Electroencefalograma

(EEG)
 Electroencefalograma (EEG) reprezintă recoltarea,
potențarea și înregistrarea desfășurării în timp a
activității electrice a scoarței cerebrale prin intermediul
unor electrozi de suprafață, situați la nivelul scalpului.
Electroencefalograma reprezintă înregistrarea
manifestării colective a neuronilor cortexului cerebral, a
unui set de potențiale de câmp fluctuante, produse din
activitatea concomitentă a unui număr mare de neuroni,
captate prin intermediul electrozilor situați pe scalp.
 Activitatea neuronală este strâns legată de
modificările potenţialului de membrană, deci reprezintă
obiectiv al electrofiziologiei.
Aceste modificări sunt de două feluri
1.Potenţialul de acţiune: este o
depolarizare totală, de scurtă durată
(impuls nervos) ce se propagă
nealterat de-a lungul axonului.
2.Potenţialele postsinaptice (PPS):
se formează subsinaptic şi se propagă
decremental (electrotonic) în dendrite.
Dacă modificarea este în sens
depolarizant va avea efect excitator
(PPSE), dacă acţionează
hiperpolarizant va cauza inhibiţie
(PPSI).
 Electroencefalograma (EEG) se înregistrează cu
electrozi aşezaţi pe scalp. Electrodul fiind la distanţă mare
de scoarţa cerebrală nu înregistrează comportamentul
unui neuron, ci conlucrarea a mai multor neuroni
(milioane) situate sub electrod. EEG înscrie suma
vectorială a câmpurilor electrice minuscule generate de
neuronii individuali. Celulele piramidale (celule principale,
de ieşire) sunt aşezate paralel, cu dendritele orientate
perpendicular spre suprafaţa scoarţei şi axonii spre
interior. Celelalte celule nefiind orientate în nici o direcţie
specifică, activitatea lor sumată vectorial nu contribuie la
formarea undelor EEG. Axonii celulelor piramidale sunt
considerabil mai departe de electrozi decât zona
dendritică; în plus, potenţialele de acţiune, având durată
scurtă, cauzează un transfer mic de sarcini, de aceea
electroencefalograma reflectă mai mult suma potenţialelor
postsinaptice din celulele piramidale activate sincron.
Frecvenţa potenţialelor
înregistrate de pe scalpul
unui subiect normal
variază între 1 şi 50 Hz (de
obicei 1-30 Hz), iar
amplitudinea în general
între 20 şi 100 μV. Traseul
înregistrat este însă în
mod normal complet
neregulat.
 Pe langa inregistrarea electroencefalografiei in repaos, se mai
utilizeaza si cateva proceduri de activare, destinate a amplifica
activitatea electrica corticala sau de a genera activitati electrice care nu
sunt observate in mod normal in timpul repaosului.

Proba cu hiperventilare. Pacientul este rugat sa respire profund

timp de 3 minute cu o frecventa aproximativa de 20/min. Hiperventilarea
printr-un mecanism care inca urmeaza a fi elucidat poate determina
aparitia activitatii epileptice specifice sau a altor anormalitati electrice la
EEG.
Proba cu lumina. O sursa puternica de lumina oscilanta (un
stroboscop) este plasata la aproximativ 30 de cm de ochii pacientului si
este pusa sa oscileze cu o frecventa de la 1 la 20/s in timp ce pacientul
tine ochii deschisi sau inchisi.
Proba cu somn. Electroencefalogradia este inregistrata in timp ce
pacientului i se permite sa adoarma de sinestator sau cu ajutorul
sedativelor. Somnul este extrem de util in evidentierea anormalitatilor, in
special in caz de prezenta a epilepsiei de lob temporal sau altor tipuri
de epilepsie.
 Tipuri de unde

Deşi caracteristicile de frecvenţă şi amplitudine ale

EEG sunt extrem de complexe, putem distinge
urmatoarele unde:

Alfa Beta
Teta Delta Gama
 Undele alfa
Amplitudine in jur de 50 μV.

Frecventa 8-13 Hz.

