Sunteți pe pagina 1din 99

Copilul care a traversat universul

O carte pentru copiii mari,


pe înțelesul celor mici
Editor: Călin Vlasie

Redactor:
Tehnoredactare: Carmen Rădulescu
Coperta: Ionuţ Broştianu
Ilustraţii:
Prepress: Marius Badea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


PĂTRAŞCU, VIOREL
Lacrima Indiei / Viorel Pătraşcu. - Piteşti : Paralela 45, 2014
ISBN 978-973-47-1879-5

821.135.1-992

 Copyright Editura Paralela 45, 2016


Autoarea

Copilul care a traversat


Universul
O carte pentru copiii mari,
pe înțelesul celor mici
Pentru Eliza, lecții pentru o singură viață,
din dragoste infinită
Prolog
Răspunsuri pentru „de ce?”
— Trebuie să dormi!
— De ce?
— Hai să-ți citesc ceva!
— De ce?
— Trezește-te, mergem la grădi!
— De ce?
— Grăbește-te o să întârziem!
— Mami, de ce se vede și soarele și luna dacă e ziuă?

 7
 8
Dragi copii,

Știm că sunteți speriați. Și noi am fi, dacă nu am înțelege nimic. Să vă spun un


secret: nici noi nu știm de ce se întâmplă foarte multe lucruri. Când sunt de bine, spu-
nem că e o minune, iar când sunt de rău, ne întrebăm unde am greșit.
Când ați venit voi în viața noastră am fost speriați. Nu știam cum să facem să fie
totul bine. Apoi, ceea știam noi, s-a schimbat dintr-o dată. În primul an, când nu vor-
beați, simțeam că aveți să ne spuneți atâtea și nu știam cum să facem să înțelegem tot.
De ce? Pentru că nu se învățase nimeni. Apoi, când ați început să mergeți și să vorbiți,
ați vrut să știți tot felul de lucruri la care noi nu ne mai gândisem de mult. De ce? Pen-
tru că pur și simplu le uitasem. La grădiniță, când a început perioada lui „de ce”, am
crezut că ne vor salva educatoarele, dar voi veneați acasă cu și mai multe întrebări. De
ce? Pentru că aveați dreptate: totul e așa de interesant! La școală, veți afla voi înșivă răs-
punsurile. De ce? Fiindcă așa e și mai interesant! Dar știți ce e cel mai nostim? Că noi,
oamenii, niciodată nu vom reuși să învățăm tot ceea ce am vrea să știm. De ce? Pentru
că niciun om nu știe totul!

Autoarea

 9
10
Capitolul 1
Sky și Sao
S ky iubește zborul. Și
mai iubește prietenii: pe mami și
pe tati, pe Sao, bătrânii și extrate-
reștrii, oamenii de zăpadă, îngheța-
ta și baia cu rățuște. Așteaptă
mereu toamna să-și serbeze ziua de
naștere, suflând între timp în lu-
mânări, înfipte pe torturile pregăti-
te de mami în fiecare duminică. O
fetiță cuminte și deșteaptă știe că
nu are nevoie neapărat de o zi specială, când să fie sărbătorită. Poate să facă din orice,
oricând, un motiv de bucurie.
Sao, prietena ei, iubește pâinea, mașinile, dansul, tăiețeii, pe Hello Kitty și șnurul
de mărțișor. Nu poate să spună în ce ordine. Nu poate sau nu vrea. Dar cel mai mult îi
place să călătorească în China.
Sky e cea mai mare de la grădi și i se pare puțin nedrept! Prietena ei, Sao, a venit
la grupa mică pe la jumătatea anului, vorbește o bebelușească amuzantă, dar, pe care,
din păcate, nu o înțelege nimeni. Ochii ei prelungi abia se zăresc sub bretonul negru,
lucios, tăiat simetric, iar părul, ca printr-o minune, nu-i întunecă expresia, ba, dimpo-
trivă, creează o unitate neașteptat de frumoasă cu marginea buzelor. Dimineața, Sao
apare la grădi mereu răvășită, ca și cum ar mai avea nevoie de somn. La serbare, copiii
s-au amuzat teribil când ea nu a spus poezia, chiar dacă nici alții nu fuseseră mai breji,
cu toate acestea doar ea a ieșit în evidență. Fire protectivă, Sky se transformă aproape
natural în gardianul lui Sao. Aproape în fiecare seară, Sky vorbește acasă despre prietena
ei.
— Mami, nu-i așa că Sao e frumoasă?
11
— E superbă!
— Dar și eu sunt frumoasă!?
— Și tu, bineînțeles!
— Dar ea nu e ca mine!
— Nici nu trebuie! Fiecare e unic!
— Mami, știi că Sao e prietena mea?
— Mă bucur! Și tu ești prietena ei?
— Da! Desigur că da!
— Ai întrebat-o? Ți-a spus ea asta?
— Mami, poate să vină într-o zi pe la mine?
— Dacă o inviți și o lasă părinții ei…
— Dar, mami, nu am cum s-o mai invit! Sao nu a mai venit la grădi! Cred că e
bolnavă!
— În cazul ăsta, cred ca va trebui să mai aștepți!
— Nu! Nici gând!
— Sky, știi că nu-mi place să-mi răspunzi așa! Hai la baie, vorbim pe urmă și gă-
sim noi o soluție! Du-te și ia-ți haine curate cât îți pregătesc eu baia!
— Cu rățuște?
— Facem și cu rățuște, dacă vrei să te răsfeți!
— O, nuuu, iar ai adus halatul? Mi-e prea cald, mami!
— Cred că ți-a rămas cam mic. Mai poartă-l un pic, apoi îl dăm altui copil!
— Mami, ia măsoară-mă, să vezi cât am crescut!
— 4 ft, 120 cm. Vai, ce mare e fata mea! Hai, treci în cadă!

12
Capitolul 2
Cum am ajuns în Univers
S ao e prima mea priete-
nă adevărată. Cu toate că suntem
foarte diferite, simțim că avem
multe în comun. Locuim într-un
oraș mic, dintr-o țară mică, învă-
țăm la grupa mică. Ne place să
gătim. Ea îmi face pachețele de
primăvară și găluște atunci când o
vizitez la restaurantul părinților ei.
Eu sunt expertă în spaghete și bu-
dincă. Întâmplător, ne-am cunos-
cut și ne-am apropiat chiar
dinainte să fim colege la grupa
mică, pe când niciuna dintre noi
nu avea vârsta de grădiniță. Părin-
ții ei dețineau singurul restaurant chinezesc din oraș, iar ea era unicul lor copil. Îmi
amintesc cât s-a bucurat că are cu cine să alerge printre mese, să bată mingea, să se dea
în balansoar sau să se uite la desenele cu Sofia. I-am spus de prima dată că o iubesc. Pur
și simplu nu mai puteam să stau fără să o văd, așa că mami a hotărât să mergem mai des
pe la ea. Am dansat, am alergat pe sub lampioane, am mâncat și am plâns la despărțire.
De fiecare dată. Voiam să stau mereu cu ea. Dar știți ce? Minunea s-a întâmplat primă-
vara, când Sao a apărut de mână cu părinții ei în clasa mea, la grupa Steluțelor și am
devenit colege. A urmat apoi ziua mea, când părinții ei au lăsat-o să doarmă cu mine-n
halat. Halatul acela aproape mic, despre care mama spunea că trebuie să-l dau altei feti-
țe.

13
Halatul meu indigo, cu două buzunare largi, 100% din bumbac, plușat, cu un
cordon cam scurt, cu planete colorate, făcut în China. Credeam că și Sao își va aduce
halatul și mi-a fost chiar greu să înțeleg cum de nu are unul. Explicația era simplă. Nu
era vorba că nu avea, ci doar era prea mică să poată căra ceva. În rest, și ea avea tot ce-și
putea dori un copil. Halatul fusese preferatul meu chiar înainte să știu de ce, dar după
vizitele lui Sao, a devenit ceva ce aș lua cu mine peste tot. Îl mai păstrez încă, deoarece
el a fost cel care mi-a deschis calea către prietenii din univers.
Ziua mea de naștere fusese un succes, avusesem și tort cu pastă de zahăr, figurină
cu prințesă, unicorn, curcubeu și lumânare cu cifra patru, copii, cadouri, coroniță de
regină, dar mai ales pe Sao, care mi-a oferit cea mai incredibilă aventură. Mai ceva ca în
cărțile de povești sau ca la desenele animate.
Povestea ce va urma e atât de incredibilă încât știu că veți vrea să o cunoașteți și
voi pe Sao. Chiar așa, vouă vă citesc părinții povești? Mie nu, dar eu le citesc lor, pentru
că de-acum sunt mare! În fiecare dimineață, după ce mă spăl pe dinți, mă duc să mă
măsor. Și, știți ceva? Mami zice mereu că am mai crescut! Cred că o să vă placă povestea
mea.
Sao e cuminte, tăcută, senină chiar și fără să zâmbească, nu prea sociabilă. Eu sunt
supărăcioasă, încăpățânată, nu am stare și cer mereu atenție. Nici eu, nici Sao nu mai
avem frați. Eu i-am cerut mamei un bebe ca să fiu sora lui mai mare. Sao a cerut o feti-
ță mare de-a gata, frumoasă și deșteaptă ca ea. Într-un fel sau altul, dorința ne-a fost
îndeplinită. Eu sunt ca sora mai mare pentru Sao, iar ea e ca un bebe. Uneori exagerez
cu protecția și mi se pare că vorbesc prea mult.
Nu știu nici acum dacă voise sau dacă doar împreună am creat acea formulă ma-
gică. După ce invitații au plecat, ne-am mai uitat puțin peste cadouri, apoi mama ne-a
băgat în cada cu bubbles, cu nelipsitele rățuște, am chițăit, am făcut lișteavă împrejur,
am împărțit crocodilii, peștii și pelicanii, am stat până ni s-a încrețit pielea. M-am îm-
brăcat prima, pentru că eram mai mare. Sao tremura în pijamaua ei subțire. Cred că
fusese făcută special pentru ea, căci avea imprimată pe piept o fetiță care-i semăna prea
bine. Am scos mâna stângă de pe mânecă și i-am făcut loc pe jumătatea mea de halat.
Eram ca siamezele, imaginea nu mi se poate șterge nici acum din minte. Pentru ea, ha-
latul era lălâi, abia dacă se vedea în el, mâneca îi atârna, ai fi zis că se pierde ca o boabă
de piper negru pe mâneca plușată. Eu, în schimb, ieșeam sfidătoare, cap blond cu ochi
ca două mărgele de briliant, gât, picioare și mâini prea lungi. Am scos cordonul, ne-am
lipit bine. Am rugat-o pe mami să ne lege strâns și să ne pună în pat.

14
N-am dormit niciodată singură în camera mea, poate și pentru că tata zicea me-
reu că nu e decorată ca pentru o fetiță și că o vom amenaja împreună când o să fiu mai
mare. Așa că dormeam doar cu mama, în camera mare. Pe noptiere aveam două lămpi
diferite. Pe partea mea era una pitică, portocalie ca un soare, pe partea mamei era una
cu bucăți de steluțe aurii care se tot mișcau într-un lichid. Cred că de fapt aceea fusese
partea mea de pat, doar că eu am obiceiul să mă mișc mult în somn și ajungeam cam în
toate colțurile patului și mama se plictisise să o tot mute.
Lampa aceea avea o poveste specială, pe care mama mi-o spunea adesea. Într-o
noapte, pe când eram încă în burtica mamei, i-am apărut în vis și i-am cerut un borcan
cu stele. Cică aceasta a fost condiția ca să ies pe lume. Mamei îi plăcea să se țină de cu-
vânt, chiar dacă nu își amintea precis că mi-ar fi promis. A doua noapte se întâmpla ca
muzeele să fie deschise, o singură dată pe an, iar pe mama nu o mai lua somnul. Așa că
s-a dus la Observatorul astronomic din oraș și a văzut un film cu zodii și praf de stele.
Și-a amintit de visul cu mine și s-a gândit că se potrivește nemaipomenit de bine. De
unde altundeva poți să ceri stele decât de la Observatorul astronomic? Apoi și-a făcut
curaj și s-a dus la paznic și i-a spus că nu se poate întoarce acasă fără câteva stele. Și așa
de tare plângea mami cu mâna pe burtică, încât acel nene a venit cu o lampă cu stele și
i-a spus să o țină mereu la capătul patului. I-a mai spus că fata ei va semăna cu cerul și
va avea câte stele își va dori. Mami l-a crezut cam țicnit, dar nu putea spune nimic de
plâns. Așa face mami și acum când își dorește ceva. Plânge mereu, până obține. După
puțin timp am apărut eu pe lume, un cocoloș de Sky, blondă cu ochi albaștri spre gri.
Și atunci mami plângea, tot cu o lacrimă mi-a urat bun venit pe lume. În fiecare noapte
a vieții mele am adormit cu ochii la stele și degetul mare în gură, iar dacă era lună,
mami spunea ceva de niște domni, David Bowie sau Mick Jagger, care se uită la noi.
Spunea că și ei adunaseră stele căzătoare în borcan, până într-o zi, când Universul și-a
vrut toate stelele înapoi, iar toți cei care aveau așa ceva acasă, au plecat în spațiu. Aștep-
tam și eu noaptea când Universul să-și cheme stelele pierdute.
Pentru că Sao e prietena mea, merită să știe toate astea. În patul mare din camera
mamei, înfășate în halat, ne uitam cum cele două lămpi făceau combinații ciudate pe
tavanul fals. Chiar dacă doar eu vorbesc ceva clar, totuși cuvintele nu ne impiedică să
ne înțelegem. Sao nu se plictisește să mă asculte. La televizor sunt niște desene în engle-
ză, cu un ursuleț, Tedy, care îi povestește mamei lui aventuri din drumul visului. Ce
urs deștept! Oare cum face să țină minte visul? Când mami mă întreabă ce am visat, îi
spun mereu că o stea. Tedy o invita pe mama lui la o călătorie în lumea visului.

15
— Auzi, Sao, cum o veni asta, o tură prin Univers? Oare să facem și noi una?
Sa-oooo??
Cu mâna într-un buzunar și cu capul pe Saturn, Sao adormise cu gura deschisă.
Era primul ceas al nopții și era așa frumoasă, exact cum zicea și mama. Bebelușii adorm
primii, mă gândeam în timp ce o priveam cum zâmbea, chicotea și boscorodea pe lim-
ba ei ca la grădi. Aș fi dat orice să știu chinezește. Eu aș mai fi vrut să stăm de vorbă,
măcar să-mi spună ce vise are ea. Încă tremura de frig. Poate că baia nu fusese o idee așa
de bună. Camera era mult prea mare ca să fie prea caldă. Nu mi-am terminat bine gân-
dul, când mâna dreaptă îmi intră în buzunar ca să o pot înveli mai bine. Oare să desfac
cordonul? Sao o fi deja în Univers?

16
Capitolul 3
Saturn. MoșTimp
și cursele cu țapi
L a o parteeee!!! Sao alerga călare
pe un țap negru, la fel de negru ca ochii ei.
Țipa pe inelele lui Saturn, și de bucurie, și ca
să se mai încălzească. Era ca într-un joc pe
calculator, trebuia să o urmăresc tot călare pe
un țap și să am grijă să ocolesc bucățile de
gheață și rocă ce încărcau atmosfera. Of, dacă
m-ar fi dus mintea să-mi iau ochelarii de schi,
ca să nu mă orbească praful pe care mi-l azvâr-
lea în ochi animalul ei la fiecare salt. Distanța
în spirală parcă se îngusta, gerul se întețea, Sao
abia se mai auzea. Luase un avans prea mare.
Era acum un punct negru care abia se zărea.
Părul îi crescuse brusc, și ea crescuse preț de
câteva ture de inel până la centru. Erau inelele
vârstelor. Mi-era chiar frică să nu crească prea
mult. Sute de țapi se întreceau într-o cursă nebună în cerc, ai fi zis că pe întreaga plane-
tă se pusese la bătaie un mare premiu pentru cel mai rapid animal. Era mai ceva decât
într-un carusel. Parcă cineva dăduse viteza la maxim și uitase de noi. Amețeam. Cu
palmele mele strângeam încordată vârful coarnelor alunecoase ale animalului care mă
purta în derivă. Îmi era rușine că poate sunt prea grea. Spinarea lui se cam scobise sub
mine, în timp ce picioarele subțiri nici nu se vedeau. Eram prea concentrată să-mi țin
echilibrul, ca să mă mai pot uita după urmele copitelor. Aș fi jurat că nici nu atingeau
17
vreo bucată de rocă. Mi-era teamă că nu am s-o ajung vreodată din urmă pe Sao. Nu
fusese chiar cinstită, furase startul, așa ceva nu se mai întâmplase. Cursa devenea și mai
rapidă cu cât ne apropiam de centru. Oare cum să opresc un țap? Ce comandă ascultă?
Hoooo? Staaaai!? Oprește-teeee!?
Tocmai când mă gândeam la toate acestea, animalul dispare de sub mine ca prin
minune lăsându-mă în fața a doi bătrâni în haine lungi și cârje gri, exact ca ale lui tata-
ie. Sao nu se descurcase prea bine cu aterizarea și se chinuia să se ridice mai mult de-a
bușilea. Cei doi bărbați păreau triști și priveau prin noi de fiecare dată după ce dădeau
cu zarul. Parcă ne reproșau că le stricasem distracția. Dar care distracție? Un tânăr de
lângă ei o ajută pe Sao să își recapete echilibrul, ridicând-o, mai apoi, pe un umăr. Cam
semănau. Nici Sao nu mai vorbea. Așa era ea, mai timidă. Sau, poate, nu îi trecuse
amețeala. Poate îi era frică să nu fie certată. Sao părea acum cât mine de înaltă, oasele i
se lungiseră și cu unghiile se juca printre penele bărbatului. Din spatele umerilor, se
puteau vedea niște aripi strânse. Tot în aripi își scufundase Sao și nasul, căutând să re-
spire și altceva decât gaz și praf sau rușinându-se să se mai uite în ochii mei. Am dat să
deschid gura, dar vorbele parcă nu se inventaseră. Nu mi se părea corect ca eu să fiu
lăsată în praf, să nu mă ia nimeni în brațe. Nimeni nu vorbea, dar nu asta era o pro-
blemă, nu fusese nici înainte pentru noi. Moș Cronos, Mihail și Quaftzi călcau pe un
covor de șerpi negri și erau cam vineți de frig. Cârjele păreau mai mult de decor, căci
nu se prea sprijineau în ele. Șerpii se încolăceau pe cârjele lor până în apropierea degete-
lor, apoi, după ce atingeau mâna lui Moș Timp sau mai elegant, moș Cronos, alunecau
vrăjiți, prăvălindu-se ca un ghem cu gaură în mijloc. Dacă era după mine aș fi făcut
focul. Așa îmi imaginam eu bătrânii, stând lângă foc, dar se pare că pe Saturn focul era
interzis. Sau poate șerpii se sperie de foc? Mi-aș fi băgat și eu nasul în aripile lui
Quafitzi, căci se întețea așa un miros de ou clocit în atmosfera asta gazoasă. Căutam
gluga halatului să o pun la nas, dar nici halat nu mai aveam. Aha, și de asta îmi era așa
de frig! Voiam să-i zic lui Sao că e timpul să mergem, dar gândul mi-a luat-o înainte.
Aici totul era mai ușor, chiar și gândul.
— Ho-ho-ho! Încercă o grimasă cel mai bătrân dintre cei triști. Hohotul lui nu
era la fel de reușit ca al lui Moș Crăciun și nici nu anunța vreo glumă bună sau vreo
surpriză plăcută. E timpul…! Auzi la ea…, e timpul! Dacă nu v-ați mai lega atât de
mine! Dacă nu v-ați mai scuza atât cu numele meu! Ce știi tu despre timp? De mici
vorbiți fără să gândiți! Timpul îl împart eu după bunul plac, nu îl aveți voi!
— Nu știu prea multe, dar mă gândesc că Timpul nu ar avea de ce să fie trist. În
lumea noastră nimeni nu e trist când vede două fetițe. Și mami are o vorbă, „nici măcar
18
Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul”. Gândurile mi-o luau înainte amestecându-se
fără sens, cu toate acestea, nicio vorbă nu ieșea pe gură, dar bătrânul intrase în mintea
mea, ca un vrăjitor.
— Bla, bla, l-am cunoscut pe deșteptul vostru relativist care a zis asta. Dragă fată,
eu joc în univers, nu cu universul, e o mică diferență. O să învățați la școală ce diferență
poate face o literă și cât de importante sunt cuvintele. Fetelor, vreți să vedeți ce văd eu?
— Nu vrem nimic de la tine, cred că nu ești prea bun! Încep să înțeleg de ce
mami te pomenește mereu când e nervoasă, de ce dă vina pe tine că nu se joacă cu mi-
ne, de ce tataie nu vine să mă vadă, de ce bunica s-a pierdut căutându-te, de ce tata nu
vine să mă ia de la grădi. Totul numai din cauza ta! Au cu toții dreptate, ei nu au nicio
vină. Abia acum înțeleg, ești foarte rău, o să-i spun mamei că pe planeta ei preferată
trăiește un bătrân, care deși are tot ce le lipsește oamenilor, tot nefericit e. Vreau să plec
de aici! Trebuie să mi-o dai pe Sao! E musafira mea și trebuie să am grijă de ea. Altfel,
tatăl ei nu o să o mai lase pe la mine.
— Cred că Sao o să stea aici!
— Nici gând!
— Ești obraznică!
— Așa zice și mami! Mai bine mergeam pe Marte, cred că el m-ar fi înțeles mai
bine. Am auzit că dintre toate planetele, oamenii preferă să meargă pe Marte. Te rog să
mi-o lași pe Sao! Nu știu de ce spui că trebuie să rămână la tine! Nu vezi că îi e frig?
Trebuie să mergem să ne luăm halatul. Am simțit eu că ceva e în neregulă că nu și-a
adus halatul ei. Haide, Sao, dă-te jos de pe aripile domnului! Ce fel de ființe sunteți de
puteți refuza un copil? La televizor oamenii care locuiesc în noapte sunt prietenoși. O
să mergem să ne căutăm alți prieteni. Aici nici aerul nu e bun. Ne trebuie aer! Hai pe
Marte! Uită-te în ochii mei, Sao, scoate nasul dintre pene! Cine e prietena ta? Hei, un-
de oare unde au dispărut toate animalele alea? Trebuie să ne ducă înapoi!
— Oamenii nu pot merge înapoi în timp!
— Pot să fac tot ce vreau eu! Dacă te-ai uita la desene, ai știi asta! Dar tu te uiți
doar la niște curse de țapi. Asta e distracție? Cred că ar trebui să inviți mai des copii pe
aici. Te-ar învăța despre ce e cu adevărat amuzant. Nici măcar nu m-ai înțeles, eu nu
vreau să merg înapoi în timp, vreau doar să plecăm de aici. Nu mai pot să respir!
— În primul rând, nimeni nu v-a invitat aici. Ce obicei au și copiii ăștia de a face
ei ordine în viața altora! În al doilea rând, părerile noastre despre timp sunt foarte dife-
rite, așa e și normal. O să ajungi și tu la vorba mea.

19
— Dacă te pricepi atât de bine la copii, înseamnă că știi că lor nu le place schim-
barea și că nu au idee cine ești tu. Nu e loc pentru tine în viața noastră! Trăim bine
mersi și fără tine. De fapt, cred că trăim cu adevărat, doar pentru că nu vrem să te cu-
noaștem.
— Nu te supăra pe ea, Moș Cronos, vorbi pentru prima dată Sao, așa e ea mai
agitată, dar e fată bună! Nu a vrut să vorbească urât. Pot să-ți cer o favoare? Ai cumva o
bucată de oglindă pe undeva?
— Știi că ești nostimă, fetițo? Ăsta e moment să te uiți în oglindă? La ce mi-ar fo-
losi mie oglinda?
— Păi nu ai spus că ne poți arăta ce vezi, se băgă Sky în vorbă, fără frica de a-l
contrazice din nou pe bătrân. În ce să ne arăți dacă nu într-o oglindă? Am ascultat oda-
tă o poveste despre niște cioburi magice din oglinda Crăiesei Zăpezii. Dacă poveștile
sunt adevărate? Cine poate ști asta mai bine decât tine? Sao are dreptate. Ne împrumuți
o oglindă până pe Marte? De fapt, ne poți băga în oglindă? Scapi și de noi și îți promi-
tem că niciodată nu vom mai avea nevoie de tine!
— Vorbește doar în numele tău, o rugă Sao.
— Ești sigură că asta vrei, doar oglindă, mormăi bătrânul.
— Promit cu degețelul mic!
— Să nu stați prea aproape de Soaaaaaa-reeeee! Atât apucă să mai spună bătrânul
Timp cu o grijă greu de înțeles sau de explicat. Însă fetele erau deja departe, fericite că
au scăpat de pe acea planetă tristă.

20
Capitolul 4
Marte și fluturii Alexandra
F etele erau acum mai
subțiri decât o imagine sau decât o
petală de floare presată. Păreau
contururi copiate pe o oglindă.
— Sao, apleacă urechea să-ți
spun un secret! Cred că moș Cro-
nos ne-a plăcut! Știi ceva, nu mă
pot obișnui cu tine așa.
— Cum să mă aplec? Nici
nu pot să mă mișc. Nu mai simt
nimic. Am doar impresia că mai
sunt pe undeva pe aici, dar nu pot
nici să mă pipăi. Dacă n-aș vorbi
cu tine, aș crede că sunt invizibilă.
Și de ce să-mi spui la ureche? Mai
vezi pe cineva aici? Cine ne poate
auzi? Suntem prinse într-un ciob. Cum o să mai ieșim noi de aici?
— Sao, ție ce ți-ar plăcea să vezi pe planeta asta? Oare unde suntem?
— Ce mai contează? Cred că văd un munte de gheață!
— Brrr, nu ți-a fost destul de frig? Hai, că măcar în oglindă nu o să mai suferim
de nimic. Suntem protejate și de gheață, și de furtunile de praf, și de soare, și de lumina
albastră.
— Sky, uite, culoarea ta preferată! Pare iarbă albastră ca de Betleem.

