Romantismul

Profesor coordonator: Andreiu Mihaela

Referat realizat de Mustăţea Diana
Clasa a X-a C
 CUPRINS

1. Definiţie şi etimologie………………………………………………………3
2. Romantismul curent literar…………………………………………………4
3. Romantismul românesc……………………………………………………..6
4. Reprezentanţi………………………………………………………………..8
5. Bibliografie………………………………………………………………….9

2
 1. Definiţie şi etimologie
Termenul romantism provine din cuvântul romant (franceza veche) sau din
latinescul "romanticus"; în limba engleza apare romantic, în italiana -
romantico, în germana - romantisch.

Este definit - conform dicţionarului - ca mişcare artistică şi literară,

dezvoltată în primele decenii ale secolului al XIX-lea în Europa, aparută ca o
reacţie faţă de clasicism (faţă de regulile lui formale, negându-le pe acestea).

Fritz Strich scria: "expresia romantică încearcă, într-adevăr, să spargă

formele spaţiului şi timpului mărginit şi să creeze melodia infinită, iar poezia
romantică a putut să se realizeze sub chipul basmului şi al visului, unde
legile spaţiului şi ale timpului nu mai au nici o valabilitate".

Jean Paul nota: "numim fenomen romantic rezonanţa unduitoare a unei

strune sau a unui clopot, în care unda sonora se pierde în tot mai vaste
depărtări şi, deşi afară e linişte, înlăuntrul nostru mai răsună încă".

D. Popovici precizează: "pentru definirea noului fenomen, epoca

întrebuinţează perifraza; este vorba de inimile sau sufletele simţitoare, de
ceea ce ştiinţa denumeşte, în general, "Ies cceurs tendres" sau "Ies âmes
sensibles". Sentimentului i se adaugă imaginaţia fără frâu, spiritele sunt tot
mai mult atrase de fantastic; peisajul pitoresc îşi pierde liniştea contururilor,
el devine un peisaj abrupt, un peisaj sălbatic" {Romantismul românesc}.

3
 2. Romantismul - curent literar
Cu toată diversitatea de forme se pot stabili câteva trăsături generale:
- cultivarea sensibilităţii şi a fanteziei creatoare;
- promovarea cultului naturii, a lirismului, a libertaţii de expresie;
- preluarea tradiţiilor naţionale şi populare, valorificarea trecutului istoric
naţional şi manifestarea interesului pentru folclor;
- evadarea în istorie, în tradiţie şi în vis; exaltarea trecutului şi critica
prezentului;
- reabilitarea personalităţii umane în complexitatea sa;
expansiunea eului individual;
- recrutarea personajelor din toate mediile sociale; se impune personajul
excepţional acţionând în împrejurari excepţionale; acesta este imprevizibil,
având comportament neaşteptat;
- libertatea totală de creaţie şi fuziunea speciilor literare;
- îmbogaţirea limbii literare şi a stilului (în general, pitoresc, expresiv,
nuanţat).

Romantismul este un important curent literar şi artistic, apărut în Anglia,

Franţa şi Germania în prima parte a secolului trecut, ca opoziţie la clasicism.
Romanticii preconizau o literatură inspirată din realităţile naţionale, din tradiţii
folclorice, din istorie şi chiar din miturile şi legendele unor popoare îndepărtate;
susţineau valorile sensibilităţii, ale individului, ale naturii; încercau să elibereze
creaţia artistică de rigiditatea canoanelor şi a convenţiilor clasice, dând totodată
acces în paginile romanelor, a pieselor de teatru sau în versurile poeziilor unor
personaje şi probleme ce reflectau epoca de după Marea Revoluţie Franceză din
1789.
Romantismul s-a extins treptat în principalele ţări europene, cuprinzând toate
artele şi chiar unele domenii ale vieţii sociale, şi determinâd existenţa unui stil
romantic în mobilier, în îmbrăcăminte etc.
În timp ce clasicismul este un curent al raţiunii, romantismul exaltă
sentimentul şi fantezia. Natura pătrunde masiv în creaţiile romantice, în vreme ce
pe clasicisti îi interesau numai caractarele umane. Visul şi exotismul, interesul

