Sunteți pe pagina 1din 13

TRAUMATISME

VERTEBRO-
RECUPERA REA MERSULUI

MEDUL ARE
A N D R E I OT I L I A E L E N A
S T E FA N AC H E I U L I A M I R E L A
Definitie: Traumatismele vertebro-medulare (TVM) sunt traumatismele coloanei vertebrale care
sesoldează cu lezarea măduvei spinării. Leziunea medulară reprezintă rezultatul unei agresiuni asupra
măduvei spinării, care compromite total sau parţial funcţiile acesteia(motorie, senzitivă, vegetativă,
reflexă).
Etiologie :

! 15%din cazurile de TVM se soldeaza cu decesul victimei inainte de


transportarea la spital.
Mecanisme de producere: Indirect : hiperflexia
hiperextensia
rotatia coloanei
compresiunea vertical(in ax)
inclinarea laterala
forfecarea
Directe: se produc mult mai rar
Clasificarea Frankel este cea mai utilizată clasificare clinică și definește gravitatea și implicit prognosticul evolutiv al
leziunilor vertebromedulare. Scala Frankel are următoarele categorii:
 Frankel A – leziune completă - funcții motorii și sensitive abolite sub nivelul neurologic
 Frankel B – leziune incompletă - funcții motorii abolite subnivelul neurologic, funcții senzitive prezente sub nivelul
neurologic
 Frankel C – leziune incompletă - funcții senzitive prezente subnivelul neurologic, activitate motorie voluntară
prezentă sub nivelul neurologic, dar inefi cientă cu defi cite mari
 Frankel D – leziune incompletă - funcții senzitive prezente sub nivelul neurologic, activitate motorie voluntară
prezentă sub nivelul neurologic, efi cientă, dar nu cu forță normală
 Frankel E – fără deficite neurologice motorii sau senzitive
În evaluarea persoanelor cu traumatism vertebro-medular este recomandată aplicarea scalei
ASIA(Criteriile de apreciere ale stării măduvei spinării sunt reprezentate de: forţa musculară,
sensibilitatea tactilă și dureroasă, activitatea reflexă în regiunea anogenitală).
Funcţiile motorii se evaluează prin verificarea forţei a 10 grupuri de muşchi, raportate la segmentele
medulare. Sunt selectate 5 segmente pentru membrele superioare şi 5 segmente pentru cele inferioare.
Forţa musculară se apreciază în felul următor:
0 plegie
1 contracţii palpabile sau vizibile ale unor grupuri de muşchi, fără mişcare vizibilă
2 mişcări active, doar dacă este exclusă gravitația
3 mişcări active în poziţie obişnuită, împotriva gravitaţiei
4 mişcări active împotriva gravitației și a forței segmentare, dar mai slabe decât partea contralaterală
5 mişcări active împotriva unei rezistenţe totale