Reprezinta activitatea electrica a neuronilor din

cortexul occipital

Principalul ritm observat la adulti, in stare de relaxare

 Unde beta

Amplitudine 5-30 μV

Frecventa 13-30 Hz

Reprezinta activitatea electrica a regiunilor frontala si

parietal anterioara

Ritm normal observat la persoanele in stare de alerta si

in timpul stimularii senzoriale
 Unde teta

Amplitudine maxima de 20 μV

Frecventa 4-8 Hz

Normale la copii si in timpul somnului, anormale la

adulti in stare de veghe
 Unde delta

Amplitudinea cea mai mare

Frecventa de pana la 4 Hz

Apare in fazele de somn profund si la copii pana la varsta

de un an
 Unde gama

Frecventa 30-100 Hz

Se inregistreaza in conditii de activitate mentala

superioara: perceptie, rezolvarea de probleme, teama,
constienta, etc.
 ELECTROENCEFALOGRAFUL
În principiu, un electroencefalograf este compus din
următoarele:
1. sistem de culegere a biopotenţialelor (electrozii):
înregistrarea se efectuează paralel pe cel puţin 8
canale. Electrozii se amplasează simetric şi la distanţe
egale după diverse scheme. Figura urmatoare arată
amplasarea electrozilor în sistemul „10-20%”. Se
foloseşte un sistem de linii intersectate. În punctele de
intersecţie se aşează electrozii. Dacă la amplificator se
conectează doi electrozi activi vorbim de sistem bipolar,
dacă un electrod activ şi electrodul indiferent (potenţial
0 - lobul urechii) atunci vorbim de sistem unipolar.
2. sistem de amplificare  
3. sistem de afişare sau înscriere
  
TEHNICA ÎNREGISTRĂRII

Aparatul EEG trebuie să fie instalat într-o încăpere

spaţioasă, ferită de zgomot şi de lumina prea puternicăşi
departe de încăperi cu tub Roentgen, fizioterapie, sală
de operaţie, etc. Pacientul trebuie să fie pregătit atent de
un personal calificat. Se recomandă ca pacientul să-şi
spele părul în ziua precedentă examinării sau dacă este
gras să-l degreseze cu alcool sau eter. Trebuie să fie
pregătit psihic pentru a-şi păstra calmul în timpul
investigaţiei.
 Analiza traseelor EEG

La omul adult in stare de veghe, de alerta, EEG

inregistrata in derivatie bipolara prezinta de obicei doua
tipuri de unde: alfa si beta.
Daca subiectul este in repaus senzorial (ochii inchisi)
si mental, asistam la inscrierea undelor alfa (a). Acestea
au o frecventa de 8-13 Hz (c/s) si o amplitudine de 50
mV (10-100 mV). Intr-un caz tipic, amplitudnea lor creste
si descreste regulat si undele se grupeaza in fusuri
(bufeuri) caracteristice. Originea undelor alfa este mai
ales occipitala. Ele traduc, dupa unii autori, activitatea
electrica sincrona a neuronilor din cortexul vizual
(regiunea occipitala).
Ritmul alfa (evident la inchiderea ochilor)
 Sub influenta activitatii senzoriale, si in special a
excitatiilor luminoase (deschiderea ochilor), are loc o
reactie de oprire a ritmului alfa si de inscriere a undelor
beta (b). Acelasi fenomen se petrece si sub influenta
unui efort intelectual, a unei stari emotive puternice, etc.
Ritmul beta se caracterizeaza prin o frecventa de 13-
30 Hz (c/s) si o amplitudine de 5-30 mV. Spre deosebire
de ritmul alfa, undele beta sunt foarte neregulate si
semnifica o desincronizare a activitatii neuronilor
corticali. Incidenta lor maxima este in regiunile parietala
anterioara si frontala posterioara din creier.
Ritmul beta (selectat de pe o derivatie anterioara
fronto-centrala)
Ritmul theta (unde tipice, ascutite si plate)