21
— E un apus! Semn că suntem destul de aproape de Soare! Da, cred că știu unde
suntem. Ăsta trebuie să fie celebrul Marte cu apusurile lui albastre! Și că tot a venit vor-
ba, culoarea mea preferată e într-adevăr albastrul, dar nuanța de Voroneț.
— Lasă asta acum, cred că aș fi vrut totuși pe Soare, să ne mai încălzim puțin!
Planeta asta pare la fel de friguroasă ca Saturn.
— O să ajungem și pe Soare, ai răbdare! Cred că acolo o să fie mai cald decât pu-
tem suporta. Până atunci, cred că o să-ți placă și Marte, am auzit că are două răsărituri
și două apusuri. Ce poate fi mai frumos?
— Cred că soare tot timpul ar fi mult mai frumos!
— Am înțeles, următoarea alegere va fi a ta. Bine măcar că mi-o spui dinainte. Cu
Saturn nu prea ai nimerit-o.
— Sky, crezi că o să găsim ființe mai prietenoase aici, pe Marte? Oamenii nu au
ajuns încă.
— Nu știu ce să zic, prietenii noștri locuiesc în noapte, iar Marte nu prea are
noapte lungă. Dar ție nu ți-a fost prea rău nici pe Saturn, nu voia bătrânul să te opreas-
că acolo?
— Ei, lasă-l, nu merită să mai vorbim despre el. Planeta asta poate are apă măcar.
Mi-e foarte sete. Oare se poate trăi doar cu apă? Aaaa-oooo-leeeeu, vaaai, dar ce e asta?
— Ține-te biii-neeee!
— De unde să mă țin, doar suntem în oglindă? Cum ieșim de aici?
— Acum cred că nici nu vrei să mai ieșim! Ai mai pomenit o așa vijelie?
— Păi unde să mai văd? Am mai fost vreodată în noapte?
—…
— Tu ai fost?!
— Hai să dăm cu banul! Munte sau vale? Unde crezi că ajungem?
— Vorbești cam ciudat, Sky! De unde să luăm un ban?
— Nu te supăra, e doar un fel de-a spune, ca o ghicitoare. Dacă ne spargem de
pietroiul ăla înspăimântător, unde crezi că aterizăm?
— Care pietroi, cel din partea ta sau cel din partea mea? Sky, mi-e tare frică, nu
vreau să rămân singură!
— Ha-ha-ha! Cică înspăimântător, se auziră duduind două voci sparte dublate de
un ecou.
— Ce-or avea ăștia de ne găsesc așa de amuzante? Râd ca bolovanii de un ciob, pe
o planetă de sticlă. Dacă și ei ne citesc gândurile și ne-au simțit speriate? Sao, hai, să ne

22
gândim împreună la ceva frumos și poate ne lasă în pace. Fetele închiseră ochii și își
imaginară ceva frumos.
Într-adevăr, vântul năprasnic se opri dintr-o dată. Lui Sky i se părea că Marte ara-
tă ca o bucată de cașcaval transparent plină de găuri. Se gândea că poate sunt mulți șoa-
reci pe planeta asta, apoi se scutură de acel gând. Nu-i plăceau șoarecii. Nici măcar în
desenele cu Tom și Jerry. Nici după Minnie Mouse nu se dădea în vânt. Dar poate erau
doar cârtițe, râme..
— Sao, ce animale sapă șanțuri?
— Cam toate animalele de sub pământ, răspunse Sao, fericită că i se cere părerea.
Aaaa…., înțeleg la ce te referi, doar că am văzut și prin copaci tunele din astea. Cred că
și insectele, și păsările, și porcii, și broaștele, cam toate sapă. Vai, ce repede s-a făcut
noapte! E cam înspăimântător! Și e plin de larve! Ce dezgustător!
— Stai calmă, imediat se face ziuă, ți-am spus că aici nopțile sunt cele mai scurte,
încercă să o încurajeze Sky. Eu zic să împingem în pereții sticlei poate reușim ne rosto-
golim cumva, ca să cercetăm toată planeta. Până acum e doar prea mult praf și rugină.
Și pe jos ceva care seamănă cu ciucurii. O fi o planetă de catifea? Cine ar putea trăi aici?
De ce să prefere oamenii planeta asta? Nu pare nimic interesant aici. Șșșșt! Stai! Mi s-a
părut mie sau cineva ne-a făcut o poză?
— Sky, ce tot debitezi? Tu nu știi că nu ies pozele în oglindă? Ar trebui să știi,
taică-tău e fotograf!
— Îți spun eu că ies, robotul ăla știe ce face. Ochii mei albaștri nu suportă blițul!
— Sky, ești în oglindă, nu îți bate blițul!
— Ce deșteaptă ești! Numai la grădi nu îndrăznești să spui nimic!
— Stai așa, ne certăm cumva? Sky, îți dai seama că asta e prima noastră ceartă? Pe
Marte! Cine se mai poate lăuda cu așa ceva?
— Hei, bună, scuze că vă întrerup, eu sunt Curiosity, celebrul robot spațial. Cred
că ați auzit de mine. Pe voi cum vă cheamă? Ce căutați aici? Cum ați ajuns în oglindă?
De unde sunteți?
— Mai ușor! Chiar că ești curios! Să-ți răspund pe rând la întrebări. Eu sunt Sao,
iar ea e prietena mea, Sky. A fost ideea ei să venim pe Marte. Aici e Marte, așa-i? Sun-
tem de pe Pământ și ne căutăm prietenii din noapte. Cronos ne-a băgat în oglindă.
— Ci-ne e Cro-nos? întrebă roboțelul spațial.
— Nu ai auzit de Cronos? Iată, în sfârșit, cineva care nu are nevoie de Cronos!
Auzi, Cronos, strigă Sao cu tupeu, cât o ținură puterile, sperând că se aude până pe
Saturn, nu toată lumea te cunoaște! Să nu te mai lauzi!
23
— Și cum ieșiți de acolo, continuă roboțelul șirul întrebărilor curioase.
— Habar nu avem, o să găsim noi o soluție. Deocamdată ne e bine aici. Dar tu
cum ieși din cutie? Nu te-ai încins?
— Nu ies niciodată. Mă apăr de fluturi.
— Care fluturi? N-am văzut decât molii, spuse Sky. Ia,stai așa, vrei să spui că toa-
te șanțurile astea sunt făcute de larve de fluturi?
Nici nu termină Sky de spus gândul, că de la sol se ridică o pătură de fluturi cu
aripi așa de mari că parcă erau lilieci. Praf fin de rugină și pulbere de stele se scutura pe
ciobul de oglindă unde erau blocate fetele. Chiar aveau noroc că se aflau în oglindă, că
doar așa nu le puteau simți fluturii, care se lansară în cele mai frumoase dansuri caleido-
scopice, circulare, calme, roșii la răsărit, albastre la apus, într-o combinație ce depășea
orice imaginație de pictor. Artiști desăvârșiți, fluturii știau că nicio pictură nu e perfectă
fără un strop de apă, așa că cei sub formă de dragon, își înmuiau aripile ascuțite în apa
sărată a lui Marte și reveneau să picteze capodopera Universului. Legea culorilor,
ROGVAIV-ul curcubeului, se aplica aici fără nicio greșeală. Dacă fericirea ar exista, așa
ar trebui să arate, ca un fluture.
— Oare de ce sunt așa de mulți, șopti Sao, aproape fără glas din cauza uimirii, în-
cât e de mirare cum de Curosity o auzi.
— Ca să dea culoare planetei. De asta e albastră. Și ar mai fi o explicație, se spune
că sunt suflete, dar cred că asta vă depășește.
— Auzi, dacă faci pe deșteptul, nu cred că poți fi prietenul nostru, simți Sky ne-
voia să ia apărarea lui Sao. Nu ne plac lăudăroșii. Explică-ne, și dacă nu înțelegem ceva,
te întrebăm. Așa fac copiii, la noi, pe Pământ. Sunt atâtea lucruri pe care nu le știm, dar
asta nu înseamnă că nu trebuie să întrebăm ca să aflăm. Chiar dacă întrebările noastre
par cam prostești, mulți deștepți abia se chinuie să răspundă la ele.
— Și de unde aflați voi răspunsurile? Aveți roboți care să vă răspundă oricând vă
vine vouă în minte o întrebare?
— Avem părinți și educatoare și ei sunt mult mai amabili decât roboții, se pare.
— Păi, eu nu sunt părinte. Nu cred că știu să vă explic pe înțelesul vostru.
— Nu, dar tot poți măcar să încerci. Deci, repet întrebarea, de ce sunt atâția flu-
turi albaștri?
— Ei, nu sunt toți albaștri, așa îi vedeți voi din cauza Soarelui. Și tot din cauza lui
sunt așa de mulți. Ei trăiesc aici doar o zi, o zi foarte scurtă. Marte nu ar putea exista
fără perdeaua lui de fluturi care să stea paravan în fața luminii puternice a Soarelui. În
fiecare seară, milioane de fluturi ard. La voi e la fel cu albinele, dacă ele n-ar exista, nici
24
planeta voastră nu ar supraviețui, dar din alte motive. Să vă mai explice și părinții
voștri.
— Cred că fluturii ăștia își iubesc foarte mult planeta, dacă se duc să ardă de bună
voie de două ori pe zi.
— Fluturii de aici sunt cei mai mari, li se spune Regina Alexandra și au în aripi
un fel de magnet și, de fiecare dată când răsare, Soarele îi trage spre el până la asfințit.
Exact ca la teatrul de păpuși, Soarele e păpușarul lor. Au noroc că ei nu văd albastrul,
doar roșul răsăritului. Dimineața, fluturii sunt băieți și țin aripile în jos, iar până seara,
devin fete, cu aripile în sus. Apoi mai sunt și acei fluturi din specia Karner, greu de gă-
sit la voi, pe Pământ, apoi cei numiți Albastrul pitic. Nu știu dacă asta se cheamă iubi-
re, căci ei nu își dau seama ce fac, nici nu știu că apără planeta Marte. Sau poate că
tocmai asta înseamnă a iubi. În numele iubirii să faci orice, chiar să nici nu te mai gân-
dești la tine.
— Sunt și fete și băieți în aceeași zi? Cum vine asta? Și eu mi-aș dori să fiu băiat
când mă supără cineva, să am atâta sânge rece ca fluturii, ca să fiu curajoasă, apoi să
redevin fetiță.
— Păi ați avut ocazia să alegeți ce să fiți, dar odată ce v-ați hotărât, nu se mai poa-
te. Și Marte este băiat, dar aici femelele fluture fac legea, mai ales cele din specia călugă-
rițe.
— Da, auzisem eu cum că băieții sunt de pe Marte. Auzi, dar fluturii ăștia cum se
nasc la loc?
— Asta nu știe nimeni, nici chiar ei, nu-și aduc aminte, altfel cred că s-ar plictisi
să tot facă asta zilnic. Dar e neapărat să fie mulți, altfel Marte ar arde cu totul. Fluturii
nu au memorie.
— E la fel ca la vise. Nici eu nu îmi aduc aminte ce visez. Atunci asta înseamnă că
e posibil să visez în fiecare noapte la fel?
— Poate fi un lucru bun câteodată să nu îți mai aduci aminte. Nu știu ce să vă
spun despre vise, noi roboții nu visăm. Dar știu că oamenii sunt diferiți, așa că nu cred
că visează toți la fel, dar e posibil ca unele vise să se repete.
— Sky, cred că trebuie să plecăm. Avem un întreg univers de explorat.
— Curiosity, ne faci o poză cu perdeaua de fluturi?
— Și cum să vi-o trimit?
— Prin vis, dacă pot să fac o glumă cu tine. Nu ne-o trimiți, normal, doar ne faci
așa, ca să ai o amintire cu noi că am trecut pe aici. Roboții au măcar amintiri?

25
— Sky, ce ți-a făcut Curiosity de nu ești politicoasă cu el? Mi-a venit o idee: tu ai
auzit de ying și yang? Dacă ne-am imagina că stăm la orizontală în formă de șase sau
nouă, poate am putea ieși mai ușor din oglindă. Părinții mei spun că e un simbol foarte
puternic.
— Sau poate vă trebuie doar o sperietură bună, se amuză de ele Curiosity, fără să
fi auzit vreodată de ying sau yang..
— Cine să ne sperie pe o planetă cu fluturi albaștri?
— Cum cine, Phobos și Deimos, pe unul l-ați văzut adineaori.
— Cine sunt?
— Băieții lui Marte!
— Planetele au băieți?
— Da, au mulți copii, se cheamă sateliți. Și Terra voastră are o fată, Luna, singu-
rul satelit natural.
— Am auzit că ăsta poate fi un compliment. Oamenii nu prea mai sunt naturali.
— Adică băieții ăștia nu sunt copiii naturali ai lui Marte? Dar ai cui?
— Ups, ce ați zis? V-au auzit! Ia, acum să vă văd, cum rezistați furiei lor. Paaaaa,
eu mă duc să mă ascund în peșteră!
— Hei, stai așa, Curiosity, ia-ne și pe nooooooi!
Era prea târziu, ciobul de oglindă zbura între două suflări de praf de la vest la est,
de la frică la spaimă, de la roșu la albastru, de la cald la frig. Fluturii minunați se izbeau
acum de geamul oglinzii ca musculițele de parbriz. În strânsoarea geamului, fetele se
simțeau ca o singura ființă. Cei doi băieți ai lui Marte păreau să fi dat în mintea copii-
lor jucându-se cu discul tăios de sticlă, folosindu-l pe post de bumerang, ca într-o com-
petiție de vânat fluturi. Phobos îi vâna pe cei albaștri, iar Deimos pe cei roșii. Sky și Sao
preferau cursele cu țapi de p e Saturn decât acest joc de-a „rațele și vânătorii” care nu
numai că le împiedică să vadă ceva din peisajul planetei, ci, din contră, le oferea un
spectacol greu de privit, de fluturi tăiați de ciob. Măcar pe planeta bătrânului nu era
nimeni rănit. Așa că cele două prietene preferară să închidă ochii cât de strâns puteau,
gândindu-se că, poate, unii băieți se comportă copilărește și când sunt mari. În acest
du-te-vino, fetelor le era imposibil să se mai țină de mâini și, din cauza zdruncinături-
lor, alunecară cumva în poziția fătului, fiecare cu picioarele la capul celeilalte. Fără să
știe, ajunseseră chiar în poziția ying și yang, tocmai aceea pe care o propusese Sao ca
soluție de ieșire din această capcană a Timpului. Chiar atunci, Cronos își luă ca prin
farmec oglinda înapoi și le aruncă pe fete direct în centrul unui vârtej, care le trimise
separat, pe Sky către Uranus, iar pe Sao pe Venus.
26
În timp ce gravita singură, atrasă parcă la întâmplare spre alte orbite, Sky se gân-
dea că mama ei îi spusese odată că și-ar fi dorit să călătorească pe Marte. Se pare că oa-
menii pregăteau deja o asemenea mare aventură. Atunci tata încercase să facă o glumă
cu ea, dar în loc să o facă să râdă, mai rău o făcuse să plângă: Ce să faci tu acolo? Tu te
plictisești aici când ai atâtea de făcut. În plus, ți-ar îngheța fundul! Ești cea mai friguroasă
femeie pe care am cunoscut-o! Nu știa care din aceste vorbe o duruse mai tare pe mami,
dar un lucru era sigur și avea să i-l spună când va ajunge acasă: pe Marte e cu adevărat
frig. Dar merită să dârdâi puțin pentru a vedea imaginea cu fluturii, acea minune unică
a universului. Și tatei i-ar plăcea, dacă nu ar fi atât de ocupat să facă glume și ne-ar lua
mai mult în serios.

27
Capitolul 5
Venus cea anapoda
și racii de seră
S ao se simțea în continu-
are amețită. Era o stare normală de
când începuse această aventură
prin univers. Venus era și ea ca un
carusel, tot stricat, dar în sensul că
se învârtea invers. Sao se învățase
minte de la Sky să nu mai spună
nimic, de teamă să nu mai înfurie
vreo planetă. Firea vulcanică a lui
Sky s-ar fi potrivit mult mai bine
aici. Sau poate că nu. Sky era prea
albă, cam dolofană, lumina asta
roșie de aici nu i-ar fi făcut cu si-
guranță bine nici la ochi. Sao era
hotărâtă să găsească motivul pen-
tru care se afla aici, pe planeta cea
mai strălucitoare după Lună. Sky nu avea nicio scuză că nu era cu ea.
Printre straturile groase de nori, încerca să se ascundă de Soare, planeta Venus, o
planetă singură, arsă, care se coace ca într-o seră, erupe des de supărare că niciun ocean
nu i-a rezistat, tună și fulgeră mereu. Ca o mamă mereu foarte supărată, cam schimbă-
toare, când vizibilă, când invizibilă, ca un Luceafăr singuratic, ea părea că încă suferă că
și-a pierdut singurul copil, pe satelitul Neith. Ce glumă bună, că femeile sunt de pe
Venus! Doar nu toate femeile or fi așa sucite și supărăcioase! Nimeni nu s-ar putea înțe-
28
lege cu ele! Ar rămâne mereu singure și s-ar usca de necaz. Pe Sao o glumă stupidă o
așezase într-o oglindă în formă de șase, iar planeta Venus, cocheta, mereu în căutarea
unei oglinzi care să-i spună cât e de frumoasă. Din cauza mersului ei anapoda, Venus o
confundase pesemne cu cifra nouă și, printr-o lege a atracției numai de univers știută, o
dorise acolo, doar pentru ea.
— Hei, stai așa, se răsti ea la Venus, uitând parcă promisiunea de a nu mai supăra
vreo planetă. Din ce parte te-ai uitat? Știi că tu mergi invers decât toate planetele? Nu
sunt eu fata pe care o cauți! Locul meu e lângă Sky, doar ea e prietena mea, nimeni nu
ne mai poate despărți. Te rog să-mi dai un nor de-ai tăi să mă ducă pe Uranus lângă ea.
Ai destui nori, nici măcar nu te vezi din cauza lor. E chiar ciudat, să știi. Tu nici nu
aveai nevoie de oglindă ca să luminezi mai tare. Ai idee cât de strălucitoare te vezi de la
noi, de pe Pământ? Cum e posibil totuși să nu îți poată vedea nimeni scoarța? Chiar îți
place să trăiești atât de singură? De ce te ascunzi? Tu nu știi că fetele care au grijă doar
la ce vor să pară, de obicei rămân singure? Ce crezi că ți se poate întâmpla dacă te arăți
așa cum ești? S-o găsi vreun asteroid și pentru tine, cum s-a mai găsit odată. Nu-ți fie
frică, fii doar tu! Știi, într-un fel semănăm. Și eu sunt diferită, dar îmi place de mine și
s-a găsit și o fetiță care să mă placă. Ajută-mă, te rog, să mă întorc lângă Sky!
Sao simțea că se mișcă și ea anapoda. Sub ea mișunau niște ființe acoperite de
cruste strălucitoare, care se propteau din când în când în niște cozi musculoase acoperi-
te de clești solzoși.
— Raci! Aoleu! O planetă plină de raci! Au dispărut oceanele și au rămas racii, ce-
le mai bătrâne vietăți din lume! Abia acum înțelegea Sao de ce Venus e roșie și merge
invers. Cum de nu se gândise? Era la mintea oricui.
— Să nu mă mâncați, vă rog! Și eu promit să nu mănânc niciodată în viața mea
raci sau alte crustacee. Nu am vrut să bat niciun apropo. Acum înțeleg de unde ați în-
vățat mersul ăsta cu spatele. Aici nu sunteți în pericol, încetați, mergeți normal, m-ați
amețit de tot! Chiar că îți trebuie sânge albastru pe o planetă atât de dificilă! Domnule
rac, dumitale nu ți-e cumva sete? Eu parcă aș vrea niște apă. Unde sunt raci e apă bună,
dar aici nu se vede niciun strop, cum vine asta?
— Nu mai avem nimic albastru, nici măcar apă, aici e prea cald. Îți trebuie o ca-
rapace de-a noastră dacă vrei vreun strop și dacă nu te deranjează să bei de la noi.
— Am de ales? Și de unde pot să iau o carapace? Vă lipsiți voi de una? Năpârlește
careva?
— Nu putea rămâne fără carapace. Nu avem cum să rezistăm fără protecție, am
fierbe pe loc. Dar îți pot spune unde să găsești munți de carapace pe Venus, alege-ți
29
doar una care ți se potrivește, care să te acopere bine, îi răspunse un rac bătrân, scanând
parcă cu ochii săi bulbucați la 360 de grade planeta ca să detecteze o crustă mai mare pe
măsura lui Sao.
— Hei, am o idee! Nu vreți să îmi dați voi apă direct din clești? Eu am învățat de-
ja să beau din pahar, poate mă descurc și așa, merită să încerc.
— Am eu o idee și mai bună, dacă nu mai poți rezista. Ce ai zice tu să te acope-
rim și să-ți iei singură?
— Păi cum să-mi iau, eu nu am clești și nici pielea mea nu absoarbe. Nu am nici-
un sac de colectare a apei care picură de sub voi. Până la câte zile puteți păstra apa în
clești?
— Depinde ce înțelegi tu prin zi. De pe ce planetă ziceai că ești?
— Cred că v-ar plăcea și vouă la noi, pe Pământ. Există oceane, mări, chiar îi zice
planeta albastră. Și nici nu există riscul să rămâi fără apă. De fapt, oamenii nu pot trăi
prea mult dacă rabdă de sete.
— Știm planeta voastră. Și noi am avut oceane, dar acum ne-am obișnuit și fără.
Când o să crești, o să vezi că te poți descurca fără multe lucruri cu care erai obișnuită.
— De ce trebuie să mă descurc fără ceva?
— Se cheamă evoluție și adaptare. Uite, de exemplu, nouă nu ne trebuie plămâni,
avem inimă cu cinci colțuri, vedem peste tot, mergem și cu fața și cu spatele, până la
urmă tot răul a fost pentru binele nostru, am evoluat, am devenit mai rezistenți.
— Stai așa, tocmai ai spus că aveți o inimă în formă de stea? N-am auzit ceva mai
extraordinar în viața mea.
— Da, avem o inimă în formă de pentagon. Cât despre schimbare, ea e normală.
Nimic nu rămâne la fel. Nici chiar tu. Nici noi. Nici anotimpurile. Nu ai observat că
totul se mișcă, se schimbă? Nimeni nu știe viitorul.
— Eu tocmai am întâlnit pe cineva care știe viitorul. Moș Cronos știe tot și vede
tot. A vrut chiar să-mi arate ce vede și el.
— Doar nu oi fi acceptat, nu-i așa?
— Prietena mea Sky nu a vrut, dar, sincer, mie mi-ar fi plăcut.
— Așa sunt copiii, curioși. Prietena ta nu e și ea tot copil?
— Ba da, dar era supărată pe Moş Cronos și l-a refuzat din ambiție. L-am cunos-
cut și pe Curiosity. Stă pe Marte.
— Dacă ai fi căzut în capcana lui Cronos, te făceai pe loc bătrână ca el și ca noi.
— Aaa, de asta tot spunea că o să rămân acolo.
— Toți ajungem la Moș Cronos, dar e mai bine mai târziu.
30
— Cum, și voi ajungeți la el? Nu părea prea aglomerată planeta lui. Erau doar
țapi și șerpi. De asta era bătrânul așa de supărat când ne-a văzut? Nu-i place să vină
lumea pe planeta lui?
— Nu se duce nimeni acolo de drag sau neinvitat. Cred că voi ați fost doar o în-
tâmplare. Poate de asta v-a și cerut să rămâneți.
— Doar pe mine m-a invitat, dar Sky e prietena mea cea mai bună și nimeni nu
ne mai poate despărți.
— Păi și unde este prietena ta acum, de ce nu e cu tine?
— L-a supărat pe Moș Cronos, acesta furios ne-a furat oglinda în care eram și pe
Sky a aruncat-o pe Uranus. Auziți, dacă tot aveți o inimă în formă de stea, nu poate
careva să renunțe la ea și să mă ducă până la prietena mea?
— Toți putem renunța și la inimă, ți-am explicat deja că suntem cei mai bătrâni
și evoluați. Putem trăi fără multe.
— Adică asta înseamnă că sunteți înțelepți?
— Sunt dintre noi unii care au primit deja invitațiile lui Cronos, doar că aceste
invitații sunt doar dus, nu și întors. Așa că, dacă tot avem același drum, e destul de ușor
să întârziem puțin de la traseu, nu se supără nimeni, atâta vreme cât tot acolo ajungem.
Încetineala noastră e deja cunoscută, se fac și glume pe seama asta, ne amuză și pe noi,
dar, chiar așa, care-i graba? Trebuie doar să aflăm cine e pregătit pentru această călăto-
rie și cine vrea să și recunoască. Apoi să-l rugăm să te însoțească o vreme.
— Și cam cât vă ia să vă pregătiți?
— Toată viața noastră. Aveați chiar și voi un rege care tot cerea mai mulți ani de
amânare ca să se pregătească pentru ultima lui călătorie. De obicei plecările pe drumul
ăsta le facem de unii singuri și mai ales primăvara, după ce ies răcișorii. Altfel pleci când
știi că lași ceva în urma ta. Nici Venus nu poate fi abandonată. La urma urmei este
mama noastră și îi datorăm grijă, chiar dacă ea nu ne cere. Fără protecția noastră, nu ar
putea rezista săgeților solare. Părinții nu pot supraviețui fără copii, e valabil pentru orice
specie, oricât ar fi de evoluată. Vino la ceaiul de la ora cinci, când cu toții ne opărim, să
vedem dacă găsim vreun indiciu despre cine trebuie să plece mai repede dintre noi.
Apoi, poate îl convingi să te ia până pe Uranus. Să fii atentă la mine și când mi-oi roti
ochii față-spate să știi că l-am găsit, apoi o să ți-l țintesc până ajungi la el, după care, te
descurci. Nu îmi fac griji, copiii întotdeauna știu să obțină ceea ce vor.
La ora cinci, după un ceas numai de ei știut, racii își vărsară toți odată toată rezer-
va de apă, înclinându-se în aceeași parte, în unghi perfect, pe plita încinsă a lui Venus,
într-o echilibristică sincron, ca într-un ritual magic. Dacă nu ar fi avut carapacea pro-
31
tectoare, aburii aceia i-ar fi ars fața lui Sao. Și pe Pământ există obiceiul ceaiului de la
ora cinci, dar e cu totul și cu totul altceva. Îi era aproape imposibil să mai vadă ochii
bătrânului rac. Ultimii vapori fierbinți dispărură în scoarța încinsă, absorbiți de solul
uscat, semn că aici chiar totul funcționa invers, nici măcar aburii nu se ridicau. Racii cu
rezervoarele goale, mergeau acum normal, ca și cum dispăruse și cea mai mică urmă de
pericol. Doar bătrânul ei ghid o aștepta proptit în coadă.
— Ce ai? Ce s-a întâmplat? Dar Sao își întrerupse brusc șirul întrebărilor curioase,
căci nu mai simțea nevoia niciunui răspuns. Era clar, tovarășul ei de drum avea să fie
chiar el. De sub apărătoarea calcaroasă a bătrânului se iviseră deja trei colțuri de stea, iar
felul cum o privea spunea tot. El era următorul călător, de asta fusese atât de bun cu ea,
de asta o chemase până aici, ca să fie martoră la ultimul lui gest de recunoștință pentru
mama Venus. Mai trebuia doar să aștepte să iasă și cele două colțuri ale inimii ca să
plece spre moș Timp. Era singur. Racii mari și mici plecaseră liberi să producă iarăși
apă de seră pentru ceaiul de a doua zi, de la ora cinci.
— Vrei să faci chiar tu asta pentru mine, suspină Sao, neștiind prea bine de ce îi
vine să plângă sau de ce îi pare rău. Te pot ajuta și eu cu ceva? Eu n-aș putea pleca de
undeva fără să îmi iau rămas bun. Poate vrei să-mi spui o poveste sau un gând sau…
orice vrei tu. Vrei?
— Vreau doar să mă ții strâns de clești, să închizi ochii și să asculți muzica de
adormit stelele. E tot ce îți cer. Dacă vei face așa, îți promit să te duc la prietena ta, iar
pe mine mă vei vedea în fiecare dimineață, când te vei trezi să te duci la grădiniță sau
poate și mai târziu, oricând îți vei mai aminti de mine. Nu am o poveste mai frumoasă
și nici o melodie mai plăcută decât vei auzi oricum. Hai, închide ochii, m-au împuns
deja și celelalte două colțuri. Nu te îngrijora, nu e ca atunci când îți dau dinții. Chiar
nu e dureros deloc. Tu bucură-te de călătorie!!! Nu visa la destinațieeee!!!
— Stai, vreau să te mai întreb doar un singur lucru: inima ți-o lași aici sau merge
și ea cu tine? Ești cumva speriat? Noi, pe Pământ avem o vorbă, câteodată, când ne spe-
riem obișnuim să spunem că ne–a sărit inima din piept. Inima ta e cumva speriată sau
poate tu ești?
— Nu, fetițo, stai liniștită, nu am de ce să mă sperii. De când m-am născut am
știut că fiecare zi e doar o amânare a acestei clipe. Unii într-adevăr, suferă tare și le pare
atât de rău, încât uită că, de fapt, cu cât durerea e mai mare, cu atât eliberarea e, și mai
rapidă, și mai necesară. Nu sunt speriat, căci nu îmi pare rău de nimic. Am făcut bine,
am lăsat ceva în urma mea și am trăit mereu clipa. Chiar și acum doar momentul acesta

32
există. Iar eu, chiar în clipa asta, aleg să fac încă o faptă bună, adică să te ajut pe tine.
Asta e tot ce contează. Înțelegi?
— Vrei să îți pun eu carapacea lângă celelalte?
— Asta chiar e cel mai puțin important acum, dar îți mulțumesc că te oferi. Nu e
nevoie, se vor ocupa mâine racii. Știu ei ce au de făcut, unde și cum să o așeze. Pentru
mine nu mai contează, dar ei au un obicei al lor pentru astfel de situații, un semn că
m-au prețuit.
— Chiar voiam să te întreb, ce face Venus cu munții ăia de carapace?
— Nu știu și acum chiar că nici nu mă mai interesează.