4
pentru tărâmuri îndepărtate reprezintă teme ale romantismului. Acest curent învaţă
scriitorii şi poeţii să se inspire din istoria naţională şi din creaţia folclorică specifică
ţării lor. Personajele romantice sunt eroi excepţionali în împrejurări excepţionale,
construite adesea pe principiul antitezei şi putând evolua pe parcursul operei în
ceea ce priveşte trăsăturile lor de caracter.
Asemeni oricărui curent literar de o importanţă maximă în dezvoltarea
ulterioară a prozei şi poeziilor, curentul romantic a avut un şef de şcoală şi un
teoretician care a dat naştere acestui curent, l-a denumit şi şi-a susinut opinia în
decursul întregii cariere artistice. Pentru romantism, acest autor este Victor Hugo
(1802-1885,poet şi prozator francez), care, în prefaţa dramei “Cromwell” considera
romantismul ca fiind o debarasare a limbajului poetic de tot ceea ce are legatura cu
o schemă, o normă sau o lege şi dând frâu liber imaginaţiei şi inspiraţiei
creatorului. Hugo afirma ca tocmai aceste legi eclipsează adevarata artă, care este
pură şi neîngradită.
Regulile impuse de clasici nu mai sunt valabile, singura sursa adevarată de
inspiraţie fiind natura şi doar legile ei fiind esenţa operei romantice. Fiecare subiect
va avea o valoare unică şi irepetabilă ce nu va mai fi dictată de legile nescrise ale
prozodiei ci de sufletul şi mintea creatorului. Sfaturile naturii vor fi sursa de
inspiraţie primordială, iar ficţiunea autorului este singura capabilă de a crea
adevarata artă, adevaratul sentiement în inima cititorului.

5
 3. Romantismul românesc
Romantismul românesc prezintă caractere proprii, specifice condiţiilor
sociale şi politice din ţara noastră. Mai întai trebuie remarcat faptul că la noi,
romantismul, cu toate că predomină, coexista alături de clasicism şi realism. La
scriitori ca Alexandrescu, Negruzzi, Alecsandri, găsim, alături de atmosfera
romantică dominantă şi elemente clasice sau realiste. În al doilea rând,
romantismul, în ţara noastră, este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al
desteptarii conştiinţei naţionale. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu
se pierde în zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime, ea este o literatură
angajată, pusă în slujba idealului naţional. Romantismul românesc apare ca o
mişcare unitară, cu un program bine definit, care ridică literatura noastra de la
încercările minore ale Văcăreştilor, la geniul universal al lui Eminescu.

În evoluţia mişcării romantice din ţara noastră, se pot distinge mai multe
etape. Într-o primă etapă, preromantică, scriitori cum sunt Vasile Carlova,
Heliade Rădulescu sau Gh. Asachi prezintă o literatură a ruinelor cu un uşor
regret faţă de un trecut eroic care poate servi ca exemplu al luptei prezentate în
care visul, fantasticul şi meditaţia primează.

O a doua etapă, momentul paşoptist propriu-zis, aduce o poezie lirică,

patriotică şi vizionară, de evocare istorică, cu radacini adânci în bogatul filon
folcloric, aşa cum apare la scriitori ca Bălcescu, Bolintineanu, Alexandrescu,
Russo, Kogâlniceanu, Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureşianu.

O a treia etapa postpaşoptistă când burghezia realizează monstruoasa coaliţie

trădând masele populare, duce la maturizarea estetică a romantismului, dar şi la
o reacşie critică faţă de societate sau platitudini elegiace, pesimiste chiar, de
refugiu în natură şi mitologie, aşa cum se manifestă la genialul nostru poet
Mihai Eminescu.

