11. Halucinatiile: Sunt definite clasic drept “percepţii fara obiect de perceput”.

Definitia lui Porot – “experiente psihologice interne care determina subiectul sa se

comporte ca si cum ar avea o senzaţie sau o perceptie, atunci cand conditiile exterioare
normale ale acestor senzaţii sau perceptii nu se realizeaza”.

Halucinatiile psiho-senzoriale: Sunt cele care corespund definitiei halucinatiei, au caracter de

senzorialitate, se proiecteaza in spaţiul perceptiv, iar subiectul crede in realitatea lor.

Clasificarea halucinatiilor:
• Halucinatii exteroceptive: auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile,
autoscopice, transpuse
• Halucinatii interoceptive (viscerale)
• Halucinatii proprioceptive (motorii, kinestezice)
Halucinatii auditive
Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie

Elementare -acoasme,foneme
-percepute ca zgomote nedistincte
-fosnete, tiuituri, pocnete  patologia urechii,
 boli neurologice,
Comune -sunete carora subiectul le atribuie o sursa sau  stări confuzionale
o modalitate de producere bine definita cu aura epileptică
-ex: dangăt de clopot, curgerea apei, sunete  unele psihoze.
muzicale, zgomotul de motor

complexe -pot fi fragmentare, cand pacientul percepe  schizofrenia,

(halucinaţii silabe, cuvinte fara semnificatie,  tulburarea
acustico- -sau pot avea un conţinut precis, distinct, deliranta
verbale) inteligibil.  depresia severa cu
elemente
psihotice
 tulburari psihotice
induse de
substante

Halucinatii vizuale

Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de aparitie

Elementare -fosfene, fotopsii,

 afectiuni oftalmologice
-percepute ca puncte luminoase, scântei, linii.
 afectiuni neurologice
 Complexe -Mai mult sau mai putin bine conturate  tumori si leziuni ale
Scenice -de ex: cele care reprezintă animale poartă lobului occipital,
numele de zoopsii  epilepsie
Panoramice (statice) sau cinematografice  stari confuzionale (in
(miscare) special in contextul
sevrajului alcoolic
complicat - clasic
descrise sub formă de
zoopsii.
 schizofrenie

Halucinatii olfactive si gustative

Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie

placute parfumuri, esente, miresme  crizele uncinate in epilepsia temporală,

 unele tumori si leziuni ale lobului temporal,
 tulburarile de dispozitie cu elemente
psihotice (fiind in concordanta cu
neplacute mirosuri grele, respingatoare, de
tonalitatea afectiva),
putrefactie, gusturi metalice,
 delirium tremens,
astringente
 tulburarea deliranta (unde pot fi insotite de
un comportament halucinator)
 demente cu elemente psihotice

Halucinatii tactile

Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie

Interne -arsuri, dureri, -miscari ale unor
insecte sau viermi la nivel
subcutanat
Externe -arsuri, caldura, atingere, sarut,
curent de aer, intepatura
 intoxicaţii cu diferite substante: cocaina,
canabis, LSD
 sevraj alcoolic complicat (percepţia de
gandaci, insecte, paraziti, viermi mergand
pe piele sau in piele),
 demente cu elemente psihotice
Halucinatii corporale

Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie

Modificări ale -arsuri interioare, tulburare deliranta de tip

organelor -modificări ale viscerelor (stomacul, hipocondriac,
interne plămânii, inima sunt “putrezite”,
“rupte”), schizofrenie
-schimbarea poziţiei unor organe
dementa cu elemente psihotice
-localizări genitale ale acestora,
sindromul Cotard (grupeaza idei
percepute ca violuri directe sau de la
delirante de negatie, de enormitate
distanţă, senzaţii de orgasm,
şi de imortalitate, asociind negarea
-introducerea de corpuri străine în
halucinatorie a viscerelor)
rect etc.

Posesiunea percepute ca existenţa unor fiinte

zoopatică naturale (serpi, lupi, etc) sau
supranaturale (demoni, spirite, etc.)
in interiorul corpului

Metamorfozare Transformare intr-un animal

Asocieri halucinatorii: Halucinatiile psiho-senzoriale sunt adesea combinate, adica

intereseaza mai multi analizatori in acelasi timp;
Halucinatiile vizuale si auditive, cele olfactive si gustative, tactile si corporale sunt cel mai
adesea asociate; In patologia de intensitate psihotica a varstnicilor (dementa, tulburare
deliranta) apar frecvent halucinatii corporale, localizate in special in zonele genitale, asociate
cu halucinatii olfactive.
Halucinatii psihice (pseudo-halucinatii): Sunt definite ca autoreprezentari aperceptive,
caracterizate prin incoercibilitate, automatism şi exogenitate (Petit G.).
Spre deosebire de halucinatiile psihosenzoriale, halucinatiilor psihice le lipseşte
obiectivitatea spatiala si caracterul de senzorialitate.
Sunt localizate in gandirea proprie, in spaţiul intrapsihic; neavand decat obiectivitatea
psihica; Datorita absentei caracterului de senzorialitate, prin contrast cu halucinatiile psiho-
senzoriale ele mai sunt denumite si pseudohalucinatii. Difera de reprezentarile obisnuite
prin caracterul de stranietate, de exogenitate. Bolnavul nu le percepe pe caile senzoriale
obişnuite, ci le traieşte ca pe nişte fenomene straine, impuse din afara, care “i se fac” si
carora nu li se poate opune si pe care nici nu le poate controla prin propria vointa.
 Tipuri de halucinatii psihice (pseudohalucinatii)

Tipuri de Descriere fenomenologica

halucinatie
Halucinatiile psihice  voci interioare, ecoul gandirii sau al lecturii, murmur intrapsihic,
acustico-verbale ganduri transmise
 trairile vin din afara subiectului prin intruziune, se insinuează in
gandirea lui, fiind atribuite altcuiva
 “transmiterea gandurilor” care este interpretata ca telepatie,
comunicare misterioasa, limbaj fara cuvinte, dand subiectului
impresia ca este supus influentei altcuiva
Halucinaţiile psihice  apar ca simple imagini sau sub forma de scene panoramice, in
vizuale spatiul subiectiv al subiectului, dandu-i impresia ca traieste intr-o
lume a scenelor imaginare, a viziunilor interioare sau artificiale
 pacientii le vad cu ochii interiori, cu ochii mintii lor
Halucinaţiile psihice  sunt legate de limbajul interior si de expresia motorie a acestuia
motorii (verbale si scrise)
 subiectul are senzatia ca vorbeşte (fara sa faca nici un fel de
miscare);
 subiectul are impulsiuni verbale “este facut sa vorbeasca”
(sentimentul de automatism verbal).

CARACTERISTICI HALUCINAŢII HALUCINOZE HALUCINAŢII PSIHICE

PSIHO-SENZORIALE

Senzorialitatea Mare medie vaga, redusa

experientei
Proiectia spatiala In spatiul senzorial In spatiul senzorial In afara spatiului senzorial

Convingerea in Prezenta absenta absoluta, dar cu caracter

realitatea lor xenopatic

Rezonanta afectiva Anxiogena Neliniste legata de Sentimente impuse

caracterul patologic
al tulburarilor
2. Iluziile
Iluzia este o perceptie cu stimul real si specific, denaturata (deformata)
• Această deformare priveste mai mult calitatile senzoriale decat
identificarea sau sensul elementelor percepute
• Percepţia este completata imaginativ; cu cât denaturarea
este mai globala, semnificatia patologica este mai importanta
• Iluziile apar frecvent la subiectii normali, care recunosc si
corectează usor sensul deformarii perceptive.
• In iluziile patologice, subiectul nu incearca sa corecteze
perceptia deformata, considerand-o veridica
• Sunt adesea insoţite de interpretare deliranta, de superficializarea
atentiei, memoriei si/sau a proceselor asociative
Iluziile au fost deci clasificate in: iluzii fiziologice si iluzii patologice

Iluzii fiziologice – se produc prin modificarea conditiilor perceptive (obiective),

a mediului perceptiv sau a conditiilor interne (subiective).
Iluzii prin modificarea conditiilor interne (subiective):
• prin tulburari de atentie (false identificari);
• din stari afective (frica, anxietate, euforie);
• modificari fiziologice ale starii de constienta - iluzii
hipnapompice si hipnogogice;
• stari de oboseala, suprasolicitare si surmenaj
• Clasificarea iluziilor patologice după modalităţile senzoriale:
a) Exteroceptive:
- vizuale
- auditive
- gustative
- olfactive
- haptice sau tactile
b) Proprioceptive
c) Interoceptive

Iluziile patologice vizuale: Cele mai frecvente

• Metamorfopsii - impresia deformata a obiectelor si spatiului perceput
ex: macropsii, micropsii

• Pareidoliile – sunt iluzii caracterizate prin deosebita intensitate si

vivacitate a fenomenului iluzoriu (“entitate materială”, Jaspers)
in care complementul imaginativ al percepţiei atinge gradul
maxim de bogatie.
-Sunt perceptii deformate, anxiogene, intalnite la copii, in
delirium tremens, epilepsie, schizofrenie, infectii, post TCC
• Falsele recunoasteri – identificarea gresita a diferitelor persoane
-Apar in: stari maniacale, intoxicatii acute, stari confuzionale,
sindromul Korsakov, sindroame dementiale (Alzheimer)
-Fenomenele de tip deja vazut, cunoscut, trait
• Falsele nerecunoasteri – fenomenele de tip niciodata vazut, cunoscut, trait
 - apar frecvent in patologia lobului temporal
• Iluziile de persoana sunt erori de identificare a persoanelor si
-apar in sindroame delirante sau lezionale:
- iluzia sosiilor (sindr. Capgras/Capgras- Serieux), sindrom delirant care are ca mecanism
falsa identificare+interpretare deliranta;
! apare in schizofrenie, tulburare deliranta, leziuni de emisfera dreapta
- iluzia Fregoli – delir de persecutie , de urmarire, in care un unic persecutor poate lua
infatisari diferite; apare in aceleasi circumstante patologice mentionate mai sus

Alte iluzii patologice:

• Auditive- cantitative sau calitative
• Gustative si olfactive- de obicei asociate (perceperea eronată a gustului/mirosului
unor substante) – schizofrenie, tulburare deliranta – de obicei asociate ideatiei
delirante de otravire
• Viscerale sau interoceptive – perceperea eronata a functionarii unor aparate sau
organe
• Proprioceptive – iluziile de modificare a schemei corporale – perceperea eronata a
formei, dimensiunii, greutatii, pozitiei (tulburare totala sau partiala de schema
corporala); apar in patologia parieto-occipitala, schizofrenie (dismorfofobie), patologia
obsesivo-fobica, intoxicatii, stari confuzionale
Cenestopatia: include tulburari ale propriei cenestezii a individului (sensibilitate corporală
generala), care, in mod normal este resimtita ca o stare de confort. Cenestopatia este o iluzie
interna, constand in senzatii corporale diverse, care sugereaza afectiuni medicale, avand
oarecare similaritate cu senzatiile care au un substrat anatomo-fiziologic. Ele constau in
senzatii neplacute (arsuri, dureri, parestezii, furnicaturi, intepaturi), difuze, migratorii, fara un
substrat organic obiectivabil.Se intalnesc in sindroame hipocondriace, tulburari somatoforme,
stari anxioase, depresive, la varstnici

3.Ideea obsesiva

IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ este o idee dominantă care asediază gândirea, şi se impune
conştiinţei deşi e în dezacord cu ea.
Ea este străină, contradictorie situaţiei şi personalităţii bolnavului, care îi recunoaşte
caracterul parazitar, patologic, luptă pentru înlăturarea ei, dar nu reuşeşte.
Conştiinţa pe care o are bolnavul despre caracterul patologic al obsesiei o diferenţiază de
ideea delirantă. Bolnavul ştie că fenomenul emană din propria viaţă psihică ceea ce îl
diferenţiază de automatismul mintal şi fenomenele de influenţă exterioară.
Ideile obsesive sunt idei patologice, parazitare, care asediază gândirea pacientului, în pofida
dorinţei sale de a li se opune şi care, datorită păstrării caracterului critic, sunt însoţite de un
mare grad de anxietate.
Temele obsesive cele mai frecvente sunt cele legate de contaminarea cu substanţe
murdare, de preocupări sexuale, religioase, de a prejudicia / nedreptăţi pe alţii, de a-i leza pe
alţii etc.
Se întâlnesc cel mai frecvent în tulburarea obsesivo-compulsivă, dar se pot întâlni şi în
alte entităţi psihiatrice (depresii, debutul schizofreniei).
Clinic obsesia îmbracă mai multe forme:
  Idei (obsesii ideative, idei obsesive)
 Îndoieli obsesive (ex. a încuiat uşa?)
 Amintiri, reprezentări obsesive
 Fobii (obsesii fobice)
 Tendinţe impulsive (obsesii impulsive)
 Compulsii (sunt de obicei strâns legate de idei obsesive de contrast)
 Acţiuni obsesive (ritualuri, ceremonialuri)

