Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” București

Facultatea de Moașe și Asistență Medicală

Specializarea: Balneofiziokinetoterapie şi Recuperare Medicală

POSIBILITĂŢI DE RECUPERARE ÎN TRAUMATISME

VERTEBRO-MEDULARE LA COPII

Coordonator ştiinţific
Conf. Univ. Dr. Liliana Pădure
Absolvent
Andra Diana Mustăţea
 COLOANA VERTEBRALĂ

Coloana vertebrală reprezintă scheletul axial al corpului. Este

împărţită în 5 regiuni: cervicală, toracală, lombară, sacrată şi coccigiană.
Prezintă curburi fiziologice în plan sagital şi frontal, care îi conferă
elasticitate şi rezistenţă.

Se formează prin suprapunerea a 33-34 de vertebre, unite prin

discuri intervertebrale, care au rolul de a amortiza şocurile.
Fiecare articulaţie intervertebrală permite uşoare mişcări de
alunecare ale vertebrelor între ele, însă, prin însumarea lor, rahisul ajunge să
realizeze o gamă variată de mişcări ample şi complexe.

Pe lângă rolul static ( de sprijin al organismului) şi cel dinamic

(mobilitate), coloana vertebrală are funcţia de a găzdui şi de a proteja
măduva spinării.
 MĂDUVA ŞI NERVII SPINALI

Măduva spinării vine în continuarea bulbului rahidian şi se

întinde până la nivelul vertebrelor L1-L2, de unde se prelungeşte cu filum
terminale.
Aceasta reprezintă o parte fundamentală a nevraxului, care
controlează şi coordonează toate activităţile corpului uman. Împreună cu
nervii spinali, măduva spinării formează un sistem de comunicare între
creier şi organism: culeg informaţiile de la nivelul receptorilor şi le
conduc ascendent către diferite niveluri ale encefalului şi transmit
descendent comenzile de la creier către efectori.
!! Datorită faptului că măduva se termină la nivelul L2, există o
diferenţă între mielomer (segmentul de măduvă unde îşi au originile nervii
spinali) şi vertebra corespunzătoare ca număr.
 TRAUMATISMELE VERTEBRO-MEDULARE

Traumatismele vertebro-medulare reprezintă leziunea componentelor neurale în

canalul vertebral ca urmare a unor traumatisme. Poate fi compromis total sau parţial
controlul nervos asupra unui teritoriu somatic, fiind astfel considerată una dintre cele
mai severe şi complexe patologii.
Din punct de vedere etiologic, cele mai frecvente cauze sunt considerate:
- accidentele rutiere,
- căderile de la înălţime,
- accidentele de muncă,
- accidentele sportive.
Mecanismele de producere sunt reprezentate de: hiperflexie, hiperextensie,
compresiune pură, hiperflexie laterală, forfecarea, torsiunea.
În ceea ce priveşte nivelul topografic implicat, se remarcă o predominanţă a
vertebrelor cervicale C5-C7 şi a joncţiunii toraco-lombare T12-L1.
 TABLOU CLINIC

Consecinţele neurologice sunt reprezentate de tetraplegie, în

43% din cazuri, şi paraplegie, în 57% din cazuri.

În principiu, cu cât nivelul leziunii este mai înalt, cu atât

diagnosticul este mai grav, iar prognosticul recuperării funcţionale este
mai puţin favorabil. În acelaşi timp, severitatea afecţiunii depinde şi de
tipul leziunii, astfel:

• leziunea completă - presupune abolirea funcţiilor motorii voluntare,

senzitive şi vegetative sub nivelul agresiunii, inclusiv la nivelul
segmentelor sacrate S4-S5 (pentru o perioadă lungă de timp sau
definitiv)
• leziunea incompletă - caracterizată prin conservarea funcţiilor
senzitive şi/ sau motorii sublezional, inclusiv la nivel sacrat.
 METODE DE EVALUARE

Pentru ca tratamentul recuperator să fie cât mai eficient, este necesară o bună evaluare clinico-funcţională a
statusului pacientului. Acest aspect a dus la elaborarea şi utilizarea diferitelor scale de cuantificare.