33
Capitolul 6
Eco Uranus și liliecii
P Pentru sinceritatea ei, Sao fu răs-
plătită cu o călătorie către Uranus. Acolo, pe
inelul al nouălea, o găsi pe Sky cu susul în jos,
gânditoare. Vru să-i facă cunoștință cu bătrânul
rac, dar acesta dispăruse ca prin farmec.
— Nu înțeleg de ce e mai frig în partea
dinspre Soare, vorbea Sky cu voce tare, ca pen-
tru sine.
— Mie îmi spui? Cred că nu ne căutăm
prietenii în sistemul potrivit. Am întâlnit nu-
mai ciudați. Eu vin de pe o planetă cu raci care
a învârtesc invers și te găsesc pe tine pe o plane-
tă paralelă, unde nu îți poți da seama nici mă-
car unde e nordul. Crezi că partea cu liliecii e
nordul și cea cu urșii leneși e sudul? Știi că pla-
neta asta seamănă puțin cu Saturn? Nu degeaba
se zice așa tată, așa fiu! Moș Cronos are copii în
tot universul, nici nu le mai știe numărul.
— Sao, eu zic să nu mai bârfim, știi că
doamna educatoare ne-a zis că e urât. Nu ți-a
ajuns ce am pățit pe Marte? Și el avea doar doi
fii, Uranus are mai mulți, hai să nu îl supărăm!
— Lasă, că degeaba are mulți, am auzit că nu se prea înțeleg bine! Ceea ce contea-
ză e că măcar aici e aer, vânt puternic, răcoare dintr-o parte. Păcat că nu mai avem țapi
să facem o tură pe inele. Pistele de pe pământ sunt o glumă față de cele de aici. Crezi că

34
am ajuns înainte de lume? Oare în loc să călătorim în spațiu, am călătorit în timp, cum
zicea Cronos?
— Lasă asta acum! Ia spune-mi, Sao, cum trezim noi urșii ăștia puturoși? Pe mine
mami nici nu mă lasă să stau cu capul în jos că, cică, mi se varsă tot sângele în cap. Pe
ei nu i-o durea capul de atâta atârnat?
— Stai, îți mai aduci aminte ce spuneau Tibi și Matei, că ei vor să se facă astronauți
și stau în cap toată ziua? Poate și urșilor le place să stea amețiți. Cred că visează mai fru-
mos când se învârtește Uranus. Adică, vorbesc doar așa, nu știu prea bine dacă animalele
visează.
— Cred că trebuie să plecăm repede, departe de lumina raiului și de tatăl timpu-
lui. Unde ei stăpânesc, nu e loc de întoarcere. Prietenii noștri nu păreau să aibă astfel de
griji. Trebuia să-i fi întrebat mai întâi unde locuiesc, nu să-i căutam la întâmplare prin
tot universul. Eu zic să ne gândim mai bine înainte de a merge pe următoarea planetă,
să nu mai orbecăim la întâmplare. Uite și tu cum se holbează sateliții ăștia ai lui Sha-
kespeare la noi. Englezii le-au dat nume la toți! Mi-a fost dor de tine, Sao! Știi că parcă
iar ai mai crescut?
— Cred că și tu ești puțin mai mare! Cu ce să ne măsurăm?
— Mi se pare că atârnatul ăsta lungește oasele. Hai să încercăm și împreună să ne
agățăm cu picioarele de ceva. Vrei ca urșii pe stânci sau ca liliecii pe inele? Haide, că aici
nu ne vede mami! Stăm așa cât putem rezista, apoi ne măsurăm cu umbra de la poli.
— Nu vrei să-i trezim și pe adormiții ăștia? M-aș juca puțin, cred că pot fi tova-
răși buni de joacă.
— Nu te-ai săturat de amețeală? Ne-ar face bine și puțină odihnă.
— Dar Sky, nu am venit aici să ne odihnim! Puteam să facem asta acasă, în pat.
Am venit să ne facem prieteni. Care crezi că ar putea fi mai drăguți? Știi vreun joc care
se joacă cu capul în jos? Poate inventăm noi acum unul. Dar pentru asta ar fi fost mai
bune niște maimuțe. Sky, cred că nu îmi place cu capul în jos, vreau să mă ridic!
— Mai stai puțin să vedem ce se întâmplă!
— Dacă ni se varsă sângele pe nas și pe urechi? Nu ai văzut copii care pățesc asta?
O să ne ținem de nas? Dacă ne sug liliecii tot sângele?
— Nu, mâinile trebuie să le lăsăm să atârne, doar nu vrei să ai picioare foarte
lungi și mâini scurte. Și nu o să curgă nimic, pentru că aici nu e gravitație. Cred că te-ai
uitat prea mult la filme cu vampiri, părinții tăi știu?
— Sky, nu ți se pare că Uranus arată ca un pom de Crăciun plin cu globuri?
Aaaa, știu, mi-a venit o super idee de joc. Ce-ar fi să facem ghirlande din liliecii ăștia?
35
— Beteală vrei să spui?
— Din urși ar fi mai greu de făcut, în plus, liliecii nici nu se trezesc și tot dorm pe
inele.
— Păi dacă facem asta, ar fi interesant să nu le mai punem pe inele, ci să-i înno-
dăm, să facem un fel de sfoară lungă până la următoarea planetă.
— Știi că liliecii au fost șoareci? Au fost blestemați când au mâncat anafură din
biserică și transformați în șoareci cu aripi.
— Ce dezgustător! Ți-am zis eu că te uiți la filme care nu sunt pentru copii! Hai
să plecăm până nu se trezește Uranus, fiul nopții!
— Sky, dacă tot am crescut, acum putem să mergem pe planetele mai mari? Nep-
tun sau Jupiter? Poate acolo e loc pentru prieteni mai puțin adormiți.
— Nu ți-a ieșit încă din cap ideea asta? Prietenii noștri nu locuiesc în sistemul
nostru solar. Ei vin de dincolo de timp. Cred că ne trebuia un alt halat, o altă vrajă, o
altă direcție. Sau poate dacă nu adormeai tu capul pe o planetă anume…
— Acum vrei să spui că e vina mea? Știi ceva, eu aș vrea să mă întorc acasă! Cred
că deja ne certăm a doua oară și tot fără rost. Prima dată pe Marte, acum pe Uranus.
Cred că nu mai e motiv de laudă.
— Haide, liniștește-te, nu te supăra chiar așa, promit să nu ne mai certăm nicio-
dată!
— Vezi că ai promis! Și faci cam multe promisiuni. I-ai zis și lui Cronos ceva ciu-
dat.
— Da, ce era?
— E grav dacă nu mai știi ce promiți. Astfel cum o să poți să te ții de cuvânt? Hai
pe Jupiter, îmi place cum sună și ai zis că pot să-mi aleg eu următoarea planetă, asta îți
mai amintești că mi-ai promis?
— Bine, hai pe Jupiter, fie, că la Neptun am fost oricum cu ai mei, la Marea
Neagră.
— Ce legătură are una cu alta?
— Nu știu, dar pare să aibă.
— Păi există și un Jupiter și e tot la Marea Neagră.
— Da? Și ce? Acolo ai mai fost?
— Nu! Mergem după noroc. Jupiter are nume norocos.
— Auzi, dar de unde știi tu denumirile astea ale planetelor? Și, mai ales, de când?
— Ei, nu ai auzit de fetița care a dat numele lui Pluto?
— Crezi că a fost pe Pluto ca să-i poată da numele?
36
— Nu mai cred nimic în momentul ăsta!
— Eu cred că avem noroc iar de vânt. Nu o să-mi mai trebuiască frig cât oi trăi!
— Hai măcar o dată în călătoria asta să nu ne mai gândim la timp! Ești de acord?
— Cum să nu ne gândim, când am ajuns la fiul timpului? Câtă neamul are și ăsta!
63 de copii și iar inele, iar nori, încep să mă plictisesc de sistemul ăsta. Totul se repetă,
nimic nu e nou.
— Da, și ține cont că noi, oamenii i-am cunoscut numai pe fiii lui cei mici: clipa,
ora, ziua, câțiva ani! Și tu ai mai suflat și în lumânare de dragul fiului cu numărul pa-
tru.
— Dar, ce, tu nu voiai să crești?
— Uite că acum nu mai vreau! Aoleu, Neptun ăsta atrage mai rău ca Venus.
— Chiar așa, nu mi-ai povestit mai nimic despre ce ai văzut pe Venus.
— Nu e mare lucru de spus, e tot așa de luminoasă, doar că nu e albastră, e roșie,
nu i se vede miezul, nu e lichidă, are toane și bea apă de la raci.
— Cum adică bea apă de la raci?
— Adică după ce Venus a secat toate oceanele, racii au rămas pe uscat și, din cau-
za căldurii, carapacea lor e acum ca o seră, transpiră mult, iar apa care se produce prin
transpirație o păstrează pentru ei în clești, restul apei i-o dau lui Venus în fiecare zi la
ora cinci. Ei spun că asta se cheamă evoluție. Sunt foarte de treabă racii, mi-au dat și
mie apă. Dacă aveam clești, îți aduceam și ție un strop. Nu mă întreba cum știu ei când
e ora cinci, habar nu am. Am învățat de la ei însă că nu trebuie să fiu rea cu cine m-a
supărat, nici măcar animalele nu fac asta, oamenii cu atât mai mult ar trebui să țină
cont. Mai știu acum că mâine nu va mai fi ca azi și am aflat încă un secret mare. Și
le-am povestit și de tine.
— Ce secret?
— Păi, dacă e secret?!
— Dar prietenii nu au secrete.
— Ba da, dacă le-au făcut cu alți prieteni. Doar că pot să-ți spun că era vorba și
despre tine.
— Nu mai vreau să știu, dacă deja ți-ai făcut alți prieteni!
— Păi nu de asta am venit în Univers, ca să ne căutăm prieteni?
— Da, prietenii noștri, nu să ne facem alții. Mai ai puțin și spui că și șerpii, și ța-
pii, și liliecii, racii, urșii, fluturii, toți îți sunt prieteni.
— Păi și nu e așa? Vrei să știi secretul sau nu? De fapt, tu ai avut dreptate.
— Cu ce, răspunse Sky mai calmă.
37
— Că ai refuzat să te uiți în oglinda lui Cronos. Era o capcană. Am avut mare no-
roc cu tine. Dacă ne uitam, deveneam bătrâne și nu mai plecam niciodată de acolo. Și
am aflat și de ce e mereu așa de supărat. Nu îi place că toată lumea vine pe Saturn.
— Care toată lumea? Eu nu am văzut pe nimeni.
— Păi tocmai ăsta e secretul. El hotărăște cine vine, dar îi transformă în țapi sau
șerpi. E cel mai mare vrăjitor din Univers. Nu are baghetă, joacă la zaruri, îți aduci
aminte? De câte ori aruncă zarul, cineva vine la el.
— Adică toți țapii ăia și toți șerpii fuseseră odată oameni?
— Oameni, raci, fluturi, urși, oricine. Dar numai el știe de ce vrea să-i transforme
doar în țapi și șerpi. Poate sunt animalele lui preferate. E ceva legat de planeta lui, Sa-
turn, de ziua de sâmbătă și de adevărata lui față. Lui nu-i place că toți vin acolo, iar lor
nu le place să rămână, de asta țapii alergau continuu, iar șerpii se încolăceau ca dresații.
Și de asta nu e voie foc, lumină și căldură. Dacă Saturn ar primi o bubuitură ca pe Ve-
nus sau ca pe Uranus, poate s-ar schimba lucrurile și acolo, i s-ar clătina axa, s-ar
schimba centrul și mersul lucrurilor.
— Crezi că dacă planeta Saturn ar merge cu spatele sau ar sta cu susul în jos, moș
Timp s-ar putea răzgândi?
— Poate ar uita. E bătrân și am văzut peste tot pe unde am fost că oricum nimeni
nu-și aduce aminte de nimic, mai ales când e amețit.
— Să presupunem că ar uita ideea asta prostească din tinerețea lui, atunci unde
s-ar duce toate animalele de acolo? Pe pământ nu prea mai e loc. Te-ai gâdit că poate
unii chiar nu ar vrea să plece? Ei păreau să se distreze acolo, chiar dacă moșul era în-
cruntat.
— De unde ți-a venit ideea asta că doar pe Pământ poți locui, îi răspunde Sao.
Vezi ce idei greșite îți dă statul ăsta cu capul în jos? După tot ce ai văzut, încă mai crezi
că toată lumea s-ar îngrămădi pe o mică bucată de planetă, când e atâta loc în Univers?
Nici nu suntem noi atât de mulți încât să-l ocupăm. Doar ți-am spus că nici prietenii
noștri nu sunt de pe aici. Nu știai că până și corpul oamenilor e făcut din praf de stele?
Crezi că degeaba le visai tu pe steluțe în fiecare noapte? Dacă mâine Pământul ar fi lovit
la fel ca Venus, unde ai vrea să mergi? Nu auzi și tu că lumea de pe Pământ vrea să ple-
ce pe Marte?
— Nu, mulțumesc, nu mai vreau pe Marte! Cred că fiecare ar trebui să se ducă pe
planeta lui.
— Dar asta chiar nu înseamnă evoluție. Racii m-au învățat că trebuie să poți să
trăiești oriunde. Noi avem noroc, am plecat deja de două ori, odată spre o țară mică,
38
apoi într-un univers mare. Mâine, cine știe? Vezi că se poate? Deci, ce facem cu liliecii
ăștia? Dacă îi trezim, oare ne sug sângele?
— Fii serioasă, acelea sunt basme! Scuipatul de liliac vindecă până și atacul de
inimă. Dacă tot te uiți la televizor, ar fi bine să alegi niște emisiuni mai educative. Știi
ce inimă mare au liliecii? Sunt singurii care își iau mâncarea de la gură și o dau la puii
orfani. Câți oameni ar face asta? În plus fructele noastre preferate de pe Pământ nici
n-ar exista fără ajutorul lor, ar trebui să le fim recunoscători.
— Acum chiar că inventezi! Ți se pare că pe Uranus e plantație de bananieri, de
mango sau o imensă livadă de piersici? Dacă ar fi așa, după numărul de lilieci, ar în-
semna că Uranus e cel mai bun loc de trăit. Din cauza ta, uite, dacă mă gândesc mai
bine, cred că nu o să mai pot mânca nici măcar migdale în viața mea. Și mama atâta
insista că mă fac deșteaptă sâmburii ăia. Acum știu de ce nu îmi plăceau.
— Dar liliecii sunt și foarte curați, se spală chiar mai des decât pisicile. Sunt o bu-
curie pentru om, ar trebui să știi asta. Ei mănâncă țânțari și ne scapă pe noi de boli.
Sunt înrudiți cu oamenii și se spune că trăiau chiar în epoca dinozaurilor.
— Eu auzisem altceva, că sunt purtători de boli. Acum, că mi-am amintit asta, nici
nu știu cum o să punem mâna pe ei ca să facem o ghirlandă fără să ne îmbolnăvim. Dacă se
sperie, zboară în zig-zag, se înnoadă și noi rămânem noaptea atârnate în spațiu? Nici măcar
nu îi putem auzi, cu sonarul lor cu tot. Să te întreb ceva: până la urmă, cine e mai bătrân,
liliacul, racul sau moș Timp? Fiecare spune că el e. Ce competiție! Oare le dă cineva di-
plome? O fi o laudă că ești bătrân? La noi, pe Pământ, nimeni nu zice asta.
— Normal că e! Ce-și doresc copiii cel mai mult și cel mai mult? În afară de mân-
care…
— Cadouri! Și să crească mari. Ai dreptate, doar că părinții nu sunt prea bucuroși
de graba asta a copiilor de a crește.
— Pentru că a crește mare înseamnă să fii bătrân. Și ei știu cum e asta și vor ce e
mai bine pentru noi, dar noi nu ne dăm seama decât când ajungem bătrâni, așa zic ei.
Ce atâta grabă pentru ceva ce oricum se va întâmpla?
— Ba nu se întâmplă oricum, a îmbătrâni e un noroc! Auzi, ce-ar fi să facem mai
bine un concurs de ecouri, am auzit că liliecii sunt experți. Hai să verificăm cum sună
planeta asta și să o mai înviorăm puțin. Știi tu cumva cântece mai vesele, că eu abia
cunosc câteva și acelea sunt doar de adormit copiii.
— Bună idee! Știu cum facem, eu cânt un vers, apoi tu aștepți întoarcerea lui și
prinzi ștafeta, apoi zici versul următor și tot așa. Hai să hotărâm ce cântăm! Eu propun

39
Vâslește, vâslește, Roțile autobuzului, Trenul tuc-tuc, din astea mai vesele. Tu ai putea
cânta Podul de gheață, Albinița, Boroboață.
— Dar asta nu e deloc corect, să hotărăști tu pentru mine. E concurs sau suntem
o echipă?
— Scuze, am vrut doar să te ajut, ai spus că nu știi decât cântecele pentru bebe-
luși. Dar astea le-am învățat împreună la grădiniță, te pot ajuta și eu, în caz că ai uitat
cumva vreun vers. Nu am vrut deloc să te supăr, chiar nu am vrut, poate am înțeles eu
greșit. Mă ierți? Acum putem începe? Chiar e o idee minunată!
Fetele începură melodia și, din cauza ecoului, fiecare vers dura dublu, cu o perioadă
mică de așteptare. Din gura fetelor, cântecul țâșnea direct în pereții lui Uranus, apoi no-
tele înalte se ridicau în atmosferă, unde se auzeau și mai încet, apoi cădeau și mai grele
peste cefele urșilor somnoroși, care oricum auzeau doar ceva ca un mormăit. De exem-
plu, în loc de row, row, row the boat, venea înapoi un simplu mor, mor, mor, care în loc
să-i trezească pe urși din lâncezeala în care erau cufundați, mai rău îi îmbia la somn. În
schimb, cu liliecii se întâmplă ceva de-a dreptul ciudat. La ultimul vers al strofei, viața
este un capăt de drum, începură a se legăna. Păreau niște rufe întinse în vânt, la uscat. Vă-
zând că zburătoarelor le place muzica, fetele continuară și cu mai mult curaj, până ce
planeta se transformă în ceva care semăna foarte mult cu o tiribombă sau mai exact cu
lanțurile din satul de vacanță. Pentru Sao era deja a treia oară când se dădea în carusel în
această aventură spațială. Liliecii, prinși bine de inele, singuri sau cu puii lipiți de ei, crea-
seră o putere a ritmului atât de mare, încât reușiseră împreună să învârtească toate inelele
lui Uranus, ca pe o morișcă. În loc să vâslească, cum zicea melodia, făceau și ei ce puteau,
roteau, roteau, se învârteau, se învârteau, amețeau, amețeau, în timp ce fetele simțeau o
nevoie și mai mare să crească ritmul și tonul cu fiecare nou vers sau o nouă melodie. Ma-
ximum a fost atins cu trenul-tuc tuc-tuc, /dar eu mă duc-duc-duc, / dar tu mai
stai-stai-stai,/și fă ce vreeeeeeei… Atunci pur și simplu planeta vuia, iar viteza de rotație le
aruncă pe fete hăt departe în univers, în timp ce liliecii se îndrăgostiseră pentru prima
dată în viața lor de muzică. În tot acest timp, urșii credeau probabil, în continuare, că
visează ceva frumos.

40
Capitolul 7
Jupiter și oile norocului
N emaipomenitul vârtej
muzical le azvârlise pe fete spre o
altă planetă ca o pată mare, roșie,
care le atrăgea nesătulă, cu o forță
ca a unui magnet uriaș. Amândo-
uă se țineau cât puteau de strâns
de mâini, așa cum văzuseră că fă-
ceau liliecii când stăteau atârnați.
— Planeta asta parcă e
Omul Roșu din povești, se minu-
nă Sao, de prima asemănare ce-i venise în gând.
— Hei, nu vorbi așa, tocmai tu, nici nu am ajuns bine! Vrei să se supere și aici ci-
neva pe noi?
— Păi n-ai zis tu prima ceva despre niște englezi care au botezat sateliți cu nume
din povești de-ale lor?
— Da, am zis, dar nu cu răutate, doar ca o informație, se scuză Sky.
— Păi și eu la fel. Era doar o părere. Nu am mai întâlnit un Om Roșu, doar am
auzit de el.
— Da, și când prea mulți repetă ceva, devine o poreclă, îți rămâne numele așa.
Ție, de exemplu, îți place când colegii îți zic chinezoaică? Mie nu îmi place să-mi spună
Sky…
— Dar așa te cheamă.
— Să nu mai spui asta la nimeni! Așa îmi ziceți doar tu și cu tata.
— Parcă ai zis că nu ne vom mai certa.

41
— Dar nu ne certăm, Sao! Acum chiar nu mai am voie să spun nimic, că te superi
imediat, din orice?
— Nu mai e nevoie să îmi explici nimic de acum, am crescut și eu mare.
— Ei, te-ai plimbat și tu puțin prin galaxie și acum crezi că le știi pe toate. Ce no-
roc am eu cu tine! Ia-o mai ușor, cred că deja te-ai molipsit de lăudăroșenie de la Jupi-
ter. Nici n-am ajuns bine și parcă ești prietenă și cu el. Văd că te adaptezi foarte repede
sau ești doar schimbătoare. Trebuie să fiu sinceră cu tine: nu cred că mai vreau să te
împart cu nimeni. Ori ești prietenă cu mine, ori ești cu toată lumea! Mama mea spune
că e ceva greșit cu cei care sunt prieteni cu toți. Wow, Sao, ia uite câte oi! Când eram
mai mică și număram prima dată oi cu mama ca să adorm mai repede, mereu obișnu-
iam să spun că Jupiter are oi. A fost prima planetă pe care am învățat-o. Îmi plăcea cum
sună numele ei, iar mami zicea în glumă că m-am născut cu steaua norocului în frunte.
Nici nu-mi vine să cred, chiar sunt oi aici!
— Da, cine a mai văzut oi cu lână de aur?! Nu cred că a fost o idee bună să stăm
prea mult atârnate cu capul în jos. Ceva nu pare bine. Cred că ochii ne joacă feste.
— Ba da, este perfect! Nu te înșeli! Aur înseamnă chiar noroc!
— Ăsta e norocul? Atunci la noi, pe Pământ, de ce e de vânzare? Și tu, cum poți
să spui că ai o stea norocoasă, dacă nici măcar cercei de aur nu ai? Nu porți nimic din
aur, nici la mână, nici la gât, ești foarte norocoasă, ce să zic!
— Da, chiar așa e, să știi, pe Pământ toți călcăm pe noroc! Vorbesc serios. Cel
mai mare noroc e chiar departe, în inima Pământului. Să îți explic: pe când era tânăr,
Pământul a iubit o stea de aur și, într-o zi s-au certat foarte rău, mai rău decât ne cer-
tăm noi, și atunci steaua s-a supărat rău pe el și l-a ciocnit apoi, a vrut să-l părăsească,
doar că el a fost mai puternic și mai rapid și a îngropat-o adânc în inima lui, înainte ca
ea să fugă. De aceea oamenii nu pot ajunge la adevărata comoară de aur a planetei noas-
tre, pentru că e chiar în centrul Pământului. Au mai găsit ei puțin aur pe care și-l pun
la gât sau îl încuie în cutii de metal, dar nu vor ajunge niciodată la cel inima Pământu-
lui. Oamenii nu pot iubi atât de mult cum a iubit Pământul nostru steaua lui, de aceea
nu au parte de aurul adevărat, deși merg pe el.
— Și tu îmi spui mereu că mă iubești. Asta înseamnă că am avut noroc?
— Cam așa, da! Acum înțelegi de ce nu prea îmi place să ai alți prieteni în afară
de mine?
— Nu prea înțeleg, dar lasă asta! Acum am altă curiozitate: cine oare le tunde pe
oile astea? Crezi că lâna lor de aur crește? Nu era și o poveste cu cineva care împletea cu

42
fir de aur? Ce de oi! Dacă ar fi atâtea oi cu lână de aur la noi, nimeni nu ar mai fi sărac
pe Pământ. Nu vrei să le întrebăm dacă vor să se mute pe Pământ?
— Dar Sao, tocmai ți-am explicat, Pământul nostru nu este deloc sărac, chiar nu
ai înțeles nimic din ce ți-am spus? Norocul nu ți-l dă altcineva, ți-l faci singur. Trebuie
să-l meriți. Chiar dacă lumea crede că e întâmplător, să știi că nu pică din cer, chiar nu
e adevărat. E o vorbă inventată de oamenii care nu au noroc. Ei au inventat minciuna
asta ca să aibă o scuză pentru nereușitele lor. Doar dacă iubești, Pământul îți dă tot ce
îți trebuie. Dar cei mai mulți oameni nu știu să facă diferența între ceea ce vor și ceea ce
le trebuie. Mereu vor mai mult decât au nevoie, așa sunt ei, cam lacomi. Cei cu adevă-
rat norocoși, au doar atât cât le trebuie și sunt mulțumiți. De fapt, sunt chiar fericiți cu
ce au, în asta constă tot secretul. Nu știu ce li se pare atât de greu de înțeles, e simplu.
Uită-te la Jupiter, de exemplu! El e corect, drept, și de asta aici nimic nu e prea mult,
prea mare sau prea bine. El își merită norocul și știe asta. Nici nu ai zice că și el e fiul
lui Moș Cronos.
— O să am și eu vreodată o oaie cu lână de aur? Chiar îmi trebuie, se smiorcăi
Sao.
— Păi, ia să vedem, pentru ce îți trebuie? Poate, dacă ai un motiv bun, Jupiter îți
va face cadou una.
— O, dacă aș avea o oaie de aur, începu Sao să viseze cu ochii deschiși, părinții
mei s-ar putea întoarce în China, ar fi fericiți și poate mi-ar face și un frățior, spuse ea
cu maximă seriozitate.
— Ce legătură are fericirea cu băieții? Nu spuneai că ți-ai dorit o surioară? Te-ai
răzgândit acum?
— Nu știu să-ți explic, dar pare să fie o legătură foarte serioasă. Îi auzeam pe pă-
rinții mei că dacă mi-ar face un frățior, ne-am putea întoarce în China, acasă la ei. Cred
că e vina mea că nu putem sta cu bunicii mei, acolo, departe de tot, la răsărit!
— Nici vorbă de așa ceva! Uită-te la mine! Mami a vrut doar fată și e foarte ferici-
tă cu mine, așa de fericită, că nici nu mai vrea să-mi facă frățiori. Spune că are tot. De
parcă eu aș fi oaia ei cu lână de aur. Sunt sigură că te înșeli, ai tăi te iubesc foarte mult,
am văzut eu. Nici nu știu cum ți-a putut trece prin cap așa ceva. Oamenii mari sunt
uneori triști, asta nu înseamnă că din vina noastră. Ba pot să-ți spun că doar noi îi fa-
cem cu adevărat fericiți. Îți repet, oamenii primesc doar ce le trebuie și ce merită. Părin-
ții noștri dacă au meritat fete, au primit fete, așa că noi suntem tot ce le trebuia. E
logic, nu? Când mergem acasă o să-i întrebăm ce preferă, o oaie cu lâna de aur sau pe

