspirare),
 sortarea magnetică (cu ajutorul separatorului magnetic sau a separatorului cu
curenţi turbionari),
 sortarea optică
 sortarea manuală.
Curăţarea deşeurior se poate face prin purificare mecanică sau spălare în tamburi iar
compactarea se poate realiza cu prese (operate mecanic sau hidraulic).

1.4. Îmbunătățirea calității managementului deșeurilor

Prin implementarea prevederilor legale în activitatea curentă a agenţilor economici şi a

administraţiilor publice locale, se preconizează că impactul gestionării deşeurilor asupra
mediului şi sănătăţii umane se va reduce semnificativ [3].
Obiectivul general al Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor şi a Planului
Naţional de Gestionare a Deşeurilor este dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a
deşeurilor, eficient din punct de vedere economic şi care să asigure protecţia sănătăţii populaţiei
şi a mediului [3].
Pentru îndeplinirea obiectivelor de mai sus este necesară implicarea întregii societăţi,
14
 PROIECT DE DIPLOMĂ

reprezentată prin autorităţi publice, generatori de deşeuri, asociaţii profesionale, societatea civilă
[3].
Obiectivele specifice referitoare la gestionarea deşeurilor, conform Strategiei Naţionale
de Gestionare a Deşeurilor şi a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, sunt:
 asigurarea celor mai bune opţiuni pentru colectarea şi transportul deşeurilor municipale,
în vederea valorificării şi eliminării cât mai eficient și pentru asigurarea unui
management ecologic raţional;
 reutilizarea, reciclarea, tratarea în vederea recuperării sau eliminării şi eliminarea
corespunzătoare a deşeurilor din construcţii şi demolări;
 prevenirea eliminării necontrolate (pe soluri şi în apele de suprafaţă) a nămolurilor
orăşeneşti provenite de la staţiile de epurare a apelor uzate;
 adoptarea şi implementarea de măsuri în vederea prevenirii generării deşeurilor de
ambalaje, asigurării valorificării şi reciclării şi minimizarea riscului determinat de
substanţele periculoase din ambalaje,
 punerea în practică a obiectivelor Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor.
În vederea conformării cu cerinţele legislative în domeniul gestionării deşeurilor, este
necesar a se derula proiecte integrate de management al deşeurilor în conformitate cu Planul
Naţional de Gestionare a Deşeurilor şi cu Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor [3] iar
programele de investiţii vor include activităţi legate de ierarhia în ceea ce priveşte
managementul deşeurilor (prevenire, colectare şi colectare selectivă, valorificare şi reciclare,
tratare şi eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deşeuri neconforme.
Proiectele vor acoperi aglomerările urbane şi rurale, la nivel judeţean/regional. De
asemenea, se urmăreşte extinderea/finalizarea sistemelor de management al deşeurilor, astfel
încât acestea să acopere tot teritoriul ţării şi întreaga populaţie. Scopul îl constituie crearea unui
sistem modern de management al deşeurilor care să contribuie la reducerea cantităţii de deşeuri
depozitate, prin stabilirea unui sistem adecvat care să trateze fiecare tip de deşeuri în parte, în
vederea protejării mediului [3].
Un rol important îl are și derularea de proiecte privind conştientizarea populaţiei, având
în vedere faptul că, pentru realizarea sistemelor eficiente de gestionare integrată a deşeurilor nu
este suficientă doar dezvoltarea infrastructurii, ci şi implicarea populaţiei. A contribui la
conservarea şi refolosirea resurselor existente este mai mult decât dovada unei bune politici
civice, este exact ceea ce trebuie să facă fiecare cetăţean în vederea protejării mediului [3].
Reducerea volumului de deşeuri depozitate şi protejarea resurselor naturale presupun
implementarea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor, valorificarea şi reciclarea
deşeurilor refolosibile. Fiecare cetăţean trebuie să conştientizeze faptul că, dacă nu acţionează în
direcţia colectării selective a unor deşeuri care se generează zilnic (ambalaje de hârtie şi carton,
recipiente din plastic, sticlă sau metal, deşeuri electrice şi electronice şi baterii) şi le aruncă
amestecat în pubele sau containere de gunoi, acest lucru se va reflecta, foarte curând, nu doar în
gradul ridicat de poluare care afectează sănătatea umană şi a mediului, ci şi în preţul pe care
trebuie să-l plătească pentru produsele noi din acelaşi material, pentru serviciul de salubritate etc
[3].
15
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Un exemplu negativ de gestionare incorectă a deșeurilor este chiar județul Hnedoara.