 Prima clasificare a capacităţii restante post TVM, concepută
de Frankel, descrie gradul de severitate al leziunii. Acestea
evaluează global deficitul neurologic şi se notează de la A la E.
 Scala ASIA / AIS - acronimul American Spinal Injury
Association; este recomandată în faza acută şi perioada de
reabilitare precoce, fiind una dintre cele mai utilizate metode de
evaluare pe plan internaţional. Aceasta presupune calcularea
unui scor senzitiv şi unul motor, valori numerice folosite pentru
cuantificarea funcţiilor senzitivă, respectiv motorie.
 Sistemul de evaluare a Funcţiei Motorii Grosiere (GMFCS) -
apreciază nivelul de deficienţă funcţională pe baza abilităţilor
de şedere, transfer şi mobilitate. Diferenţele dintre grade se fac
în funcţie de necesitatea utilizării diverselor mijloace asistive.
 Scala Ashworth - metodă de evaluare a spasticităţii,
problemă frecvent apărută în faza cronică, care determină
adoptarea unor poziţii vicioase şi îngreunează semnificativ
procesul de recuperare. Se notează de la 0 la 4.
 Scala de gradare a forţei musculare (FMS) - presupune
testarea manuală a fiecarui muşchi/ grup de muşchi interesat.
Cotarea se face de la 0 la 5.
 Scala de măsurare a gradului de independenţă
funcţională (FIM) - apreciază evaluarea cuantificată a
gradului de dependenţă/ independenţă funcţionalădin punct
de vedere motor - autoservire, control sfincterian, transferuri,
deplasare şi cognitiv - comunicare şi abilităţi sociale. Fiecare
activitate se cotează de la 1 (asistenţă totală).
 PREZENTAREA LOTULUI DE PACIENŢI
Nr. crt. Numele pacientului Data naşterii Mediul de rovenienţă Sex Diagnostic

1 I.E. 25.03.2002 Rural F Paraplegie post T.V.M. T7-T8. Nivel Frankel B.

Vezică neurogenă
2 D.R. 27.01.2000 Rural M Paraplegie post T.V.M. C5. Nivel Frankel A.
Vezică neurogenă
3 L.A.A 05.08.2000 Urban F Sechele post T.V.M.C. Tetrapareză spastică..
Nivel Frankel A. Vezică neurogenă
4 T. D.G. 26.02.2011 Urban F Parapareză post T.V.M.
Nivel L5 . Frankel C.
5 A. O. 25.06.1999 Urban M Tetraplegie flască post T.V.M. C4.
Nivel Frankel A. Vezică neurogenă
6 C.A.M. 15.07.1999 Rural F T.V.M. toraco-lombar. L3. Nivel Frankel C.
7 D.M.I 13.11.2010 Urban F Tetrapareză spastică post T.V.M.C. Luxaţie vertebrală
C2-C3. Frankel C. Vezică neurogenă
8 D.T.M. 27.02.1998 Rural M Tetraplegie spastică post
T.V.M. nivel C4
9 G.C.A. 25.02.2000 Urban M T.V.M. nivel C4. Nivel Frankel A.
Vezică neurogenă
10 M.A.V. 02.03.2008 Urban M Paraplegie flască post T.V.M. T4-T6. Nivel Frankel A
Tulburări sfincteriene.
 STABILIREA OBIECTIVELOR TRATAMENTULUI RECUPERATOR

• Obţinerea unui grad cât mai mare de independenţă funcţională.

• Menţinerea/ creşterea mobilităţii articulare şi prevenirea apariţiei deformărilor.
• Menţinerea/ creşterea forţei musculare a muşchilor parţial denervaţi şi stimularea musculaturii
denervate.
• Îmbunătăţirea controlului mişcărilor şi reeducarea echilibrului.
• Reeducarea sensibilităţii.
• Prevenirea leziunilor secundare şi a posibilelor complicaţii.
• Menţinerea/ îmbunătăţirea tonusului psihic al pacientului.
• Instruirea pacientului în vederea reinserţiei sociale şi profesionale.
 PREZENTAREA VERIGILOR TERAPEUTICE ÎN RECUPERAREA TVM

Pentru obţinerea unui grad maxim de reabilitare este necesară participarea unei echipe medicale complexe,
formată din specialişti în diverse domenii ale recuperării.