43
noi. O să vezi că ne aleg pe noi fără să stea pe gânduri. Îți garantez! Am putea face și o
prinsoare, dar știu că nu e un gest prea frumos.
— Be-he-heee, ce fetițe filosoafe! Jupiter m-a trimis la voi. A spus că poate aveți
nevoie de mine. Ce vă trebuie? V-ați pierdut? Vreți să vă duc acasă? De unde sunteți?
Aaa, dar eu pe tine te cunosc, întinse oița gâtul spre Sky!
— Sigur că mă cunoști, mă ajutai să dorm când eram mică. Ești exact așa de stră-
lucitoare cum te vedeam și eu! Eu sunt Sky, iar ea este prietena mea, Sao. E puțin cam
tristă, nu crede în noroc.
— Nu pot să cre-e-ed! Cum vine asta? Jupiter nu ar suporta să audă așa ceva, mai
ales de la niște copile. Auziți, fetelor, se întoarce oaia către tovarășele ei, Sao nu crede în
noroooooc, beeee-heee, ce amuzant și trist totodată!
— Beee-heeee-heee, izbucniră toate oile planetei în râs. Chiar că e nostim. Nu
cred că s-a mai întâmplat vreodată așa ceva. De unde ești, fetițo?
— De pe Pământ, șopti Sao puțin cam rușinată, fără să înțeleagă totuși de ce se
face vinovată!
— Be-heee-heeee, se scuturară toate într-un râs ca un tremurat. Asta chiar că e
culmea! Păi toată bunătatea lui Jupiter se duce numai pe Pământ, că restul planetelor
nici nu are nevoie. Dacă nici oamenii nu au noroc!! Beee-heeee, ești mică, te iertăm, nu
știi ce vorbești.
— Poate s-a uitat în oglinda lui Cronos, strigară celelalte oprindu-se imediat din
râs.
— Nu s-a uitat, îi luă Sky apărarea lui Sao, așa cum îi era obiceiul.
— Bee-heee-he, ne speriasem. Nici stăpânul nostru, Jupiter, nu s-a uitat și uite ce
bine îi este. Chiar dacă i-a venit greu să-și refuze tatăl, el știa un secret mare. Il auzise
vorbind, odată, fără să vrea, când bătrânul plănuia să supună întreg universul, începând
chiar cu copiii lui. Zicea că cine apucă să se uite în oglinda lui, nu mai crede în noroc.
E un test pe care îl face cu toată lumea.
— Mie mi-au spus racii că oglinda te face bătrân, adăugă Sao, căpătând curaj să
intre în vorbă.
— Și asta, și multe alte rele. Niciuna din voi nu s-a uitat, da?
— Dacă Jupiter nu a făcut asta, înseamnă că nici voi, oițelor, nu v-ați uitat, așa-i?
Deci voi nu o să vă duceți niciodată pe Saturn?
— De ce ne-am duce? Ne place mult aici. Avem tot ce ne trebuie.
— Ce aveți? Eu nu văd nimic aici. Nici apă, nici iarbă, nici culcuș. Racii mi-au
spus…
44
— Ei, lasă racii! Fetițo, norocul tău nu trebuie să ți-l vadă toată lumea. Trebuie
să-l înțelegi tu și să mulțumești, să fii recunoscătoare pentru el. Tu știi să spui mulțu-
mesc?
— Mulțumesc!
— Așa, cu plăcere!
— Pentru ce?
— Cum pentru ce? Tocmai ți-ai meritat norocul. Ai fost amabilă fără să ai motiv.
Hai, urcați-vă pe mine să vă arăt ceva!
Oaia le conduse încet pe un teren pietros, în susul unui râu, care semăna cumva
cu o stână, doar că nu avea câini, cai, lupi sau ciobani. Era pentru prima dată când fete-
le nu se mai simțeau amețite. Aici era o lipsă de grabă aproape totală. Parcă nu exista
nici timp. Ajunse în vârful movilei, la staul, fetele văzură un imens berbec, cum nici nu
era posibil să existe, care supraveghea calm o scăldătoare. El avea o privire așa de blândă
și de inocentă, că nici nu ai fi zis că cineva poate asculta de el. Cu toate acestea, toate
oile, mici și mari, cuminți, se cufundară în apa rece de munte, așteptând fără pic de
grabă. Nu li se auzea nici măcar respirația, doar aburi calzi le ieșeau din nările ținute
deasupra apei. În acest timp, berbecul nu își ridica ochii de jos. Era așa de pierdut, că
parcă făcea o magie. Sao începuse să dârdâie de emoție sau de frig, nici ea nu știa prea
bine de ce. Dar rezistă curajoasă de teamă, ca nu cumva, o simplă mișcare de-a ei, să
rupă cumva magia. Se auzea doar susurul râului, care parcă nici el nu se grăbea, deși
venea de sus și avea destulă viteză. Nici nu ar fi avut pe unde să curgă în voie, căci în
calea lui, în albie era oaie lângă oaie, așezate milimetric. Timpul se oprise, nimic nu se
întâmpla, era pur și simplu o clipă suspendată, o senzație cel puțin ciudată pentru niște
pământene. Apoi, fără să se scuture, cum ar face orice animal care iese din apă, călcând
cu grijă pe vârfurile copitelor mici, și așa destul de subțiri pentru atâta greutate, de pe
margine, pur și simplu oile intrară într-o altă clipă suspendată, în care primeau o baie
de razele solare. De data asta rumegau ceva, foarte greu de spus ce, că doar nu mâncase-
ră nimic cât au stătuseră în râu. Fetele au simțit brusc nevoia să se ia de mâini. Mai tre-
cuseră ele prin aventuri și mai ciudate, dar această întâmplare, cu cât era mai simplă
prin lipsa ei de acțiune, cu atât le deruta și mai tare. Simțeau că inima le bate cam repe-
de.
Deodată, berbecul scoase cu dinții din râu un halat mov cu planete și-l călcă mă-
runt cu picioarele până-l netezi bine. Sky rămăsese cu gura căscată. Nu-și putea explica
prin ce minune ajunsese halatul ei tocmai aici? Care erau șansele ca berbecul să aibă
nevoie de un halat leit-poleit cu al ei? De unde să-l ia? Pe Jupiter singurul material era
45
firul de aur. Hotărât lucru, acesta nu putea fi decât halatul ei. Uimirea creștea când Sky
vedea cum, rând pe rând, oile se urcau pe halat ca pe un covor zburător, magic. Tot
printr-o magie, halatul devenea tot mai mare, astfel că acum toate oile încăpeau pe el.
Abia când și ultima oaie se asigură că e pe materialului mov, cu toate începură să se
scuture în aceeași direcție. Sao își aminti că în tot universul, animalele reușeau să se
sincronizeze ca după o formulă magică. Din lâna lor udă, în loc de apă, curgea o pulbe-
re fină de aur. Pesemne că era de la baia de soare, încercă să-și explice Sky în gând, cu
toate că aici orice explicație era în zadar. Când ultima oaie a terminat de scuturat pul-
berea de aur fin, a început o ceremonie și mai ciudată. Fetele s-au trezit încercuite și
împinse spre halat, exact așa cum câinii împrejmuiesc turma. Nu mai înțelegeau nimic,
dar continuau să meargă ca vrăjite spre centru, călcând pe pulberea de aur ca pe cel mai
fin nisip. Pentru o clipă, le trecu fix în același timp prin gând că poate oile le vor face o
magie și le vor transforma și pe ele în praf de aur. Sky nu mai avea acum nicio îndoială
că acesta era chiar halatul ei. Fără să se gândească deloc, doar dintr-o pornire copilăreas-
că, fetele și-au băgat mâinile în praful mai fin decât zahărul și, pe loc, în palma lor a
apărut o stea neutronică. Tot fără să știe de ce, au simțit nevoia să o ajute să zboare și a
aruncat-o cât de sus au putut, fiecare ținând de câte două colțuri. În acest timp, oile le
priveau la fel de îngăduitoare și chiar cu mai multă dragoste decât înainte.
— Facem stele, îți vine să crezi??chicoti fericită Sao. Noi facem stele, îți dai sea-
ma?? țipă și Sky atât de tare cum nici nu știa că poate să strige. Apoi, uitând parcă de
spectatori, cele două începură un concurs de-a care aruncă mai sus. De dragul copilelor,
oile se prinseră și ele în joc și stăteau la lansare iar de fiecare dată când o nouă stea era
aruncată, ele făceau rapid câte un salt ca să se suie pe ea. Acestea erau stelele neutronice,
stelele de aur, chiar genul de stea de care Pământul nostru s-a îndrăgostit odată, de-
mult, acele stele pe care oamenii de știință consideră că nu poate exista nimic. Sao și
Sky modelau niște minunății de stele neutronice. Ce putea fi mai incredibil de atât?
Deci acesta era secretul argonauților, chiar existau oi cu lână de aur! Fetele erau hotărâ-
te să creadă de acum înainte mereu în povești. Nicio legendă, melodie, poezie, stea, nu
se poate naște chiar din nimic. Un pic de adevăr trebuie să existe în toate. Când și ul-
tima stea de aur făcută de fete și-a găsit locul pe bolta nopții, berbecul masiv, care până
atunci nu spusese nimic, s-a apropiat agale de ele, cu mersul lui obișnuit.
— Oamenii m-au căutat în zadar, până când au hotărât că e mai ușor să spună că
nu exist, începu el să le explice fetelor cu vocea domoală. Cu cât li se pare că știu mai
multe, cu atât oamenii sunt mai puțin deștepți, nu mai cred în adevărul adevărat. Da,
pentru voi, poate aurul este noroc, dar înseamnă și multe altele: mai este și răbdare,
46
muncă, bucurie, prietenie și iubire. După cum ați văzut, aurul se prinde de tine doar
când aștepți, când nu pui întrebări, când găsești râul cel mai curat și când muncești în
echipă. Aurul înseamnă prietenie, familie și iubire. Doar aceasta este formula magică a
norocului. Norocul va sta la tine doar atât cât să faci altceva bun cu el, să-l înmulțești și
să-l transformi în altceva folositor, ceva plăcut. Dacă vei încerca să-l ții doar pentru ti-
ne, el va fugi departe și nu se va mai întoarce niciodată. De asta se spune la voi că noro-
cul e schimbător. Trebuie să faci imediat din el altceva. El trebuie să circule și să fie
pentru toată lumea, altfel se schimbă în blestem. Nu trebuie nici să-l ascunzi, dar nici să
te lauzi cu el. Nu este obligatoriu să-l ai, dar nici nu poți trăi fără niciun un strop de
noroc. Dacă muncești, îl vei avea. Ce vine fără niciun efort, acela nu e noroc, acela este
doar ca șarpele care mă păzea pe mine până să mă fure Jupiter. De asta îi sunt atât de
recunoscător și tot ce fac este să-i înmulțesc bogăția. Ați văzut și voi că noi nu păstrăm
nimic pentru noi, și Jupiter la fel, tot aurul nostru merge direct în univers. Cum v-ați
simțit să știți că faceți stele? Veți mai uita vreodată așa ceva când vă veți uita noaptea pe
cer? Și noi ne simțim foarte bine să facem asta. Norocul trebuie să circule. Nu trebuie
să vă pară rău după el. E suficient să-l aveți și doar o singură dată. Un prieten bun, o
familie, o șansă, o idee, iubirea, orice poate fi noroc dacă știi ce să faci cu el. Voi deja
sunteți norocoase. Poți să-ți iei halatul, acum este unul norocos și va rămâne, dacă vei
știi ce să faci cu el. Hai, noroc!
Patru stele neutronice coborâră să tragă halatul ca pe un covor zburător, să le
conducă cu alai pe fetele ce tocmai le dăduseră viață, urmând ca apoi, ele să se îndrăgos-
tească exploziv de vreo planetă, așa cum le era obiceiul și să-și lase aurul prin neguri de
univers numai de ele umblate. O vreme le însoți și oaia ca să se asigure că vor ști ce să
facă cu norocul primit.
— Nici nu ne-ai spus cum te cheamă, își aminti Sao să o întrebe pe oaie.
— Păi nu m-ați întrebat.
— Te întrebăm acum: cum te cheamă?
— Lăsați, sunt doar norocul vostru. Uneori e mai bine să nu-i spui norocului pe
nume, se poate transforma în ghinion. La fel și dacă îl arăți altora.

47
Capitolul 8
Pluto, albinele
și mierea de gheață
— A cum putem merge
pe Mengwongsing, întrebă Sao, în
timp ce admira universul de pe
halatul zburător.
— Hî, cine mai e și ăsta???
Acum chiar că vrei să faci pe deș-
teapta! Sao, să știi că nu îmi place
deloc purtarea ta. Am înțeles că
știi numele tuturor planetelor pe
limba ta, nu e nevoie să mă faci să
mă simt prost că nu înțeleg.
— Păi, nu tu îmi cereai să îți
spun și denumirile chinezești? Ui-
te și traducerea: „regele stelei în-
tunecate”. Sună cam de speriat,
știu.
— Hai pe Pluto, măcar știm cum arată, doar ce a trecut stația spațială New
Horizon pe lângă ea și i-a lăsat drept amintire cenușa celui ce a descoperit-o. Vezi că
știu și eu câte ceva, nu numai tu. Pluto e cea mai tânără planetă, așa, ca noi!
— Ca noi, se miră Sao. Încerci cumva să fii nostimă? Comparat cu patru miliarde
jumătate ai Universului, da, poți spune că e o planetă tânără, încă în creștere. Ghețarii
ei de 3000 de metri par încă neterminați. Dar noi suntem tinere față de cine?

48
— Acum, dacă mă gândesc mai bine, mi se pare chiar ciudată afecțiunea lui moș
Timp față de tine. Și felul tău e atât de diferit față de cel de acasă. Nu știu care îmi pla-
ce mai mult, Sao universala sau Sao terestra.
— Și tu vorbești altfel, deși nu ești destul de mare pentru lucrurile astea. Lasă-i pe
oamenii mari să se minuneze de inteligența noastră, să nu ne batem acum capul cu asta.
Avem treburi mai importante de discutat. De unde ziceai că ai halatul?
— De la mami, de unde altundeva să-l am?
— Și ea de unde îl are, știi? Cred că trebuie să fie o poveste interesantă. Să nu uiți
să întrebi!
— O s-o întreb. Chiar vreau să știu și eu. Deci, cum facem, mergem la schi pe pi-
ticul aiurit, Pluto?
— Pitic aiurit? Habar nu are lumea ce secret mare ascunde.
— Dar, mai întâi gândește-te cum facem să trecem de furtunile lui Neptun, dacă
tot ești așa de deșteaptă în ale universului. E cea mai friguroasă zonă din centură. Ni-
meni nu trece de „steaua regele mărilor”. De oprit, nici gând! Din cauza lui nimeni nu
poate vedea ce e dincolo de el.
— Păi unde altundeva poate fi mai frumos de schiat decât pe gigantul de gheață?
— Nu știu la care din ei te referi, Neptun, Uranus sau Pluto, despre care vorbim?
— Cum nu știi? Nu m-ai lăsat tu singură pe Uranus? De ce m-aș întoarce tot aco-
lo? Vorbeam de Neptun, normal.
— Lasă-l pe Neptun cu tridentul lui albastru cu tot, că și așa s-au bătut prea
mulți pe el. Doar Voyager a trecut de el, de 3 inele, 13 asteroizi revoltați, furtuni și căl-
duri, culoare inexplicabilă, gheață lichidă, de pături de nori groși, găuri negre și manta
din diamante din metan descompus. E atât de mare că-l aiurește și pe micuțul Pluto.
— Diamante ai spus? Și nu mergem? Tu te-ai ales cu oaia de aur, vreau și eu ceva,
răspunse Sky puțin dezamăgită.
— Păi nu spuneai că ai tăi sunt fericiți deja că te au pe tine? Nu tu îmi explicai
cum e să nu îți dorești decât atât cât ai nevoie? Cum rămâne cu ce ai spus?
— Bee-heee-hee, se băgă în vorbă și oița, scuzați-mă că vă întrerup, dar acum su-
biectul mă privește și pe mine. Eu v-aș recomanda să mergeți pe Pluto mai întâi, e și el
ca un copil egoist, nesigur și nepăsător. Veți avea multe de învățat de la el, chiar dacă
pare el cam nehotărât pe orbită, aiurit, cum spuneați voi, dar și așa bezmetic cum e, e
foarte sigur pe el, nu se lasă afectat de nimic și nici nu distruge nimic în jur.
— Eu am zis aiurit, Sao a zis bezmetic. Nici nu știu ce înseamnă bezmetic.

49
— E un cuvânt împrumutat de la albine, explică oița, ca un fel de năuc. Albinele
când rămân fără matcă, nu mai știu să se întoarcă și zboară aiurea. Regina e totul pen-
tru ele. Oricine are nevoie de un cap care să le conducă.
— Păi toată lumea are cap!
— Sigur că da, dar el nu face din oricine îl poartă, o regină. Cap mai înseamnă și
cineva care să gândească, să planifice, să dirijeze ca lucrurile să meargă bine.
— Cred că oamenilor nu le prea place asta. Mai ales copiilor. Părinții au prea
multe reguli pentru ca totul să meargă bine, dar pe care noi nu le înțelegem. E greu să
faci numai ce îți spune altcineva.
— Da, asta poate fi o problemă. Trebuie să înțelegeți că unii gândesc mai mult și
mai bine, că le pasă și de binele altora, că sunt făcuți să fie mame, șefi, conducători.
— Adică au meritat și deci au avut noroc să fie mame sau șefi?
— Exact! Vreți să mergem la albine, pe Pluto? V-ați hotărât? Poate v-ați dat sea-
ma până acum că nu sunteți voi centrul Universului și că unii pur și simplu au ales să
locuiască și altundeva decât pe Pământ. Și ca Pluto mai sunt alte douăzeci de planete
care abia așteaptă să fie descoperite
— Aaaa, deci aici vin albinele când nu le mai place pe Pământ!?
— Țineți minte, tot ce vedeți, păstrați secret, le avertiză binevoitoare oița.
— Vrei să spui că nu trebuie să povestim nimic la nimeni? Chiar niciodată, se
plânse Sao.
— Eu nu cred că pot să le ascund ceva părinților mei. Noi nu avem secrete. Așa
trebuie să stea lucrurile într-o familie adevărată.
— Treaba ta, dar cred că te vor privi altfel, completă Sao.
— Te rog să nu vorbești urât de părinții mei! E oribil să te duci la cineva acasă și
apoi să-l bârfești.
— Nu știu ce o tot dai atâta cu bârfa. Îmi reproșezi într-una că vorbesc despre al-
ții. Dar despre ce ai vrea să spun? Eu sunt prea mică și nu am o viață plină de întâm-
plări. Dacă vorbesc despre mine, ți se pare că mă laud. Dacă vorbesc despre alții, crezi
că bârfesc. Nici nu mai știu ce să fac. Credeam că suntem prietene, că pot să-ți spun tot
ce gândesc. Trebuie să fiu atentă și față de tine?
— Nu te supăra, Sao, dar cred că e bine întotdeauna să ai grijă ce spui și mai ales
ce să nu spui. Chiar și cu prietenii!
— Scuze, dar eu nu cred asta despre prietenie. Cred că va trebui să avem o discu-
ție serioasă.

50
— Știi ceva, cred că tot ce am trăit aici a fost destul de serios, iar acum simt nevo-
ia să merg să mă relaxez, schiez undeva în siguranță. Cu tot galbenul lui, Pluto ăsta nu
prea îmi inspiră încredere. Poate venim altă dată. Albine avem și acasă, spuse Sky.
— Eu vreau la albine, sunt cele mai inteligente insecte din lume. Și au sânge rece.
Poate mă învață cum să nu mă mai supăr așa de ușor pe tine.
— Tu nu asculți nici de mama ta, crezi că te-ai lua după o regină? Dacă îți mă-
nâncă din cap? Știi că își mănâncă larvele?
— Nu mi-a fost mie frică nici măcar de lilieci. Dacă e regină, înseamnă că a meri-
tat să fie! Acum trebuie să te gândești dacă tu meriți să mergi la ea. Vezi că o să te simtă
de departe că nu o apreciezi și poate își înfige acul în tine.
— Nu cred că ar face asta, o să moară fără ac, spuse Sky puțin bosumflată. Nici
măcar nu știu cum pot trăi albinele aici, pe Pluto. Le trebuie căldură.
— Nu înțelegi că au sânge rece și se încălzesc singure în zbor?
— Dar regina nu zboară, ea are de făcut ouă, insistă Sky să o contrazică pe Sao.
— O încălzesc celelalte. Are supuși credincioși și deștepți. O să vezi cât sunt de
deștepte! Și ele chiar sunt în centrul universului fără să se certe ca deștepții de Galileo și
Copernic dacă Pământul e rotund.
— Dar Pământul nu e rotund. Auzi, crezi că sunt flori pe Pluto? Flori de gheață?
O fi mâncare?
— Normal, unde sunt albine, trebuie să fie și flori. Pluto e o planetă plină de
miere, deci găsim și mâncare.
— Dar mierea nu e mâncare, îi răspunse Sky, doar de dragul de a o contrazice.
— Cum să nu fie? Poți să mănânci toată viața doar miere și să trăiești. Ele ce crezi
că mănâncă? Și mierea mai are ceva special: nu se strică niciodată. N-ai auzit că s-a găsit
miere în mormintele faraonilor și tot era bună de mâncat după mii de ani? Tu nu mă-
nânci miere?
— Doar în ceai. De asta nu știam că e mâncare.
— Păi, copiii care mănâncă miere sunt mai deștepți și mai sănătoși, așa se spune.
— De care miere?
— Oricare.
— Și de păpădie? Am auzit-o pe mami că ar vrea să facă. Știai că englezii fac și vin
din miere.
— O tot dai cu englezii! Despre ce vorbim aici? Maică-ta e albină, cum să facă ea
miere?
— Ai întrebat-o pe oaie dacă îi e frică de albine?
51
— De ce vorbiți de mine ca și cum nu aș fi aici, behăi tremurat oița. Nu eu v-am
propus Pluto? Mie nu mi-e frică de vietăți deștepte. Și dacă mi-ar fi, cum crezi că m-ar
înțepa prin aur? Regina nu înțeapă și nici lucrătoarele ei fără motiv, ca să nu mai vor-
bim de trântori care nici măcar nu au ac. Haideți, coborâți, suntem pe Pluto! Am ajuns!
Cum puseră piciorul pe gheață, fetele simțiră o mângâiere. Sub talpă, le răsăreau
flori de toate felurile și culorile.
— Sao, haide să facem un buchet din florile astea!
— Sau să ne scriem numele pe gheață!
— Dar noi nu știm încă să scriem!
— Cine zice? Eu îmi semnez mereu picturile!
— Cu litere? Ca oamenii mari, se minună Sao.
— Cu litere! Ca mine! Hai să fugim și să vedem care termină prima! Oaia va fi ju-
riul.
— De ce tot vorbiți de mine ca și cum nu aș fi aici? Asta nu e deloc bine!
— Să nu ne mănânce florile, se temu Sao.
— Sunteți culmea! Eu vorbesc, eu aud. Poate vă las aici și mă întorc pe Jupiter de
unde am venit!
— Nu ai cum, ești norocul lui Sao, iar norocul nu e trecător! Sic, sic, sic!
— Fetelor, fetelor, pot să fac și eu flori, chiar de două ori mai repede decât voi,
intră oița neinvitată
în joc!
— Normal, tu ai patru picioare, iar noi doar câte două mâini. Și atunci cine o să
mai fie juriu?
— Noi, se auzi un zumzăit de deasupra!
— Albineeee! Să fugiiiiim!
— Unde? Sunt peste tot, ai uitat, e planeta lor?
— Mulțumim fetelor! Nu vă speriați! Ați făcut niște floricele minunate. De când
n-am mai stat pe flori așa de moi!
— Dar voi pe ce flori stați? Nu văd niciuna, se băgă Ski în vorbă, dându-și seama
că albinele chiar sunt prietenoase.
— Nu le vedeți voi, dar sunt miliarde de flori de gheață. Nu v-ați uitat niciodată
la microscop, să vedeți ce minunății poate face apa? Noi le vedem, avem peste o sută de
receptori.
— Ce sunt aceia receptori?
— Voi le ziceți simțuri și aveți doar cinci.
52
— Pardon, șase!
— Ați vrea voi! Intuiția este o păcăleală. Nu e de-a voastră!
— E o păcăleală că nu e a noastră sau e o păcăleală cu totul?
— Să le spunem, fetelor? Ce ziceți? Se întrebau albinele amuzate de naivitatea
musafirelor.
— Beee-heee-heee, dacă îmi permiteți, eu zic să le spuneți, le îndemnă oița. Au
aflat deja multe secrete, s-au întâlnit cu moș Cronos, m-au primit și pe mine în dar,
deci știu destule și sunt fetițe deștepte, înțeleg repede.
— Pe Cro-nos?? Ziseră albinele și dispărură când abia terminară de pronunțat cu-
vântul.
— Hei, unde sunteți? Veniți înapoi! Păi ce sânge rece aveți voi dacă vă e frică
doar de un nume?
— Cronos nu e doar un nume, le răspunse oaia. Fluturii și albinele se tem cel mai
rău de el.
— Haideți, albinuțelor, vă rog, arătați-vă! Ne faceți puțină miere? Ne e cam foa-
me, le rugă Sky.
— Vreți miere de gheață?
— E bună?
— A noastră e ok, dar regina are una specială, din cel mai pur cub de gheață al
planetei. Regina noastră e nemuritoare pentru că mănâncă doar miere de acolo. Dacă
vă purtați frumos, poate o va împărți cu voi.
— Și mierea asta ne face nemuritoare?
— Nu știu dacă merge și la oameni, dar la regina noastră a funcționat.
— De ce nu vă dă și vouă ca să nu mai mergeți la Cronos? De unde știe dacă
mâncați și voi puțin? Își poate da seama?
— Pentru că doar ea merită să trăiască veșnic. Noi respectăm obiceiurile și ierar-
hiile.
— Ce sunt acelea ierarhii, întrebă Sao.
— Adică funcții, ca poziția de șef, de exemplu.
— Pentru ce aveți nevoie de șefi aici?
— Întotdeauna ai nevoie de cineva mai puternic, mai deștept, care să te organizeze.
— Ca părinții noștri, încerca din greu Sao să înțeleagă.
— Da, cumva ca părinții. Regina noastră ne vrea binele, ne iubește, e mama noas-
tră, iar noi semănăm cu ea și o respectăm pentru tot ce face. Aici nimeni nu se odihneș-
te.
53
— Și ce viață e asta să muncești mereu și să nu te odihnești și pe deasupra să ai și
șef? Oamenilor nu le-ar plăcea asta!
— Oamenilor nu le-ar plăcea nimic. Nimic nu e destul de bun pentru ei, de asta
sunt atât de nefericiți. În loc să muncească, visează să fie liberi, dar liberi ca să ce? Să
doarmă, să își aleagă cu cine vor să trăiască, să facă ce vor. Nu visează visul potrivit. În
visul cu ochii deschiși, ei nu pot fi liberi. Dar pot fi liberi noaptea. Însă nici atunci nu
știu să viseze frumos.
— Chiar așa, am și eu o mare problemă: de ce nu ne aducem aminte visele? Am
mai întrebat asta, dar nimeni nu a reușit să mă facă să înțeleg. Dar am observat că și
oamenii și animalele stau cam rău la capitolul acesta, cam la fel de rău ca peștii.
— Pentru că voi, chiar dacă vi le-ați aminti, nu ați ști ce să faceți cu ele. De asta vi
se trimit doar uneori niște frânturi de răspunsuri ca niște păreri.
— Care va să zică asta e intuiția? Ce ne amintim din visele uitate?
— Da, cineva care are mulți receptori și vede mai departe decât voi, vă poate
atenționa câteodată ca să nu greșiți. Dar și atunci vă speriați. De asta nu toți oamenii au
intuiție.
— Doar femeile, că sunt mai curajoase, nu-i așa? Mama spune mereu că știe ce o
să pățesc dacă nu o ascult, zise Sky. O să-ți spargi buza dacă nu stai bine pe scaun, o să te
arzi dacă nu pui pălărie de soare, o să te doară burta dacă mănânci prea mult, nu o să vor-
bească copiii cu tine dacă te porți urât. Asta e intuiția? Mereu am crezut că mami doar
exagerează.
— Da, mamele seamănă mult cu noi, albinele, știu mereu ce simt copiii lor, chiar
și când nu sunt lângă ei. Se numește telepatie și apare numai acolo unde e dragoste ma-
re. De asta regina noastră nu are nevoie să iasă din stup, ea știe mereu ce facem noi,
unde suntem, iar starea ei se transmite și la noi.
— Orice ați spune, tot nu mă convingeți că regina vă iubește ca o mamă adevăra-
tă. Mamele noastre nu ar vrea să trăiască mai mult decât copiii lor. Dacă ar avea o așa
miere, mama noastră ar împărți-o cu noi, nu ar ține-o doar pentru ea.
— Sky, vino să-ți spun ceva la ureche, șopti Sao. Mi-a venit o idee! Ce-ar fi să fu-
răm noi mierea reginei pentru mămicile noastre? Îți dai seama cât de minunat ar fi să
trăiască și ele mereu?
— Vai, ce urât! Cum să te gândești la așa ceva? Putem simplu doar să cerem. Al-
binele ar înțelege cu siguranță. Așa cum își iubesc ele regina, așa ne iubim noi mamele.
Cred că ne-ar da un strop. Doar că nu știu dacă mamelor noastre le-ar plăcea să trăiască
veșnic.
54
— Glumești? Ăsta e visul tuturor oamenilor! Ar da orice să găsească secretul tine-
reții veșnice, spuse Sao.
— Eu auzisem doar de elixirul frumuseții.
— Știi ceva, las-o baltă, avem și noi apă pură pe Pământ, apa care se împarte la
biserici, pun pariu că din ea ar ieși o miere la fel de bună. Tu ziceai că mama ta face
miere din toate plantele pe care le găsește. Trebuie doar să le explicăm albinelor noastre
cum să o facă și am rezolvat problema planetei. E foarte simplu. Tot secretul e mierea.
— Cred că nu am face decât să dăm oamenilor o problemă și mai mare. Îți dai
seama că pe planeta noastră nu ar mai fi loc? Te-ai gândit la asta? Doar ce ne-a învățat
oița să nu ne dorim decât ceea ce ne trebuie. Oamenii ar trăi mult, dar ar fi nefericiți.
Ce crezi că ar alege, puțin și bine sau mult și fără rost?
— Da, ai și tu dreptate, nu știu ce să zic, chiar nu m-am gândit. Eram prea ferici-
tă că am găsit rezolvarea la toate problemele omenirii. Cred că avea dreptate Jupiter.
Oamenii vor multe, dar nu știu ce le trebuie cu adevărat. Nu cred că nouă ne trebuie
viață veșnică. Doar că ar fi fost un gest așa de frumos să putem face asta pentru mamele
noastre! Ești absolut sigură că nu e un cadou nemaipomenit? De unde știi? Te-ai gândit
bine?
— Păi, nu ți-am spus până acum, dar eu am auzit-o pe mami când se certa cu
moș Cronos și..
— Stai așa, mama ta l-a cunoscut pe moș Timp?
— Da, și am auzit-o când i-a spus că nu-i e frică de el, că nu regretă nimic și e ga-
ta să plece oricând pe Saturn. De aici mi-am dat seama că nu toți oamenii vor să fie
veșnici. Nu știu prea bine, poate greșesc.
— Aaaaa, acum înțeleg de unde ai avut tu curajul să-i răspunzi moșului! Așa da!
— Înțelegi? De asta știu că mama nu își dorește pentru ea mai mult timp, spuse
Sky cu tristețe în glas…
— Nici nu știu ce să zic, e ceva cam ciudat aici. Ea nu vrea timp nici măcar ca să
fie lângă tine? Nu spuneai că mama ta e fericită să te aibă?
— Da, sigur! Dar ce are una cu alta?
— Păi are, că orice mamă ar vrea timp să stea cât mai mult lângă copilul ei.
— Te rog să nu o judeci iar pe mama! Face tot ce poate. Iar ce nu poate, pur și
simplu nu își dorește. Cred că asta înseamnă să fii fericit. Dacă mereu vei vrea tot ce nu
poți să ai, niciodată nu o să fii fericit cu ceea ce ai. Acum înțelegi?