4.Ideile delirante: sunt idei:

• in dezacord evident cu realitatea
• pacientul crede cu tarie in realitatea lor, sunt de neclintit
• sunt impenetrabile la argumentele logicii formale
• modifica trairile, concepţia despre lume si comportamentul pacientului

TIPUL DE IDEE DELIRANTĂ CONTINUT PSIHOPATOLOGIC

Idei de persecuţie pacientul este convins ca sufera prejudicii morale, materiale

sau fizice, simtind lumea ca fiindu-i ostila

Idei delirante cu conţinut raportarea imaginara a unor situatii nefavorabile reale la

depresiv-(vinovăţie,ruina, acţiunile sau trairile bolnavului, negarea capacitatilor
autoacuzare) intelectuale si fizice, a posibilitailor materiale proprii

Idei convingeri privind existenta unei boli incurabile, cu gravitate

hipocondriace deosebita, de care subiectul ar suferi, in dezacord cu starea
de sanatate
Idei de gelozie şi erotomanice legate de infidelitate, a carei victima ar fi subiectul

Idei de filiatie convingerea pacientului ca nu aparţine familiei sale, ci ar

descinde dintr-o familie mult superioara sau chiar ar avea
descendenta divina

Idei delirante (invenţie, reformă, idei legate de capacitatile deosebite ale subiectului, de
mistice) omnipotenta lui creatoare, in domeniul stiintific, socio-politic
sau religios

Ideile de grandoare idei legate de calitatile deosebite fizice,spirituale pe care

subiectul le-ar avea sau de bunurile materiale si situatia
sociala pe le-ar poseda
Ideile de relatie subiectul interpreteaza situatii reale ca fiind legate de
persoana sa

Ideile de influenta convingerea subiectului ca se afla sub influenta actiunii unor

forte xenopatice (exterioare).

Idei metafizice /cosmogonice preocuparea subiectului de a elucida probleme ca

metempshihoza, cosmogonia, biogeneza etc

5. Legea regresiunii memoriei: Se uită în ordine:

• evenimentele recente
• evenimentele mai îndepărtate
• afectele, sentimentele
• obişnuinţele simple
Deteriorarea limbajului in sens invers evolutiei:
- primul dispare limbajul ideilor, forma cea mai complexa a comunicarii
(numele proprii, numele comune, adjectivele, verbele, interjecţiile)
-limbajul emotional
-limbajul mimico-pantomimic

6. Amnezia lacunara:
Hiatus mnezic temporar – lacuna in evocarea trecutului
• Se refera la o perioada net delimitata de timp (ore, zile)
• Apar:
- stari confuzionale de diferite etiologii - AIT, TCC,
- stari de betie patologica sau betie acuta (stari „black-out”) etc
• Pot fi : -totale (stari comatoase, grand mal - GM)
-sau partiale, cand este mentinuta o oarecare capacitate de inregistrare

7. Sindromul Korsakov:
• O tulburare cronica insidios instalata, cu doar 20% sanse de remisiune
• Amnezie de fixare (anterograda)
• Dezorientare temporo-spatiala
• Memorie sematica pastrata
• False recunoaşteri, pseudoreminiscente
• Confabulatii de jena, uneori cu tematica de grandoare
• Dispoziţie euforica, logoree
Apare in: - dependenta la alcool (consum cronic de alcool= deficienta de tiamina)
- intoxicaţii acute (CO), deficiente nutritionale sau un sdr de malabsorbtie
- TCC
- infectii
- tumori
8. Hiperprosexiile= exagerarea orientarii selective a activitatii de cunoastere
• Cu caracter general, se reflecta asupra intregului comportament:
- stari maniacale
- stari de excitatie de diverse etiopatogenii
- stari de intoxicatie usoara – cu alcool, cofeină, eter
- situaţii de risc vital
-cresterea interesului general
• Cu caracter selectiv – se reflecta intr-un anumit sector al vietii psihice
sau sub un anumit continut ideativ
- la depresivi – atentie concentrata asupra ideatiei depresive, amintirilor triste
- la hipocondriaci – atentie centrata asupra starii de sanatate,
a senzatiilor din organism
- la cei cu tulburari delirante – atentie concentrata pe temele delirante
- La fobici, obsesionali – concetrare asupra fobiilor, obsesiilor,
de la care nu-si pot distrage atentia

9. Hipoprosexii: diminuarea orientarii selective a activitatii de cunoastere

- scaderea capacitatii prosexice, diminuarea cantitativa a orientarii selective a
activitatii de cunoastere
- poate avea intensitate variabila
- Intensitatea maxima = aprosexie – disparitia oricarei capacitati prosexice- stari
confuzionale grave
• Apar in:
- Stari de surmenaj
- Stari de iritabilitate
- Stari de anxietate
- Functionare cognitiva globala modificata:
- nedezvoltarea cogntiva
- deteriorare cognitiva
- Schizofrenie – debut sau in cadrul evolutiei deteriorative
- In stari confuzionale – grade diferite

10.Suicidul – factori de risc.

Contextul psihosocial poate juca un rol predictiv in suicid
Principalii factori de risc:
• Decesul unei persoane apropiate
• Despartiri recente, divort, esec sentimental
• Evenimentele de viata psihotraumatizante, mai ales cele care implica umilirea
• Somaj, schimbari sau conflicte profesionale
• Afectiuni somatice cronice
• Abuz de alcool
• Izolare sociala

11.Suicidul – evaluarea riscului suicidar şi atitudinea terapeutică

Tentativa de suicid este o urgenta psihiatrica!
Tentativa de suicid poate fi repetata si reprezinta un factor major de risc de suicid!
 Tentativele suicidare sunt, aparent, sinucideri ratate din diverse motive: mijloace de
sinucidere inadecvate, interventia unor persoane
Datele statistice arata insa ca exista diferente semnificative in ceea ce priveste varsta si
sexul celor care nu reusesc
Tentativa de suicid pare avea cel mai adesea semnificatia unei nevoi crescute de
afectiune din partea anturajului, fata de care subiectul se simte izolat, respins

12. Schizofrenia paranoida: Idei delirante + halucinatii auditive

sunt idei:
• in dezacord evident cu realitatea
• pacientul crede cu tarie in realitatea lor, sunt de neclintit
• sunt impenetrabile la argumentele logicii formale
• modifica trairile, concepţia despre lume si comportamentul pacientului
halucinatii auditive

Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie

Elementare -acoasme,foneme
-percepute ca zgomote nedistincte
-fosnete, tiuituri, pocnete  patologia urechii,
 boli neurologice,
Comune -sunete carora subiectul le atribuie o sursa sau  stări confuzionale
o modalitate de producere bine definita cu aura epileptică
-ex: dangăt de clopot, curgerea apei, sunete  unele psihoze.
muzicale, zgomotul de motor

complexe -pot fi fragmentare, cand pacientul percepe  schizofrenia,

(halucinaţii silabe, cuvinte fara semnificatie,  tulburarea
acustico- -sau pot avea un conţinut precis, distinct, deliranta
verbale) inteligibil.  depresia severa cu
elemente
psihotice
 tulburari psihotice
induse de
substante

• tensionati, suspiciosi, ostitli, +/- agresivi

• debut mai tardiv decat Sk dezorganizata sau catatonica (spre 30 ani)
• prognostic favorabil
• raspuns mai bun la tratament
13. Schizofrenia catatonica:
• Imobilitate: catalepsie - flexibilitate ceroasa, stupor
• Agitatie psihomotorie
• Negativism (verbal, motor, alimentar)
• Stereotipii, bizarerii, manierisme
• Ecolalie- reproducerea ca un ecou a interlocutorului,
• ecopraxie – imitarea a gesturilor si a actiunilor alcuiva
• Forma actualmente rara
• Evolutie buna, dar atentie la risc de malnutritie, chiar risc vital

14. Schizofrenia hebefrenica (dezorganizata):

• Dezorganizarea vorbirii (incoerenta ideoverbala)
• Dezorganizarea comportamentului
• Tocire afectiva si/sau incongruenta afectiva
• Comportament dezinhibat, dezorganizat, paramimie, paratimie, zambet natang
• Debut timpuriu: sub 25 ani
• Prognostic slab, evolutie deteriorativa

15.Principii de tratament în schizofrenie:

➢ Spitalizare
o evaluare diagnostica
o stabilirea tratamentului
o siguranta pacientilor (idei suicidare, comportament de risc)
o simptomatologie ++, incapacitatea de a se ingriji
o (re)stabilirea legaturii cu serviciile ambulatorii

➢ Definirea simptomelor de tratat

➢ Ce antispihotic (neuroleptic) a fost eficient in trecut sau in functie de efectele

secundare, se da Un singur antipsihotic (AP)

➢ se trateaza 4 - 6 sapt cu doze adecvate inainte de a decide ca AP trebuie schimbat

➢ se incepe cu doze suficiente, conform simptomatologiei si apoi se ajusteaza in functie

de evolutia acesteia
Ameliorarea unor simptome are loc in ore-zile, dar o remisiune dureaza 6-8 saptamani; un
raspuns terapeutic se obtine la doze de 4-6 mg/zi haloperidol, 80% dintre receptorii D2 fiind
blocati; cresterea dozelor nu pare justificata;
raspunsuri similare la: 10-15 mg olanzapina, 4-6 mg risperidona
16.Tulburarea schizoafectivă – maniacală şi depresivă, diagnostic, descriere clinică.
Statut actual:
• apartine schizofreniei (dar au simptome afective proeminente)
• apartine tulburarilor de dispozitie (simptome proeminente de schizofrenie)
• este simultan o expresie a schizofreniei si a tulburarilor de dispozitie
• este un alt tip de psihoza
• Mai probabil este un grup heterogen care include variantele anterioare
Diagnostic CIM-10
• dg depinde de aproximarea balantei intre importanta simptomelor de schizofrenie
(SK) si cele afective
• intruneste criteriile pt una dintre tulburarile de dispozitie
• simptome “aproape identice cu cele ale SK” trebuie sa fie prezente cea mai mare
parte a timpului pe o perioada de minimum 2 sapt
• Cele 2 crt. au fost intalnite in acelasi episod si in aceeasi perioada cel putin o parte a
episodului
• Dg dif: SK, tulb de dispozitie, alte psihoze, tulb. organice sau induse de substante
Diagnostic DSM-IV
• O perioada neintrerupta de boala in care, la un moment dat se evidentiaza un episod
depresiv sau maniacal sau mixt coexistent cu simptome care intrunesc criteriile A
pentru schizofrenie; (episodul depresiv trebuie sa includa dispozitia depresiva)
• In aceeasi perioada de boala au existat delir sau halucinatii min 2 sapt in absenta
simptomelor afective proeminente
• Simptome care intrunesc criteriile pt Tulburare de dispozitie sunt prezente pentru o
perioada substantiala din durata totala a bolii
Criterii tulburare schizo-afectiva episod maniacal
• simptome de schizofrenie si manie proeminente
• Tulburarile de dispozitie:
• expansivitate, autostima crescuta, idei de grandoare
• sau: agitatie, iritabilitate, comportament agresiv, idei de persecutie
• In ambele cazuri: hiperactivitate, hipoprosexie, dezinhibitie pulsionala
• Se pot intalni simptome ca: idei de referinta, grandoare, persecutie
• Sunt necesare simptome “tipice” schizofreniei pt diagnostic:
• transmiterea gandurilor
• idei de influenta; automatism mintal
• idei delirante bizare
• De obicei: psihoze floride, debut brusc, remisiune completa
Criterii tulburare schizoafectiva episod depresiv
• dispozitia depresiva + alte simptome depresive:
• retard psiho-motor
• insomnie
• scaderea apetitului, scadere in G
• scaderea interesului
• hipoprosexie
• idei de culpabilitate, inutilitate
• idei de suicid
• Simptome de schizofrenie:
• transmiterea gandurilor
 • idei de influenta, de control
• idei de persecutie, de urmarire
• halucinatii comentative amenintatoare
Episoadele sunt mai putin floride, durata este mai mare, prognosticul mai rezervat, uneori cu
defect

17.Tulburarea psihotică scurtă – diagnostic, descriere clinică.