KINETOTERAPIE
Tratamentul kinetic reprezintă cea mai importantă verigă în recuperarea traumatismelor vertebro-medulare. În
alcătuirea programului de kinetoterapie se ţine cont de nivelul funcţional al dezvoltării neuromotorii, de etapa în care se află
pacientul, precum şi de indicaţiile/ contraindicaţiile medicului de specialitate (spre exemplu imobilizare post-operatorie).
Având în vedere aceste aspecte, se stabilesc metodele şi mijloacele optime de recuperare.
În cadrul lotului de 10 pacienţi am aplicat următoarele:
 Metoda Bobath
 Metoda Kabat
 Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă (FNP)
 Metoda Margareth Rood
 Metoda Kenny
 KINETOTERAPIE

• Mobilizări pasive analitice de la distal spre proximal, specifice metodei Bobath. Se pot efectua atât din decubit dorsal, cât şi din decubit
lateral sau ventral.
• Mobilizări active şi active cu rezistenţă
 KINETOTERAPIE

• Decontracturări la nivelul musculaturii spastice

 KINETOTERAPIE

• Exerciţii de tonifiere a musculaturii abdominale. S-au efectuat atât pe saltea, cât şi la marginea mesei.
 KINETOTERAPIE

• Exerciţii de rostogolire - etapă importantă în stadiile de dezvoltare neuromotorie, conform metodei Bobath. În cazul
deficitului motor asimetric, mişcarea s-a iniţiat spre partea mai slabă.
 KINETOTERAPIE

• Exerciţii de tonifiere a musculaturii membrelor superioare simetric în vederea facilitării transferurilor şi a utilizării mijloacelor asistive
ulterioare. În funcţie de statusul fiecărui subiect acestea se pot realiza din decubit dorsal /aşezat, insistându-se pe anumite grupe musculare. Se
pot utiliza gantere, bastoane, diferite greutăţi, mingi, manşete etc.
 KINETOTERAPIE
• Diagonalele Kabat
Kabat -- diagonala
DiagonalaIde
Variantele apentru
cot membrul
II-a sepentru superior.
pot realiza
membrulpentru Poziţia
ambelePoziţia
superior. dediagonale.
start:depacientul
start: se află îndin
Spre pacientul
exemplu află
sedecubit
prima diagonală,
îndorsal,
decubitcudorsal,
membrul
înainte sfârşitul
superior
cu de
membrul întins pe ridica
superior
mişcării
deasupra capului,
de
lângă corp în abduccţie
josuşoară
în în sus 30°, antebraţ
rezistenţă
de
se opuneantebraţul
abducţie, flexiei
în pronaţie
încotului
pronaţie, mâna şiînmână
către urechea
extensie.opusă.
în flexie. Mişcarea
Mişcarea se realizează
se realizează de josdeînsus
sus,înpe
jos, pe diagonală,
diagonală, pestepână şoldul opus.
pe opus.
umărul
 KINETOTERAPIE

• Exerciţii de ridicare în poziţia de patrupedie. Este necesară o

forţa bună la nivelul musculaturii membrelor superioare, dar şi
a musculaturii spatelui şi a abdomenului. Am avut în vedere
gradul de stabilitate la nivelul şoldurilor. Acest exerciţiu
antrenează controlul posturii şi întăreşte multiple grupe
musculature.
• Exerciţii de ridicare pe genunchi la spalier. Pentru corectarea şi
facilitarea mişcărilor, s-a utilizat ca mijloc ajutător un sul, poziţionat
între genunchii pacientului.
 KINETOTERAPIE

• Exerciţii de reeducare a reacţiilor de echilibru din posturile de bază - etapă esenţială în dezvoltarea neuromotorie. Există numeroase variante
de mişcări care ţintesc acest scop şi se pot efectua din diferite posturi, folosindu-ne sau nu de diferite obiecte ajutătoare de antrenament (placă
de echilibru, minge Bobath etc.). Prin urmare, am adaptat exerciţiul posibilităţilor pacienţilor.

• Exerciţii de reeducare a ortostatismului şi mersului, cum ar fi: ridicări la spalier, păşirea peste un obstacol, urcatul/ coborâtul scărilor. S-au
efectuat în cazul a doi subiecţi, care au dobândit achiziţiile motorii necesare acestor tipuri de exerciţii.

• De asemenea, unii subiecţi au utilizat verticalizatorul.

Acesta este un dispozitiv ajutător de posturare, cu o influenţă
semnificativă asupra dezvoltării neuromotorii şi care vizează
valorificarea restantului motor al pacientului.
Ridicarea este lentă, progresivă de-a lungul şedinţelor până
se ajunge la ortostatism pentru a preveni hipotensiunea
arterială. Verticalizatorul a fost utilizat ulterior şedinţei de
kinetoterapie.
 ANTRENAMENTUL ROBOTIZAT ÎN RECUPERAREA TVM

 MOTOmed – ul
 Stabilomerie
Este un aparat 3D
Armeo dinamică
medical ( Balance
de recuperare a funţiilor
Trunk) locomotorii, utilizat atât pentru membrele inferioare, cât şi pentru cele superioare. Acesta permite