55
— Sună cam complicat, nu sunt sigură că înțeleg nici eu. E cam greu pentru noi.
Deci ce facem? Mai mergem la regină? Ne-am luat cu vorba și am cam înghețat aici. Ca
să nu mai vorbesc ce foame mi-e!
— Așa ar fi frumos, să mergem măcar să ne prezentăm!
— Poate are un cadou pentru noi. Doar i-am adus flori făcute de noi! La albine
le-au plăcut.
— Vai de mine, Sao, ce urât! Ai făcut un dar ca să primești ceva în schimb? Cum
te poți gândi dinainte la răsplată?
— Nu ai auzit că orice faptă bună ascunde un sâmbure de egoism?
— Nu, nu poate fi adevărat! Binele e bine doar dacă nu așteaptă laudă, dacă nu-l
știe nimeni. Dacă vrei să îți fie tot ție de folos, binele dispare sau se întoarce împotriva
ta, să te învețe minte. La fel e și cu norocul.
— Sky, ce serioasă ai devenit! Ești mai rece decât ghețarii ăștia, fată!
— Poate sunt prăpăstioasă ca ei, dar nu și alunecoasă. Asta e mult mai periculos
pentru un om.
— Cum adică un om alunecos? Doar nu te cațeri pe el și-ți dai drumul ca pe pâr-
tie.
— Mama mi-a zis că oamenii alunecoși sunt oamenii care promit și nu se țin de
cuvânt, oamenii pe care nu poți pune bază, falși, oamenii care te trădează, cum sunt
șerpii.
— Alunecoși ca șerpii lui Cronos? Crezi că bătrânul știe cum sunt cu adevărat
șerpii lui?
— Știe, dar nu se teme, căci dintre toți de acolo, el e cel mai alunecos. Dacă mă
gândesc bine, nici nu i se potriveau alți prieteni.
— Sky, crezi că noi două ne potrivim ca prietene?
— Nu cred că noi trebuie să ne potrivim ca să fim prietene.
— Dar toți oamenii își caută perechea potrivită. Hai să o întrebăm asta pe regină!
— Sao, nu putem să ne ducem cu întrebări prostești la ditamai regina albinelor!
Îți explic eu cum vine: pereche potrivită nu înseamnă oameni la fel. Nici nu există așa
ceva. Uite, tu nu semeni deloc cu mine și nici eu cu tine. Suntem cele mai diferite două
fetițe de pe pământ. Vom avea foarte mult timp să ne cunoaștem și să vedem dacă ne
potrivim în multe privințe.
— La ce să ne potrivim, și cum să facem asta dacă oricum nu semănăm?
— Beee-hee-he, nu vă mai bateți voi capul cu astfel de probleme, o să vă explice
regina. De când v-am cunoscut, tooooot filozofați. Haideți , faceți plecăciunea, salutați
56
și ascultați cuvinte cu adevărat importante. Fetele se supuseră și înclinară capetele în
timp ce aplecau un genunchi, așa cum văzuseră la desenele animate cu prințese.
— Bună ziua, majestate!
— Sau bună noaptea sau ce-o fi aici, se bâlbâi Sky, din obișnuința de a completa
orice spunea Sao. Vrem să te întrebăm ceva, că am auzit că tu ai sute de receptori și
trebuie să știi. Ți se pare că eu și Sky ne potrivim?
— Dragele mele, mai întâi, bine ați venit pe Pluto! Observ că sunteți două fetițe
foarte frumoase și, pe deasupra, și foarte norocoase, dacă vă aflați aici. Dar despre no-
roc, cred că v-a explicat deja oița. Nu numai voi, ci oricare două ființe din lume, ar fi în
același timp și cele mai diferite. Dar se vor întovărăși ca să treacă împreună prin viață și
să afle dacă au același ritm. Abia apoi pot spune dacă se potrivesc sau nu.
— Cum a fost cursa noastră de țapi, o întrerupse Sao pe regină, de-a dreptul ne-
politicos.
— Aha, să înțeleg că ați fost pe Saturn… Da, bine, cum a fost cursa voastră de
țapi. Oamenii vor avea diferite curse în viața lor, iar la sfârșit își vor alege doar parteneri
care au ținut pasul cu ei, care au reușit să le rămână alături. Cam asta înseamnă să te
potrivești. Voi sunteți abia la prima tură prin Univers, veți mai avea ocazia să vedeți
dacă țineți pasul una cu cealaltă. Eu vă urez să vă potriviți! Acum, mă scuzați, mai am
de fertilizat câteva mii de ouă. Vă mai pot ajuta cu ceva?
— Ar mai fi încă o rugăminte, ceva mai specială, te rugăm să nu te superi că în-
drăznim, dar Sky a zis să încercăm să-ți cerem. Crezi că ne poți da un strop de miere de
gheață, vorbi Sao, fără să gândească și fără să facă nicio pauză de respirație.
— Regină, nu o ascultați, nu și-a dat seama, nu a vrut să spună asta, interveniră
în ajutorul fetelor albinele din roi. Fetelor, când o să aveți timp poate ieșiți să vedeți
florile de gheață, continuară ele, sperând să-i distragă atenția reginei de la îndrăzneața
întrebare.
— Se vede că lucrătoarele mele nu și-au putut ține gura, răspunse regina cu ne-
spusă bunăvoință. Deh, sunt și ele ca voi, copiii, nu știu să țină un secret și vor să se
laude imediat cu ce au mai special. Asta nu e un lucru bun, le-am explicat-o și lor de
nenumărate ori. Nu, dragele mele, răspunsul meu este nu. Nu vă pot oferi din mierea
mea de gheață, albinuțele mele știau deja asta. Moș Cronos s-ar supăra foarte tare și
mi-ar distruge toată planeta, dacă aș îndrăzni să fac asta. Nu mai pot permite asta, după
ce am pierdut Pământul, să-l pierdem și pe Pluto! Fără supărare, răspunsul meu este nu.
Poate că veți înțelege cândva.

57
— Ați pierdut Pământul? Vreți să spuneți că nu a mai rămas nicio albină pe Pă-
mânt? Dar oamenii vor dispărea! Ce e de făcut? Pe Sao o podidiră lacrimile. Știa cât de
importante sunt albinele pentru planeta ei.
— Ce e de făcut? Nimic nou! Vi se tot repetă de 2000 de ani și voi, oamenii, tot
nu vreți să ascultați. Iubiți-vă mai mult! Cel mai mare înțelept al vostru și credincioșii
Lui vă tot îndeamnă la asta, dar sunteți cu toții ca niște școlari foarte neascultători. Tot
căutați un răspuns pe care îl aveți dintotdeauna. Nu vedeți pădurea de copaci. Asta e
tot! Mulțumim pentru flori! E o amintire plăcută! Aveți grijă la Neptuuuuun!!! Călăto-
rie plăcută!

58
Capitolul 9
Neptun și cățeii cu ochi gri
U riașul de gheață, adică
Neptun, s-ar fi supărat dacă îl oco-
leau din nou, așa că, cele două prie-
tene au hotărât să facă o scurtă
oprire și la el. Au intrat prin gaura
neagră, deși le era cam frică. Auzise-
ră că găurile negre se formează
dintr-o stea care se mănâncă și apoi
explodează și că niciodată gaura nu
poate fi mai mică decât fusese inițial
steaua sau stelele pe care le-a înghi-
țit. Numele de gaură neagră i-l dă-
duseră tot englezii, mai ales un nene
genial care calcula totul pe dinafară,
fără calculator. Tot el mai spunea că
nimeni nu poate ieși dintr-o gaură
neagră și că, dacă, din întâmplare, cineva are ghinionul să fie atras în una, se face lung
și subțire, ca spaghetele. Poate pentru că lui Sky îi era foame, poate pentru că îi plăceau
la culme spaghetele sau poate pentru că Sao voia să crească, au hotărât să intre prin gau-
ra neagră, la Neptun. Până la urmă, nu e nimic greșit să fii mai înalt. Odată intrate aco-
lo, fetele au dat nas în nas cu haite de câini Husky, care sorbeau din copci apă
superionică, o apă cu oxigen înghețat. Seful lor, Picky, era singurul câine verde cu lim-
bă albastră pe care-l văzuseră vreodată. Cele două prietene se gândiră că asta trebuie să
fie o planetă foarte prietenoasă, dacă e plină de câini. Pe loc, în gând le veniră toate
numele și rasele de câini din cărți, filme, reclame. Nici nu li se

59
părea așa de ciudat că au găsit câini în spațiu, toată lumea auzise deja de Leika, prima
cățelușă care ajunsese pe Lună. Picky cel verde își lipi nasul înghețat de la lui Sky și ră-
mase așa o vreme. Sky voia să tragă, dar pielea nasului ei se lipise așa de rău de cea a
cățelului, că risca aproape să-și rupă nasul cu totul, dacă ar fi tras mai tare. Și nici nu ar
fi fost politicos. În timpul ăsta, alți câțiva căței cu limbă roz o lingeau de zor pe Sao.
Fetele erau cam transpirate, ce-i drept, după atâta drum, deci și un pic sărate, dar și așa,
gestul nu era prea frumos. Era clar că cel mai potrivit cadou pentru ei ar fi fost niște
bulgări de sare. Dar de unde să-i fi luat? Poate de pe stelele neutronice pe care le făcuse-
ră din aur? Nici nu le trecuse așa ceva prin cap. Cine să se fi gândit? Cum cine? Oaia,
da, ea ar fi trebuit să le spună, ea le știa pe toate. E așa de nedrept că oile nu sunt consi-
derate deștepte!
Câinii ăștia de toate culorile, cu cea mai dulce privire, se mutaseră aici tocmai din
Arctica. Nimeni nu-i putea judeca pentru alegerea făcută. Aici erau liberi, nu trebuiau
să tragă la curse până-și dau sufletul ca să ducă vreun medicament, nu le ridica nimeni
statui prin parcuri și, cel mai important, puteau urla în voie, la fel ca strămoșii lor. De
fapt, fetele puteau observa că acele vânturi aprige de pe Neptun, de care toți explorato-
rii se sperie, nu erau altceva decât jocurile acestor câini de-a cine urlă mai prelung. De
câteva ori pe zi, mai ales după ce beau apa cu cristale de oxigen, ei simțeau nevoia să
dea aerul afară sub formă de urlete cumplite, mai ceva decât ale lupilor. Aveau un loc al
lor pentru așa ceva, numit gaura neagră, pe unde intraseră și fetele noastre. Ca să facă
asta, câinii se așezau mai întâi sub formă de cerc, ridicau capul cât puteau de sus, ca
într-o gimnastică de dimineață și dădeau drumul particulelor gazoase. Era ca și cum ai
bate bebelușii pe spate ca să iasă aerul din stomac.
Fetele noastre nimeriseră tocmai la ceasul acestei sieste spațiale, așa că după ce le
luară amprenta nasului, după cum e obiceiul pentru rasa câinească, ei le invitară la o
audiție perfectă. Sky iubea muzica, așa că acceptă numaidecât. Sao era cam reținută și
încă nu își putea explica cum cineva poate elibera gaze în spațiu. Auzise că nici măcar
nu e posibil. Pe Venus văzuse că nu era posibil, acolo aerul intra în scoarță. Era clar
însă, că aici, nimic din ceea ce știa nu mai era adevărat. „Unii se trezesc murind” de
auzi vocea lui Neptun doar pentru urechile ei. Nu știa ce vrea să spună, dar știa că spe-
cia asta de câini, care pe Pământ era pe cale de dispariție, aici era bine mersi și nici mă-
car nu-și amintea să fi fost vreodată în altă parte.
— Știu la ce te gândești, îi spuse oaia apropiindu-se. Câinii nu au memorie lungă,
la fel ca fluturii. Ei nu știu că au trăit în altă parte. De fapt, știi ceva, marea diferență
dintre oameni și animale este că animalele nu știu că pot să nu mai fie.
60
— Dar tu cum de știi? Și tu ești tot animal. Și cică unul nu prea deștept, zic oa-
menii. Scuze, nu am vrut să sune așa!
— Ei, lasă-i pe oameni cu părerile lor! Dacă se simt bine să se creadă cei mai inte-
ligenți de pe Pământ, e treaba lor, dar asta nu înseamnă că sunt și cei mai deștepți din
Univers. În plus, mie niciodată nu mi-a plăcut să mă laud. Specia noastră e mai ruși-
noasă, bună, chiar naivă. Și așa sunt prea mulți oameni care au păreri și se bat pentru
ele. La ce bun să faci atâta caz din știința ta? Ai văzut pe cineva să fie supărat pe o oaie?
Uneori e mai potrivit să te faci că nu știi, ca să ai și mai mulți prieteni.
— Sao, la ce te gândești, le întrerupse Sky. Hai la concertul trupei Husky! Ai mai
auzit ceva mai gălăgios?
— De parcă aș avea încotro, mormăi Sao, ca pentru sine, că oricum nu merita să
vorbească tare în larma aceea asurzitoare.
Deodată, din atmosferă începură să cadă boabe de grindină mari cât un ou, dar
neșlefuite, cu multe colțuri. Sao își acoperi capul cu mâinile și se ghemui ca la un cu-
tremur. Sky țipa de fericire, tăind cu vocea ei pe alocuri lătratul prelung al câinilor.
— Nu se mai opresc odată, începu să plângă Sao cu capul între picioare, speriată
rău.
— Uite Sao, sunt diamante, îți vine să crezi??? Plouă cu diamante! Auzisem eu de
sunete care sparg pahare, geamuri, dar niciodată de urlete de haită care să spargă cerul și
să-l transforme în ouă de diamante.
— Nu am spart cerul, îi răspunse Picky, este doar oxigenul care iese din burta
noastră și care, după ce se întâlnește cu metanul din atmosfera lui Neptun, se transfor-
mă în cristale de diamant. Mergeți la o bulgăreală cu diamante sau la săniuș, ce prefe-
rați?
— Săniuș cu ce? Că nu e nicio bucată de plastic sau lemn sau vreo sanie pe aici.
Pe ce să alunecăm? Voi transpirați prin pernuțe, deci puteți aluneca ușor, noi ce ar tre-
bui să facem? Bulgăreală, în niciun caz cu pietre de diamant, ne-am răni groaznic, se
temea în continuare Sao.
— Nu vreți să încercați pentru o secundă să nu mai gândiți cum știți voi? Nu
funcționează aici. Noi ne dăm pe stele căzătoare, ele sunt săniile noastre. Sunt singurele
care au destulă viteză să poată ieși de la noi din atmosferă. Voi cu ce credeați că plecați
de aici? Să vă explic: plecarea se face de pe inelul al doilea, care încă nu s-a format.
Când va fi gata, e singurul moment când se poate face lansarea. Hai la joacă! Sky, tu te
joci cu mine, vom face echipă bună, îmi plac ochii tăi gri. Îmi amintesc de ceva, dar nu
știu de ce. De unde zici că ești?
61
— De pe Pământ. Avem și noi Huski acolo, trag la sănii, locuiesc în zonele cu
gheață, la fel ca voi.
— Cine sunt aceia, Huski?
— Câini din rasa voastră. Nu știați că aveți un nume? Chiar auzisem că s-a născut
odată pe Pământ un câine cu blana verde, singurul diferit dintre cei șapte frați ai săi.
Dar probabil a plecat și el ca toți câinii după o vreme. Nici nu știam că toți ajung pe
Neptun, deși era la mintea cocoșului. Nicăieri nu v-ați fi potrivit mai bine. Să știți că
nu era nevoie să plecați Și pe Pământ sunteți foarte iubiți. Aproape orice om are măcar
un câine
— Dar ce e acela cocoș? O altă rasă de câine?
— Nu, un soi de pasăre care cântă tot așa tare ca voi. Hai să nu mai vorbim des-
pre asta că încep să mă conving că e foarte bine să nu îți aduci aminte nimic. Și eu care
înainte mă supăram că nu rețin visele.
— Acelea ce mai sunt?
— Lasă, hai la săniuș! Care zici că e cometa mea? Vrei să stai tu în față, că tot știi
traseul? Putem să o luăm și pe Sao pe coada cometei?
— O să luăm două comete gemene, ele știu oricum drumul. Hai, grăbiți-vă cât
mai urlă frații mei a vânt. Dăm o tură cu ciclonul, numai bine până se formează inelul
și apoi vă pregătim de lansare.
După nebunia cu urletele, urmă ceva greu de descris. Zeci de mii de câini călare
pe comete își dădeau drumul pe prăpăstii de diamante care se transformau în lichid
când treceau ei, apoi se cristalizau la loc, ca printr-o magie.
O singură cometă rămăsese nefolosită în cometogara planetei, era o stea ciobită în
toate cele cinci colțuri. Se vedea că fusese rău lovită și lui Sky nu i se păru corect că era
tratată diferit și lăsată de-o parte. Se întâmpla cu acel ciob, ce se întâmplase și cu Sao la
grădi. Așa cum era de așteptat, Sky o îndrăgi imediat și se hotărî că vor pleca de acolo
pe acea cometă lovită, dar precis cu mai multă experiență.
— Picky, crezi că o să reușim să trecem prin gaura neagră fără să pățim nimic?
Cică nici măcar lumina nu iese printr-o gaură neagră.
— Asta nu știu, în afară de comete nimeni nu a mai făcut-o. Ce-i drept ele au
coadă lungă, arată ca spaghetele. Dar ce-i așa de rău, dacă mai creșteți și voi un pic?
— Dar eu sunt și așa destul de înaltă și noi nu vrem să spunem nimănui despre
noaptea asta, nici să ne dăm de gol. Ce ar zice ai noștri dacă ne-am trezi mai lungi decât
eram când ne-am culcat? Nu ar intra la bănuieli?

62
După atâta hârjoneală, câinilor li s-a făcut din nou sete, și-au băgat iarăși limbile
roz în copci și se pregăteau pentru al doilea ritual al zilei, care era și momentul când se
deschidea gaura neagră. Picky le-a condus pe fete la cometogara de pe cel de-al doilea
inel, unde trebuiau să mai aștepte puțin până la formarea în întregime a inelului.
— Picky, noi vrem să ieșim cu această ciobocometă! Fetele arătară spre ciobo-
cometa părăsită.
— Nici gând! Nu v-aș sfătui să faceți asta! Nu e cea mai bună alegere! Nu face fa-
ță câmpului magnetic al planetei și mereu greșește drumul. Nu am avut niciodată o
cometă atât de neîndemânatică. Nici măcar nu vrea să ne spună ce a pățit.
— Poate pentru că mereu o judecați și râdeți de ea. Ați încercat să stați de vorbă
cu ea? Nu vă e milă să o lăsați mereu singură? Sao deja simțea că se înfurie.
— Milă? N-am auzit de așa ceva. Trebuie să fie de la voi de pe Pământ. Dacă în-
trebi pe cineva de ce e supărat înseamnă că ți-e milă? Poate chiar nu vrea să spună, și îl
deranjezi dacă ești prea curios. Ciobocometa nu ne spune niciodată nimic și nici nu se
joacă cu noi pe derdeluș. Dacă așa vrea ea, noi îi respectăm dorința. Nu o putem forța
să facă ceva ce nu dorește sau nu îi place.
— Ați încercat măcar să vedeți de ce greșește, ce a pățit? Poate să o ajutați? Ați în-
cercat să o duceți la reparat? Să-i puneți colțurile rupte? Aveți un atelier de reparat co-
mete? Ar trebui, mai ales că aveți deja o cometogară. E la mintea cocoșului că dacă
cineva nu are tot ce au și ceilalți, nu va reuși la fel ca ei. Ea ratează chiar startul. Nu e
deloc drept să nu o ajutați!
— Ce o tot dai cu cocoșul ăla? Nu cred că o putem ajuta cumva.
— Măcar să nu îi faceți și mai rău judecând-o. Vom merge noi cu ea să vedem ce
se întâmplă. Poate reușim să o ajutăm noi. În felul acesta vă mulțumim și pentru spec-
tacol și buna primire și poate vă putem întoarce favoarea. Ne-am distrat foarte bine,
spuse Sky.
— Ciudat, interveni Sao, întotdeauna am crezut că la capitolul bunătate, câinii
sunt mai blânzi decât oamenii. Dar se pare că sunteți la fel de aspri, reci și de piatră, la
fel ca planeta voastră. Nu totul în lumea asta e distracție, urlet și râgâit. Nu știu când
ați devenit așa de puțin sensibili. Haide, Sky, urcă pe ciobocometă și ține-te bine de
mine! E posibil să mai creștem puțin.
— Iiiii-neeeeel fooooor-maaaat! Urletul începu. Decolaaaa-reaaaaa! La semnalul
câinelui verde, toate cometele se aliniară în poziție de start, iar când Picky ridică coada,
toate se îngrămădiră în fisura găurii negre. Mai puțin ciobocometa, care aluneca
rostogolindu-se lovindu-se de toate surorile ei, de pietre și de bucăți de gheață. Fetele,
63
zguduite bine, reușiră totuși să se mute pe coada lungă a cometei, apucând-o cât de
strâns puteau. Timp de câteva lungimi de gând, Sky și Sao au avut impresia că ele înse-
le sunt cât coada ciobocometei de lungi. În timpul acesta, ca să mai uite de sperietură,
Sky se gândi la lampa cu stele de la capul patului. Nu își amintea dacă vreuna din acele
steluțe se dădea peste cap. Sigur o să se uite mai bine când ajunge acasă. Poate ar fi fost
mai bine dacă îl ascultau pe Picky. Poate că nu era el cel mai bun câine, dar sigur era
mai deștept decât oamenii. Iar sfatul lui fusese bine intenționat. Ciobocometa asta nu
putea ajunge prea departe de centură.

64
Capitolul 10
NewLand și titirezii de acadea
— A terizaaaaaaareeeee, se
auzi deodată, în timp ce fetele plon-
jau cu fruntea direct într-un praf ro-
șu, dulceag. Haideți fetelor, ați ajuns
pe Pământ!
— Dar nu voiam acasă! Hei,
stai, dar ăsta nu e Pământul nostru!
— Nu, e pământul nostru, se
auziră glasuri ascuțite care se întor-
ceau ca într-un ecou.
— Dar ce repede ați ajuns, se
auziră și mai multe voci în jur.
Când se dezmeticiră, fetele vă-
zură alături zeci de titirezi rotitori,
care dansau în reprize, într-un picior,
cu opriri scurte. Semănau cu zbârneii
pe care-i învârtea Sky pe parchet când era mică. Numai că acești titirezi nu se opreau de
tot, decât la apusul soarelui, când regele strănuta pe ei atât de tare, încât li se scurgeau
culorile. Nimeni nu-l văzuse vreodată pe rege, dar auziseră că avea alergie la culorile
apusului, nu le putea suporta deloc. Dar nici nu găsise o soluție ca împiedice soarele să
mai apună, să fie mereu zi. Astfel că, de fiecare dată când soarele se pregătea de culcare,
pe rege îl apuca o așa criză de strănut, că își întina toți supușii. Se spunea că acela e
momentul când puteai părăsi planeta. Era atât de plin de stropi strănutul lui, încât le
făcea duș tuturor titirezilor, care erau obligați să se culcușească așa, întinați, în cocioa-
bele lor spinoase și suculente din cactuși.