Diagnostic
• Un singur set de criterii diagnostice: delir, halucinatii, dezorganizarea vorbirii
(incoerenta), comportament dezorganizat sau catatonic
• Durata: 1zi-1 luna, cu remisiune completa
• +/- factor psihotraumatizant
• Cu debut postpartum
Clinic
• Idei delirante cu aparitie brutala (sub 48 de ore); delir polimorf si dezorganizat +
halucinatii, iluzii
• Dezorganizare psihica:
• labilitate emotionala (anxietate, furie) si afectiva (euforie, depresie)
• modificari bruste de comportament psihomotor (agitatie, prostratie)
• depersonalizare, derealizare
• Evolutie favorabila
• fara antecedente psihiatrice in afara altor episoade psihotice acute

18.Tulburarea delirantă persistentă – diagnostic, tipuri.

Dignostic CIM-10
• O idee/ un set de idei delirante altele decat cele considerate specifice schizofreniei
(altele decat cele total imposibile); ex: persecutie, grandoare, hipocondriace, de
gelozie sau erotice
• Delirul - min. 3 luni
• Nu exista halucinatii persistente (pot aparea tranzitoriu)
• Dg dif: schizofrenia, tulb dispozitie (depresia), organice sau induse de substante
• Specificatii pt subtipuri: persecutie, litigiu, auto-referinta, grandoare, hipocondriace
(somatice), gelozie, erotomanie
Diagnostic DSM-IV-R
• Delir non-bizar (posibil: idei de urmarire, otravire, infectare, a fi iubit, inselat, idei
hipocondriace) - min 1 luna
• Criteriile A pt schizofrenie (halucinatii, delir, dezorganizarea gandirii si a activitatii,
simptome negative) nu au fost niciodata indeplinite; pot aparea halucinatii tactile,
olfactive legate de delir
• In afara de impactul delirului, functionarea nu este afectata
Subtipuri in DSM-IV-R
1. Erotomanie
Tipul ertoman:
• convingerea deliranta ca este iubit de o persoana cunoscuta, celebra
• erotomania, sd. Clerambault
• delir in sector
• in clinica: femei > barbati
 • medico-legal: barbati (ex: omoara sotul persoanei care sta in centrul delirului)
• frecvent: izolati, singuri, viata sexuala saraca
• clasic - faze: speranta, deceptie, ranchiuna
• eforturi de a contacta persoana (telefon, scrisori, daruri, vizite, supraveghere,
urmarire)
• interpreteaza orice gest (respingere) ca o dovada de iubire
• risc de acte heteroagresive !!!
2. Grandoare
Delirul de grandoare:
• megalomania
• exemple:
• are un talent deosebit dar nerecunoscut;
• inventie pe care incearca sa o popularizeze
• relatie cu o persoana sus-pusa
• continut religios ---> secte
3. Gelozie
Delirul de gelozie:
• paranoia conjugala, sd. Othello - cand se refera la sot/sotie
• frecvent: barbati
• debutul poate fi brusc; tulburarea se poate remite daca se despart
• !!!risc de heteroagresivitate, abuzuri, limitarea autonomiei
• asociat cu alcoolomania (von Krafft-Ebing)
• aduna “dovezi” pt sustinerea delirului: fac investigatii, urmaresc
4. Persecutie
Delirul de persecutie:
• cel mai frecvent tip
• una/mai multe teme (inrudite): conspiratie, inselaciune, urmarire, spionaj,
otravire, hartuire, impiedicat in urmarirea anumitor teluri
• probleme marunte pot fi exacerbate (“dovezi”) ---> centrul unei teme delirante
• uneori se incearca reparatie legala: paranoia qverulenta - numeroase procese
• risc de agresivitate verbala sau fizica
• paranoiacul nu mai are capacitatea de a se indoi
• construieste prin interpretari un scenariu delirant cu tematica persecutorie
• temele delirante - mediu profesional, vecinii
• dupa o faza de elaborare (luni, ani) in care acumuleaza material pt interpretari
viitoare ---> revelatia, certitudine absoluta; de aici delirul se dezvolta in retea
• cu varsta poate aparea o resemnare “paranoicul nu se vindeca, el dezarmeaza”

5. Somatic (hipocondriac)
Delirul de tip somatic:
• psihoza monosimptomtica hipocondriaca
• Dg. Dif. cu hipocondria: gradul de convingere a pacientului
• exemple:
• infectie, infestarea cu insecte pe/in piele; dismorfofobie; mirosuri emanate de
corp (piele, gura, vagin); anumite parti ale corpului nu mai functioneaza
• risc de suicid
• uneori antecendente: abuz de substante, TCC
 6. Mixt
7. Alte deliruri (TD nespecificata): sd. Capgras; sd. Fregoli; sd. Cotard (delir de negatie)

19.Episodul depresiv – diagnostic, descriere clinică.

Criterii de diagnostic:
• durata minim 2 saptamanai
• dispozitie depresiva
• scaderea interesului si a placerii
• scaderea/cresterea apetitului alimentar si scadere/crestere in greutate (peste 5%
intr-o luna)
• insomnie sau hipersomnie
• retard psihomotor sau agitatie psiho-motorie
• fatigabilitate, pierderea energiei
• sentimente de inutilitate, culpabilitate
• autostima scazuta
• scaderea capacitatii de concentrare, ambivalenta
• ideatie suicidara, tentative de suicid
• Simptomele provoaca suferinta sau incapacitare familiala, sociala, profesionala
Clinic:
• 60% prezinta idei de suicid, 4-5% pana la 10-15% se sinucid
• 90% prezinta simptome de anxietate
• adolescenti, tineri: iritabilitate, tulburari de comportament, abuz de substante
• varstnici:
➢ prevalenta 25-50%
➢ subdiagnosticata, subtratata
➢ acuze somatoforme care pot masca depresia
➢ pseudodementa
• Aspect: facies depresiv, lentoare psihomotorie
• Perceptie: acuze somatoforme, simptome psihotice: halucinatii in formele severe
• Atentie si memorie: afectate (70-80%)
• Constiinta bolii: prezenta
• Gandire: lentoare, accentuarea obsesiilor, ambivalenta, ideatie cu un continut
negativ: inutilitate, incapacitate, culpabilitate, idei suicidare (de evaluat!!)
• Evaluarea ideatiei suicidare si a riscului suicidar:
• daca pacientul are idei de suicid, daca are un plan
• antecedente de tentative de suicid (personale, in familie)
• idei marcate de inutilitate
• abuz de substante
• izolare sociala
• grad marcat de anxietate, panica, neliniste
• majoritatea pacientilor care s-au sinucis au fost vazuti de un medic (nu neaparat
psihiatru), au cautat ajutor intr-un interval de o luna
• In formele severe: idei delirante congruente/incongruente cu dispozitia
• Dispozitie: depresie, anxietate, disforie, iritabilitate
• Activitate: lentoare, fatigabilitate
 • Ritm nictemeral: tulburari de somn
• Apetit alimentar: afectat

20.Episodul maniacal – diagnostic, descriere clinică.

Diagnostic:
• durata minim 1 saptamana
• dispozitie euforica, expansiva sau iritabila
• cresterea autostimei, idei de grandoare
• scaderea nevoii de somn
• logoree
• fuga de idei
• distractibilitate
• neliniste sau agitatie psiho-motorie
• implicare excesiva in activitati cu potential nociv - superficializarea judecatii:
cheltuieli, investitii
• dezinhibitie pulsionala (sexuala), comportament inadecvat
Apare afectarea functionarii sociale, profesionale, familiale
Clinic:
• Dispozitie euforica
• Accelerarea proceselor gandirii
• Neliniste psihomotorie
• Simptome somatoforme

21.Principii de tratament în depresie.

• Siguranta pacientului
• evaluare diagnostica
• plan terapeutic imediat si profilactic (intretinere) - prevenirea recaderilor
• spitalizarea: evaluare, risc suicid, homicid, incapacitatea de a se intretine
• farmacoterapie: un medicament eficient in alte episoade sau in functie de efectele
secundare
• optim: farmacoterapie + psihoterapie (psihoterapia, sustinerea - pot ameliora
complianta)
Tratament:
• Antidepresive
• 60-80% raspund la un AD daca doza e suficienta, timp de 6-8 saptamani
• anxiolitice, sedative - durata delimitata !!
• Depresiile cu cicluri rapide sau rezistente: se asociaza timoregulatoare
• Depresile severe cu simptome psihotice: se asociaza antipsihotice (olanzapina etc)
• ECT: electroconvulsoterapie - indicatii precise
Principii ale tratamentului cu antidepresive:
• Daca a raspuns pacientul la un anume AD
• Se iau in consideratie:
➢ starea somatica a pacientului
➢ efectele secundare ale AD
➢ interactiunile posibile
➢ potentialul suicidar (AD cu toxicitate redusa: SSRI)
 ➢ complianta
➢ accesul la tratament, costul
• doza se creste progresiv pana la doza eficienta (mai ales pentru: triciclice,
venlafaxina)
• doza eficienta se mentine minimum 4 saptamani, inainte de a decide, eventual, ca AD
nu este eficient
• toate AD au o perioada de latenta de aproximativ 14 zile
• odata ce se obtine o remisiune semnificativa, tratamentul se continua 6-9 luni,
pentru a preveni recaderea !!!
• daca evolutia e favorabila, dupa 6-9 luni ttm se poate reduce treptat, dar se ia in
consideratie ttm intretinere
• daca au existat 2 sau mai multe episoade tratamentul poate fi permanent
• Tratamentul de intretinere = profilactic: scade frecventa, amplitudinea, durata
episoadelor
• Precautii, CI: gravide, perioada de alaptare, tulburari renale, hepatice grave
• Educarea pacientilor cu privire la beneficiile tratamentului si a efectelor secundare
• Educarea pacientilor referitor la riscul nerespectarii tratamentului
• Alcoolul poate exacerba depresia si poate interfera cu tratamentul
• Psihoterapiile amelioreaza adaptarea, complianta

22.Atacul de panică – descriere clinică, diagnostic.

= o perioada delimitata de frica intensa si disconfort, care atinge un maxim in aprox. 10
minute si se insoteste de 4 sau mai multe din urmatoarele:
• palpitatii
• transpiratii
• tremor
• dispnee, senzatie de sufocare
• nod in gat
• durere/disconfort toracic
• greata/disconfort abdominal
• ameteala, lesin
• derealizare, depersonalizare
• frica de-a pierde controlul sau de-a innebuni
• frica de moarte
• parestezii, amorteli, furnicaturi
• frisoane sau senzatie de caldura
Poate aparea : din senin sau legat de anumite situatii

23.Agorafobia – descriere clinică, diagnostic.

• Anxietatea legata de locuri sau situatii din care scaparea/iesirea poate fi dificila sau in
care ajutorul nu este la indemana in cazul in care subiectul ar avea un atac de panica
• (Tipic: situatii in care subiectul este singur in afara casei, intr-o multime, la rand, pe un
pod, intr-un mijloc de transport)
• Situatiile sunt evitate sau suportate cu greu/efort/anxietate sau subiectul are nevoie de
prezenta unei alte persoane
24.Fobia socială, fobia simplă, fobiile specifice – descriere clinică, diagnostic.
Fobia specifica/simpla:
• Frica marcata si persistenta, excesiva si nerezonabila declansata de prezenta sau
anticiparea unei situatii/obiect
• Expunerea la stimulul fobic determina un raspuns imediat de anxietate - atac de panica
• Subiectul recunoaste ca teama este excesiva si nerezonabila
• Situatia fobica este evitata/suportata greu
• Evitarea/anticiparea anxioasa/suferinta interfereaza semnificativ cu viata subiectului
• Tipuri:
o animal
o de mediu: inaltimi, furtuni, apa
o sange/injectie: forma frecvent familiala
o situationala: avion, lift, spatii inchise
o altele
Fobia sociala:
• Frica marcata si persistenta de situatii sociale in care subiectul vine in contact cu
persoane necunoscute sau este supus unei posibile observatii (critici).
• Subiectul se teme ca va actiona intr-un mod care va fi umilitor sau jenant
• Expunerea la respectiva situatie sociala provoaca anxietate - atac de panica
• Subiectul recunoaste ca frica este excesiva si nerezonabila
• Situatiile respective sunt evitate
• Evitarea/anticiparea anxioasa/suferinta interfereaza semnificativ cu viata subiectului

25.Tulburarea obsesiv-compulsivă – descriere clinică, diagnostic.