Astfel, conform [4], Asociația de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) - Sistemul Integrat de
Gestionare a Deșeurilor - Județul Hunedoara a fost sancționată de către comisarii Gărzii de
Mediu, pentru nerespectarea Ordonanței de Urgență 74, cu o amendă de 5.000 de lei. Mai precis,
potrivit angajamentelor luate în fața Comisiei Europene , România trebuie să întreprindă toate
măsurile necesare implementării unor instrumente economice, acestea sunt foarte importante
pentru modernizarea gestionării deşeurilor dar şi pentru implementarea legislației europene în
domeniu. Instrumentele economice care trebuie implementate sunt: „plăteşte pentru cât arunci”,
„răspunderea extinsă a producătorului” şi „taxa la depozitare”.
Conform O.U. 74 /2018, două dintre instrumente, respectiv „plăteşte pentru cât arunci”
și „taxa la depozitare” sunt menite să conștientizeze populația cu privire la faptul că depozitarea
deșeurilor costă și să stimuleze creșterea gradului de reciclare a deșeurilor prin colectarea
separată cel puțin pentru deșeurile de hârtie, metal, plastic și sticlă, respectiv „Fiecare tonă de
deșeuri care ajunge să fie depozitată final pe amplasamentele autorizate, duce la plata către
Fondul pentru Mediu a unei taxe de depozitare (denumită contribuția pentru economia
circulară), care pentru anul 2019 a fost de 30 de lei/tonă și pentru anul 2020 este de 80 de
lei/tonă”. Factorii responsabili pentru implementarea instrumentelor economice sunt Autoritățile
administrației publice locale și asociațiile de dezvoltare intercomunitară.
La nivelul județului Hunedoara, nu au fost implementate, pentru anul 2020, aceste
instrumente economice, motiv pentru care, comisarii Gărzii de Mediu Hunedoara au sancționat
contravențional entitatea responsabilă, cu amendă în valoare de 5.000 de lei și au stabilit măsura
de a transmite lunar informări cu privire la stadiul implementării instrumentelor economice
prevăzute de actul normativ (conform declarațiilor comisarului șef al Gărzii de Mediu
Hunedoara) [4].
Având în vedere situaţia actuală în ceea ce priveşte sistemul de gestionare a deşeurilor
din România și faptul că deşeurile reprezintă unul dintre domeniile -ţintă care trebuie
reglementate, țara noastră se aliniază la reglementările și directivele europene prin adoptarea
unei legislații ce stabilește măsurile necesare pentru protecția mediului și a sănătății populației,
prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea și gestionarea
deșeurilor și prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor și creșterea eficienței
folosirii acestora.
Astfel, în luna aprilie 2020, prin vocea Comisiei Europene au fost publicate orientări
pentru a sprijini statele membre în gestionarea deșeurilor în această perioadă dificilă, de luptă
împotriva pandemiei globale COVD-19. Continuitatea furnizării acestor servicii și în timpul
crizei de coronavirus este esențială pentru sănătatea noastră, pentru mediu și pentru economie și
se specifică „… În această criză fără precedent, colaborăm cu statele membre și cu operatorii
din sectorul deșeurilor de pe teritoriu l UE pentru a face față provocării de a asigura un nivel
ridicat de protecție atât a sănătății umane, cât și a mediului. Gestionarea corespunzătoare a
deșeurilor face parte din serviciile esențiale care stau la baza bunăstării cetățenilor noștri,
servicii oferite de numeroase companii care, gestionând deșeuri, mențin funcțională economia
circulară.”[5].
16
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Comisia Europeană recunoaște eforturile pe care operatorii de management al deșeurilor

le depun pentru a asigura continuitatea gestionării adecvate a deșeurilor și a volumului crescut de
deșeuri menajere dar, mai ales, medicale.
Pentru a îi sprijini în aceste eforturi, Comisia Europeană pune la dispoziție [5]:
 orientări privind gestionarea deșeurilor municipale dar și a celor provenite din unitățile
sanitare,
 îndrumări privind sănătatea și siguranța operatorilor de management al deșeurilor și ale
angajaților acestora.

Contextul epidemiologic actual, al pandemiei COVID-19, obligă la măsuri care să

urmărescă limitare răspândirii, prin aplicarea măsurilor recomandate la nivel național.

Astfel, pe lângă asigurarea îngrijirilor medicale corespunzătoare față de bolnavi, este

importantă și gestionarea corectă a deșeurilor rezultate din activitatea medicală, în vederea
evitării răspândirii virusurilor.

17