65
Se spunea că regele acesta avea cele mai frumoase fete pe care și le putea închipui
cineva. La fiecare criză de strănut, se nășteau câteva prințese, care se transformau în prin-
țese roz, un roz ca de Ierusalim, abia în zori, când își făceau prima baie în curcubeu.
Sky și Sao, se sprijiniră una pe alta ca să se ridice, dar nu puteau scoate nici măcar
un sunet de uimire. Tărâmul aceasta era mai ceva ca în povești, toate culorile curcubeu-
lui se imprimaseră în scoarța planetei și a locuitorilor. Puteai auzi râuri din suc bolboro-
sind cu bule, cascade din baloane de săpun, peste tot vedeai cabane decupate în cactuși
mustoși cu acoperiș din paiete, aerul era din baloane cu miros de flori, iar munții din
caramel cu tobogane de bezea. Peste tot unde te uitat dădeai de mult, mult, prea mult
zahăr. Totul aici era amețitor la propriu. De la mirosul prea dulce, la culorile spiralate,
la lumina puternică. Și, din nou, ca peste tot în univers, multă-multă mișcare. Munții
se mișcau, vulcanii musteau caramel, râurile fierbeau, pământul se desprindea și se unea
mereu ca piesele de puzzle. Singura distracție a titirezilor era să combine piesele astfel
încât planeta lor să arate în fiecare moment altfel, diferit. Dacă voiai să urci pe un mun-
te, până ajungeai la el, deja se muta în altă parte. Titirezii ăștia se țineau de șotii.
— Dacă vreți să vă plimbați pe vreo variantă de New Land, trebuie să vă puneți
schiuri în picioare. Nu vă putem permite să călcați murdare pe pământul nostru. Nu
vrem să riscăm să ne dați vreo boală. Hai, puneți-vă schiurile astea din ciubuc și aștep-
tați zorile lângă curcubeul sacru pentru baia de culori. E singurul moment când puteți
face o baie. Până atunci, admirați apusul. Soarele nostru, ca și al vostru, se culcă în cel
mai frumos fel văzut vreodată. Numai regele nostru nu-l suportă, parcă e blestemat.
Cum să nu radiezi peste o planetă atât de dulce, veselă și colorată? Deodată, se auzi un
tunet cu întreruperi și se porni un potop de sirop de zahăr ars care întină toată valea.
Titirezii dispărură ca prin farmec. Încercând să dezlipească broboanele de caramel, Sao
și Sky se treziră cu urme ca de arsură. Dar nu avură timp să-și plângă prea mult de mi-
lă, căci observau cum din ceea ce înainte fuseseră doar stropi, acum fierbeau în contact
cu pielea și scoteau un abur fin, transparent, cu un contur ca de stafie. Apoi aburul se
ridica și se amesteca cu baloanele de aer. Forme, râsete, culori și parfum prindeau viață
în fața celor două musafire nepoftite, părând să nici nu le observe și se îndreptau cu
toatele în susul curcubeului, așteptând dimineața.
— Sao, îți dai seama, tocmai am văzut cum se nasc copiii!
— Eu nu cred că noi ne naștem din abur, răspunse Sao, foarte nemulțumită de
aflarea misterului. Și nici nu suntem făcute din scuipat cu zahăr.
— Ei, nu o lua chiar așa! Tare supărăcioasă ai devenit! Asta e planeta soră geamă-
nă cu a noastră și asta se vede deja. Și la noi copiii vin întâi cu sufletul și-și caută părin-
66
ții, apoi, o forță nemaivăzută și neștiută le pornește inima. Nu ți-a arătat mama ta nici-
un film despre cum se formează copiii? Eu am văzut la mami pe telefon și nu am mai
putut să uit, dar i-am spus că nici nu mai vreau să văd niciodată. Cum facem să fim și
noi ca titirezii, ceru Sky un sfat.
— Vă pot ajuta eu, se auzi ciobocometa. Din cauză că nu am colțuri, mă pot în-
vârti ca un disc, exact cum fac titirezii, nu e nicio diferență. Ce culori vă plac? V-ați hotă-
rât? Trebuie să semănați cât mai bine cu titirezii, să nu își dea nimeni seama că sunteți
fetițe. Altfel, toată planeta va dispărea. Singurul moment când puteți face asta este înainte
de răsăritul soarelui, când toți se trezesc și dau buzna la curcubeu să-și facă baia zilnică de
culori. Să sperăm că în îngrămădeala aceea veți trece neobservate. Cea mai mare înghesu-
ială este la mov, verde, roșu și albastru, așa că vi le recomand. Fix în această ordine. Cur-
cubeul sacru e singurul loc de pe planeta asta care nu își schimbă locul.
— Dar mie îmi place roz, zise Sky, și nu e în curcubeu.
— Și mie portocaliu, completă Sao.
— Din păcate, Sao, nu poți alege portocaliu sau galben fiindcă sunt culori rezer-
vate doar celor în vârstă. Nici tu, Sky, nu poți alege roz, căci e doar pentru prințese. Și
nu e un roz oarecare. Este exact rozul pe care-l face soarele la răsărit în Țara Sfântă. De
aceea voi nici nu îl puteți vedea de pe Pământ. Ce, știa vreuna din voi că există roz în
curcubeu? Vedeți? Trebuie să vă mulțumiți cu ce este. În plus, de ce ați vrea să ieșiți în
evidență? Aici nu e ca pe Pământ. Nici chiar acolo nu e prea bine să vrei să fii altfel.
Uitați-vă la mine, ce am rezolvat că sunt diferită?
— Păi, uite, că așa diferită cum ești, ai găsit un loc și pentru tine. Chiar, de ce nu
rămâi aici? Oricum pe Neptun nu te apreciază nimeni.
— Nimeni nu ar trebui să își dorească să trăiască altundeva decât unde s-a născut.
Toate au un rost. Acolo este locul meu. Uite, de exemplu, cum ați fi ajuns voi aici dacă
eu îmi părăseam planeta? Nu ne-am mai fi întâlnit, iar voi nu ați fi avut cum să aflați de
planeta New Land. Cândva, fiecare va afla care e rostul lui acolo unde s-a născut.
— De ce plângi? Sao, încetează, aici nimeni nu e trist, încercă să o încurajeze Sky.
O să-i trezești pe toți! Așteaptă măcar să înceapă muzica Universului să te acopere. Nu
s-a referit la tine, cometa chiar nu a vrut să te jignească.
— Muzica Universului? Chiar la toți le place muzica, suspină Sao. La fel și ma-
tematica?
— Da, confirmă cometa! Armonii ca aici nu o să mai întâlniți în viața voastră. O
să vi le amintiți cândva. Muzicienii voștri romantici au fost aici. Și matematicianul
Newton a iubit muzica. Acum, hai, să facem cumva să arătăm ca titirezii, că se apropie
67
dimineața! Una din voi să stea sub mine, cealaltă deasupra. Puneți ciubucul vertical să
țină loc de picior și, țineți-vă bine de el! V-ați dat vreodată în lanțuri? Nu, cred că sun-
teți prea mici. Haideți, pregătiți-vă pentru răsărit! E ceva de-a dreptul spectaculos! Tre-
buie să ne apropiem. Țineți minte că avem o singură încercare până când vin titirezii.
Dacă ratăm, nu veți cunoaște prințesele și toată planeta aceasta va dispărea de sub noi,
până să ne dăm seama. Dar dacă veți ieși frumoase și prințesele vă vor alege ca să alune-
ce cu voi pe curcubeu pentru baia de dimineață, veți fi cu adevărat norocoase. Trebuie
să vă iasă spirala perfectă. Știu eu care e mișcarea de rotație și cu ce viteză se face. Lăsați
pe mine! O să vedeți că sunt și eu bună de ceva pe lumea asta infinită.
— Vrei să spui că nu ai greșit drumul și ne-ai adus aici intenționat?
— Ce ar fi o călătorie în Univers, dacă două fetițe nu întâlnesc prințese adevărate?
— Noi voiam să ne întâlnim cu prietenii noștri!
— O să-i întâlniți și pe ei, vă așteaptă!
— De ce nu ne-a spus nimeni asta până acum?
— Haideți! Țineți-vă bine! Să nu cumva să vă dezlipiți! E șansa voastră!
O muzică suavă, creștea la fiecare secundă de gând, pe măsură ce soarele, încălzit,
se dezvelea de sub pătura norilor nopții. Titirezi încă amețiți se năpustiră pe ușile coli-
belor cactus ca să nu-i prindă soarele decolorați. Mustul cactușilor-colibă le dizolva cu-
loarea peste noapte și erau de nerecunoscut. Ăsta era acum norocul fetelor, că la primul
ceas al dimineții, niciun titirez nu mai era spiralat. Așa cum le spusese ciobocometa,
bălăceala cea mai mare era la mov, verde și roșu. Cometa le duse dintr-o singură mișca-
re de disc pe sub toate culorile curcubeului, până ca ele să apuce să se dezmeticească sau
să aibă vreo preferință. Arătau acum ca două acadele perfecte în razele soarelui, tocmai
la timp să audă râsete zglobii, exact ca atunci când ești gâdilat. Sus, pe bolta curcubeu-
lui, prințese mici, încă transparente, se aruncau pe titirezi, pe care-i mânau
învârtindu-se până la cascadele de clăbuci, unde-și făceau înviorarea. Unele zburau mai
sus, prin baloane cu miros suav, altele, mai plinuțe, se ridicau mai aproape de sol, prin-
tre baloanele cu esențe tari. Aerul din toată atmosfera planetei acesteia avea bază și vârf,
întocmai ca un parfum. Cascada prințeselor era roz decolorat sus și foarte aprins jos.
Prințesele tinere și ușoare preferau să plonjeze din vârf, în timp ce surorile mai mari, se
duceau direct în valurile de spumă spartă de la baza curcubeului. Dintr-o dată, chiar pe
discul ciobocometei, transformată acum în titirez, se aruncase un bebe prințesă, care
făcea prima ei baie. Fetele erau atât de emoționate, că nu îndrăzneau să se miște, nici
măcar cât să își întoarcă capul. Se țineau strâns de bețele de ciubuc, în timp ce inima le

68
bătea cu o viteză inimaginabilă. Noroc că în hărmălaie nici nu se auzea, altfel le-ar fi
dat precis de gol.
Baloanele cu esențe se spărgeau la cea mai mică atingere vărsând parfumuri ușoa-
re. E lesne de înțeles că fetele zburau acum în straturile de sus. Ar fi fost interesant de
aflat cum se hotărâse aerul de pe New Land să se adune în baloane, în funcție de esențe
de parfum, ce anume în compoziția lui hotărâse asta. Dar pe cine să întrebe? Nu puteau
risca să dispară planeta pentru o simplă curiozitate de-a lor. Vor căuta informația când
vor ajunge acasă. Deocamdată, momentul era unic. Înțelegeau parcă și de ce vânau oa-
menii clipe și nu ani. Ar fi putut explica și cum adică poți trăi o clipă cât o viață. Lui
Sky îi venea să râdă gândindu-se la cadourile de la grădiniță sau de la ziua ei. Cutii
mari, strălucitoare, ambalaj mult, polei, fundițe pentru cine știe ce joc de plastic sau
păpușă. Toți copiii săreau pe cadourile mari, fără să știe, de fapt, că cele mai frumoase
cadouri, o carte, o bijuterie, nu au nevoie de volum, ca să nu mai vorbim de acele da-
ruri care nici nu pot fi ambalate: dragostea părinților, prietenia, râsul, bunătatea.
Fetele nu aveau surori, așa că nu mai asistaseră înainte la baia unui bebeluș. Ni-
mic însă nu se compara cu baia unui pui de prințesă. Universul cânta romantic și difuz,
titirezii dansau împrejur, prințesele alegeau cele mai mari bule roz și le suflau către
bebelușă, în timp ce ciobocometa și fetele noastre îi dădeau drumul de sus prințesei și o
prindeau două jeturi mai jos și tot așa până la baza cascadei, în chicoteli generale de
plăcere pură. Sky putea să jure că și Soarele surâdea, exact ca într-un icon de pe calcula-
tor. Acum el reușise să iasă cu totul de după perdeaua nopții și ultimele armonii se pre-
găteau să încheie jocul roz, dintr-o lume spiralată și parfumată. Sao își pironise și ea
ochii spre soare, nu se putea să se întoarcă acasă fără o aventură incendiară. Ceva în
ființa ei striga spre soare, încă de la începutul călătoriei lor.
— Vreau să mă luați cu voi, le strigă o prințesă.
Fetele înghețară, nu ar fi trebuit să se dea de gol. Nici nu știau prea bine cum fu-
seseră descoperite, cum de își dăduse cineva seama, așa că tăcură.
— Hei, cu voi vorbesc! Nu o să spun la nimeni! Vreau să merg cu voi. M-am
plictisit de atâta dulce și roz, insista prințesa.
Sky și Sao văzură o prințesă frumoasă care privea de pe un disc de loly-pop la baia
generală.
— Tu de ce nu faci baie, îndrăzni să o întrebe Sky.
— M-am plictisit să fac în fiecare zi același lucru. Totul se repetă la nesfârșit!
Vreau aventură! Sunt prințesă, ar trebui să am tot ce-mi doresc! Și sunt prea deșteaptă
să mă mulțumesc doar cu curcubeie, băi de spumă, titirezi de acadea. Eu vreau mai
69
mult de la viața mea! Și trebuie să am! Tatăl meu e rege! Dacă nu mă luați cu voi în
secunda asta, o să fac un tărăboi de o să se oprească și titirezii din învârtit, iar curcubeul
o să fie atât de furios că o să dispară toată planeta asta cu distracția ei stupidă cu tot.
Dacă eu nu mă distrez, atunci să nu se mai distreze nimeni. Ați înțeles?
Fetele nu înțelegeau cum cineva atât de frumos și firav poate fi atât de egoist. Încă
nu își reveneau din uimire și nu știau ce să-i răspundă, ca nu cumva să o supere și mai
tare. Pe de altă parte, nu puteau să-i permită să distrugă întreaga planetă pentru o do-
rință atât de absurdă de-a ei. Le trebuia repede un plan, dar parcă nu se puteau concen-
tra de uimire. Ca de obicei, cometa le scoase din încurcătură.
— Sigur că te luăm, dar mai întâi trebuie să te duci să ceri voie părinților tăi și să
îți iei la revedere. De unde să știm noi că nu ne păcălești? Dacă nu ești o prințesă așa
cum spui? Prințesele au maniere. Trebuie să fii o fetiță absolut specială ca să mergi cu
noi în călătoria asta. Și mai ales curajoasă. O fetiță care pleacă pe ascuns, pur și simplu
nu merită un așa un cadou. Noi te vom aștepta aici. Sunt convinsă că tatăl tău, între
două strănuturi, va avea timp să se gândească dacă îți dă voie. Și mai trebuie să fii abso-
lut convinsă că nu mai ai nevoie de nimic de acasă, căci, bagă de seamă, niciodată nu te
vei mai putea întoarce. În locul tău, m-aș gândi foarte bine, din câte îmi dau eu seama,
aici nu îți lipsește nimic, va fi foarte greu să te obișnuiești fără toate astea, mai ales dacă
nu ai mai fost plecată niciodată nicăieri. Poate găsești chiar o idee, inventezi ceva să faci
diferit pentru planeta ta, ca să te simți și tu bine. Nu e nevoie să pleci de acasă, ca să fii
fericită. Poate dacă ți-ai găsi o activitate preferată, ceva ce-ți place să faci foarte mult și
mai tot timpul…știi…nu trebuie să faci chiar tot ce face restul lumii.
— Nu mă mințiți? Mă așteptați aici? Vedeți că ați promis!
— Suntem oameni și comete de cuvânt!
Prințesa roz plecă agale spre dealul curcubeului care aproape că-și pierdea contu-
rul drumului.
— Acum putem să fugim, spuse Sao.
— Nici gând, strigară în cor Sky și ciobocometa. Ne-am dat cuvântul. Nimic nu
valorează mai mult decât cuvântul nostru. Ce, vrei să ne facem de râs? Noi știm să ne
purtăm, părinții noștri ne-au crescut foarte bine! Să nu îi facem de rușine, mai ales în
fața unei prințese.
— Ei, aș, parcă am și avea față de cine să ne rușinăm! Oricum nu o să ne mai vadă
niciodată. Ce contează? Nu e decât o prințesă râzgâiată, care are tot ce-i trebuie și tot
nu e mulțumită. Fata asta n-ar rezista nici o secundă în Univers. Chiar i-am face un
bine dacă am fugi acum, se hotărî Sao.
70
— Nu, dragă, nu, nu, nu și iarăși nu, spuse cometa răspicat fără să-i lase altă solu-
ție! Știi cum m-aș simți eu dacă nu mi-aș ține cuvântul? Nici nu contează ce am promis
și nici cui am promis, cel mai mult contează că am promis. Nici eu nu sunt de acord să
pleci de unde te-ai născut, v-am mai spus-o, dar mai cred că nu poți să-i forțezi pe alții
să creadă ca tine. Cum ar fi fost dacă eu nu v-aș fi ajutat să ajungeți până aici? N-am
spus niciodată că e bine sau rău ce faceți, asta doar voi trebuie să hotărâți. Lăsați-o și pe
prințesă să hotărască ce e mai bine pentru ea! Sunt convinsă că va lua hotărârea corectă,
doar a fost crescută regește.
Tocmai când se pregăteau să vadă apusul, se porni un potop de strănuturi fără
oprire. Se părea că regele își descoperise o nouă alergie. Dar acum nu apusul îl supăra
și-i provoca alergie, căci stropii aceștia nu mai semănau deloc cu cel de zahăr ars. Din
contră, erau acizi, titirezii țipau și se învârteau ca arși, găuriți, iar regele pur și simplu
nu se mai oprea din strănutat. Niciun bebeluș de prințesă nu s-a mai născut. Toți titire-
zii se ascundeau prin cactușii lor, iar prințesele pur și simplu se opriseră din râs. Planeta
rămăsese încremenită ca un puzzle neterminat, era prima dată când se oprea. Nici mă-
car cascadele nu mai curgeau, baloanele de aer nu se mai mișcau. Doar hap-ciu,
hap-ciu, hap-ciu s-a auzit până a doua zi de dimineață, când întreaga planeta arăta mai
găurită decât Marte. Parcă plouase cu sodă și o arsese toată.
Dis de dimineață, așteptând la locul stabilit, fetele priveau din nou formarea cur-
cubeului, când, Sao se trezi cu o acadea în cap, care se rostogoli până la picioarele lui
Sky. Era învelită într-un polei ciudat, amestec pastelat de roz și portocaliu, chiar culori-
le lor preferate. În interiorul acadelei, pe un bilețel, era scris următorul mesaj:
Fetelor, așa cum v-ați dat seama deja, tata s-a supărat foarte rău și acum e foarte bol-
nav. Mama plânge într-una. Surorile mele mă imploră să nu plec și îmi propun tot felul de
jocuri amuzante. De exemplu: să le dau lecții de muzică, să le învăț să scrie, să facem noi ce
puzzle ne place din planeta noastră. Îmi dau seama cât de nedreaptă am fost cu toți, abia
acum realizez că sunt atâtea lucruri pe care le-aș putea face aici, că mă simt chiar vinovată
că nu m-am gândit la ele până acum. Cel mai trist a fost că nu s-a mai născut nicio prințe-
să astăzi din cauză că eu l-am supărat pe tata. Chiar dacă niciunul din ei nu mi-a interzis
să plec, s-au simțit foarte triști că nu au făcut totul pentru mine ca să fiu fericită. Acum
trebuie să-i conving că mai mult decât au făcut deja nu se putea și să le promit că nu voi
mai fi niciodată nerecunoscătoare. Sunt un copil iubit. Se vor obișnui și ei la gândul că, va
veni totuși o zi când toate vom pleca pe o planetă a noastră. Asta nu înseamnă că îi vom
uita vreodată sau că New Land nu rămâne casa copilăriei noastre.

71
Capitolul 11
Mercur, iepurii
și corul pisicilor
— A i ajuns la vorba
mea! Vrei și tu acasă, îi spuse Sao
lui Sky când se treziră aruncate de
pe New Land.
— Da, dar nu înainte de a-l
vizita pe Mercur. E planeta mea,
spuse Sky. Stai liniștită, vom mer-
ge și pe Soarele tău, apoi ne putem
întoarce acasă. Mai e vreme până
apare ziua pe Pământ, mai avem
timp de câteva aventuri. Știi ceva,
nici măcar nu mi-ai spus care din-
tre planetele pe care am fost era
planeta ta.
— Dar știi că ești toantă?!
Trebuia să-ți spun eu? Nu a fost destul de clar? Acum nici că-ți mai spun vreodată,
vorbi Sao hotărâtă. Nu, sigur că nu-ți mai zic, prietena mea nu poate fi așa! Bine, hai și
pe Mercur al tău, până nu bate ultimul ceas al nopții.
— Uită-te la tine ce repede te superi! Știu că ești iute ca „steaua apei”. Nici măcar
eu nu sunt așa de supărăcioasă. Nu trebuie să arăți oamenilor ce te deranjează. Ce, vrei
să ți se vadă toate loviturile cum i se văd lui Mercur? Vrei să rămâi singură ca el și cu
fier în loc de inimă, să te împuținezi cu trecerea timpului? N-ai văzut că până și plane-
tele au fost lovite foarte rău și au ajuns de nerecunoscut?
72
— N-ai auzit că oamenilor răi li se mai zice și oameni mici? Iată, eu sunt mică,
am o scuză.
— Cred că încep să mă prind care era planeta ta.
— Prinde-te, că eu tot nu-ți spun! Trebuie să dovedești că ești fiica lui Mercur, de
asta zici că este planeta ta, nu? Până atunci, hai să-ți faci și plăcerea asta, să-ți dai dru-
mul pe craterele din partea fără soare, că asta ai așteptat toată călătoria. Ai și noroc, ui-
te, nu ai prins nicio maree.
— Cum să fac să iau niște gheață cu mine? Vreau o amintire de aici! Sky se gân-
dea la o soluție pentru a transporta gheață prin atmosferă.
— Păi, chiar, cum să faci? O ții la rece, acolo, în gând. Oricum ești de gheață, nu
s-ar topi, spuse Sao, puțin răutăcioasă.
— Poți să-mi spui câte lucruri purtăm cu noi fără să le simțim? Sky încerca astfel
să o împace pe Sao, distrăgându-i atenţia de la un subiect care le putea duce la o altă
ceartă fără folos.
— Asta e o ghicitoare? Îmi plac ghicitorile! Răspunsul ar fi: numele, vârsta, noro-
cul, viața…
— Cum viața? Nu simți viața? Nici vârsta? Nu cred că ai dat răspunsul bun, o co-
rectă Sky.
— Uite că acum și aici nu mai simt nici câți ani am, nici nu știu dacă trăiesc. Nici
nu știu dacă ce mi se întâmplă e cu adevărat posibil. Chiar tu ai spus că nu poate fi nici
măcar povestit. Și oaia a spus la fel
— Da, așa e, nu poți spune ziua ce vezi noaptea.
— Ce visezi noaptea, pardon, încercă și Sao să o contrazică.
— Nu, ce gândești noaptea, nu mă mai corecta!
— Păi, gândesc, simt, trăiesc? Nu îmi mai dau seama nimic din toate astea, spuse
Sao un pic derutată.
— Ți-a fost frică? Ți-a fost frig? Ai vorbit? Ai simțit aici toate astea, insistă Sky cu
explicațiile.
— Da! Dar, pe de altă parte, nu mi-a fost foame, nu am întâlnit oameni, nu am
mers normal, am trăit altfel și nici nu știu cum să mă întorc acasă.
— Ai știut dinainte vreun răspuns la toate astea? Știi cum ai ajuns aici? Știi cum ai
intrat sau ai ieșit din oglindă, cum ai vorbit cu asteroizii, cum s-au enervat planetele,
cum te-ai făcut loli-pop, cum ai ajuns de pe o planetă la alta? Ai știut?
— Nu, nu am știut nimic din ce spui. Cred că a fost destul să-mi doresc aventura.
Dar acum de ce nu este destul ca să mă întorc acasă, în patul meu?
73
— Poate pentru că trebuie să ne întoarcem împreună, iar eu încă nu-mi doresc?
Ești mulțumită cu răspunsul? Sky părea chiar nervoasă că prietena ei își dorea termina-
rea aventurii.
— Hai și tu, te rog, oricum a fost misiune eșuată, nu am găsit niciun prieten, se
văicări Sao destul de neconvingător.
— Ce nu ai găsit? A, nu, nici nu mai pot auzi asta încă o dată. De fapt, vreau să
cred că urechile mele nici n-au auzit așa ceva. N-ai spus asta, nu-i așa? Sao, cum e posi-
bil să nu te simți fericită? Ești lângă Soare, cum e posibil? Pentru asta te iubeam. Erai
cel mai fericit copil pe care l-am întâlnit!
— Eram? Nu mi-ai mai spus-o niciodată! Sao nu se gândise niciodată la ea așa.
Parcă vorbeau despre altcineva.
— Dacă nu îți spun mereu, nu înseamnă că nu te iubesc. Uită-te puțin la Soare!
Ia, uite-l , de două ori mai mare, raze mai puternice, cu toate astea tu parcă te micșo-
rezi. Dacă te transformi într-o gaură neagră?
— Tu vorbești? Tu care ești mică și grea?Tu care ești mereu rece la cap și la pi-
cioare? Cum e posibil să fii rece când stai lângă Soare? Ești exact ca planeta asta care zici
că e a ta. Asta nu o mai înțeleg, explică-mi!
— Nu o mai judeca așa de aspru pe prietena ta, se auzi o voce ciudată ca o părere.
Un iepure mare și gri țâșni din scobitura unei roci. Nimănui nu-i place să fie certat.
Sky urăște să fie criticată. Dacă o să continui cu cearta, îți vei pierde ce mai bună prie-
tenă și, crede-mă, cu greu vei mai găsi alta ca ea, îi luă apărarea blănosul sur. Se va spe-
ria și va căuta un loc calm fără să-ți dea prea multe explicații. Ei nu-i place aventura sau
pericolul, cu toate acestea, a venit după tine în Univers, asta ar trebui să fie dovada cea
mai mare de iubire, că te-a urmat. Nu uita, cine a plecat prima în vis?
— Nu am nicio vină, ce ai cu mine? Eu văd că Sky e bine mersi! S-a descurcat
chiar mai bine decât mine. Nu i-a fost frică nici de moș Timp și a găsit mereu soluții să
ieșim din toate încurcăturile. Chiar, acum unde a mai dispărut?
— Ți-am spus că e sensibilă și că o să plece. O poți răni foarte ușor tocmai pentru
că ești prietena ei și vorbele tale contează. Se poate îmbolnăvi, are o sensibilitate chiar
în plexul solar. Cred că ți-a spus deja despre cum trebuie să-și vorbească prietenii. Chiar
cu și mai multă grijă decât dacă ai vorbi cu ceilalți oameni. Poate pare ea mai dură cu
ceilalți, amabilă sau practică, dar numai tu, prietena ei îi cunoști slăbiciunile. Seamănă
foarte mult cu noi, de fapt, are noroc să fie una de-a noastră. Ți-a spus că planeta noas-
tră e asta e casa ei?

74
— Parcă a pomenit ceva de planeta ei, doar că mie nu mi se pare că seamănă de-
loc cu Mercur. Mi-a fost rușine să o întreb, ce înseamnă când zici că o altă planetă e
casa ta? Câte case poți să ai?
— Vai, cât de urât din partea ta să spui asta! Nu te duci la cineva în vizită ca să îi
critici casa. Asta se numește invidie. Ai făcut asta și pe Pământ? Că nu văd cum veți mai
putea fi prietene. Sky a fost vreodată invidioasă pe tine?
— Cred că da, când am primit oaia de aur. Apoi i-a cășunat că vrea și ea diaman-
te. Și de aici voia un cub de gheață ca amintire.
— Nu cred că voia aurul tău, are noroc cât nu poate duce, poate doar nu-i place
să se facă diferențe între ea și alți copii. Când va fi mai mare, va învăța să nu mai de-
pindă de alții. Asta va fi lecția ei, să învețe să fie liberă. Chiar dacă își va pierde priete-
nii. E posibil ca tu să fii singura ei prietenă și în viitor.
— De asta e așa de geloasă? S-a supărat și numai când i-am povestit de noii mei
prieteni. Se crede mai bună decât toată lumea, asta mă cam enervează la ea. Nu e nor-
mal să te crezi mai presus de ceilalți. Dar nu am întâlnit pe nimeni care să iubească mu-
zica cum o face ea. Până și urletul câinilor i se pare muzical. Chiar, acum unde a
dispărut? Eu eram îngrijorată pentru ea și ea fuge?
— Cred că s-a dus la pisici, pe partea întunecată a planetei. Aici suntem pe partea
iepurilor, lângă soare. Ne desparte doar o ușă. Știi, nici pisicilor lor nu le place cearta.
Fug mai repede decât noi, iepurii, se sperie rău de scandal. Poate de aceea s-a dus la ele.
Și oricum au simțit-o pe Sky chiar înainte de a ajunge la ușă. O așteptau de mult. Fe-
romonii circulă mai bine când e răcoare.
— Ah, chiar, ți-am spus că-i plac liliecii, pisicile și prietenii imaginari?
— Nu te poți abține să o critici, nu? Nu vei putea trece dincolo de ușă, știi? Nici
noi nu avem voie să facem asta, dar te putem ajuta să te uiți puțin.
— Despre ce ușă tot vorbești?
— Ușa lui Newton. Ea desparte planeta Mercur în două, partea luminoasă, a ie-
purilor și partea întunecată, a pisicilor. Doar că ușa aceasta are și trapă, doar pentru
pisici. Ele pot veni la noi, dar invers nu se poate.
— Newton ăsta e peste tot în Univers! Mai are cineva loc de el?
— Cred că trebuie să lași undeva răutatea asta înainte de a te întoarce acasă. E
spre binele tău. Normal că e loc pentru toată lumea în Univers. Și pe Pământ e loc.
Oriunde sub soare și în noapte. Nu trebuie să dai pe nimeni la o parte din locul său,
nici să îl faci să plece. El se află exact acolo unde trebuie să fie. Când oamenii vor înțe-
lege asta, nu se vor mai certa niciodată. Chiar dacă unii sunt mai deștepți, mai inven-
75
tivi, mai creatori, mai iubiți, mai norocoși, ei trebuie lăsați la locul lor, ca să poată fi și
mai deștepți, și mai inventivi, și mai creativi, și mai norocoși.
— Nu și mai iubiți? Sao încerca să înțeleagă tot ce o învăța iepurașul gri, dar nu
era sigură că înțelege prea bine.
— Nu. Iubirea nu are grade. Este sau nu este. Este peste tot în Univers, dar există
anumite locuri unde nu a fost încă descoperită, în inimile unor oameni. Ei nu sunt atât
de deștepți să știe că pot iubi, dar fără iubire nici nu ar putea exista. Au fost iubiți, dar
au uitat cum este. Oamenii uită repede.
— Da, își uită mai ales visele. Și Sky uită. Și fluturii uită. Și câinii. Și peștii. Și bă-
trânii. Înseamnă că nu sunt deștepți?
— Aaaa, nuuuu, în niciun caz! Uitarea e un fel de iertare. Când oamenii nu mai
pot ascunde faptele rele, își doresc să le uite. Ca să uite, trebuie să-și ceară iertare. E
foarte greu. Dacă cei cărora le-au greșit sunt înțelegători și îi iartă, se trezesc că ei înșiși
nu se pot ierta. Orice ar face se simt mereu vinovați și nu mai pot trăi frumos, nu mai
pot avea prieteni, nu mai au nici noroc. Și atunci trebuie să se roage și mai sus, să-i ierte
cineva care e specializat în asta, care de mii de ani doar asta face, iartă, iartă și iar iartă și
cu toate acestea, oamenii mereu greșesc, și el iar îi iartă și tot așa. Uitarea e, într-un fel,
o minune.
— Cum, și Cel ce îi iartă mereu pe oameni nu se supără niciodată? Eu n-aș putea!
Ce fel de om poate fi? Dacă oamenii îi fac asta intenționat, adică greșesc doar ca să-l
pună la încercare ca să-i testeze răbdarea?
— E vorba de cineva foarte special, cel mai deștept dintre toți, chiar dacă oamenii
îi râd în nas și nu-l caută decât când au nevoie, și apoi iar îl uită, el nu se supără nicio-
dată. Știe că va veni o vreme când se vor deștepta și ei și le va părea rău că au greșit,
apoi vor vor ajunge tot la vorba lui. Deocamdată acum nici nu-l aud, nici nu-l ascultă.
— Păi nu e totuna a auzi și a asculta?
— Nu are cum să fie. Ca să auzi îți trebuie urechi, ca să asculți, îți trebuie atenție.
Oamenii nici măcar nu au cele mai fine urechi, nu pot auzi ultrasunetele, ca delfinii,
liliecii. Aud doar ce le convine lor și nu sunt atenți decât când vorbesc ei cu voce tare.
— Păi mai poți vorbi și fără voce?
— Absolut! E cea mai importantă formă de comunicare. Vocea e o nimica toată,
mai rău face decât bine. Cuvântul odată spus, nu îl mai poți lua înapoi, nici măcar
atunci când îți pare rău sau ai spus vreo prostie.
— Dar ai zis că oricum oamenii nu aud.