Clinic:
• Obsesii:
➢ ganduri, impulsuri, imagini recurente si persistente, care sunt traite ca intruzive si
inadecvate si determina la subiect, anxietate marcata sau suferinta
➢ gandurile, impulsurile, imaginile nu reprezinta griji excesive referitoare la probleme
reale
➢ subiectul incerca sa ignore/suprime/neutralizeze cu alte ganduri/actiuni
➢ subiectul recunoaste ca acestea sunt produsul propriei minti

• Compulsii:
➢ comportamente repetitive (spalarea mainilor, ordine, verificare) sau acte mentale
repetitive (rugaciuni, numaratoare) la care subiectul se simte obligat sa recurga ca
raspuns la obsesii sau conform unor regulii care trebuiesc aplicate strict
➢ comportamentele sau actele mentale prevenirea sau reducerea suferintei/a unei
situatii de temut. Aceste comportamente sunt excesive
• Subiectul recunoaste ca obsesiile/compulsiile sunt excesive sau nerezonabile
• Obsesiile/ compulsiile provoaca suferinta, consuma timp (peste 1 ora/zi) sau interfereaza
semnificativ cu viata subiectului
26.Tulburarea anxioasă generalizată – descriere clinică, diagnostic.

• Ingrijorare si anxietate excesiva , in majoritatea zilelor, timp de min. 6 luni, legat de

evenimente si activitati uzuale: scoala, serviciu
• Subiectul poate cu greu sa-si controleze ingrijorarea
• Anxietatea este asociata cu: neliniste, tensiune, fatigabilitate, tulburari de concentrare,
iritabilitate, tulburari de somn, hipertonie musculara
• Simptomele duc la suferinta semnificativa

27.Tulburarea de stres posttraumatic – descriere clinică, diagnostic.

• Subiectul a fost expus unui eveniment traumatic:

• a trait, a fost martor sau a fost confruntat cu evenimente care implicau
moartea, ranirea grava sau ameninta integritatea sa sau a altor persoane
• raspunsul subiectului a implicat frica intensa, terifianta, sentimente de
neajutorare/neputinta
Ex: razboi, agresiune fizica/sexuala, jaf, rapire, ostatic, tortura, prizonier, dezastre naturale
sau provocate de om
• Evenimentul traumatic este retrait:
• imagini, ganduri recurente, intruzive legate de eveniment
• vise recurente
• “flashback”-uri - sentiment de retraire
• suferinta psihologica intensa legata de tot ceea ce aduce aminte de
eveniment
• reactivitate vegetativa
• Evitarea persistenta a stimulilor asociati cu trauma si scaderea responsivitatii
generale:
• evitarea gandurilor, locurilor
• nu-si poate aminti anumite evenimente legate de trauma
• sentimente de detasare
• scaderea interesului, a reactivitatii afective, nu poate privi in viitor
• Excitabilitate persistenta
• tulburari de somn
• iritabilitate
• tulburari de concentrare
• vigilenta crescuta, se sperie usor
• Durata tulburarii este e peste o luna; poate apare dupa o anumita perioada
• Tulburarea se asociaza cu suferinta semnificativa sau interfereaza cu viata subiectului

28.Dismorfofobia – descriere clinică.

• Subiectul este preocupat cu un defect imaginar al aspectului sau fizic. Daca exista o
anomalie minora, preocuparea este excesiva
• Simptomatologia duce la suferinta si incapacitare
• De obicei in adolescenta, evolutie fluctuenta
• Daca preocuparea capata intensitate deliranta se va schimba diagnosticul in: Tulburare
deliranta tip somatic
• Preocuparea - unul sau mai multe zone, frecvent la nivelul fetei
• Ex: ochi, nas, buze, sani, organe genitale
• Petrec ore in fata oglinzii pentru a “repara” defectele, evita situatii publice, cer asigurari
din partea celorlalti
• Probleme asociate: depresie, idei de suicid sau tentative de suicid,
• Solicita interventii chirurgicale

29.Hipocondria – descriere clinică.

• Preocuparea si teama/ convingerea de-a avea o afectiune grava, bazat pe interpretarea

eronata a senzatiilor corporale
• Preocuparea persista in ciuda evaluarilor si asigurarilor medicale
• NU este de intensitate deliranta
• Duce la suferinta si incapacitare
• Durata min. 6 luni
• Preocuparea:
• functii fiziologice: puls, transpiratii, peristaltism
• anomalii fizice minore: iritatii, mici leziuni
• senzatii fizice vagi: “inima e obosita”
• Probleme asociate:
• multiple consultatii la doctori diferiti
• investigatii excesive, combinarea ttm
• afecteaza viata familiala
• depresie, anxietate

30.Tulburarea de personalitate de tip paranoid – descriere clinică.

Neincredere, suspiciozitate fata de altii, ale caror motive sunt interpretate ca

rauvoitoare, ilustrata de urmatoarele:
• banuieste, fara motive suficiente, ca ceilalti il exploateaza, ii fac rau, il insala
• banuieli nejustificate fata de prieteni, asociati
• nu se increde in altii de teama ca vor folosi informatiile impotriva sa
• interpreteaza negativ remarci, evenimente
• ranchiunos, nu uita
• se simte atacat si rectioneaza violent/agresiv
• suspiciozitate permanenta fata de partener/sot
Alte trasaturi:
• tensionati,ostili, incapatanati, defensivi
• uneori - trasaturi adaptative la un mediu ostil
• dg. mai frecvent la barbati
• frecvent la rudele celor cu schizofrenie sau cu tulburare deliranta
31.Tulburarea de personalitate de tip schizotipal – descriere clinică.
• Deficite sociale si interpersonale disconfort si reducerea capacitatii de a stabili relatii
apropiate + distorsiuni cognitive si de perceptie + comportament excentric, ilustrate prin
urmatoarele:
➢ idei de referinta (NU idei delirante)
➢ credinte bizare, gandire magica care influenteaza comportamentul si este in afara
normelor subculturale (telepatie, al saselea simt etc)
➢ perceptii neobisnuite - iluzii somatice
• gandire si vorbire bizara - vaga, circumstantiala, metaforica
• suspiciozitate, ideatie paranoida
• inadecvare afectiva
• comportament/aparenta excentrica, bizara
• lipsa prietenilor, confidentilor
• anxietate sociala marcata asociata cu frici paranoide
• ICD -10: Tulburarea schizotipala, alaturi de schizofrenie si nu tulburare de personalitate
• mai frecvent la barbati
• posibile decompensari psihotice
• frecvent la rudele celor cu schizofrenie

32.Tulburarea de personalitate de tip histrionic – descriere clinică.

• Exprimarea excesiva si dramatica a emotiilor, cauta atentia celorlalti:

➢ inconfortabil in situatii in care nu este centrul atentiei
➢ interactiunile caracterizate prin comportament excesiv de seductiv, erotizat,
provocator
➢ labilitate emotionala, superficialitatea trairilor emotionale
➢ utilizeaza aspectul fizic pentru a atrage atentia
• limbajul - demonstrativ
• dramatism, teatralism, exprimare exagerata a emotiilor
• sugestibilitate
• considera relatiile ca fiind mai intime decat in realitate
Alte elemente:
• mai frecvent intalnita la femei
• manipulative, rol de victima sau printesa, intoleranta la frustrare

33.Tulburarea de personalitate de tip narcisic – descriere clinică.

• Grandoare, pretiozitate (in imaginatie sau comportament) si nevoia de a fi admirat, lipsa

de empatie:
• se simte f important (exagereaza realizarile, talentele, se asteapta sa fie
recunoscut ca superior)
• fantezii de succes nelimitat, putere, frumusete
• se considera special, unic si poate fi inteles doar de persoane importante
 • cere admiratie excesiva
• considera ca i se cuvine, se astepta la favoruri speciale
• exploateaza pe ceilalti
• nu are empatie
• invidie marcata, crede ca si restul il invidiaza
• aroganta
Alte elemente:
• autostima si imaginea de sine foarte fragila
• foarte vulnerabili fata de critica, infrangere
• mai frecvent la barbati

34.Tulburarea de personalitate de tip borderline – descriere clinică.

• Instabilitate a relatiilor interpersonale, a imaginii de sine si a afectelor plus impulsivitate

marcata:
• eforturi majore pentru a evita abandonul real sau imaginar
• relatii instabile si intense - intre idealizare si devalorizare
• instabilitatea imaginii de sine, tulburarea identitatii -modificarea valorilor,
aspiratiilor, chestionarea identitatii sexuale
• impulsivitate care poate pune persoana in pericol - abuz de substante, condus, sex
neprotejat
• in mod repetat: idei, comportament, amenintari cu suicidul si autoagresivitate
(automutilare)
• instabilitate afectiva marcata
• sentimente de gol interior
• furie intensa, dificultatea de a controla furia
• ideatie paranoida tranzitorie, derealizare, depresonalizare
• tendinta la autodistrugere, viata haotica
• moarte prin suicid 8-10%
• Factori: biologici + mediu (abuz sexual, fizic, conflictualitate, pierderea parintilor)
• decompensari psihotice
• ICD-10: Tulburare de personalitate emotional-instabila

35.Tulburarea de personalitate de tip obsesional – descriere clinică.

• Preocupat de ordine, perfectionism, tendinta la control mintal si interpersonal in
detrimentul flexibilitatii, deschiderii, eficientei:
• preocupat de detalii, regului, liste, ordine, organizare astfel incat obiectivul
principal se pierde
• perfectionism cu riscul de a nu indeplini sarcinile
• devotament excesiv fata de munca in detrimentul distractiei, prieteniilor
• constinciozitate excesiva, scrupule, inflexibilitate cu privire la moralitate, etica, valori
• nu poate arunca lucruri vechi, fara valoare chiar si cele fara valoare sentimentala
• reticent in a delega anumite sarcini
• zgarcit cu el si altii
• rigiditate, incapatanare
Alte elemente:
• Indecizie, pedanterie, conventionalism, respect pt autoritate, dificultate in
exprimarea emotiilor, totul trebuie planificat, verificare excesiva
• mai frecvent la barbati
• ICD-10: Tulburare de personalitate anancasta

36.Demenţa Alzheimer – descriere clinică.

Deficite cognitive multiple:

• tulburari ale memoriei (fixare, evocare)
• afazie (limbaj)
• apraxie (activitati motorii)
• agnosie (nu mai recunoaste)
• dificultati in executarea sarcinilor (planificare, organizare)
Disfunctie sociala/ocupationala, declin fata de nivelul anterior
Cu debut timpuriu: sub 65 ani
Cu debut tardiv: peste 65 ani
Asociat cu:
• delirium
• depresie
• idei delirante

37.Demenţa vasculară – descriere clinică.

• Initial: fatigabilitate, dificultate in sustinerea eforturilor cognitive, dificultate in adaptare
la nou
• Progresiv sunt afectate: orientarea, memoria, perceptia, functiile intelectuale, judecata
• Memoria: recenta - nr de telefon, nume, evenimentele zilei apoi progresiv date mai
vechi, date personale importante (varsta, date de nastere, adresa); pierd: chei, acte; uita
sa inchida apa, gazul
• Limbaj (afazia): vag, stereotip, circumstantial, anomie, mutism, ecolalie, palilalie
• Activitatea (apraxie): duce la dificultati in sarcinile cele mai simple: imbracat, gatit,
desenat (teste)
• Agnozia: nu mai recunoaste obiecte, persoane - chiar membrii ai familiei sau propria
reflectie in oglinda
• Gandire: dificultate in abstractizare, in planificare, in adaptarea la sarcini noi
• Orientarea: temporala, spatiala - se ratacesc in afara casei, apoi chiar si in casa
• Modificari ale personalitatii: accentuarea trasaturilor, iritabilitate, ostilitate, uneori
heteroagresivitate, comportament dezinhibat
• Risc de suicid - stadiul timpuriu
• Halucinatii (vizuale) si idei delirante (persecutie) - in 30% din cazuri
• Depresie - mai ales la debut
• Anxietate - frecvent
• Semene neurologice in special in D. vasculara
• Delirium - se poate suprapune (datorat: bolilor somatice, unor medicamente)
• NB: vulnerabili la stresul fizic sau psihosocial
38.Delirium – descriere clinică.
• Tulburarea constiintei si scaderea capacitatii de concentrare, de mentinere a atentiei, de
comutare a atentiei
• Tulburari cognitive:
• memoria recenta, mai putin cea indepartata
• dezorientare temporospatiala si la persoana
• Tulburarea somnului, a ritmului nictemeral:
• insomnie, inversarea ritmului, accentuarea vesperala a simptomelor, cosmaruri
• Debut brusc, evolutie fluctuenta
• Dovezi clinice (istoric, examinare somatica, neurologica) care leaga simptomele de o
suferinta organica
• Dispozitia: depresie, anxietate, iritabilitate, euforie
• Apatie, perplexitate, agitatie
• Iluzii, halucinatii, idei delirante fragmentare
• Diagnostic diferential cu dementa; se poate suprapune pe dementa

39.Dependenţa, toleranţa, sevrajul – diagnostic.