 G-EOStabilometrul
antrenamentul estemişcările
este
fie activ,
Evolution
ArmeoSpring un cel
aparat performant
fiind
mai performantde către
realizatecare permite pe de-o
pacient,
sistem parte mişcări realizate de motorul aparatului, şi se pot monitoriza şi regla viteza
fie pasiv,
folosit pentru
execuţie,
deevaluarea
reabilitareagradul de rezistenţă,
echilibrului atât adinuna
reprezintă
funcţională
G-EO evolution ortostatism,
timpul
dintredecele
membrelor lucru şiş.a.
câtmai din şezând,
Este, iar
performante
superioare. de altă
pefapt,
metode
de deun
parte
Un antrenarea
alt aavantaj
recuperare
exoschelet coordonării
mersului,
ergonomic fiind şibraţ,
al aparatului aeste
echilibrului
destinat
pentru care prin
reprezentat
pacienţilor
susţine cu diverse
de
mişcarea
deficit că
faptuljocuri.
motor
la pacientul
sever
nivelul la poate folosi MOTOmed-ul aşezat în din diferite posturi , în funcţie de
tuturor
Câţiva
necesităţile pacienţi
acestuia:
articulaţiilor.
nivelul trenului din lotul
inferior.
Aparatul este cercetat
scaunul
Este rulant,au
singurul
reglabil, folosit
pe masa aparatul
dispozitiv
putând de
fi lucru
de saupoziţia
din chiar
reabilitare
adaptat în laaşezat
capabilpat,
funcţie daca nu există posibilitatea de ambulaţie.
săde
(varianta
simuleze Balance
urcatul
dimensiunile braţului,Trunk)
şi coborâtul
înălţimea datorită
scărilor. imposibilităţii
Robotul
pacientului prezintă unde
şi, bineînteles, ridicare
sistem
în eficientîn
funcţie de
deortostatism, fiind transferaţi
fixare aafectat.
membrul subiectului şi de pe scaunula din
preluare componenţa
greutăţii acestuiadispozitivului.
astfel încât
Acesta
permite unprezintă
Antrenamentul o platformă
amplifică
control inteligent multi-axială
al asistării foarte
mersului,
efectectele sensibilă,
în funcţie
terapiei capabilă Prin
ocupaţionale.
de capacitatea să

deînregistreze
intermediul mişcările
mişcare a fiecăruia. bazinului
ajută de
jocurilorGradul în direcţia
la asistare antero-posterioară
al mersului
dobândirea scade pe
deprinderilor şiautomonie
dreapta-
demăsură ce
stânga comparativ
gestuală.
pacientul cu deplasarea
Ca şicapabil
devine celelalte metodecentrului
să iniţieze de greutate
şirobotizate
să deruleze .Astfel,aparatul
demişcarea.
recuperare, rezultatele
are
sunt monitorizate,
Robotul
capacitatea a fost
de iar pacientul
recomandat
a stoca seşipoate
rezultatele. autocorecta
în cazul lotuluiprin vizualizare.
vizat, în vederea
În timpul
reeducării jocurilor
Unii dintre aparatul
pacienţii
mersului, înregistrează
antrenamentul
tetraplegici fiind informaţii
adaptat
au utilizat cu privire
după
dispozitivul la forţă,
performanţele
prezentat, mai
echilibru, stabilitate,
fiecăruia.Rezultatele
exact jocuri auflexibilitate
precum „Piraţii”
fost etc.,
monitorizate care sunt stocatepepetermen
şi înregistrate
- pentru stimularea termenlung.
lung sau
prehensiunii în
eventualitatea comparaţiilor/
„Baloane” pentru dezvoltareastatisticilor.
amplitudinii articulare.