76
— Am zis că aud doar ce vor ei, iar cuvintele rele se aud imediat, sunt cele mai
zgomotoase, se spun pe ton ridicat și provoacă mereu supărare. Și au și ecou foarte în-
delungat. Niciodată nu se opresc după ce au fost spuse, unele se mai și înmulțesc, și-i
fac pe oameni să trăiască într-o hărmălaie atât de asurzitoare, încât nu-și mai pot auzi
nici măcar propria voce, nici pe a corpului lor, nici pe a inimii.
— Pe câte voci vorbesc oamenii? De asta le place atât de mult muzica? La ei în
cap e un cor întreg?
— Dacă vrei să afli despre sunete, eu zic că e mai bine să mergem până la ușa lui
Newton ca să le vedem pe Sky și pe pisici. Dacă o să te concentrezi suficient, o să auzi
mai multe sunete decât ți-ai imaginat vreodată că există. Pisicile au un dar extraordinar
de a lupta cu supărarea și cu boala prin tors. Vezi, nici muzica asta nu a fost descoperită
de oameni. Ascultă deci cu mare atenție!
Sao stătea în fața unei uși gigantice care făcea trecerea spre partea nevăzută a lui
Mercur. La intrare nu se afla nimeni. Sao își aminti de pisica chinezească de pe barul
din restaurantul părinților ei, o pisică de aur care părea să le zică tuturor bun venit prin
gestul ei din lăbuță. De la ea învățase Sao să salute prima dată, nu ca oamenii pe ori-
zontală, ci mișcând ca o pisică din lăbuță. Oricât s-a proptit și a împins, trapa nici nu se
clintea, deși nu era bine închisă. Pe ușa cenușie erau desenate trei pisici, una cu labele la
ochi, alta cu lăbuțele la gură, alta acoperindu-și urechile. Erau foarte nostime, deși pă-
reau că se chinuie să facă asta. Era cumva un cod?
Iepurele gri nu mai mișca nici măcar din mustăți. Atât era de atent. Și el părea
orb și mut. Rămăsese doar atent. Sao se gândea cum să facă să nu audă doar ce vrea ea,
așa cum o avertizase iepurele că fac oamenii. Se chinuia să îi placă pe planeta lui Sky, pe
acest secretos Mercur. Mama ei o învățase că nu trebuie să-i fie urât de nimic, nici mă-
car oamenii nu trebuie să fie toți frumoși ca să fie buni. Trebuia să aștepte să înțeleagă
de ce era Mercur așa de special pentru Sky. Prietenii prietenei sale, trebuia să devină și
prietenii ei. Dar cum? Dacă ea nu era ca ei? Și sigur nu era. Sao și Sky erau atât de dife-
rite cum doar doi oameni pot fi. Atunci cum era posibil să se placă? Își aminti apoi de
planeta New Land. Și acolo baloanele erau diferite, fiecare mirosea altfel, cu toate astea
zburau vesele. Și Husky erau diferiți, și racii, și fluturii, dar erau o familie și se simțeau
bine împreună. Nu își puneau astfel de întrebări. Ba chiar albinele erau fericite să fie
altfel decât regina lor. În tot universul, a fi diferit părea să fie un motiv de sărbătoare.
Numai la oameni nu prea funcționa. Dacă nu semeni cu mama sau cu tatăl tău, e o
adevărată nenorocire, dacă ai altă culoare sau alți ochi ajungi de râsul lumii, dacă ai o

77
pasiune, ești considerat ciudat, dacă spui ceea ce crezi, rămâi singur. Sao își dădu seama
că dintre toate lumile în care poți trăi, cel mai greu e să trăiești în lumea oamenilor.
Ea și Sky căutaseră prin Univers să vadă dacă se potrivesc, dacă seamănă. Sao nu
se simțea prea bine, de parcă ar fi trebuit să se întâmple ceva important, avea un senti-
ment ciudat de neliniște. De sub crăpătura trapei răzbea o lumină puternică, foarte ciu-
dată pentru că venea din partea întunecată a planetei. Sao se așeză pe burtă și încercă să
vadă ceva. Dincolo, pisici cu trei culori, cu ochi rotunzi, în poziția fericită, cu coada în
sus, absorbeau cu privirea razele exact când ele erau eliberate de Soare, de parcă le-ar fi
fost teamă să nu rămână vreuna rătăcită care să le atingă planeta. De aceea pe partea
pisicilor era mereu întunecat. Ele aveau grijă să nu fie altfel. Abia acum înțelegea Sao de
ce Mercur era așa de rece chiar dacă stătea cel mai aproape de soare. Toate pisicile astea
se hrăneau cu lumina și căldura lui. De aceea se spunea oare că întunericul este doar
lipsa luminii? În acest timp corpul pisicilor creștea, oasele li se alungeau și ele torceau
de fericire în cea mai variată gamă de note. Sao mai ascultase odată o melodie pe
youtube cu un cor catolic de băieți care imitau o miorlăială pisicească, dar, cu toate
acestea, putea să jure că nu auzise niciodată asemenea combinații de note și parcă acum
îi era ciudă că nu avea memoria muzicală a lui Sky. Era clar și de unde i se trăgea aces-
teia pasiunea pentru muzică. Pur și simplu așa fusese înzestrată. Sao se prăbuși de râs,
pur și simplu nu se mai putea abține. Corul acela de pisici, întrecea până și pe cel de
băieți. Iepurele mustăcea încruntat spre ea, aruncându-i licăriri la fel de fulgerătoare ca
cele din ochii pisicilor.
— Aoleu, mă doare burta de atâta râs, se zguduia Sao, jos, la baza trapei. Deodată
se auzi un zgomot puternic și trapa se închise complet. Muzica încetă.
— Vezi ce ai făcut? Acum poate o să te înveți minte. Când pisicile cântă, nimeni
nu râde. Niciodată să nu râzi de ce nu înțelegi! În timp ce iepurele își recăpătase glasul,
Sao se lupta cu vorbele răutăcioase care se îngrămădiseră în gât și o sufocau. Voia să
strige după ajutor, dar Sky oricum nu ar fi auzit-o. Nemaiavând loc în gât, din cauză că
nu mai puteau fi eliberate prin vorbă, toate gândurile i se îngrămădiră în cap, dar nici
acolo nu mai aveau loc, pentru că nu se suportau, și ele erau tot rele. Fiecare gând spu-
nea altceva și acum, că nu mai avea cine să le controleze sau pe unde să iasă, se certau
cumplit. Sao simțea că o să-i plesnească și capul. Urletul câinilor Huski părea mai ușor
de suportat față de vâjâitul din cap.
— Te-am avertizat să ai grijă ce vorbești! Una e să gândești urât și alta e să vor-
bești urât. Cuvintele nu le mai poți întoarce. Toată lumea te-a făcut atentă să nu mai
bârfești, dar nu ai vrut să înțelegi. Asta am pățit și noi, de asta suntem muți. Abia dacă
78
putem chițăi din când în când, și atunci ,de obicei, când suntem foarte bolnavi. Și le-
bedele au pățit la fel, tot din îngâmfare, și acum strigă doar când e prea târziu. Dacă
m-ai fi ascultat! Aș da orice să nu se fi întâmplat asta, dar nu mai putem întoarcem
timpul. Așa sunteți voi oamenii, niciodată nu vreți să învățați din sfaturile altora. Parcă
e un sport uman, un fel de olimpiadă, la care cel care ignoră cele mai multe sfaturi, câș-
tigă. Numai vouă vă putea trece prin cap așa ceva. Bârfa, râsul, invidia sunt doar niște
ocupații pământene. Dacă ați știi cu adevărat câtă putere au cuvintele, nu v-ați mai juca
atât cu ele. Mă bucur pentru rasa mea că și-a învățat lecția, dar în același timp, trebuie
să-ți spun că nu îmi pare rău pentru tine. Scuze, știu că sună urât, dar aveai nevoie să
treci prin asta. E spre binele tău. Nu cred că te puteai întoarce acasă fără să știi asta.
Aveai trei variante, sunt desenate și pe ușă. Puteai să nu asculți, puteai să nu vezi, puteai
să nu vorbești. Te-ai lăcomit și le-ai încălcat pe toate trei.
La intrare se strânseseră acum toți iepurașii de pe planetă. Nu mai erau gri , ci al-
bi, și, deși acum toți puteau să vorbească, le era încă frică. Vraja lor fusese dezlegată, dar
se mutase asupra lui Sao. Își măsurau fiecare gând, îl întorceau pe toate fețele, dar tot le
era frică să dea drumul la vorbe. Așa erau ei, mai sperioși din fire. Sao avu timp să se
gândească la tot ce trăise. Gândurile se derulau cu o repeziciune greu de urmărit, chiar
și pentru ea care le cunoștea. O făceau să-i pară rău de tot ce spusese. După ce că ea
furase startul în această aventură, tot ea judecase tot ce văzuse și tot ce auzise. O critica-
se chiar și pe Sky. Își dăduse cu părerea despre tot. Râsese de oricine și de orice. Ce obi-
cei urât, gluma! Oamenii nu au fost făcuți din glumă, de asta când te întâlnești cu
cineva, dacă poți, vorbește cu el din toată ființa, altfel, e ca și cum ai râde de Dumne-
zeu. Copiii vin direct de la Dumnezeu. Ei nu ar trebui să râdă ca oamenii. Sao începu
să plângă. Își aduse aminte de prima ei serbare, când toți copiii au râs de ea că nu a spus
poezia. A durut-o. Apoi și-a adus aminte că oamenii zâmbeau imediat când o vedeau,
în magazine, pe stradă, la restaurant. Acum până și asta o durea. Pe măsură ce-și amin-
tea și regreta, capul parcă nu o mai strângea așa de rău, gândurile plecau cumva și lăsau
loc liber. Dar mai simțea o strângere de inimă. Și nici buzele nu se mai descleștau
acum. Își propuse să se gândească la ceva frumos, așa îi spunea mama ei să facă dacă îi e
frică de ceva. Își aminti pictura fluturilor. Nici atunci nu înțelesese mare lucru, dar nu
râsese pentru că îi plăcuse. O întrebare nu-i dădea pace, deși chiar nu era cel mai potri-
vit moment pentru asta. Ce ne place și de ce ne place? Ce e acela gust? Ne place numai
ceea ce știm? Nu, nu poate fi așa, altfel oamenii nu ar mai încerca tot felul de aventuri
care-i fac să se simtă bine. Ne place doar ce ni se potrivește? Ne place doar pentru că le
place și altora?
79
După ușă apăru Sky. Ce ușurare, păreau să zică ochii lui Sao. Sky o luă de mână,
dar nu se uită spre ea. Trebuie să fie tare supărată, se gândi Sao, fără să se stăpânească
nici măcar acum să-și dea cu părerea. Se lăsă purtată și pentru prima dată în această
aventură, îi era bine să se țină de mână cu prietena ei. Deodată Sky începu să-i vorbească:
— Știi, Sao, nu cred că ne potrivim. Îmi pare rău să-ți spun, dar tot drumul nu
am făcut decât să ne contrazicem, ne-am și despărțit. Am impresia că nu vom mai face
alte călătorii împreună. Dar să știi că nu te cert. Sunt convinsă că vei găsi copii cu care
să te înțelegi mai bine. Poate nu am știut eu cum să mă port cu tine. Sau poate trebuia
să ne pese mai mult că suntem atât de diferite. Eu te iubesc și acum. Doar că altfel. Da-
că și tu mă iubești, o să mă înțelegi. Mie mi-a plăcut că ai fost sinceră și nu m-am supă-
rat niciodată cu adevărat pe tine, indiferent ce ai zis. Doar că nu peste tot e așa. Uneori,
ceea ce credem noi că este adevărat, este doar adevărul nostru. Trebuie să avem răbdare
și să ascultăm și adevărul celorlalți. În felul lui, fiecare are dreptate. Adevărul nu se dă
cuiva anume, el se împarte. La toți ne-a revenit câte o feliuță, la marea sărbătoare a da-
rurilor. Doar că felia ta a fost cu cireșe amare, felia mea cu frișcă, a altora cu bezea și tot
așa, toate aromele posibile, pe gustul tuturor. Dar nu e obligatoriu ca și altora să le pla-
că felia ta de tort. Ești copil, știi mai bine că nu poți fi forțat să mănânci ce nu-ți place,
că altfel, îți vine rău. Dar poți să refuzi politicos și să spui că nu îți e foame. Iar dacă
chiar trebuie să guști din felia altcuiva, e politicos să spui că-ți place, chiar dacă nu în-
ghiți și vei scuipa cu prima ocazie. Asta nu e ipocrizie, sunt doar maniere. Știu la ce te
gândești, nici eu nu m-am așteptat să fie nevoie de maniere în Univers, dar se pare că
aici e primul loc unde ar trebui să le arăți, iar ele nu ar trebui să te părăsească niciodată.
Aici e creația, nimeni nu trebuie să râdă sau să strâmbe din nas la creație. Poate albinele
nu au vrut să fie albine, racii nu se voiau raci, fluturii nu voiau să ardă, cu toate acestea,
nimeni nu a comentat. Atunci de ce am comenta noi? Îmi pare rău să-ți spun, dar cred
că te faci vinovată de jignirea maximă. Păcat că a trebuit să ți se întâmple tocmai ție. O
să am grijă să ajungi cu bine acasă, apoi, mai vedem noi cum desfacem blestemul. Poți
să-mi răspunzi în gând, acum te aud, să știi.

80
Capitolul 12
Soarele și păsările Phoenix
— Î mi vine să te las și să mă duc
pe Soarele care răsare, spuse Sao printre
lacrimi, în tip ce pieptul i se mișca în
tresăriri sacadate. El dă ora exactă în
Univers. Mă duc, că oricum simt că iau
foc dacă mai stau lângă tine. Sao nu mai
fusese niciodată atât de supărată și dez-
amăgită.
— Ne despărțim iar? Cum o să
știu dacă vrei să te întorci? Sky era acum
îngrijorată. Cine știe ce putea face Sao la
supărare.
— O să știi! Eu voi fi pe Soare, tu
pe Lună. Totul se va termina la ultimul
ceas al nopții de pe Pământ, singura planetă fără nume de zeu. Ce să-ți mai spun?
Că-mi pare rău că nu am putut visa împreună toată călătoria? Că nu ți-a plăcut darul
meu? Așteptă-mă pe-un crater și o să vin eu să te iau! O să ai oricum companie, nu te
vei plictisi.
— Mie îmi pare că sună a despărțire. Să nu cumva să nu vii! Luna nici măcar nu e
planetă. Ca să vedem dacă ne potrivim trebuie să facem călătoria asta împreună. Toți
prietenii se mai ceartă. Eu o să te aștept pe partea întunecoasă a satelitului.
— Da…, nici nu mă mir…! Am plecaaaat! O să îmi rezolv singură problema. Ne
vedeeeem!
Zicând acestea, Sao se trezi aruncată cu forța gândului în lavă solară. Încercă din
răsputeri să se țină la suprafață cum vedea că fac surferii pe valuri. Dar abia prindea o

81
creastă de foc, că imediat, de sub picioare, izbucnea alt incendiu cu miros de pene arse.
Tot Soarele îi părea un imens cuib de vreascuri subțiri din plante aromate care, la o
fâlfâire de aripi, lua foc. Parcă erau artificiile de Anul Nou, care sunt programate să
explodeze una după alta, la intervale și sub forme cât mai diferite.
Păsări mici, aurii, se întreceau care scapără mai tare, mai înalt, mai cu bubuitură.
Niciodată nu își dădeau foc în același timp. Întâi se mistuia una, o urmăreau toate fâlfâ-
ind, iar când ultimul fum dispărea, se aprindea o alta. Implozii și explozii, de aici trebu-
ie să se fi inspirat oamenii pentru bombe. În timpul ăsta, fâlfâiala aripilor nu se oprea
niciodată. Deasupra se ridica un fum de smirnă și tămâie care aproape că o adormea.
Sao abia își putea ține ochii lunguieți deschiși, cât să vadă puișori de feng și huang, bă-
ieței și fetițe de pasăre Phoenix, care ciripeau printre fumul calmant. Ciripitul lor asur-
zitor era blocat de perdeaua de arome, altfel ar fi trezit tot universul. Avusese dreptate
că aici se dă ora în Univers. Aici începe timpul. Chiar aici, odată cu ciripitul păsării
Phoenix. De aici se dă tonul și se preiau apoi armoniile de către muzicienii altor planete
și se fac simfonii pentru călătorii. Nu degeaba toate planetele se rotesc în jurul Soarelui
și toate vietățile se închină la înțelepciunea lui. Stele, viață, timp, totul se naște aici,
pulsul tuturor nu este decât o fâlfâire de pasăre Phoenix. Avusese dreptate Sky că Uni-
versul ăsta nu cunoaște oboseala sau odihna. Totul exploda, dar nimic nu ardea, era
doar o iluzie de la prea mult aur și purpură.
Sao mai văzuse flăcări false la șeminee, ca de decor, și pe torțe în fața unor restau-
rante, se numeau holograme, era ultima modă pe Pământ. Foc fără flacără adevărată.
De căldură fără foc știa toată lumea. Există chiar și expresii: a luat foc de supărare, i-a
pus inima pe jar, foc de frumoasă. Dar era pentru prima dată când vedea un foc care nu
arde. Acum înțelegea și trucurile celor care călcau pe cărbuni încinși fără să se ardă. In-
credibil, oamenii ăia fuseseră pe Soare și nu spuseseră la nimeni. Pe New Land fuseseră
muzicienii și matematicienii, pe toate planetele ajunseseră animalele noastre. Și nimeni
nu spunea nimic. La toți le era frică să nu fie luați în râs. Acum amuțise și ea. Dacă era
un blestem prin care Universul se asigura astfel că totul va rămâne secret? Atunci ar fi
trebuit să amuțească și Sky. Deci avusese dreptate să-i spună că trebuie să țină secretă
călătoria lor. Dar în felul ăsta, cine o să afle vreodată adevărul? Nimeni nu a crezut vre-
odată în pasărea Phoenix, în oaia cu lână de aur, nimeni nu credea că se poate călători
printre lumi, ca poți ieși dintr-o gaură neagră, nimeni nu credea că poți trăi sute de ani,
nimeni nu crede că focul naște ceva. Deși, până la urma urmelor, nimic din toate aces-
tea nu e chiar atât de absurd. Despre copiii din flori se spune că sunt făcuți la focul ma-
rilor combustii, o pasiune te pârjolește mai rău ca focul, grija te poate arde, de multe ori
82
se alege doar scrumul de viețile oamenilor, iar ei continuă să-și facă o nouă viață. Așa-
dar și pe pământ ard oamenii ca pasărea Phoenix, fără galben și roșu, fără foc și arsură.
În fiecare secundă pe pământ sunt atâtea focuri câte inimi bat, atâta supărare câte vieți,
atâtea încercări câte ambiții există. Fiecare om e o pasăre Phoenix, orice om poate fi
azvârlit de la supărare la fericire între cele două lumi și aproape fiecare om lasă un pui
în urma arderii lui. Doar că prea puțini lasă și miros de smirnă și tămâie. Dacă le-ar
spune părinților ei că a văzut păsări Phoenix, s-ar bucura ca pentru o pace mondială.
Sao regreta acum că nu o luase și pe Sky pe Soare. La firea ei, tot ce i-ar fi trebuit
ar fi fost o mângâiere de puișori galbeni cu piciorușe roșii, care să o mai scoată din sta-
rea în care o lăsase. Aici, la început de Tot, Sao se simțea plutind. Doar în burtica ma-
mei s emai simțise atât de bine. Acum își amintea clar că fusese întâi un abur străveziu
care-i intrase mamei în gând, apoi s-a căznit să se lipeasă de niște munți cărnoși, care au
azvârlit-o în oceane cu sunet de valuri și de inimă. În tot acel timp, mama ei o asigura
mereu că e bine și țineau legătura printr-un șnur ca de mărțișor. Știe când i-au ieșit
mânuțe, degețele și când a văzut lumina. Mami a întâmpinat-o cu o lacrimă sărată pe
obraz, iar Sao, de emoție, și-a pierdut șnurul. Avea să fie primul lucru dintr-un lung șir
de obiecte pierdute. Pasiunea ei era să facă șnururi roșii, era felul ei de a se scuza că-l
pierduse pe primul. În fiecare an de 1 martie, șnurul era și mai lung, pentru că Sao, cu
cât creștea, cu atât se simțea tot mai departe de mama ei.
— Hei, puișorilor, mă ajutați să fac un șnur? Aș vrea să ajung la Lună, la prietena
mea Sky, apoi acasă, înapoi la mama mea. Cred că m-am rătăcit și doar voi mă puteți
ajuta. Trebuie doar să vă prindeți toți de piciorușe cu gheruțele și să vă țineți bine unii
de alții. Știu eu cum trebuie să iasă. Am avut la serbare o ghirlandă din pufușori. Și în
bradul de Crăciun am avut una, albă. Aceasta o să fie o beteală frumoasă, roșu cu gal-
ben, apoi o să explodăm și o să vă ancorați bine cu ghearele de Lună, da?
— Ce joc frumos, ne place muuuult, ciripiră puișorii pufoși! Cu Luna nu cred că
o să fie o problemă, dar să ne apropiem atât de tare de Pământ, nu știm ce să zicem.
Oamenii nu cred în noi și ar trimite rachete să ne alunge. Sau poate ne-ar fura purpura.
Dar cred că știm cum să ajungi pe Lună la prietena ta. De ce nu încerci să te aprinzi și
tu ca noi și astfel, cu fiecare salt, să ajungi și mai departe?
— Doamne ferește! Cum să-mi dau foc?
— Ei, nu te speria, tot așa ca noi, cu foc din ăsta care nu arde. E un singur fel în
care te poți aprinde acum. Dacă nu ne crezi, putem să mergem la Oracolul din miezul
soarelui. Tot el ne-a învățat și pe noi cum se face. Fără să mai aștepte răspunsul lui Sao,
puii o luară de mână și plonjară cu ea printre scânteile și lava incandescentă, până în
83
centrul soarelui. Acolo se așezară în cerc, în jurul unei mingi enorme ca de chihlimbar.
Lui Sao i se păru că în minge vede și fluturi, și raci, și aripi de lilieci. Chiar dacă la su-
prafață mingea părea solidă, în mijlocul transparent ziceai că totul fierbe și stă să explo-
deze. Oracolul ăsta părea un ou gigantic. Se gândi să-l întrebe dacă el apăruse înaintea
găinii, dar nu își recăpătase încă bine darul vorbirii și nici nu era nevoie. Ea și puii se
înțeleseseră numai prin forța gândului, care părea de o mie de ori mai rapidă și mai efi-
cientă. Puii se apropiară de ou și bătură cu ciocurile în coaja lui. Mișcarea dinăuntru se
opri pentru o clipă, apoi porni în sens invers, din ce în ce mai rapid, astfel că Sao văzu
încă o dată filmul Universului cu toate animalele lui. Toți păreau fericiți să se afle acolo
și-i făceau cu mâna. Se simțea vinovată, nu știa prea bine de ce, ea rămăsese în afara
oului. Și nici nu credea că ăsta e un lucru bun. Atunci oracolul începu să vorbească:
— Nu te speria, te voi ajuta să ajungi la prietena ta! Nu îți spun dacă asta e de bi-
ne sau de rău, dar dacă asta îți este dorința, o să ți-o îndeplinesc. Dar trebuie să urmezi
întocmai indicațiile mele. Dacă uiți vreuna sau dacă le încurci, nu te mai pot ajuta. Mă
urmărești? Când te vei simți pregătită, o să te rog să-ți pui cel puțin două sute de între-
bări de ce despre tot ce ai văzut și trăit în Univers. O să-ți dau un sac și la fiecare între-
bare va trebui să pui o pietricică în el. Chiar dacă nu știi să numeri, la fix 200 de
întrebări, sacul se va umple. Răspunsurile nu le vei afla acum, poate niciodată, impor-
tant este să nu te oprești din întrebat. Este foarte important să continui jocul și după ce
vei ajunge acasă. În felul acesta, nu numai că vei avea o pușculiță plină, dar vei învăța să
te gândești înainte să vorbești. Am uitat să îți spun, că pe Pământ toate aceste pietricele
se vor transforma în bănuți. Atenție însă! Unele întrebări vor fi foarte grele, vei alerga
după ele mult timp, altele vor alunga oamenii din jurul tău, altele te vor face să te
aprinzi atât de tare încât vei simți că iei foc, iar altele vor semăna foarte mult cu ale al-
tora. Acestea din urmă vor fi cele mai periculoase. Când prea mulți oameni au aceeași
întrebare, asta nu duce la nimic bun. Încearcă să fii cât poți de originală și nu aștepta la
nimeni să îți răspundă la vreo întrebare. Caută singură răspunsurile, doar așa vei fi mul-
țumită. Răspunsurile adevărate le vei găsi numai în tine, iar întrebările adevărate nici
măcar nu trebuie spuse cu voce tare. M-am făcut înțeles?
— Da, Oracolule, mulțumesc mult! Sao era cam speriată la gândul că trebuie să-și
umple capul cu atâtea întrebări și să continue să facă asta toată viața.
— Acum, poftim sacul, nu trebuie să duci grija lui, el nu te va mai părăsi decât la
bătrânețe, asta dacă ai noroc și faci totul cum trebuie. Cu fiecare întrebare bună vei
simți ca și cum te-ai lansa cu o rachetă, fiecare salt te va duce mai aproape de unde îți
dorești. Nu uita! Să nu te oprești nici măcar când ajungi la prietena ta, ai înțeles, nicio-
84
dată! Altfel, vei uita totul. Să nu îți faci griji, chiar dacă duce 200 de pietre, ele nu vor fi
deloc grele. Acestea fiind zise, oracolul se opri din mersul invers, și spirala lui clocoti-
toare începu să meargă iar normal, ducând cu ea, aripi de fluturi, clești de raci și toate
animalele care existaseră vreodată pe lume.
Sao respiră încă o dată adânc aerul de smirnă, tămâie și pene arse și porni în sal-
turi de broască de la Soare la Lună ca să își recupereze prietena. Cine ar fi văzut-o ar fi
râs mai mult decât a râs ea de pisici, dar poate nu toată lumea era atât de naivă ca ea, să
râdă de ceea ce nu înțelege.

