NAIMAN SILVIA NICOLETA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 OITUZ

Rolul evaluării iniţiale în procesul de învăţământ

În contextul procesului de învăţământ, abordat din perspectiva paradigmei

curriculumului, strategia de evaluare iniţială constituie premisa reuşitei pedagogice în orice
activitate de instruire. Funcţia sa generală, de diagnoză şi prognoză, este realizată în sens pozitiv
în măsura proiectării unor obiective care vizează cunoaşterea stadiului atins în învăţare de clasa
de elevi, la începutul unei activităţi de instruire, determinată temporal la nivel de lecţie, capitol,
modul de studiu, semestru şcolar, an sau treaptă de învăţământ etc.
Avem în vedere cunoaşterea obiectivă a stadiului real atins în învăţare de clasa de elevi,
exprimat în termeni de conţinuturi, deprinderi, strategii cognitive – de bază şi de competenţe
dobândite în timp la un nivel adecvat în raport de disciplina şi treapta de învăţământ respectivă şi
de vârsta şcolară şi psihologică.
Evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară
creării premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Acest tip de evaluare
oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor
lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe
de recuperare). Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi
nici ierarhizarea lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere.
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii
(profesori, părinţi), reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa
evaluării şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a
cunoştinţelor şi confruntare cu situaţii noi de învăţare, care trezesc motivaţia cunoaşterii şi
ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate.
Funcţiile specifice pe care le indeplineşte strategia de evaluare iniţială,pe fondul funcţiei
predictive, sunt concentrate de I.T.Radu in două niveluri de referinţă :
 A) Funcţia diagnostică – „vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii (n.n. – elevii etc.)
stăpânesc cunoştinţele (n.n. – de bază; deprinderile, strategiile cognitive de bază) şi posedă
capacităţile (n.n. – competenţele) necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program”,
reuşită susţinută în plan atitudinal (afectiv, motivaţional, caracterial – superior). Implică
evidenţierea calităţii procesului de învăţământ realizat anterior, care trebuie confirmată şi
perfecţionată pe o linie ascendentă sau remediată prin „conceperea unei subsecvenţe de
recuperare”.
B) Funcţia prognostică/predictivă – vizează acţiunile profesorului realizate în raport de
diagnoza stabilită, acţiuni bazate pe „condiţiile probabile ale desfăşurării noului program, care
permit anticiparea rezultatelor” prin:
a) obiectivele construite (specifice, concrete);
b) demersul didactic propus la nivel de conţinuturi de bază (corespunzătoare
obiectivelor) – metode de instruire, avansate în raport de posibilităţile de învăţare ale elevilor, de
ritmul şi de stilul de învăţare al acestora – condiţii de învăţare, asigurate în plan didactic şi
psihologic.
Rezultatele evaluării iniţiale sunt interpretabile pedagogic nu în termeni de performanţe
certificate (prin note, calificative etc.), ci pentru cunoaşterea potenţialului de învăţare al elevilor,
a resurselor lor cognitive şi noncognitive „necesare integrării în activitatea care urmează”.

Bibliografie:
1. "Evaluarea in procesul didactic", I.T.Radu ,Editura Didactica si Pedagogica ,Bucuresti , 2000
2. http://www.tribunainvatamantului.ro/strategia-de-evaluare-initiala/