FIZIOTERAPIE
Fizioterapia reprezintă un domeniu medical complex, care
potenţează valenţele celorlalte tratamente aplicate, completând
programul recuperator. Există o gamă largă de efectele fiziologice şi
terapeutice care pot fi obţinute şi, prin urmare, aceasta este folosită în
diverse scopuri.
În cadrul lotului cercetat, tratamentul fizical a inclus proceduri
de electroterapie pentru managementul vezicii neurogene, al
musculaturii parţial sau total denervate şi al musculaturii spastice, în
funcţie de afecţiunea fiecărui pacient.
ORTEZARE
Ortezele reprezintă un mijloc adjuvant al programului
recuperator, care au aplicabilitate în toate etapele traumatismelor
vertebro-medulare., îndeplinind diferite funcţii. Este necesară o
evaluare atentă a tegumentelor subiectului, atât înainte, cât şi după
purtarea ortezelor, fiind contraindicate aplicaţiile pe zone cu leziuni
cutanate/ vasculare.
Pacienţii din cadrul lotului cercetat au utilizat orteze pentru a
menţine lungimea optimă a fibrelor musculare hipertone şi pentru a
preveni astfel posibilele retracţii şi posturi vicioase, precum şi în scop
corectiv, ajutând la alungirea musculaturii spastice după injectarea cu
toxină botulinică.
ERGOTERAPIE
Terapia ocupaţională este o altă formă a terapiei recuperatorii, care
urmăreşte să înveţe pacienţii să compenseze disfuncţiile şi să-şi refacă
capacitatea de a desfăşura activităţile cotidiene. Foloseşte metode de
kinetoterapia mâinii, urmărind achiziţia prehensiunii, a abilitaţilor de joc şi
autoservire.
Unii dintre subiecţi au beneficiat de ergoterapie în vederea
dobândirii deprinderilor de autonomie gestuală. Şedinţele au fost
completate de aparatul Armeo, care susţine şi potenţează efectele
favorabile ale terapiei ocupaţionale.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Tratamenul farmacologic poate include atât medicamente care
vizează afecţiunea iniţială, dar mai ales efectele sau complicaţiile asociate.
În cadrul lotului, au fost prescrise medicamente precum: promoteri ai
recreşterii neuronale (Cerebrolysin - potenţator cognitiv, determinat prin
dezvoltarea reţelei neuronale), analgezice, antidepresive, miorelaxante,
anabolice.
De asemenea, s-au folosit infiltraţii cu toxină botulinică, o variantă
terapeutică modernă de combatere a spasticităţii. Aceasta este o
neurotoxină de natură proteică, care blochează transmiterea comenzii de la
creier la muşchi, rezultând astfel o hipotonie locală. Efectul este reversibil
şi durează între 3 şi 6 luni.
 REZULTATE

30% 20% Accident rutier 40%

Plonjon în apă
60%
20%
30%
Cazătură de la alt
nivel Traumatism izolat
Context politraumatic
După cum se poate observa în figura alăturată etiologia acestei Conform figurii de mai sus, în cazul a 60 % dintre pacienţi,
patologii este destul de vastă, 30 % dintre subiecţii cercetaţi suferind leziunea a rezultat într-un context politraumatic, accidentul
traumatismul vertebro-medular în urma accidentelor de circulaţie, 30 soldându-se şi cu alte complicaţii, iar restul de 40 % au suferit un
% în urma unor căzăturilor de la alt nivel, 20 % au suferit un accident traumatism izolat.
de joacă, iar restul de 20 % prin plonjn în apă insuficient de adâncă.

În figura alăturată, se observă repartiţia pacienţilor 50%

în funcţie de forma clinico-topografică a traumatismului
vertebro-medular. Astfel se remarcă faptul că jumatate 50%
dintre subiecţii cercetaţi prezintă tetrapareză, iar celalaltă
jumătate parapareză. Tetrapareză
Parapareză
 REZULTATE

GMFCS 2015 - 2016

Monitorizarea spasticităţii
2015-2016
10%
20% 50% GMFCS V -> V
1 pacient
GMFCS V -> IV
20% GMFCS IV -> III
5 pacienţi
GMFCS III -> II

În figura de mai sus se observă faptul că, în urma
terapiei aplicate, 50% dintre pacienţi au stagnat la
GMFCS V, 20% au ajuns de la GMFCS V la GMFCS
IV, 20% au trecut de la GMFCS IV la GMFCS III, iar
restul de 10% de la GMFCS III la GMFCS II.
În figura de mai sus sunt prezentate rezultatele în urma
utilizării toxinei botulinice pentru scăderea spasticităţii la 6
dintre cei 10 pacienţi care au necesitat acest tip de tratament. La
un singur pacient se evidenţiază menţinerea aceluiaşi grad de
spasticitate. În cazul menţionat recomandările nu au fost urmate
şi în perioada din afara spitalizării, astfel rezultatele nefiind
semnificative.
La ceilalţi pacienţi se remarcă scăderea spasticiţăţii, în
diferite grade, cu menţiunea că 2 dintre aceştia au beneficiat de
neurotozină atât la nivelul membrelor inferioare, cât şi la nivelul
membrelor superioare.
 REZULTATE