Dependenta:
Un pattern maladaptativ de utilizare a substantei, care duce la o incapacitare sau suferinta
semnificativa clinic (1-12 luni) manifestata prin:
Toleranta
• nevoia de a creste cantitatea de substanta pt a obtine efectul dorit
• scaderea efectului obtinut la aceeasi doza
Sevraj:
• simptomul caracteristic de sevraj pt substanta
• aceeasi substanta (sau una asemanatoare) este luata pt ameliorarea simptomelor
• substanta este luata in cantitati mai mari si timp mai indelungat decat si-a propus
(nu poate controla consumul)
• exista dorinta/efortul fara succes de a intrerupe sau controla consumul
• petrece foarte mult timp in activitati necesare obtinerii substantei, consumului,
recuperarii
• Renuntarea la activitati recreationale, sociale, ocupationale - datorita consumului
(este preocupat excesiv de consum)
• continua consumul desi stie ca are probleme fizice, psihologice datorita acestui fapt
• dorinta intensa (compulsiva) de a consuma substanta
Dependenta fiziologica = prezenta tolerantei sau sevrajului
Dependenta psihologica = apetenta (craving) pentru substanta pentru a evita un disconfort

40.Sevrajul alcoolic – diagnostic, tratament.

• Oprirea/ reducerea unui consum excesiv si indelungat
• Simptome care apar la ore/zile:
• hiperactivitate autonoma: transpiratii, puls accelerat, HTA
• tremor extremitati - 6-8 h
• insomnie
• greata, voma, stare de rau
 • cefalee
• iluzii, halucinatii tranzitorii, vizuale, tactile, auditive - 8-12 h
• agitatie psihomotorie
• anxietate
• convulsii (grand mal) 12-24 h
• se poate insoti de delirium (vezi criterii) 72 h – Sevraj complicat cu delirium (delirium
tremens)
Tratament:
• Benzodiazepine pentru tratamentul simptomelor: convulsii, delirium, anxietate, HTA,
AV crescut, tremor - asociate cu sevrajul la alcool
• oral sau parenteral (iv de preferat)
• lorazepam 2-10 mg
• Sau altele ca de ex: diazepam 5-10 mg la 4-6 ore, apoi mai rar - functie de
evolutie

41.Sevrajul alcoolic complicat – diagnostic, tratament.

Sevrajul alcoolic se poate insoti de delirium (vezi criterii) 72 h – Sevraj complicat cu
delirium (delirium tremens)
Tratament (sevraj complicat cu delirium tremens -urgenta):
• Benzodiazepina la 2-4 h, apoi mai rar
• hidratare eventual perfuzie
• vitamine B: B1, B6
• supraveghere stricta
• dieta hipercalorica, vitamine
• netratat - risc letal

42.Tulburările legate de consumul de amfetamine.

• Tulburari comportamentale, psihologice:
• euforie/tocire afectiva, incordare - hipervigilenta, senzitivitate, anxietate, furie,
tulburarea judecatii
• Tahicardie/bradicardie
• dilatare pupilara
• hTA/HTA
• transpiratii, frisoane
• greata, voma
• scadere in greutate
• agitatie/lentoare psihomotorie
• slabiciune musculara, depresie respiratorie, aritmii
• confuzie, convulsii, coma
Sevraj la amfetamine:
• Incetarea consumului
• Dispozitie disforica. Depresia poate fi severa, cu risc suicid!
• Fatigabilitate, cosmaruri
• insomnie/hipersomnie
• cresterea apetutului
• retard psihomotor/agitatie
43.Tulburările legate de consumul de cocaină.
• Blocheaza recaptarea DA, creste concentratia de DA (D1, D2), mai putin a
norepinefrinei, serotoninei
• utilizare: frecvent - inhalare
• Comorbiditate: depresie, anxietate, tulburari de personalitate (antisocial)
• Uilizare recenta
• tulburari de comportament si psihologice: euforie/tocire afectiva, hipervigilenta,
senzitivitate, tensiune, furie, tulburari de judecata
• tahicardie/bradicardie
• dilatatie pupilara
• HTA/hTA
• Transpiratii, frisoane
• greata, voma
• scadere in greutate
• agitatie/retard psihomotor
• slabiciune musculara, depresie respiratorie, aritmii
• confuzie, convulsii, coma
Sevraj la cocaina:
• Oprirea sau diminuarea consumului
• Disforie, depresie, anhedonie, iritabilitate
• fatigabilitate
• cosmaruri, tulburari de somn
• retard/agitatie psihomotorie
• cresterea apetitului

44.Tulburările legate de consumul de cannabis.

• Marihuana, hasis
• s-a identificat un receptor specific - concentrare mare in ganglionii bazali, hipocamp,
cerebel
• foarte raspandit intre pacientii psihiatrici –cei cu schizofrenie
• agraveaza evolutia unei schizofrenii
• consumul in adolescenta, la persoanele vulnerabile, poate precipita aparitia
schizofreniei
• Consum recent
• Tulburari comportamentale si psihologice: tulburari de coordonare, euforie,
anxietate, sentimentul de incetinire a timpului (deformeaza perceptia timpului),
tulburarea judecatii, izolare
• conjunctivita, uscaciunea gurii, tahicardie, cresterea apetitului
• Nu se descrie un sindrom de sevraj
Riscuri: Utilizare indelungata: atrofie cerebrala, scade pragul convulsivant, afecteaza
fatul, afecteaza reactivitatea imuna

45.Tulburările legate de consumul de halucinogene.

• LSD
 • Grup de risc: tineri
• sistemul serotoninergic
• nu se descrie sindrom de sevraj
• Consum recent
• tulburari de comportament si psihologice: anxietate/depresie, idei de referinta,
ideatie paranoida, afectarea judecatii,
• tulburari de perceptie, subiectul fiind intr-o stare de hipervigilenta: intensificarea
perceptiilor, depersonalizare, derealizare, iluzii, halucinatii
• Dilatare pupilara
• Tahicardie, transpiratii
• tulburari de vedere
• tremor, lipsa de coordonare motorie

46.Tulburările legate de consumul de opioide.

• Opium, heroina
• morfina, hidromorfona, codeina
• metadona – utilizata in tratamentul dependentei la opioide
• antagonisti: naloxona, naltrexona, nalorfina
• agonist-antagonist: buprenorfina
• Toleranta se dezvolta rapid
• Co-morbiditate: depresie, alcoolomanie, tulburare de personalitate antisociala,
anxietate
• Consum recent
• Tulburari de comportament si psihice: euforie urmata de apatie, disforie, agitatie sau
lentoare psihomotorie, alterarea judecatii
• mioza (midriaza in supradoza)
• sedare, coma
• dizartrie
• tulburari de atentie si memorie
Supradoza:
• Deces prin stop respirator
• coma, dispnee, hipotermie, hTA, bradicardie
• Coma + mioza + depresie respiratorie = supradoza de opioizi
• Urgenta!!
• Naloxona, supravegherea functiilor vitale
Sevraj:
• Oprirea sau reducerea consumului sau administrarea unui antagonist dupa o
perioada de consum de opioide
• disforie
• greata, voma
• dureri musculare
• lacrimare, rinoree
• Midriaza, piloerectie, transpiratii
• diaree, febra, insomie
47.Neurolepticele- clasificare si exemple

Neurolepticele clasice (tipice)

În prezent, este mai utilă o împărţire a antipsihoticelor în antipsihotice tipice (cu potenţă
înaltă şi cu potenţă joasă) şi antipsihotice atipice, având în vedere diferenţele farmacologice
existente între aceste subgrupe.
Termenul de „potenţă” înaltă sau joasă nu se referă la eficacitatea clinică a preparatului, ci la
doza în mg necesară pentru un efect antipsihotic echivalent.
Potenţele sunt valori tipice, dar nu trebuie să uităm şi de sensibilitatea individuală a
pacienţilor, o realitate pe care medicul psihiatru o ia totdeauna în calcul.
➢ Antipsihoticele cu potenţă joasă (NL sedative) sunt caracterizate prin efecte Commented [1]:

anticolinergice mai importante, hipotensiune ortostatică şi activitate sedativă mai

accentuată
➢ Antipsihoticele cu potenţă înaltă (neurolepticele incisive) prin efecte extrapiramidale Commented [2]:

mai importante ,care impunea tratament corector cu antiparkinsoniene.

Utilizarea unor doze sedative creşte disconfortul pacientului deoarece cresc efectele
secundare, de aceea pentru sedare se preferă asocierea la antipsihotic a unei BZD.
 Indicaţiile NL – toate stările psihotice.
Indicatii terapeutice neuroleptice clasice
• Delirium
• Schizofrenie
• Tulburare schizo-afectiva
• Tulburare deliranta persistenta
• Manie
• Depresie psihotica
• Alte psihoze
• Tulburari discomportamentale

Efecte secundare neuroleptice clasice

• Sedare
• Hipotensiune
• Anticolinergice (constipatie, retentie urinara, gura uscata, vedere incetosata, afectare
cognitiva, delirium)
• Hiperprolactinemie (ginecomastie, galactoree, oligo/amenoree, disfunctii sexuale, acnee,
hirsutism, scadere densitate osoasa cu osteoporoza la adm. prelungita).
• Cardiovasculare: aritmii cardiace (cele cu potenta joasa, varstnici, pacienti cu afectiuni
preexistente) -prelungirea intervalului QT, aplatizarea undelor T, hipotensiune ortostatica
• Crize comitiale (cele cu potenta joasa)
• Sindrom metabolic (cele cu potenta joasa).

Antipsihotice atipice

➢ Mecanism diferit de actiune (antagonism 5HT2>D2)

➢ Specificitate mai mare pentru tractul mezolimbic fata de ganglionii bazali
➢ Efecte secundare extrapiramidale <antipsihoticele tipice
➢ Medicamente de prima linie in tratamentul tulburarilor psihotice

Clozapina (300-450 mg/zi-max 900mg/zi)

Risperidona (2-8 mg/zi)
Olanzapina (5-20mg/zi)
Ziprasidona (40-160mg/zi)
Quetiapina (300-800 mg/zi)
Aripiprazol (10-30 mg/zi)
Amisulpride (400-800 mg, ocazional 1200 mg in faza acuta, 50-300 mg pt simptomele
negative)

Indicatii terapeutice
• Schizofrenia
• Tulburarea schizo-afectiva
• Tulburarea afectiva bipolara
• Depresia psihotica
• Tulburarea deliranta persistenta
• Delirium
• Tulburari psihotice in demente
• Tulburarea de personalitate tip borderline
• Tulburari discomportamentale violente
• Amplificator al medicatiei de prima linie in:
• Depresie
• Tulburare obsesiv compulsiva
• Tulburarea de panica
• Tulburarea de anxietate generalizata

48.Antidepresivele- clasificare si exemple

Sunt psihotrope care restabilesc dispoziţia depresivă (acţiune timoanaleptică) până la Commented [3]:
normalizarea ei, fie chiar până la inversiunea ei (excitaţie maniacală). Commented [4]:
Se admite că depresia s-ar datora unui deficit de noradrenalină şi/sau serotonină la nivelul
receptorilor sistemelor respective. Acest deficit poate fi combătut în două feluri:

• prin inhibiţia recaptării celor doi transmiţători din fanta sinaptică, astfel încât va Commented [5]:
creşte cantitatea lor în fantă cu exercitarea unei activităţi fiziologice mai intense.

• prin inhibiţia catabolizării intracerebrale a neurotransmiţătorilor, prin inhibiţia unor Commented [6]:
enzime ce participă la acest proces (cum e cazul timoanalepticelor care inhibă MAO
crescând astfel cantitatea de nA şi 5HT cerebrală).