85
Aapitolul 13
Luna și umbrele fugare
A șa cum își dorise, Sky
era pe partea întunecată a lunii.
Nu îi era frică de întuneric, nicio-
dată nu îi fusese. Prietenii din
noapte erau diferiți față de cei din
timpul zilei. Nu zâmbeau nicioda-
tă, iar ea, fire miloasă, se atașase
cu atât mai repede de ei. Luna era
un satelit ciuruit, în care niște
copii bezmetici căutau ceva pe jos
și păreau foarte supărați că nu
găsesc. Nu se certau, dar erau
foarte bosumflați. Sky nu își putea
da seama ce era mai negru, crate-
rul Lunii sau chipul acestor copii.
Mâinile le atârnau a dezamăgire pe lângă corp, bălăngănindu-se din când în când înso-
țite de o respirație adâncă, ca un oftat. Luna părea mai frumoasă de pe Pământ, decât
era cu adevărat.
— Hei, ce căutați? Nu vedeți că e noapte?
— Nu știm ce să ne facem, ne-am pierdut umbra, răspundeau copiii morocănoși.
Doar ce am venit de pe Pământ și acolo o aveam, mai lungă sau mai scurtă după sufle-
tul nostru, dar cred că am pierdut-o undeva pe traseu.
— Umbra nu e după suflet, e după Soare. Până la prânz e lungă, iar după amiază
se scurtează.
— Păi și noi ce am zis?

86
— Ați zis după suflet!
— Da, asta e!
— Dar nu e același lucru!
— Ba da! Cum o să se mai joace ceilalți copii cu noi, dacă nu mai avem umbră?
Cine o să ne țină de urât?
— Păi asta n-ar trebui să fie o problemă, aici niciunul dintre voi nu are, așadar
sunteți la fel. Vouă vă e frică de întuneric? Nu aveți de ce! Întunericul nu există, el e
doar absența luminii. Așteptați să ajungeți în dreptul Soarelui și vă veți recăpăta umbre-
le. E simplu. Unde e lumină, e și umbră. Trebuie să aveți doar răbdare.
— Copiii nu au răbdare, ar trebui să știi deja! E cel mai greu lucru pentru noi.
Mai greu decât frica.
— Asta e de bine! Pentru oamenii mari, frica e cea mai rea. De ce nu dormiți? Nu
mă mir că sunteți așa de triști.
— Cum să adormim dacă nu știm cine suntem? Umbra e documentul nostru de
naștere. Fără ea nu știm nici cum ne cheamă.
— Păi tocmai de asta zic că ar trebui să dormiți. Nici oamenii nu știu cine sunt
sau cum îi cheamă când dorm. Asta e și ideea. Ca să nu vă îngrijorați, e mai bine să
dormiți. Când apare lumina, o să vă recăpătați identitatea. Oricum, cine vă cere aici
actele?
Copiii lunii aveau un semn roșu pe obraz pe care îl țineau mereu acoperit cu mâ-
na. Sky nu înțelegea de ce sunt atât de rușinoși, dacă toți aveau așa ceva.
— Ați încercat să puneți un plasture? Sky nu știa dacă făcuse bine că le vorbea
despre semnul lor. Dacă tot aveți două mâini, e păcat să țineți una mereu ocupată. Nu
cred că mâinile există doar ca să acopere rușinea. Și eu am un semn pe piciorul stâng,
dar nu mi-e rușine cu el. Dar ce ați pățit, dacă pot să întreb?
— Păi pe aici s-a scurs umbra. Oricât de bine am ține-o, tot fuge. Nu ne dăm
seama cum. Ne cere diverse chestii pe care nu i le putem refuza, și cum prinde momen-
tul, cum fuge și ne lasă însemnați. De fiecare dată ne păcălește. E mai deșteaptă decât
noi. Ba că vrea să intre în mare să se spele pe cap, ba că merge la o cursă de mașini, ba
că nu știu ce o doare, ba că vrea să se urce în turnuri, ba că are pofte, inventează tot
felul de motive și de fiecare dată ea rămâne pe pământ și noi ajungem singuri aici. Ce,
parcă nouă nu ne-ar plăcea să stăm mereu acolo?! Nici măcar nu se simte vinovată pen-
tru că ne părăsește. Când ne e lumea mai dragă, ne lasă baltă. Cu ce am greșit noi, poți
să ne spui? E așa de nedrept!

87
— De ce nu vă plimbați pe alte planete? Noi am văzut niște lucruri așa de fru-
moase! Poate v-ar mai înveseli.
— Care noi? Și tu ți-ai pierdut umbra?
— Nu, doar prietena. Ne-am certat puțin și ea a ales Soarele. Sunt convinsă că și
voi vă veți împăca cu umbra voastră și va fi totul bine.
— Nu, nu merge așa, niciodată nu avem aceeași umbră.
— Cum să nu? Umbrele sunt absolut personale. Și seamănă leit cu omul care le
poartă. N-ați văzut că ele fac tot ce facem și noi?
— Acum ai devenit expertă în umbre? Ție îți vine ușor să vorbești despre ce nu
știi. Nu înțelegi că le-am și legat de noi, le-am păzit, le-am acoperit și tot fug?
— Dacă e doar în mintea voastră? V-am mai spus, nu le vedeți pentru că e încă
noapte. Orice obiect care există are umbră. Acolo unde e lumină, viață, este și o umbră.
Hei, mi-a venit o idee genială! Ce ați zice voi dacă v-ați vopsi cerul cu alb? În felul ăsta
ați avea lumină tot timpul și umbrele voastre nu ar mai avea motiv să fugă la alții. Și
mai trebuie să stați cândva foarte serios de vorbă cu ele să le explicați că pe Pământ toa-
tă lumea are umbra sa și nu e frumos să lași pe cineva singur. Vă pot ajuta la vopsit.
Dacă tot nu puteți dormi, măcar să faceți ceva util. Să știți că pe toate planetele se lu-
crează și nu am văzut pe nimeni să se plângă așa ca voi. Poate, până la urmă, e mai obo-
sitor să stai degeaba și să ai timp să te gândești la ce îți lipsește. Chiar cred că aveți
nevoie de o ocupație, serios!
— Și cu ce să vopsim?
— Cum cu ce? Sunt munți de cretă aici. Dar să știți că trebuie să vă folosiți
amândouă mâinile.
— Am face orice să ne câștigăm umbrele! Așa rele cum sunt, sunt ale noastre și nu e
corect să se ducă la alți copii. Nimănui nu-i place să stea numai cu ochii la lună. Știi ce-
va? Cred că am avea și puțină intimitate, nu s-ar mai holba atâția la noi. Luna ar fi mereu
albă pentru oameni, iar noi nu am mai fi nevoiți să ne ascundem semnele. Nu am mai
coborî mereu la vânătoare de umbre, iar cine chiar va voi să vină aici, va putea să o facă
fără să fie forțat.
— Începem să vopsim? Nu mai am prea mult timp de stat. Prietena mea trebuie să
apară dintr-o clipă în alta ca să mergem acasă.
— Cât înseamnă clipă?
— Cum să vă spun? Cam cât să dispară o umbră fără să vă dați seama.
— Aaaa, așa de puțin? Păi, ce mai așteptăm? Copiii lunii se apucară să râcâie crate-
rele de cretă și să facă grămăjoare. Unii cărau cuburi de gheață și le tăvăleau prin cretă, în
88
timp ce alții, mai sportivi, aruncau cu bulgării formați în direcția Pământului. Când se
izbeau de atmosfera caldă a pământului se fleșcăiau stropind în toate direcțiile cu var. Era
chiar distractiv jocul ăsta. Trebuia să-i dea și un nume splash în Univers. Nu arăta prea
bine pictura asta naivă, dar când va fi gata, precis va arăta exact cum și-au imaginat. Sky
era foarte mulțumită că puștii uitaseră să se mai plângă și se amuzau copios dând cerul lor
cu var. Se gândea chiar să le propună să își acopere și semnele cu var după ce umbrele se
vor întoarce la ei. Nu avea nicio îndoială că exact așa se va întâmpla. În timpul ăsta, Sky
o aștepta cuminte pe Sao pe marginea unui crater de Lună. Începuse deja să se îngrijore-
ze. Luna abia dacă mai avea un loc fără var pe unde să se poată ieși. Dacă Sao nu sosea la
timp, Sky risca să rămână închisă cu acești puști posomorâți. Chiar dacă îi erau dragi, fata
trebuia să recunoască că nu erau așa de nostimi ca prietena ei.
Chiar când stătea așa pe gânduri, văzu intrând prin gaura lunii o fetiță țopăind ca o
broscuță. După fiecare salt, se oprea și parcă se gândea la ceva înainte să sară iar. Sky în-
cepu să arunce și ea cu bulgări de var, ca să-i semnalizeze lui Sao unde se află. Asta părea
să o ajute pe Sao, care începu să țopăie din splash în splash, pe drumul marcat. Parcă in-
ventaseră un nou joc, doar muzica lipsea.
Când ajunse la ea, Sao o luă de mână fără să zică nimic și continuară împreună țo-
păiala de unde venise. Sky nu îndrăzni să o întrebe nimic despre mersul acesta ciudat.
Poate era încă supărată. Îi dădu mâna și, fără să-și ia la revedere de la băieții lunii, luă
doar un bulgăre și-l duse la obraz. Deodată, cerul se întunecă. Mii de umbre se întorceau
grăbite acasă și se lipeau de obrazele însemnate ca într-un pupic de bun găsit. Atunci,
copiii, până să prindă umbrele de veste, le astupau imediat cu bulgări de var. Fețele lor
arătau iar bine. Copiii Lunii nu aveau să mai fie niciodată îngrijorați. Sky îi ajutase să se
simtă bine pe planeta lor. Chiar dacă asta însemna că ei n-o să mai vină niciodată pe Pă-
mânt la vânătoare de umbre.

89
Capitolul 14
Planeta păcii
— S ao, trebuie să mai
mergem odată la moș Cronos,
trebuie neapărat să-i spun ceva.
— Asta nu se poate, i-ai
promis!
— Dar am ceva foarte im-
portant să-i zic!
— Crezi că e ceva ce el nu
știe deja? Las-o baltă!
Nici de data aceasta fetele nu
ajunseseră acasă. Cineva le detur-
nase pe o planetă care se cutremu-
ra de râs, o planeta ciudată. Cele
două parți paralele de sus erau
aproape egale și puțin mai mari,
iar alte două, jos, la bază, mai
mici. Una era de foc, alta de aer, alta de pământ și una de apă. Nimeni nu depășea zona
lui. Poate doar cu râsul. Căci dacă era să aibă ceva în comun locuitorii catranelor, acesta
era râsul. O febră generală, molipsitoare, zguduia planeta adânc în inima ei și ajungea la
suprafață ca o zgâlțâială fină, ca o bătaie de aripi de fluture. Dar nu era niciun fluture,
nicio pană, nici nu se gâdilau unii pe alții, pur și simplu aici toți erau veseli. Sky se
gândi chiar că e foarte posibil ca nimeni să nu fi auzit de planeta asta, mai ales moș
Cronos, care cu siguranță nu ar fi acceptat atâta veselie. Mii de glasuri le invitau pe fete
să le viziteze teritoriile. Nici nu știau de unde să înceapă.
— Acum ar fi fost bun zarul lui Cronos, zise Sao! Ne ajuta să ne hotărâm.

90
— Eu nu cred că e ceva bun la moșul ăsta care să se potrivească aici. Mai bine nu
îl mai pomenim!
Planeta păcii, nu avea soare, din simplul motiv că nu avea nevoie. Nu depindea
de nimeni să fie fericită și să crească cele mai frumoase făpturi din lume, copiii. Aici era
mereu zi, pentru că absolut fiecare copil radia o energie atât de frumoasă, și erau atât de
liberi, de bucuroși, de ușori, încât erau transparenți. Aveau un contur, dar nu și o formă
materială. Erau toți ca un proiect, ca o schiță, o machetă. Ceva între materie și informa-
ție. Da, erau și aveau energie, fiecare era o rază. Secțiunea de aer a planetei era cea mai
ușoară, iar copiii de aici semănau cu cercurile de lumină ce ies uneori în fotografii sau
cu imaginea fulgilor de nea. Lor le era cel mai ușor să circule oriunde în univers, dar
preferau Pământul lor și aproape că nu exista unul să nu fi fost într-o vacanță pe la noi.
Logic că alegeau mai ales să însoțească copiii sau pe cei cu suflet de copil, bătrânii și
îndrăgostiții și prezența lor garanta o zi reușită. Când oamenii obosiți ziceau că iau o
gură de aer proaspăt, însemna că acolo erau copiii aerului.
Din partea de stânga sus, le strigau copiii apei, care înotau cu delfinii și vocile lor
ajungeau mai repede decât aerul. Copiii de apă erau atât de necesari pe Pământ, că nici
nu s-ar putea imagina viața cuiva fără ei. Însoțeau oamenii cu suflet uscat. Îi ridicau din
țărâna deșertului lor și le arătau drumul spre izvorul vieții. Mulți nici nu mai sperau să
trăiască, dar când apăreau copiii apei, găseau mereu puterea să se ridice pe picioare.
Sub ei, pe o zonă mai mică, copiii focului suflau peste inimi de cărbune stins până
reaprindeau scânteia. Pe ei îi atrăgeau mai ales oamenii care pierduseră iubirea sau care
nu o cunoscuseră niciodată, din diferite motive. Raza unui copil de foc îndreptată spre
o inimă care și-a uitat rostul, era singura salvare a acestor oameni.
Copiii de pământ puneau semințe de viață, semințe transparente, lunguiețe și
foarte-foarte nerăbdătoare, atât de nerăbdătoare, că era o adevărată aventură să le ții
locului. Semințele astea nărăvașe, fugeau prin toate părțile, iar copiii alergau toată ziua
să le recupereze. Dacă nu erau plantate cu grijă, bucurie și iubire, semințele nu rezistau
mai mult de o zi. Dacă ajungeau pe pământ nedorit, se transformau în buruieni sau
flori sălbatice de pe drum. Cel mai greu era când ele întâlneau un sol care nu primea
nicio sămânță. Oricât de îngrijit, afânat, bogat ar fi arătat, pur și simplu nu ieșea nimic
din el. Aici aveau cel mai mult de lucru copiii pământului, căci era uneori nevoie de mici
improvizații, inginerii, schimburi, dar tot efortul era dat uitării când sămânța rodea.
Aici ajunseseră prietenele noastre, la prietenii lor din univers, pe care aproape nu
mai sperau să-i găsească. Nu se gândiseră niciodată însă cât munceau copiii aceștia.
Totuși, erau întotdeauna veseli când veneau în vizită pe Pământ. Sky cântase cu ei când
91
abia avea două săptămâni, într-o noapte când o melodie îngerească o trezise pe mama
ei, care asculta ca în transă gângurit armonios de îngeraș. Acum încerca să-și amintească
de unde erau copiii care veniseră prima dată în casa ei. Dar, văzând că nu-și poate
aminti, nu își chinui prea mult capul, mai ales de când aflase că uitarea poate fi chiar
ceva bun. Pe Sao o atrăgea în continuare zona de foc, deși fusese și pe Soare, dar nu se
putea compara, aici erau extraordinar de mulți copii. O planetă a copiilor, o planetă a
bucuriei. Și pe Pământ erau locuri speciale pentru copii, dar mereu erau părinții prin
preajmă. Aici erau doar copii. În loc de jucării, fiecare avea raza lui. Nu existau raze mai
slabe și raze mai puternice, toți aveau aceeași intensitate a fericirii. Dacă pisicile de pe
Mercur aveau nevoie de energie și o sugeau toată de la soare, fetele găsiră aici ființe care
erau făcute doar ca să ofere. Chiar dacă erau doar niște copii, munca lor era mai grea
decât a unui om mare, fiecare din ei avea o răspundere uriașă. Nu trebuia să-i lase sin-
guri pe oameni. Oamenii nu au fost făcuți să fie singuri. Nu fac față singuri.
— Sao, când ne întoarcem, trebuie să le spunem neapărat tuturor că nu sunt
niciodată singuri!
— Da, Sky, am mai descoperit un secret! Nimeni nu e singur! Asta ar trebui să-i
facă să se simtă mai bine. Ciudat e că toți știau asta când erau copii, apoi au uitat și asta
apoi. Aici nu mai sunt de acord că uitarea e bună. Dacă se sperie când află din nou asta?
— Oamenii mari nu sunt fricoși, doar copiii! Sky părea și mai sigură pe ea.
— Ce vorbești? Copiii sunt cei mai curajoși! Uită-te la noi! Uită-te și la ei!
— Aveți dreptate, se auziră două voci subțiri, de pe partea copiilor de foc. Copiii
nu cunosc frica, nu cunosc rușinea, nu cunosc pericolul, nici memoria, nimic din acele
lucruri care le fac oamenilor rău. De aceea am hotărât să îi însoțim mereu pe oameni, să
îi învățăm cum să le fie totul mai ușor. Dar nu e deloc simplu, credeți-ne!
— Eu sunt Sao și ea e prietena mea Sky. Voi cine sunteți?
— Sunteți așa de nostime! Chiar credeți că noi nu știm deja cine sunteți? Aici nu
mai e nevoie de prezentări, aici e iubire, adică totul. Orice altceva dispare, nici măcar
corpul nu mai e necesar. Aici nu avem nume, puteți să ne spuneți cum vreți voi.
— Am o senzație ciudată că vă cunosc, spuse Sky.
— Și ce e ciudat în asta? Ciudat e că tot repeți „ciudat”.
— Vreți să veniți să ne vizitați ca să ne cunoaștem mai bine? Noaptea e pe sfârșite
și trebuie să ne întoarcem acasă.
Sky avu timp să observe o pată maronie pe piciorul stâng al copilei de foc, exact
în locul unde avea și ea, în timp ce, cealaltă fetiță de foc îi făcu lui Sao un semn vertical
de la revedere, exact ca o pisică chinezească. Oare era posibil să se fi cunoscut înainte?
92
Capitolul 15
Acasă pe Pământ
Î n patul mare, dimineața,
Sao închisese gura și nu mai râdea.
Fruntea mică îi era încruntată. Ai fi
zis că întreabă ceva. Nici mâna nu
mai era în buzunar. Am învelit-o în
ultimul ceas al nopții. Prima zi de
fetiță de patru ani, nu era cu nimic
diferită de celelalte. Am dormit cât
am putut, până când mami a intrat,
a stins lămpile și a tras draperiile.
Apoi ne-a chemat la micul dejun.
Sao nu prea a mâncat. Cred că nu
era pe gustul ei. A băut doar ceaiul
la care a cerut mai multă miere.
Ochii îi erau parcă mai mici ca
niciodată. Dar tot frumoasă era.
Parcă și mai frumoasă. Poate doar mi se părea mie, dar simțeam că îmi ocolea privirea.
Eu am mai cerut o felie de tort rămas de ieri, dar Sao nu a mâncat nici din el. Ciudat,
doar cu o seară înainte, îmi spunea ce mult îi place. Ne-am îmbrăcat și am mers la o
plimbare spre casa ei. Așa fusese înțelegerea, că o aducem noi acasă. A țâșnit în restau-
rant fără să se uite înapoi. Îmi era deja dor de semnul ei pisicesc.
Curând avea să plece. Și de la grădinița noastră, și din viața mea. Sao nu a mai
venit la grădiniță. Am căutat-o în zadar la restaurant. Îi adusesem ciocolate, dar ea era
plecată în China, cu mama ei. Așa, fără nicio vorbă. Pe tăcute, cum era ea. Ce obicei
urât au unii să plece fără să spună la revedere! Tatăl ei mi-a arătat niște înregistrări

93
video cu Sao, să-i aud vocea. Acum vorbea foarte bine. În chineză. Și ochii lui se ume-
zeau de dor când o asculta. Apoi mi-a dat drumul la desene în restaurantul gol.
Am și acum halatul indigo și l-aș trimite spre Țara Soarelui Răsare. Spre Sao. Da-
că aș știi unde.

94
Epilog I
Dragă Sao,
Nu știu dacă mai înțelegi românește, așa că îți scriu în engleză. Am ajuns și eu pe un
continent mai mare cu părinții mei. Un pământ ne desparte acum. Și un timp despre care
știu că ție nu-ți plăcea să vorbești. Nici mie nu-mi mai place. Nu mai suflu în lumânări de
ziua mea. Nu a mai dormit nici prietenă pe la mine de atunci. De fapt, nu am mai avut
vreo prietenă. Am fost cum ziceai tu că o să fiu. Ca Mercur. Cred că tu erai Saturn și că-ți
plăcea zăpada mai mult decât mie. Prietenii din noapte nu m-au mai vizitat de la patru
ani, chiar dacă eu mă gândesc adesea la ei. Nu știu de ce, dar cred că sunt mereu cu mine și
o să-i reîntâlnesc odată. Până atunci am o întrebare: de ce se vede în unele dimineți și Soa-
rele și Luna pe cerul Pământului nostru? Oare e greșit să mai întrebi de ce și când crești
mare? Nici pe moș Cronos nu-l mai pot întreba, că i-am promis să nu voi mai avea nevoie
de el. Mama mi-a spus că halatul fusese al ei, nimic altceva. M-am ținut de cuvânt și nici
eu nu am spus nimic despre aventura noastră. Dar cred că mama știe. Acum se uită prea
mult spre cer și nu mai merge drept. Abia dacă mai vorbește. Ca și tine, nici ea nu mai
vorbește. Poate că nu înțelege și preferă să tacă. Bine că măcar nu a început să sară ca
broasca. Sao, poate că mama nu va mai citi povestea noastră, dar restul lumii cred că va
înțelege. Fiecare ce va vrea să înțeleagă. Niciodată nu trebuie să ne fie rușine cu ce am trăit.
Copiii trebuie crezuți! Ei dau cele mai bune povești ale vieții, pe care apoi, din păcate, le
uită. Cronos le fură tuturor poveștile. Asta voia să îmi arate atunci, voia să-mi fure poves-
tea. Mă bucur că nu am vrut să mă uit în oglinda lui. Scrisoarea asta te așteaptă de zeci de
ani. Dar mi-a rămas povestea noastră și pentru ea îți mulțumesc. Voiam să știi că mi-a
plăcut darul tău. A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit în viața mea. Mi-aș fi
dorit măcar să te văd salutând vertical cu mâna. Meritam asta. Văd că și regii au semnul
lor pentru salut, la fel de amuzant ca al tău. Cum să pleci fără să-ți iei la revedere?
Cu bine, Sao! Cum să fac să nu uit? Crezi că povestea aceasta e o idee bună?

A ta, Sky.

95
Epilog II
Dragă Sky,
Vei găsi scrisoarea asta întinată de plâns, dar ești deja obișnuită. Până o vei citi, se va
fi uscat. Nu știu dacă pentru tine am fost un profesor bun, așa cum am fost pentru elevii
mei. Să nu crezi că eu le-am știut pe toate. Unele le-am învățat abia acum. Sunt și eu ca
un bătrân care abia înțelege că trebuie să învețe. Nici nu știu măcar dacă am fost o mamă
bună. Știu că te-am iubit mult și îți mulțumesc. Aș vrea să te învăț să spui cât poți de des
mulțumesc! E un cuvânt magic. Îți spun o poveste despre cum să fii om pentru o viață, aici,
pe Pământ. Bineînțeles că voi, copiii, puteți călători pe orice planetă, din orice galaxie, ori-
unde vă duce viața visului. Copiii au vise frumoase. Și oamenii mari au, doar până la un
punct.
Vreau să-ți spun ceva despre lacrimi. Sunt bune, chiar necesare. Lacrimile nu în-
seamnă numai suferință. Chiar și suferința e bună. Vai de cei ce nu mai au lacrimi să
plângă. Nu vor mai avea nici ochi buni să vadă. Copiii plâng când vin pe lume, dar fără
lacrimi. Când îi țin în brațe, și mamele plâng, cu lacrimi. Și după ce pleacă de aici, unii
varsă o lacrimă. Oamenii pot umple o sticlă de doi litri cu lacrimi pe zi. Să știi că nu întot-
deauna lacrimile mele au fost de tristețe, chiar dacă mă întrebai mereu dacă sunt fericită.
Ce obicei ciudat și la tine, copil mic, să verifici într-una dacă sunt fericită! Îți mulțumesc și
pentru asta! Să știi că lacrimile se formează în nas și în urechi și e drum lung până să curgă.
Te rog mult, să nu lași niciodată lacrimile nescurse. Să nu îți fie niciodată rușine să plângi,
nici de fericire, nici de necaz. Să știi că orice vis e frumos, chiar și viața. Nu contează cum
sau când te trezești, ci doar visul. Unii se trezesc însă mai devreme, dar asta nu înseamnă că
nu au visat frumos. Nu trebuie să dormi când visezi. Viața toată e un vis.
Nu pot să închei fără să vă spun un secret, dacă nu ți-ai dat seama deja. Moș Cronos
nu există decât pe Pământ. De unde îl cunosc pe moș Cronos? Nu vreau să-ți stric visul, dar
toți îl cunoaștem. Toți copiii au un halat, o rază, o stea, un prieten. Halatul cu planete
l-am păstrat cu sfințenie pentru tine. Nu știam dacă o să-l folosești, dar am sperat. În dimi-
neața aceea, după ce ai împlinit patru ani, am știut și m-am bucurat. M-am bucurat și că
ai fost o prietenă bună pentru Sao și ai ținut secret. Nici acum nu știu ce sfat să îți dau, dar
cred că ai procedat bine să nu spui.

96
Să nu uiți vreodată poveștile! Părinții mei, oricât de săraci erau și oricât de mult
munceau, ne culcau în fiecare seară cu povești. Chiar dacă nu ni le citeau ei și le puneau
doar la un magnetofon. Nu i-am judecat. Să nu cumva să crezi că vei fi vreodată prea mare
și nu vei mai avea nevoie de povești. Ele îți vor aminti mereu cum e să fii copil și doar asta
ar trebui să te intereseze. Când mai vrei să mă vezi, mă găsești tot pe bucata de foc, ma vei
recunoaște după semnul de pe picior, dar eu oricum sunt mereu cu tine. Să nu ai nicio grijă,
inima ta va iubi mereu. Să crezi mereu în vise! Cu cât crezi mai mult, cu atât ele sunt mai
reale. Colierul cu stele e al tău de acum. Îți va purta noroc. Știi ceva? Și mie tot Jupiter
mi-a plăcut cel mai mult.
Nu uita: închide ochii și ascultă doar muzica universului. Plângi dacă vrei, dar nu
pentru mine. Călătorie plăcută și nu te gândi prea mult la destinație! Ai grijă doar la ce-ți
dorești! În rest, să nu ai nicio grijă! A fi om, nu e o întâmplare.

Te iubesc mereu,
Mama.

97
Cuprins

Prolog. Răspunsuri pentru „de ce?” .............................................................................. 7


Capitolul 1. Sky și Sao ............................................................................................... 11
Capitolul 2 . Cum am ajuns în Univers ...................................................................... 13
Capitolul 3 . Saturn. Moș Timp și cursele cu țapi ...................................................... 17
Capitolul 4. Marte și fluturii Alexandra...................................................................... 21
Capitolul 5 . Venus cea anapoda și racii de seră .......................................................... 28
Capitolul 6. Eco Uranus și liliecii ............................................................................... 34
Capitolul 7. Jupiter și oile norocului .......................................................................... 41
Capitolul 8. Pluto, albinele și mierea de gheață .......................................................... 48
Capitolul 9. Neptun și cățeii cu ochi gri ..................................................................... 59
Capitolul 10. New Land și titirezii de acadea ................................................................ 65
Capitolul 11. Mercur, iepurii și corul pisicilor ........................................................... 72
Capitolul 12. Soarele și păsările Phoenix .................................................................... 81
Capitolul 13. Luna și umbrele fugare ......................................................................... 86
Capitolul 14. Planeta păcii ......................................................................................... 90
Capitolul 15. Acasă pe Pământ................................................................................... 93
Epilog I ...................................................................................................................... 95
Epilog II..................................................................................................................... 96

98
COMENZI – CARTEA PRIN POŞTĂ
EDITURA PARALELA 45
Piteşti, jud. Argeş, cod 110174, str. Fraţii Goleşti 130
Tel.: 0248 633 130; 0753 040 444
0721 247 918
Tel./fax: 0248 214 533; 0248 631 439; 0248 631 492.
E-mail: comenzi@edituraparalela45.ro
sau accesaţi www.edituraparalela45.ro

Tiparul executat la Graficprint


www.graficprint.eu
e-mail: comenzi@graficprint.eu

99