5
În figura alăturată este reprezentată evoluţia
4
forţei musculare la nivelul membrului superior
după posibilitatea de îmbunătăţire sau agravare
3 pentru diverse loje de muşchi. Se observă faptul
că nu au existat cazuri în care forţa musculară a
2 scăzut, ceea ce evidenţiază cel puţin menţinerea
achiziţiilor motorii ale fiecărui pacient.
1 De asemenea, se remarcă îmbunătăţirea
tonusului în diferite grade, în funcţie de grupa
0 musculară vizată.
Flexorii Abductorii Extensorii Flexorii Extensorii
braţului braţului braţului pumnului pumnului
Îmbunătăţire Agravare
 CONCLUZII
• Patologia medulară este una dintre cele mai complexe şi puternic dizabilitante patologii, ale cărei efecte nu se răsfrâng
doar la nivel fizic, ci au un impact semnificativ şi asupra moralului şi calităţii vieţii pacientului.

• Recuperarea optimă se obţine atunci când pacientul beneficiază de un tratament care include toate ramurile de
recuperare necesare statusului său şi, implicit, o bună coordonare a acestora de către specialiştii în domeniu.

• Complicaţiile la nivel musculo-scheletal pot fi uşor prevenite prin posturări şi mobilizări pasive analitice încă din
primele zile după traumatism. Acest lucru ar contribui considerabil la exprimarea unui prognostic funcţional favorabil.

• Dacă programul recuperator nu este susţinut şi în afara perioadelor de spitalizare, achiziţiile dobândite pot fi destul de
uşor pierdute, existând posibilitatea ca pacientul să regreseze.

• În mod evident, posibilităţile de recuperare depind în mare măsură de nivelul şi de severitatea leziunii, însă o înfluenţă
considerabilă o au şi atitudinea, gradul de determinare şi de efort propriu-zis al pacientului.
 BIBLIOGRAFIE
• Constantin Florin Drăgan - Kinetoterapia în afecţiuni neurologice, Note practice, Editura Naţiunea, 2015
• Dinu M. Antonescu – Patologia aparatului locomotor, Volumul II, Editura. Medicală
• Dr. Tudor Sbenghe – Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală, București, 1999
• Dr. Tudor Sbenghe – Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București, 1987
• Dr. V. Ranga, Dr. N. Abagiu - Anatomia omului, Pereţii trunchiului, Editura Cerma 1974
• Elena-Luminiţa Sidenco - Ghid practic de evaluare articulară şi musculară în kinetoterapie, Ed.Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2012
• Elena-Luminiţa Sidenco - Electroterapia, Aplicaţii în medicină sportivă şi în kinetoterapie, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2005
•Frank H. Netter, M.D. – Atlas de Anatomie a Omului, ediția a IV-a
• G. Lupu - Anatomia omului, Sistemul nervos central - Lucrări practice, Editura Universitară „Carol Davila” Bucureşti, 2007
• Gelu Onose - Ghid de diagnostic, tratament şi reabilitare în suferinţe după traumatisme vertebro-medulare, Ed.Universitară „Carol Davila”
Bucureşti
• Gelu Onose - Ghid de evaluare clinico-funcţională în RMFB, Editura Universitară „Carol Davila” Bucureşti, 2011
• Gelu Onose, Liliana Pădure - Compendiu de neuroreabilitare la adulţi, copii şi vârstnici, Editura Universitară "Carol Davila" Bucureşti, 2008
• Mihail Ştefaneţ - Anatomia omului, Volumul I, Editura Medicina, 2007
• N. Robănescu - Reeducarea neuro-motorie, Editura Medicală, Bucureşti 1987
• Pascal Oleg, Moraru Agafia - Reabilitarea medicală a bolnavului cu traumatism vertebro - medular, Editura Chişinău 2015
• Radu Bogdan, Angela Bucur - Kinetoterapie/ Physiotherapy, Editura Universităţii din Oradea, 2006
• Scurtu Liviu, Caiet de lucrări practice - Anatomie, Editura Alexandru 27
•Victor Papilian - Anatomia omului, Volumul I - Aparatul locomotor, Editura BIC ALL, 2003
• http://anatomie.romedic.ro/coloana-vertebrala
• http://www.atitimisoara.ro/content/ghiduri/2011/Recomandari-ATI-med-urgenta/24%20Trauma%20coloana%20vertebrala.pdf
• http://www.esanatos.com/ghid-medical/chirurgie/neurochirurgie/Traumatismele-vertebromedulare82974.php
• http://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/traumatismele-maduvei-spinarii.html