La 15% din subiectii normali se intalneste in regiunea

frontala ritmul teta (). El se caracterizeaza prin o
amplitudine maxima de 20 mV si o frecventa de 4-8 Hz
(c/s), sub forma de unde izolate, nedepasind 25% din
lungimea totala a traseelor.
 In timpul somnului profund, gradul de sincronizare
creste si mai mult. Frecventa pre-dominanta este ritmul
delta (d).
 In timpul somnului, fazelele de somn profund
alterneaza cu faze de somn paradoxal in care EEG
este profund desincronizata, asemanatoare cu EEG din
starea de veghe. Starea de somn paradoxal este insotita
si de alte modificari fiziologice cum ar fi: accelerarea
ratei batailor inimii si a respiratiei, miscari rapide ale
ochilor. Din acest motiv, aceste faze de somn sunt
denumite si faze de somn REM (Rapid Eye Movements).
Fazele de somn paradoxal sunt asociate cu visele.
Visele nu se produc si in timpul somnului profund.
 Undele delta sunt considerate patologice daca apar
in starea de veghe. Le putem intalni in leziuni si tumori
cerebrale, hipoglicemie, hipocalcemie, coma barbiturica,
etc. Intr-un cuvant, orice deficienta grava a creierului
alimentara, metabolica, endocrina, toxica, etc., se
traduce prin aparitia acestor unde lente, nespecifice, de
tip delta.
In geneza undelor lente sunt implicati nucleii profunzi
subcorticali (hipotalamici, mezencefalici). Aceste unde
pot apare pe orice derivatie, neexistand practic zone
corticale de maxima incidenta.
 Semnificatia clinica a EEG

EEG este folosita in clinica pentru:

a. Monitorizarea adancimii anesteziei.

Diferitele etape ale anesteziei pot fi recunoscute

dupa caracteristicile EEG. Prin reglarea administrarii
anestezicului este posibil sa fie mentinuta o anumita
adancime a anesteziei.
b. Diagnosticarea afectiunilor nervoase.
EEG se inregistreaza de obicei prin mai multi electrozi dispusi la
nivelul intregului craniu. Diferenta de potential se poate inregistra
intre doi electrozi adiacenti sau intre un electrod activ si un electrod
indiferent (fixat pe ureche).

b.1. Hemoragii intre cortex si craniu

Se caracterizeaza prin amplitudine redusa a traseelor EEG.
Hematomul impinge cortexul in jos, marind astfel distanta dintre
sursa de curenti electrici si electrozi. Aceasta determina o
amplitudine micsorata a traseelor EEG.

b.2 Crizele epileptice

EEG se caracterizeaza printr-o puternica sincronizare la o frecventa
de aproximativ 3 Hz pe secunda. Drept rezultat, caile motoare care
pleca din cortex sunt probabil stimulate ritmic in acelasi timp,
determinand puternicele convulsii musculare asociate acestor crize.
 
 In epilepsia petit mal (picnolepsie), EEG se
caracterizeaza prin aparitia complexelor varf-unda, cu
o amplitudine de cateva sute de mV si o frecventa de 3
Hz.

Traseu EEG cu
surprinderea unei crize de petit
mal absenta la copilul in varsta
de 10 ani; se observa o
descarcare de varf-unde cu
frecventa de 3 c/s, bilaterale,
sincrone si simetrice.
 Criza epileptica
grand mal EEG se
caracterizeaza prin
trasee hipersincrone,
adica descarcari
electrice ample, de
cateva sute de
microvolti, si rapide (30
Hz) pe toate derivatiile.

Aspect EEG de criza grand mal tonico-clonica

b.3 Moartea cerebrala
Daca aprovizionarea cu oxigen a SNC este oprita
pentru 8 pana la 12 minute (ca urmare a socului
circulator, spre exemplu), atunci SNC sufera leziuni
ireversibile. In acest caz, EEG dispare complet (linie de
zero sau izoelectrica). Incetarea activitatii creierului este
un criteriu cert de moarte.
 INTERPRETARE ELECTROENCEFALOGRAMA

În practica suntem nevoiţi zilnic să interpretăm

electroencefalograme. Medicii cu experienţă îndelungată au
nevoie să parcurgă uneori numai o dată traseul
electroencefalografic şi, corelându-l cu datele clinice, se pot
orienta imediat în privinţa diagnosticului.
Totuşi,în practica clinică, pentru a putea compara
electroencefalograme efectuate în dinamică, pentru
completarea foilor de observaţie, documente medico-legale
este necesar să interpretăm electroencefalogramele după un
anumit tipic, întotdeauna acelaşi, de preferat care să respecte
standardele internaţionale.
 Modalitatea teoretică de întocmire a buletinului
de interpretare EEG