1. Triciclice (TCA):
I. Tertiare: a. Amitriptilina b. Clomipramina c. Doxepina d. Imipramina e. Trimipramina
II. Secundare a. Desipramina b. Nortriptilina c. Protriptilina
III. Tetraciclice : a. Maprotilina. b. Amoxapina. c. Mianserina

2. Inhibitori specifici ai recaptarii serotoninei (ISRS) :

a) Sertralina (50-200 mg/zi)
b) Fluoxetina (20-80 mg/zi)
c) Paroxetina (20-60 mg/zi)
d) Citalopram (20-80 mg/zi)
e) Escitalopram (10-30 mg/zi)
f) Fluvoxamine (100-300mg/zi)

3. Inhibitori specifici ai recaptarii Serotoninei si Norepinefrinei (ISNRS) :

a. Venlafexina
b. Desvenlafaxina
c. Duloxetina
d. Milnacipran

4. Inhibitori ai recaptarii Norepinefrinei si Dopaminei (IRND):- bupropion

5. Antagonisti ai receptorilor de tip 2 ai serotoninei si inhibitori ai recaptarii (SARI):
a.Nefazodona. b.Trazodona
6. Antagonist specific Norepinephrina/Serotonina (NaSSA):- Mirtazapine
7. Inhibitori specifici ai recaptarii Norepinefrinei (NRI):-Reboxetine
8. Agonist de Melatonina:-Agomelatine
9. Agonisti partial de Serotonina si inhibitori ai recaptarii (SARI)):- Vilazodone
10. Stimulatori selectivi ai recaptarii serotoninei:- Tianeptinum
11.Altele (actionand la nivelul multiplilor R pt. serotonina): -Vortioxetine

49.Anxioliticele- clasificare si exemple

• Benzodiazepinele
Benzodiazepinele hipnotice – au efect hipnotic bun, în special cele cu absorbţie
ex. nitrazepam (Mogadon) – supozitoare 10 mg, cp.5 mg; nitrazepamul cp 2,5 mg 1 – 4
tablete; flunitrazepam (Rohypnol) cp.1 mg; triazolam (Halcion) cp.0,5, 0,25 mg; estazolam
(Nuctalon) 2 mg.
Pot fi utilizate însă toate benzodiazepinele cu acţiune relativ scurtă – clorazepat
dipotasic (Tranxene – cps. 5, 10 mg), Clobazam (Urbanyl – cp.5, 10 mg), oxazepam
(Oxazepam, Seresta – 10, 50mg), temazepam (Normison).
Alti Derivati de benzodiazepine:DIAZEPAM, CLORDIAZEPOXID, OXAZEPAM,MEDAZEPAM,
LORAZEPAM, BROMAZEPAM, CLOBAZAM, TOFISOPAM

• Buspirona
• Pregabalina
• Gabapentina, Tiagabina (adjuvanti)
• Antidepresivele

50.Sindromul neuroleptic malign

Efecte secundare neuroleptice clasice

Sdr. neuroleptic malign:
• Rigiditate musculara severa
• Hipertermie (t>38°C)
• Instabilitate vegetativa
• Modificari ale nivelului constientei
• Diaforeza, paloare, disfagie, tremor, incontinenta urinara, agitatie psiho-motorie
• Delirium cu progresie spre letargie, stupor, coma
• Cresterea CK (creatinkinaza)
Trat:
• Intreruperea neurolepticului
• Suportul functiilor vitale
• Dantrolene, bromocriptina
1. Autism

Tulburarea autistă, cunoscută şi sub numele de Autism Infantil este cea mai cunoscută
Tulburare pervazivă de dezvoltare. Tulburarea Autistă se caracterizează printr-o afectare
permanentă a capacităţii de relaţionare socială, printr-o deviere a comunicării şi patternuri
comportamentale restrictive, stereotipe.
Autismul Infantil se caracterizează prin debutul precoce (înainte de 3 ani) a unor tulburări sau
devieri care interesează cel puţin trei arii de dezvoltare:

• inabilitatea de a iniţia şi dezvolta relaţii sociale, de a exprima interes şi emoţii;

• incapacitatea de a folosi limbajul şi comunicarea (atât verbal cât şi non verbal);
• prezenţa unui comportament stereotip, incluzând un repertoriu comportamental restrictiv
şi repetitiv. Commented [7]:

DSM IV - TR: criterii de diagnostic. Tulburarea Autistă

A. Pentru diagnostic este nevoie de prezenţa unui total de 6 sau mai mulţi itemi din categoriile
(1),
(2) si (3), cu cel puţin 2 itemi din (1) şi câte unul din (2) si (3):
(1) Deteriorarea calitativă în interacţiunea socială manifestată prin cel puţin două din
următoarele:
(a) deterioararea marcată în uzul a multiple comportamente nonverbale cum ar fi privitul în
faţă, expresia facială, posturile corpului şi gesturile, pentru reglarea interacţiunii sociale;
(b) incapacitatea de a promova relaţii cu egalii, corespunzătoare nivelului de dezvoltare;
(c) lipsa căutării spontane de a împărtăşi bucuria, interesele sau realizările cu alţi oameni (de
ex. prin lipsa de a arăta, de a aduce ori de a specifica obiectele de interes);
(d) lipsa de reciprocitate emoţională sau socială;
(2) Deteriorări calitative în comunicare, manifestate prin cel puţin unul din următoarele:
(a) întârziere sau lipsa totală a dezvoltării limbajului vorbit (neînsoţit de o încercare de a o
compensa prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gestica sau mimica);
(b) la indivizii cu limbaj adecvat, deteriorarea semnificativă în capacitatea de a iniţia sau
susţine o conversaţie cu alţii;
(c) uz repetitiv şi stereotip de limbaj ori un limbaj vag;
(d) lipsa unui joc spontan şi variat „de-a...” ori a unui joc imitativ social corespunzător
nivelului de dezvoltare;
(3) Patternuri stereotipe şi repetitive restrânse de comportament, preocupări şi activităţi,
manifestate printr-unul din următoarele:
(a) preocupare circumscrisă la unul sau mai multe patternuri restrânse şi stereotipe de interese,
care este anormală, fie ca intensitate, fie ca focalizare;
(b) aderenţă inflexibilă evidentă de anumite rutine sau ritualuri nonfuncţionale;
(c) manierisme motorii stereotipe şi repetitive (de ex. fluturatul sau răsucitul degetelor sau
mâinilor ori mişcări complexe ale întregului corp);
(d) preocupare persistentă pentru părţi ale obiectelor.
B. Întârzieri sau funcţionare anormală în cel puţin unul dei următoarele domenii, cu debut
înainte de etatea de 3 ani:
(1) interacţiune socială,
(2) limbaj, aşa cum este utilizat în comunicarea socială, ori
(3) joc imaginativ sau simbolic.
C. Perturbarea nu este explicată mai bine de Tulburarea Rett sau de Tulburarea dezintegrativă
a copilăriei.

ICD 10: criterii de diagnostic. Autism infantil (F84.0)

Înainte de vârsta de 3 ani se observă o afectare a dezvoltării în următoarele arii:
• este afectată funcţia de comunicare a limbajului receptiv sau expresiv
• este afectată dezvoltarea abilităţilor sociale cu instalarea incapacităţii de a avea reciprocitate
emoţională sau ataşament
Sunt necesare cel puţin 6 simptome din următoarele categorii:
• anomalii calitative în interacţiunea socială şi exprimarea reciprocităţii emoţionale
• copilul nu poate şi nu ştie să utilizeze adecvat mesajele faciale şi corporale în exprimarea
emoţionalităţii; privirea „ochi în ochi”, gesturile şi postura corpului
• nu poate dobândi abilitatea de a relaţiona cu cei de aceeaşi vârstă, nu ştie să îşi exprime
interesul, bucuria, să împartă jucariile.
• reciprocitatea socio- emoţională este săracă, copilul având răspunsuri bizare sau deviate,
modulările emoţionale sunt neadecvate contextului, iar integrarea în contextul social se face
printr-o comunicare neadecvată şi haotică.
• spontaneitatea emoţională este aproape absentă, copilul nu ştie să îşi arate bucuria în timpul
jocului, nu ştie să ofere, să ceară, să participe la joc
Anomalii calitative în comunicare
• limbajul verbal este insuficient dezvoltat şi nu este acompaniat de limbajul non-verbal
• incapacitate şi eşec în iniţierea şi susţinerea conversaţiei
• limbajul este stereotip şi repetitiv, cu utilizarea de cuvinte şi fraze idiosincratice
• jocul imitativ este sărac
Pattern de comportament stereotip, repetitv, sărac, în activităţi şi interese
• copii pot avea preocupări şi interese anormale în conţinutul lor şi în intensitatea cu care se
manifestă
• pot avea uneori o aderenţă exagerată pentru rutine şi ritualuri proprii.
• comportament motor stereotip şi repetitv, cu fluturarea mâinilor, rotirea lor şi mişcări ale
întregului corp, preocupări pentru joc stereotip cu părţi ale obiectelor, sau cu obiecte
nefuncţionale; miroase, atinge cu limba, sau ascultă zgomotul obiectelor
Simptomatologia nu poate fi atribuită altor Tulburări pervazive sau Întârzierii mintale cu
tulburări asociate emoţionale sau de comportament, nici tulburărilor de limbaj cu probleme
socio-emoţionale asociate, şi nici tulburărilor reactive de ataşament.
2. Tulburarea Asperger

Tulburarea Asperger este o tulburare pervazivă de dezvoltare care se caracterizează printr-o

afectare a comportamentului social, a interacţiunii sociale, prin existenţa unor preocupări şi
interese restrictive, stereotipe, specifice autismului; aceşti copii au o bună funcţionare
cognitivă şi de limbaj, cu caracteristici specifice vârstei, dar au o mare incapacitate de
rezonare afectivă, de exprimare a reciprocităţii emoţionale, de comunicare empatică.
Aceşti copii pot acumula foarte multe informaţii într-un anume domeniu, dar într-o manieră
mecanică, fără utilitate uneori.
Limbajul acestor copii este corect gramatical dar cu o intonaţie şi prozodie particulară, marcat
de aceeaşi stereotipie şi pedanterie.
Această tulburare a fost descrisă uneori ca personalitate schizoidă sau ca o psihopatie autistă

DSM IV – TR: criterii de diagnostic. Tulburarea Asperger

A. Deteriorarea calitativă în interacţiunea socială manifestată prin cel puţin două din
următoarele:
(1) Deteriorarea marcată în uzul a multiple comportamente nonverbale cum ar fi privitul în
faţă, expresia facială, posturile corporale şi gesturile de reglare a interacţiunii sociale;
(2) Incapacitatea de a stabili relaţii cu egalii corespunzătoare nivelului de dezvoltare;
(3) Lipsa căutării spontane de a împărăşi satisfacţia, interesele sau realizările cu alţi oameni
(de ex. lipsa de a arăta, de a aduce, de a specifica altor oameni obiectele de interes);
(4) Lipsa de reciprocitate emoţională sau socială.
B. Patternuri stereotipe, repetitive şi restrânse de comportament, interese şi activităţi,
manifestate prin cel puţin unul dintre următorii itemi:
(1) Preocupare circumscrisă la unul sau mai multe patternuri restrânse şi stereotipe de interes
care este anormală fie ca intensitate sau centrare;
(2) Aderenţă inflexibilă evidentă de rutine sau ritualuri specifice, nonfuncţionale;
(3) Manierisme motorii repetitive şi stereotipe (de ex.: fluturatul sau răsucitul mâinilor sau
degetelor sau mişcări complexe ale întregului corp);
(4) Preocupare persistentă pentru părţi ale obiectelor.
C. Perturbarea cauzează deteriorarea semnificativă clinic în domeniul social, profesional ori
în alte domenii importante de funcţionare.
D. Nu există o întârziere generală semnificativă clinic în limbaj (de ex.: utilizează cuvinte
izolate către etatea de 2 ani şi fraze comunicative către etatea de 3 ani).
E. Nu există o întârziere semificativă clinic în dezvoltarea cognitivă sau în dezvoltarea
aptitudinilor de autoajutorare corespunzătoare etăţii, în comportamentul adaptativ (altele decât
interacţiunea socială) şi în curiozitatea pentru ambianţă în copilărie.
F. Nu sunt satisfăcute criteriile pentru o altă tulburare de dezvoltare pervazivă specifică sau
pentru schizofrenie.
ICD 10: criterii de diagnostic. Sindromul Asperger (F84.5)
Limbajul nu este afectat şi nici dezvoltarea cognitivă: copilul a utilizat primele cuvinte la 2
ani şi primele propoziţii la 3 ani;
Comportamentul adaptativ, curiozitatea , autocontrolul sunt la nivelul vârstei şi al intelectului;
Uneori abilităţile motorii sunt defectuoase,
Copii au preocupări şi abilităţi bizare, speciale, particulare;
Există anomalii în interacţiunea socială şi reciprocitatea emoţională;
Comportamentul este marcat de aspecte stereotipe, restrictive, interese bizare dar bine
circumscrise (caracteristici specifice şi copilului cu TSA); mai puţin frecvent se observă şi
manierisme sau jocul nefuncţional cu obiectele sau cu părţi ale acestora;
Tulburarea nu întruneşte criteriile altor tulburări pervazive, sau schizofreniei, tulburării de
personalitate de tip anancast, tulburării reactive de ataşament.
Alte denumiri:
• Psihopatia autistă;
• Tulburarea schizoidă a copilăriei.