Filonul romantic, ca manieră de creaţie şi atitudine faţă de viaţă, se

prelungeşte apoi şi mai târziu prin opera lui Obodescu, Hasdeu, Macedonski,
Goga, Sadoveanu.

Principalele caracteristici ale romantismului românesc paşoptist rămân

patriotismul şi lupta pentru realizarea idealului naţional, o conştiinţă militară
cetăţenească, o inimoasă dăruire şi slujire a poporului.

6
Specificitatea romantismului românesc se exprimă în specii literare ca doina şi
balada de inspiraţie populară, meditaţia şi elegia, drama, legenda istorică şi poemul
în versuri sau în proză şi se concretizează în opere de aparte ţinutş esteticş şi înalt
mesaj patriotic.

Romantismul cultivă o serie largă de specii literare, cuprinzând:

 elegia ("Miezul nopţei" de Grigore Alexandrescu, "O fată tânără pe patul

morţii" de Dimitrie Bolintineanu)
 epopeea
o epopeea istorică ("Mihaiada" de Ion Heliade-Rădulescu)
o epopeea cosmogonică ("Anatolida" de I. Heliade-Rădulescu)
 epistola ("Epistolă domnului Iancu Văcărescu" de Grigore Alexandrescu)
 oda ("Odă lui Schiller" de I. Heliade-Rădulescu)
 balada
o balada istorică ("Muma lui Ştefan cel Mare" de D. Bolintineanu)
o balada fantastică ("Mihnea şi baba" de D. Bolintineanu)
 meditaţia ("Umbra lui Mircea la Cozia" de G. Alexandrescu)
 satira ("Satiră. Duhului meu" de G. Alexandrescu)
 fabula ("Toporul şi pădurea", "Câinele şi căţelul" de G. Alexandrescu)

 Exerciţiu:

Precizează valoarea de adevăr a urmatoarelor propoziţii:

 Romantismul românesc este un important curent literar care a apărut

ca opoziţie la clasicism şi realism.
 Specii literare precum doina şi balada de inspiraţie populară, elegia,
drama, legenda istorică şi poemul în versuri sau în proză sunt specifice
romantismului românesc.
 Mihai Eminescu este unul dintre repreyentanţii acestui curent literar în
România.
 Romantismul apare în ţara noastră printr-o singură etapă, în perioada
paşoptistă.

7
 4. Reprezentanţi:

- În România: Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, P.P. Hasdeu, V. Alecsandri,

M.Eminescu.
- În Franţa: A. de Lamartine, A de Vigny, A. de Musset, V. Hugo, G. de
Nerval;
- În Anglia: W. Scott, W. Wordsworth, S.T. Coleridge, G.G. Byron, B.P.
Shelley, A. Tennyson, L. Keats;
- În Italia: Al. Manzoni, G. Leopardi;
- În Germania: Novalis, L. Tieck, C. Brentano; E.T.A. Hoffman, H. Heine,
N. Lenau, H. Kleist, L. Uhland;
- În Rusia: Al. Puskin; M. Lermontov;
- În America: Edgar A. Poe, W. Whitman;
- În Ungaria: S. Petofi;
- În Polonia: A. Mickiewicz;

8
 BIBLIOGRAFIE

 Mic dicţionar – antologie pentru elevi.

Autor Elena Petraş; Editura Demiurg Bucureşti 1992.
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Literatura_rom%C3%A2n%C4%83_romantic%
C4%83
 http://www.referate-scolare.ro/romana/Romantismul-Curent-Literar---
Romantismul-Romanesc--Principalele-Caracteristici-Ale-Romantismului-
Universal--Particularitatile-Romantismului/
 Romantismul.
Autor Vera Călin; Editura Univers Bucureşti 1970
 http://www.preferate.ro/referat-Romana-Romantismul-23-1818.html
 http://www.inffo.ro/Referate/Referat_Romantism,_curent_literar,_romantism
ul.html