Se vor atinge următoarele puncte:

a. Analiza activităţii electrice spontane
• traseu de fond
• anomalii spontane
b. Analiza activităţii electrice activate, adică descrierea efectului
metodelor de activare asupra:
• traseului de fond
• modificărilor anormale
• declanşării de noi modificări
c. Analiza somnului (dacă există): stadii, elemente normale, anomalii
d. Descrierea artefactelor
e. Concluzii (într-o frază se rezumă descrierea de mai sus)
f. Suspiciuni diagnostice
 a. Analiza activităţii electrice spontane
Se va descrie traseul de fond în repaus, menţionând
ritmurile care apar,frecvenţa lor, morfologia, amplitudinea,
topografia, reactivitatea. De asemenea, trebuie descrise
anomaliile apărute în mod spontan pe traseu -modificări
epileptiforme, cu caracteristicile de formă, amplitudine,
eventual reactivitate, schimbări bruşte de amplitudine,
frecvenţă.

b. Analiza activităţii electrice activate

Descrierea efectului metodelor de activare
asupra:
• traseului de fond
• modificărilor anormale
• declanşării de noi modificări
c. Analiza somnului (dacă există): stadii, elemente
normale, anomalii

d. Descrierea artefactelor

e. Concluzii (într-o frază se rezumă descrierea de mai sus)

f. Suspiciuni diagnostice
 Anormalitati EEG frecvente

Atenuarea difuza a activitatii electrice reprezinta cea mai

frecventa anomalie EEG. Acest tablou este nespecific din punct de
vedere etiologic si survine la pacientii cu encefalopatii de cauza
diferita, inclusiv toxice, metabolice, anoxice si degenerative.
Anomaliile structurale multiple deasemenea pot cauza o atenuare
difuza activitatii electrice la electroencefalografie.
Atenuarea focala a activitatii electrice sugereaza o disfunctie
parenchimatoasa localizata. La pacientii cu asa anomalii la
electroencefalografie in 70% din cazuri se depisteaza o leziune
focala la neuroimagistica. Atenuarea localizata poate fi observata
si la pacientii cu tulburari epileptice focale, chiar si atunci cand nu
se depisteaza o careva leziune. Atenuarea focala a voltajului la
EEG ca regula indica o leziune localizata a substantei cenusii insa
poate fi determinata si de colectiile lichidiene subdurale sau
epidurale.
 Anormalitati EEG frecvente

Undele trifazice reprezinta unde generalizate sincronizate

bilateral survenind in pachete de scurta durata. Dupa cum o
sugereaza denumirea, acestea ca regula au trei faze; a doua faza
este pozitiva si ca regula cea mai proeminenta. Aproximativ 50%
din pacientii cu unde trifazice prezinta encefalopatie hepatica iar
restul au encefalopatii toxico-metabolice de alta origine.
Descarile epileptiforme lateralizate periodice (PLED) ca regula
indica prezenta unei leziuni cerebrale destructive acute.
Descarcarile epileptice survin cu o frecventa de 1-2 Hz pe fonul
unei activitati focale de fon lente sau atenuate. Intr-un studiu a
circa 600 de pacienti cu PLED, infarcte cerebrale acute au
survenit in 35% din cazuri, alte formatiuni de volum au cauzat
26% din tulburari, iar abcesele cerebrale, anoxia sau alte cauze
variate au inclus restul cazurilor. Din punct de vedere clinic, PLED
se asociaza cu convulsii si semne neurologice de focar.
 EXEMPLE
Pacient T.S., sex masculin, 13 ani,
EEG în veghe, traseu spontan
Aceeaşi imagine, cu o amplitudine mai mică pentru analizarea mai uşoară a elementelor
 Traseu de fond normal, cu ritm alfa 12 Hz în
derivaţiile posterioare, modulat în fusuri, reactiv la
deschiderea ochilor, cu amplitudinea cuprinsă între 60 şi
100 microvolţi, beta frontal de mică amplitudine
(aproximativ 5 microvolţi), frecvenţe mixte – alfa, beta şi
teta slab reprezentat în derivaţiile temporo-parietale.
La proba de hiperventilaţie, traseul de fond devine
amplu şi lent, iniţial în banda teta, ulterior în banda delta.
Spontan (figurile de mai sus) şi la hiperventilaţie apar
descărcări de complexe vârf-undă cu distribuţie
bilaterală, simetrice, sincrone, cu frecvenţă de 3 Hz, cu
amplitudine maximă în derivaţiile anterioare, cu debut şi
sfârşit brusc, având o durată cuprinsă între 7 şi 12
secunde.
Stimularea luminoasă intermitentă nu modifică traseul.
Pe traseu se descriu artefacte de clipit în derivaţiile
frontale, bilateral, de deschiderea şi închiderea ochilor,
cu aceeaşi localizare, de mişcare a capului, în special în
cursul hiperventilaţiei şi artefacte musculare.
Concluzii: traseu de fond normal cu descărcări bi­
laterale, simetrice, sincrone de 3 Hz sugerând crize
epileptice.
Suspiciune diagnostică: crize absente în cadrul unei
Epilepsii absenţe juvenile (cel mai probabil
diagnostic,dată fiind vârsta), Epilepsia absenţă tipică a
copilului (mai puţin probabil), sau crize focale frontale cu
intrare rapidă în circuitul cortico-talamo-cortical, cu punct
de plecare frontal şi cu aspect EEG de absenţe tipice.
 EXEMPLE