3. ADHD
ADHD este un sindrom care reprezintă o paradigmă pentru o adevărată tulburare bio-psiho-
socială, după cum afirma J. Mc.Cracken în 2000.
ADHD conform concluziilor cercetărilor de neuropsihobiologie este un deficit neurobiologic
cu determinism genetic şi care poate fi puternic influenţat educaţional.
ADHD se manifestă prin afectare a funcţiilor executive (organizare, planificare, memorie de
lucru, atenţie selectivă, flexibilitate) datorată disfuncţiilor dopaminergice şi noradrenergice
din ariile sistemului limbic (amigdala cerebrală, cingulatul anterior, hipocamp, striat).
Copilul hiperactiv are o capacitate de concentrare a atenţiei scăzută, dificultăţi de control a
atenţiei, manifestată prin impulsivitate comportamentală şi cognitivă, precum şi nelinişte şi
nerăbdare neadecvate.
ADHD este caracterizată printr-un debut precoce, înainte de vârsta de 7 ani, şi printr-o
combinaţie între hiperactivitate, comportament dezordonat şi lipsă de atenţie, incapacitate de
utilizare corectă a deprinderilor, nelinişte, impulsivitate şi un mare grad de distractibilitate.
Aceste particularităţi sunt pervazive şi persistente în timp.

DSM IV-TR: criterii de diagnostic Tulburarea Hiperactivitate / Deficit de Atenţie

A. Fie (1) sau (2): Commented [8]:

(1) Şase (sau mai multe) dintre următoarele simptome de inatenţie au persistat cel puţin 6 luni Commented [9]:
într-un grad care este dezadaptativ şi discrepant în raport cu nivelul de dezvoltare: Commented [10]:
Inatenţia: Commented [11]:
(a) incapabil adesea de a da atenţia cuvenită detaliilor ori face erori din neglijenţă în
efectuarea temelor şcolare, la serviciu, sau în alte activităţi;
(b) adesea are dificultăţi în susţinerea atenţiei asupra sarcinilor sau activităţilor de joc;
(c) adesea pare să nu asculte atunci când i se vorbeşte direct;
(d) adesea nu se conformează instrucţiunilor şi este incapabil să-şi termine temele pentru
acasă, sarcinile casnice ori obligaţiile la locul de muncă (nedatorate comportamentului
opoziţionist sau incapacităţii de a înţelege instrucţiunile);
(e) adesea are dificultăţi în organizarea sarcinilor şi activităţilor;
(f) adesea evită, are aversiune, nu este dispus să se angajeze în sarcini care necesită un efort
mintal susţinut (cum ar fi efectuarea temelor în clasă sau acasă);
(g) adesea pierde lucruri necesare pentru diverse sarcini sau activităţi (de ex. jucării, teme
pentru acasă, creioane, cărţi, instrumente);
(h) adesea este uşor de distras de stimuli irelevanţi;
(i) adesea este uituc referitor la activităţile cotidiene;
(2) Şase (sau mai multe) dintre următoarele simptome de hiperactivitate-impulsivitate au Commented [12]:
persistat timp de cel puţin 6 luni într-un grad care este dezadaptativ şi în contradicţie cu
nivelul de dezvoltare:
Hiperactivitatea
(a) adesea se joacă cu mâinile sau cu picioarele sau se foieşte pe loc;
(b) adesea îşi lasă locul în clasă sau în alte situaţii în care este de dorit să rămână aşezat;
(c) adesea aleargă în jur sau se caţără excesiv de mult, în situaţii în care acest lucru este
inadecvat (la adolescenţi sau la adulţi poate fi limitat la sentimentul subiectiv de nelinişte);
(d) adesea are dificultăţi în a se juca sau a se angaja în activităţi distractive în linişte;
(e) adesea este „în continuă mişcare” sau acţionează ca şi cum „ar fi împins de un motor”;
(f) adesea vorbeşte excesiv de mult;
Impulsivitatea
(g) adesea „trânteşte” răspunsuri înainte ca întrebările să fi fost complet formulate;
(h) adesea are dificultăţi în a-şi aştepta rândul;
(i) adesea întrerupe sau deranjează pe alţii (de ex. intervine în conversaţiile sau jocurile
altora).

B. Unele simptome de inatenţie sau de hiperactivitate-impulsivitate care au cauzat Commented [13]:

deteriorarea erau prezente înainte de etatea de 7 ani.
C. O anumită deteriorare din cauza simptomelor este prezentă în două sau mai multe situaţii Commented [14]:
(de ex. la şcoală sau la serviciu şi acasă).
D. Trebuie să fie clară proba deteriorării semnificative clinic în funcţionarea socială, şcolară Commented [15]:
sau profesională.
E. Simptomele nu survin exclusiv în cursul unei tulburări de dezvoltare pervazivă, al Commented [16]:
schizofreniei sau al altei tulburări psihotice şi nu sunt explicate mai bine de altă tulburare
mintală (de ex. de o tulburare afectivă, anxioasă, disociativă sau de personalitate).
ICD 10: criterii de diagnostic Tulburare a activităţii şi atenţiei (F90.0)
Prezenţa definitivă a nivelului anormal de inatenţie, hiperactivitate şi nelinişte, care sunt
persistente şi pervazive în timp dar nu sunt determinate de autism sau tulburări afective.

Grupa 1 de criterii: Inatenţia. Cel puţin 6 din următoarele criterii sunt prezente de cel puţin Commented [17]:
6 luni şi au un grad de exprimare neconcordant cu nivelul de dezvoltare al copilului:
• adesea face erori pentru că, nu acordă atenţie detaliilor; greşeşte la şcoală, la joacă sau în
alte
activităţi;
• nu reuşeşte să aibă o atenţie susţinută în timpul lecţiilor sau chiar la joacă;
• adesea pare că nu ascultă ceea ce i se spune;
• nu reuşeşte să fie atent la instrucţiuni şi să-şi termine lecţiile, sau îndatoririle (acest fapt nu
se datorează opoziţiei sau incapacităţii de a înţelege);
• adesea este incapabil să-şi planifice şi organizeze activitatea;
• adesea evită îndatoririle care necesită efort şi atenţie susţinută;
• adesea îşi pierde obiectele personale precum: pixuri, caiete, jucării, etc.;
• este adesea distras de stimuli externi;
• este uituc în cea mai mare parte a zilei.

Grupa 2 de criterii: Hiperactivitatea: cel puţin 3 din criteriile următoare au persistat mai Commented [18]:
mult de 6 luni şi nu corespund nivelului dezvoltării copilului:
• adesea dă din mâini sau din picioare, şi se foieşte pe scaun;
• se ridică de pe scaun, nu are răbdare să stea asezat;
• se caţără sau ţopăie şi aleargă în situaţii în care ar trebui să stea liniştit;
• nu se poate juca în linişte, este gălăgios;
• dovedeşte un pattern motor excesiv de activ şi care nu este explicat de modificările din
mediu.

Grupa 3 de criterii: Impulsivitatea: Cel puţin 1 dintre criteriile următoare de impulsivitate Commented [19]:
persistă de 6 luni cu un grad necorespunzător nivelului de dezvoltare al copilului:
• adesea răspunde înainte ca întrebarea să fie formulată;
• adesea nu are răbdare în a-şi aştepta rândul;
• adesea întrerupe sau intervine în jocul sau conversaţia celorlalţi;
• adesea vorbeşte prea mult.

Grupa 4 de criterii: debutul nu este mai târziu de 7 ani. Commented [20]:

Grupa 5 de criterii: Pervazivitatea: criteriile descrise apar în mai multe situatii; combinaţia Commented [21]:
inatenţie – hiperactivitate este prezentă atât acasă cât şi la şcoală (se vor culege informaţii de
la cel puţin două surse).
Grupa 6 de criterii: simptomele descrise determină o semnificativă modificare în Commented [22]:
funcţionarea socială şi ocupaţională.

Grupa 7 de criterii: tulburarea nu întruneşte criteriile pentru tulburări pervazive de Commented [23]:
dezvoltare, episod depresiv, sau tulburarea anxioasă, episod maniacal.
Comentarii: există copii care pot prezenta numai criterii pentru Deficitul de atenţie, alţii care
pot avea probleme numai la şcoală sau numai acasă.
Se descriu:
• Disturbarea activităţii şi atenţiei;
• Tulburarea de conduită cu hiperkinezie
• Alte tulburări hiperkinetice
• Tulburarea hiperkinetică, nespecificată

4. Tulburare de conduită
TC este definită ca o conduită antisocială persistentă la copil şi adolescent.Putem spune că
mulţi copii prezintă la un moment dat acte care contravin normelor sociale şi încalcă
drepturile personale sau de proprietate.
Mulţi dintre copii au avut în dezvoltarea lor evenimente izolate de tip furt sau minciună; iar
gesturi agresive cu lovire intenţionată pot apărea accidental şi foarte rar la copilul normal.
Copilul considerat a avea o tulburare de conduită diferă de toţi ceilalţi prin intensitatea,
extinderea şi severitatea comportamentelor antisociale. Din păcate nu există o linie de
demarcaţie netă între comportamentul social normal şi cel anormal.
Simptomele şi caracteristicile clinice ale tulburării de conduită diferă în funcţie de autori;
Graham în 1999 preferă următoarea prezentare:

I. Pentru copilul mare (7-14 ani) Commented [24]:

Simptomele principale ale Tulburării de conduită sunt furtul, minciuna, agresivitatea, fugile
şi vagabondajul, instabilitatea psihomotorie. Numai primele sunt considerate, conform
noilor definiţii, acte antisociale prin faptul că încalcă şi nu respectă normele şi regulile
sociale.
Când este vorba de Tulburările de conduită, limita între normal şi patologic este greu de
stabilit.
a) Comportamentul agresiv se caracterizează prin:
• Atacuri fizice asupra altor copii, mai rar asupra părinţilor;
• Atacurile verbale, „înjurăturile sau poreclele” sunt frecvente;
• Precipitarea comportamentului apare cel mai des ca răspuns la pedeapsa pe care o primeşte
de la părinţi sau loviturile de la alţi copii;
• La această vârstă deliberarea şi premeditarea agresiunii este destul de rară;
• Adesea au acte de agresivitate faţă de animale.
b) Furtul la această vârstă (7-14 ani) este deja un act deliberat.
• Înainte de 5-6 ani conceptul de „proprietate personală” este destul de puţin dezvoltat, de
aceea „a lua” de la altcineva, de obicei de la alt copil, nu este considerat furt;
• După această vârstă, furtul începe să devină posibil pentru că, copiii încep să înţeleagă ce
este permis şi ce nu;
• În jur de 7 - 8 ani pot fi implicaţi în acţiuni de furt, singuri sau în grup;
• Furtul devine un simptom al TC dacă se repetă, în ciuda aflării şi pedepsirii lui de către
părinţi;
• La copiii mici furtul apare mai mult ca o formă de a i se îndeplini o dorinţă, la cei mai mari
deja apare „pe furiş” ca un comportament de „auto-depăşire” şi este parţial sau total
conştientizat sensul de nepermis;
• Furtul este adesea urmat de minciună; acoperirea furtului este prima minciună care începe să
apară. Furtul urmat de minciună se permanentizează, dacă părinţii şi profesorii devin
permisivi. Cea mai bună variantă pare aceea în care i se dă copilului o şansă să recunoască
furtul, în loc să se minimalizeze seriozitatea gestului;
• Furtul „este un act care arată o însuşire cu intenţie frauduloasă a unui bun străin” (779).
Pentru copiii de 5-6 ani, noţiuni cum ar fi aceea de „proprietate” sau de „nepermis” nu sunt
încă bine delimitate.
După mecanismele lor:
• furtul cu intenţie;
• furtul din necesitate;
• furtul ca reacţie de compensare sau supracompensare, ivit din dorinţa de a afirma sau a
câştiga prestigiul faţă de grup;
• furtul ca reflectare a ostilităţii; de răzbunare;
• furtul ca modalitate de asigurare a unei existenţe parazite.
Caracterul patologic este dat de contextul general al trăsăturilor de personalitate ale copilului
şi eventuala prezenţă a altor urme de suferinţă sau boală psihică.
c) Minciuna poate lua la început forma unor fantezii, fără motive rezonabile:
• La această vârstă copiii pot inventa uneori poveşti, în care cred doar ei sau le vor spune unor
prieteni pentru un beneficiu minor; uneori îşi pot inventa un alt nume sau chiar un „set
familial”, total diferit faţă de cel existent, doar pentru a stârni interesul celor de-o vârstă;
• Copiii care se angajează în astfel de producţii fantastice se pare că sunt deprimaţi afectiv sau
au inabilităţi în a-şi face prieteni.
Nu orice denaturare a adevărului reprezintă o minciună.
În mica copilărie afirmaţia eronată este constant întâlnită, copilul utilizează ficţiunea într-o
manieră de joc şi fără a-i acorda statutul unei convingeri ferme, descoperă într-o zi că adultul
îl crede ... „denaturarea faptelor nu are semnificaţia unui lucru nepermis decât dacă este
descoperită”.
Abia spre 6 -7 ani minciuna are semnificaţia pe care în general i-o atribuie adultul. Între 7-14
ani, minciuna apare cel mai frecvent într-un context legat de performanţele şcolare, care sunt
„ascunse de părinţi”, devine act delictual dacă se însoţeşte şi de alte manifestări.
d) Comportament exploziv iritant - uneori conduita antisocială la copil poate lua forma unor
activităţi explozive/disruptive care nu includ neapărat agresivitate fizică sau verbală. Între 7-
14 ani, unii copii deranjează orele de clasă prin obrăznicie, prin mişcări continui în bancă,
trântitul şi aruncatul lucrurilor; prin toate acestea irită şi-i sfidează pe ceilalţi copii şi pe
profesori.
„Chiulul” nu este caracteristic acestei perioade deşi poate apărea şi înainte de pubertate.
e) Piromania este un termen care poate nu se potriveşte copilului care descoperă focul şi se
simte atras de el; treptat, descoperă „cum se face focul” şi pe ascuns exersează acest joc. „A
da foc” poate deveni un act antisocial dar apare rareori la această vârstă. Când apare, este o
activitate de grup de cele mai multe ori.
Rareori la această vârstă copilul „dă foc” intenţionat şi atunci gestul are o gravitate extremă,
este un semn de afectare serioasă dar de obicei copilul prezintă şi alte tulburări.
f) La această vârstă poate începe însă uneori folosirea drogurilor, în special abuzul de
solvenţi.

II. La adolescenţi comportamentul agresiv se caracterizează prin: Commented [25]:

a) Agresivitatea fizică: nu este foarte frecventă, dar când apare este deosebit de gravă, iar
urmările sunt serioase.
Luptele „între bandele de adolescenţi” în marile oraşe reprezintă situaţiile frecvente de
agresivitate fizică. Unii pot avea totuşi un serios comportament agresiv manifestat acasă sau
la şcoală. Uneori, frustraţi, ei se pot lansa într-o „furie oarbă” lovind fără milă. Un astfel de
episod de „discontrol” (496) trebuie diferenţiat de un atac epileptic.
La copil, ea va permite acestuia să se afirme, opunându-se voinţei celorlalţi şi să se definească
pe sine, să se apere şi să impună.
Mai ales băieţii manifestă predilecţie pentru jocurile de competiţie, confruntare, luptă sau de-a
dreptul distructive sau războinice. În acest fel, jucăriile preferate devin sabie, pistol, arc,
praştie etc.
Caracterul anormal este oferit de scăderea evidentă şi constantă a pragului la frustrare,
irascibilitatea constant exagerată, răspunsurile prompt şi violent agresive, nevoia permanentă
de răzbunare şi incapacitatea de a uita şi ierta, care-l face pe copil indezirabil în grup şi-l
împiedică să stabilească relaţii prieteneşti calde şi statornice cu ceilalţi.
Agresivitatea la copil poate îmbrăca forme variate, de la:
• opoziţie, încăpăţânare absurdă, obrăznicie;
• remarci rău voitoare, calomnii, ameninţări;
• manifestări coleroase;
• până la violenţe extrem de grave: „crize coleroase”.
Criza coleroasă „se desfăşoară într-o stare de furie oarbă, în care critica actelor, acţiunilor şi
consecinţelor lor este absentă iar conştienţa, într-o anumită măsură, diminuată” (779):
• se consumă repede, par a fi acte de „scurt-circuit”;
• sunt urmate uneori de o stare de disconfort;
• alteori de „amnezie lacunară”;
• uneori copilul regretă acest comportament şi-şi cere scuze, se miră de ce s-a întâmplat;
• alteori este plin de ostilitate, cu lipsa sentimentelor de vinovăţie şi regretul actelor comise.
b) La adolescenţă, furtul şi violarea proprietăţilor reprezintă forme comune de acte
antisociale, iar când se ajunge „în faţa curţii”, de obicei aceste acte au fost deja efectuate.
Furtul poate avea forma lui „a lua o bicicletă şi a se plimba cu ea” sau vandalismul,care este
formă de violare şi distrugere a proprietăţii publice; astfel de gesturi sunt de obicei efectuate
în grup.
c) Absenţa de la şcoală - „chiulul” devine o formă frecventă de comportament la adolescenţii
din ultimii ani de liceu – mare parte dintre ei îşi petrec ziua în afara şcolii, în grup.
d) Activitatea antisocială la adolescenţi poate lua şi alte forme precum: consumul de droguri,
ofense sexuale, violuri, abuz sexual asupra altora mai mici. Fetele şi unii dintre băieţii care
sunt implicaţi în prostituţie, precum şi alţi adolescenţi cu promiscuitate sexuală, pot fi priviţi
ca fiind implicaţi în acte antisociale.
Probleme asociate. Mulţi dintre adolescenţi pot prezenta şi tulburări emoţionale; ei pot fi
tensionaţi, nemulţumiţi, exprimând depresie şi anxietate.
Ca adulţi, uneori, au tendinţa de a se dezvolta ca un „tip nevrotic”, cu reacţii isterice.
Unii dintre ei sunt nefericiţi şi au tentative de suicid.

5. Anxietate de separare
DSM IV-TR: criterii de diagnostic. Anxietatea de separare

A. Anxietate excesivă şi inadecvată evolutiv referitoare la separarea de casă sau de cei de care Commented [26]:
individul este ataşat, evidenţiată prin trei (sau mai multe) din următoarele:
(1) Detresă excesivă recurentă când survine sau este anticipată separarea de casă sau de
persoanele de ataşament major;
(2) Teamă excesivă şi persistentă în legătură cu pierderea sau posibila vătămare care s-ar
putea întâmpla persoanelor de ataşament major;
(3) Teamă excesivă şi persistentă că un eveniment nefericit va duce la separarea de o persoană
de ataşament major (de ex. a fi pierdut sau a fi răpit);
(4) Opoziţie sau refuz persistent de a merge la şcoală sau în altă parte din cauza fricii de
separare;
(5) Teamă sau opoziţie excesivă sau persistentă de a rămâne acasă, singur sau fără persoanele
de ataşament major, ori în alte situaţii fără adulţi importanţi;
(6) Opoziţie sau refuz persistent de a merge la culcare, fără să fie alături o persoană de
ataşament major ori de a adormi departe de casă;
(7) Coşmaruri repetate implicând tema separării;
(8) Acuzarea repetată de simptome somatice (cum ar fi durerile de cap, durerile de stomac,
greaţa sau
voma) când survine sau este anticipată separarea de persoanele de ataşament major.

B. Durata tulburării este de cel puţin 4 săptămâni. Commented [27]:

C. Debutul are loc înainte de vârsta de 18 ani. Commented [28]:
D. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în funcţionarea socială, Commented [29]:
şcolară (profesională) sau în alte domenii de funcţionare importante.
E. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul unei Commented [30]:
Tulburări de dezvoltare pervazivă, al Schizofreniei ori a altei Tulburări psihotice şi, la
adolescenţi şi la adulţi, nu este justificată mai bine de Panica cu agorafobie.
De specificat - Debut precoce : dacă debutul survine înainte de vârsta de 6 ani.

6. Ticuri

Ticurile sunt definite ca fiind mişcări sau vocalizări (sunete) bruşte, rapide, recurente,
neritmice, adesea controlate voluntar şi care reproduc un act motor sau vocal normal.
Ticurile pot fi tranzitorii sau persistente, având o componentă voluntară cât şi una involuntară
(pot fi reproduse de copil sau pot fi controlate de acesta). Sunt accentuate în condiţii de
emoţionalitate crescută.
În copilărie sunt frecvente ticurile tranzitorii şi formele uşoare ale ticurilor, fără a avea o
semnificaţie clinică majoră, spre deosebire de ticurile motorii şi vocale multiple, care au de
obicei un prognostic rezervat.
După forma clinică (motorii, vocale), după frecvenţă şi severitate pot fi definite următoarele
tipuri:
• ticuri simple motorii: în care sunt implicate un număr mic de grupe musculare
(clipitul, grimase faciale, mişcări ale umărului, gâtului) pot fi subdivizate în:
- ticuri clonice,
- ticuri tonice,
- ticuri distonice, după forma contracturii musculare (cele distonice apar
în ST);
• ticuri complexe motorii: în care mişcarea este mai complexă, reproduce un gest, o
mişcare, care implică mai multe grupe musculare (gestul de aranjare a hainelor, de
ridicare a braţelor şi scuturare a lor etc.); rareori în ST pot să apară şi gesturi obscene
şi copropraxie;
• ticurile vocale: pot fi şi ele simple sau complexe:
- ticurile vocale simple: suflat, fluierat;
- ticurile vocale complexe: repetarea unor silabe inteligibile, până la repetarea unor
propoziţii sau expresii uzuale; în ST apar expresii obscene definite prin termenul de
coprolalie.

7. Enurezis

Termenul Enurezis derivă din cuvântul grecesc enourein care înseamnă a elimina urina.
Enurezisul este definit în acelaşi mod în DSM-IV-TR şi ICD 10, ca fiind o eliminare
involuntară de urină în absenţa unei cauze organice, şi care survine la un copil mai
mare de 5 ani.
Enurezisul poate fi nocturn sau diurn, primar sau secundar
Între cele două clasificări, numitorul comun este neorganicitatea în Enurezis, dar dacă actul Commented [31]:
micţional este voluntar şi/sau involuntar acest aspect pare incert; totuşi, clasificarea ICD 10
vorbeşte şi despre factori psihogeni, deci despre Enurezisul posibil voluntar.
Enuretic este considerat copilul care continuă să ude patul noaptea de cel puţin 3 ori pe
săptămână şi care are deja 5 ani.
Dacă la un copil care între 2 şi 3 ani a dobândit control sfincterian şi apoi nu a mai urinat în
pat ani de zile dar la un moment dat începe din nou, acest fenomen se consideră Enurezis
secundar şi de obicei este declanşat de factori stresanţi ambientali. Commented [32]:
Conform multor autori, Enurezisul se caracterizează prin existenţa unui complex de factori
aflaţi în interacţiune: factori somatici şi factori psihici.

Enurezis primar când copilul nu a avut niciodată control sfincterian: Commented [33]:
• monosimptomatic;
• simptomatic – cu micţiuni diurne.

Enurezis secundar care apare după o perioadă de control sfincterian. Commented [34]:
Enurezisul diurn este un grup heterogen care ar trebui privit ca o incontinenţă funcţională,
care necesită o altă abordare diagnostică şi terapeutică. Apariţia lui se pare că este datorată
existenţei unor cauze somatice precum infecţia urinară, reflux vezico-ureteral, constipaţie
şi encoprezis.