Se mai pot folosi si alte metode: Scorul Barthel


Scala ADL (activitatea vieţii zilnice)
Scala FIM (Functional Independence Measurement)
Obiective de recuperare kinetica :
1. Mentinerea şi/sau creşterea mobilitătii articulare şi prevenirea deformărilor;
2. Creşterea fortei muşchilor total sau partial inervati;
3. Creşterea rezistentei fizice a organismului prin activităti functionale;
4. Obtinerea unui grad de maximă independentă;
5. Explorarea potentialului vocational şi a preocupărilor legate de petrecerea timpului liber în vederea
reinsertiei sociale;
6. Ajustarea psihosocială în raport cu dizabilitatea; acordarea de asistentă psihoterapeutică de specialitate;
7. Asigurarea accesibilitătii locuintei pacientului prin reamenajare;
8.Instruirea pacientului în legătură cu mijloacele de comunicare prin care poate obtine asistentă medicală şi
socială dacă este cazul.
Metode de recuperare kinetice si fizioterapeutice
Faza subacute a TVM
 Creşterea funcţiilor fibrelor musculare restante sănătoase:Mobilizări pasive, pasivo-active cu întinderi scurte la capătul
mişcării, folosind elementele de facilitare exteroceptivă (atingerea uşoară, contactul manual), tehnici de facilitare
neuroproprioceptivă, scheme de facilitare din metode Kabat (diagonalele de flexie și extensie pentru membrele
inferioare aplicate în funcţie de tipul leziunii), mobilizări active și active cu rezistenţă, electrostimulare, biofeedback.
 Menţinerea/îmbunătăţirea mobilităţii şi forţei segmentelor neafectate de paralizie:Exerciţii active pe toată amplitudinea
mişcării, exerciţii izometrice, exerciţii active cu rezistenţă.
 Reeducarea reacţiilor posturale și a echilibrului în posturile de bază:Exerciţii şi tehnici de însuşire iniţială a controlului
postural, a echilibrului, a coordonării şi a pattern-urilor corecte în acţiunile motrice; exerciţii de reeducare a balansului
în posturile de bază; exerciţii de reeducare a controlului şi echilibrului static în posturile de bază.
1-3 luni dupa TVM
 Însuşirea tehnicilor de transfer independent: exerciţii de rostogolire din decubit dorsal în decubit lateral, ridicarea din
decubit lateral în poziţia şezînd, din poziția şezînd în pat în fotoliu/ scaun cu rotile, din poziţia şezînd în ortostatism.
 Reeducarea mersului :exerciţii cu sprijin; exerciţii cu balans de pe un picior pe altul, exerciţii pentru reeducarea
strategiei umerilor, şoldurilor, genunchilor, paşilor mici; exerciţii pentru ajustarea dorsoflexiei plantare afectate,
exerciţii pentru reeducarea fazelor de mers, exerciţii de însuşire a mersului cu baston: unipod, tripod, urcarea-
coborîrea scărilor.
3-12 luni de la TVM
 Combaterea atitudinilor defectuoase ale aparatului locomotor: mobilizări pasive; posturări de corecţie; orteze.
 Consolidarea mersului:variante de mers; mers cu obstacole; urcarea- coborârea scărilor
>1 an de la TVM
 Corectarea patternului de mers:exerciţii analitice de corecţie a fazelor de mers;variante de mers.
 Menţinerea/creşterea antrenamentului la efort: exerciţii libere; mers pe distanţă; variante de mers; bicicleta ergometrică,
exerciţii de respiraţie,exerciţii prin circuit.

FIZIOTERAPIE:
TENS – stimulare electrică nervoasă transcutanată
Curent galvanic cu impulsuri de joasă frecvenţă
Magnetoterapie pe muschii flexori si extensori ai membrelor inferioare(recomandata in spasticitati musculare )
TERAPIE ANTALGICA :
Ultrasonoterapie sau ultrafonoforeză preparatelor analgezice – regiunea articulaţiei afectate
Impachetări cu parafină: la 50-60 °C pe articulaţiile dureroase, durata de 20-30 minute
Ortezarea membrului inferior in TVM
- la T4-T6 necesită orteză tip KAFO (pentru genunchi, gleznă, picior) şi centură pelviană.
- - la T9-T12 - necesită orteză KAFO, cârje, cadru.
- - la L2-L4 deplasarea se face cu cadru.
- - la L4-L5 d
- deplasarea se face cu orteză AFO (gleznă, picior), cârje, baston.
Dispozitivul LOKOMAT introduce elemente de robotica in incercarea “de a functionaliza”
ambulatia paraplegicilor incompleti asistati , mai ales prin introducerea unui stereotip de mers cat
mai apropiat de cel normal: cu tripla flexie a membrului inferior in” fazele suspendate”
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Leziunile coloanei toraco-lombare
 Leziunile vertebrale la nivel toracic inferior caracterizate prin instabilitate si mai ales asociate cu deficit
neurologic incomplet, au ca recomandare interventia chirurgicala decompresiva, de realiniere si
stabilizare a coloanei vertebrale.
 Leziunile vertebrale toraco-lombare, cele mai frecvente in aceasta regiune, impun explorarea chirurgicala
pentru decomprimarea conului medular si stabilizarea coloanei vertebrale .
Tratamentul leziunilor deschise
Toracotomie: abordul corpilor vertebrali in regiunea toracica,respective lateral in regiunea
lombara.
Biografie :
“Reabilitarea medicală a bolnavului cu traumatism vertebro-medular “
http://old.ms.gov.md/_files/15153-PCN%2520TVM%2520redactat%25281%2529.pdf
“Neurochirurgie-Note de curs” de PROF. DR. MIRCEA RADU GORGAN
“KINETOTERAPIE/PHYSIOTHERAPY “Coordonatori:Vasile Marcu/ Mirela Dan
“Traumatismele vertebro-medulare “ http://www.esanatos.com/ghid-
medical/chirurgie/neurochirurgie/Traumatismele-vertebromedulare82974.php
MULTUMIM PENTRU ATENTIE !

“Viaţa nu înseamnă a trăi, ci a şti pentru ce trăieşti”