Pacient R.R., sex masculin, 7 ani

Traseu de fond normal, cu ritm alfa 10 Hz în derivaţiile
posterioare, modulat în fusuri, reactiv la deschiderea ochilor, cu
amplitudinea cuprinsă între 50 şi 70 microvolţi, beta frontal de mică
amplitudine (aproximativ 5 microvolţi), frecvenţe mixte – alfa, beta
hipovoltat şi teta slab reprezentat în derivaţiile temporo-parietale.
La proba de hiperventilaţie, traseul de fond devine amplu şi lent,
iniţial în banda teta, ulterior în banda delta luând formă de
hipersincronism lent fiziologic. Acest aspect dispare după primul
minut după încetarea hiperventilaţiei.
Spontan şi la hiperventilaţie apar descărcări de vârfuri bifazice
izolate, cu componentă pozitivă având amplitudinea cea mai mare,
cu amplitudine maximă centro-temporal dreapta (până la 160
microvolţi).
Pacientul RR, sex masculin, 7ani, EEG în veghe, traseu spontan
Stimularea luminoasă intermitantă nu modifică traseul.
Pe traseu se descriu artefacte de clipit în derivaţiile
frontale, bilateral, de deschiderea şi închiderea ochilor,
cu aceeaşi localizare, de mişcare a capului, în special în
cursul hiperventilaţiei şi artefacte musculare.

Concluzii: traseu de fond normal cu descărcări

intercritice focale de vârfuri centro-temporale drepte.

Suspiciune diagnostică: epilepsie focală stângă,

aspectul vârfurilor sugerând epilepsie parţială (Epilepsie
cu vârfuri centro-temporale).Se pot discuta şi alte
etiologii cu argumente pro şi contra, din punct de vedere
al aspectului EEG.
 Pcient I.B., sex masculin, 9 ani
Traseu de fond normo-hipovoltat, neregulat, cu ritm
alfa în derivaţiile posterioare foarte sărac reprezentat,
nemodulat în fusuri şi mixat cu frecvenţe lente – teta,
delta si rapide – beta. Frecvenţe beta difuz repartizate,în
derivaţiile fronto-centrale de mică amplitudine. Frecvenţe
teta temporo-parietal. Nu s-au efectuat probe de
stimulare pentru a evidenţia reactivitatea ritmului de
fond: hiperventilaţie sau stimularea luminoasă
intermitentă.
Spontan se evidenţiază descărcări generalizate
foarte ample (400-450 microvolţi) de grupaje de unde
lente în banda delta, unde ascuţite, care se detaşează
net de restul traseului, repetându-se cu aproximativ
aceeaşi morfologie pe aceleaşi derivaţii la aproximativ
2,5-3 secunde, intervalele dintre ele nefiind absolut
egale, sugerând complexe periodice.
Pacient IB, sex masculin, 9 ani, EEG în veghe
 Artefacte: se pot evidenţia artefacte de clipit, de
închiderea şi deschiderea ochilor situate în mod
caracteristic pe derivaţiile frontale, artefacte de mişcare
şi artefacte musculare (în special în derivaţiile
temporale).

Concluzii: traseu de fond lent, cu descărcări repetitive

sugerând complexe periodice.

Suspiciuni diagnostice: boala degenerativă

 Semnificatia clinica a EEG
Undele cerebrale reflecta modificari cerebrale normale
(induse de varsta, stimuli) sau patologice.

Test util pentru a diagnostica:

- hemoragii (hematoame)
- crize de epilepsie
- leziuni cerebrale
- tumori
- infectii
- boli degenerative sau metabolice
- dereglari ale somnului