Sunteți pe pagina 1din 3

Tetrapareza spastica

Tetrapareza este o boala care afecteaza toate cele patru membre, si are diverse
manifestari clinice. Forma spastica este cel mai des intalnita cu tonusul exagerat al
musculaturii si are o frecventa foarte mare la nou-nascutii cu encefalopatie hipoxic-ischemica,
paralizie cerebrala, malformatii cerebrale grave. In general, dizabilitatea este mai mare la
membrele superioare.
In ceea ce priveste spasticitatea, raspunsul la elongatia rapida este alterat. Spasticitatea
este prezenta mai mult la nivelul muschilor flexori ai membrelor superioare si extensorilor
membrelor inferioare. Daca hipertonia persista, se pot instala retractii musculo-tendinoase, ce
trebuiesc evitate pe cat posibil.
Semne si simptome
La examinare, cand copilul este asezat cu fata in sus, se observa hiperextensia capului
cu retractia umerilor, membrele inferioare sunt in extensie, incrucisate, in adductie,
intrarotate, forfecate, piciorul este in flexie plantara, adductorii contractati, ceea ce poate duce
la luxatia de sold.
Cand se aseaza cu fata in jos, copilul bolnav nu ridica si nu roteste capul (nici macar
pentru a respira), are bratele blocate sub torace, membrele inferioare fiind adesea in flexie.
Cand se aseaza copilul in pozitie sezand copilul cade pe spate sau anterior deoarece
are reflexele tonice cervicale asimetrice, mana este inchisa in pumn, ceea ce impiedica copilul
de a duce mana sau alte obiecte la gura, pozitia policelui este strans in pumn si degetele
flectate.
La examinarea neurologica se observa existenta unui sindrom piramidal atat la
membrele superioare, cat si la cele inferioare.
Apar tulburari de masticatie si nutritie, ceea ce va determina efectuarea alimenatiei cu
ajutorul sondei.
Simptomatologia asociata consta in strabism, atrofie optica, crize epileptice, retard
grav, complicatii ortopedice (cifoscolioza, luxatie de sold) .
In forma usoara de tetrapareza spastica retardul este mediu, iar deplasarea se poate
face dar patologic.
Tratament
Pentru decontracturare se folosesc urmatoarele metode:
A. kinetoterapie, pentru diminuarea mecanismelor reflexe.
B. mijloace fizice (rece, caldura, electroterapie).
C. mijloace chimice (infiltratii cu alcool, toxina botulinica)
D. tratament medicamentos
E. tratament ortopedic.
F. tratament chirurgical.

Kinetoterapia reprezinta metoda de baza in tratamentul spasticitatii. Decontracturarea


prin miscare se bazeaza pe specularea unor mecanisme fiziologice de inhibare a neuronilor
motori.
Se folosesc mai multe metode:
Metoda Bobath ajuta la inhibitia spasticitatii pornind de la punctele cheie central,
reprezentat de pozitionarea capului, al mobilitatii centura scapulara, al stabilitatii centura
pelvina, prin intindere lenta si mentinuta a muschiului spastic, prin pozitionare sau prin
autoinhibitie.
Exemple de pozitii reflex inhibitorii:
-

leganarea copilului in pozitie fetala


folosirea reflexului Moro
pozitionarea in decubit ventral pe mingea Bobath, cu membrele inferioare in extensie,
abductie si rotatie externa, picioarele in extensie.

Pe fondul facilitarii posturilor, metoda Bobath a dezvoltat in continuare reactiile de


redresare si echilibru, respectand stadiile de dezvoltare normala neuromotorie.
Metoda Kabat, poate fi folosita pentru diminuarea spasmului muscular prin tehnicile
de alternare a antagonistilor cu stabilizare ritmica. Aceasta metoda foloseste principiile legii
Sherington de inervatie reciproca si inductie succesiva cu cat e mai puternica contractia
agonistului, cu atat mai mare va fi relaxarea antagonistului.
Principiul metodei se bazeaza pe folosirea unor stimuli proprioceptivi care se adauga
eforturilor voluntare ale pacientului. Aceasta are ca urmare facilitarea functiei si o contractie
mai puternica decat cea obtinuta prin efort voluntar. Metoda se poate aplica numai copiilor
mai mari care pot colabora la executarea acestor exercitii cu rezistenta maximala.
Decontracturarea automata Metayer. Se provoaca decontracturarea unor grupe
musculare prin manevre care permit corectarea posturilor anormale, oferind informatiile
proprioceptive necesare unei miscari corecte.
Metoda Margaret Rood prin modelele sale de postura globala si unele stimulari
(pensulari, percutari, stimulari cu ghiata), faciliteaza contractia unor muschi, inhiband
spasticitatea antagonistilor.
De exemplu:
-

mangaierea usoara a cefei in zona C2-C5 produce relaxare paravertebrala.


percutarea maleolei peroniere produce contractia peronierilor, ceea ce va relaxa
tibialul posterior spastic.
percutarea maleolei tibiale activeaza supinatorii si adductorii piciorului, relaxand
antagonistii, respectiv peronierii.
indoirea rapida a unui membru duce la inhibarea flexorilor.
leganarea copilului cu capul in jos, apucat la nivelul gleznelor este relaxanta ca si
leganarea in pozitie fetala.

Relaxarea prin alungire musculara (stretching) urmareste cresterea mobilitatii articulare.


La copil se executa de obicei stretching pasiv, intinzand muschiul foarte incet, mentinand-ul

astfel un anumit timp. Stretching-ul pasiv poate dura 10 sec.- 1 min. cu repetitii in seturi de 25, avand 30 sec. repaos dupa fiecare intindere.
Stretching-ul realizeaza:
-

cresterea supletei tesuturilor


cresterea abilitatii de a invata diverse miscari
determinarea relaxarii fizice si psihice
scaderea tensiunii musculare
incalzirea tesuturilor.

Copilul va fi pregatit pentru stretching printr-o eventuala aplicare de caldura. Se incepe cu


articulatiile distal se intinde initial o articulatie, apoi se trece la 2-3 articulatii. Tractiunea va fi
lenta, usoara, in ax, fara sa provoace durere, pentru evitarea rupturilor fibrilare. La sugarul
mic sub 6-7 luni nu se va extinde complet genunchiul si cotul, aceste articulatii prezentand o
semiflexie fiziologica la aceasta varsta.
Electroterapia urmareste reducerea spasticitatii aplicandu-se electrostimulari pe grupele
musculare antagoniste muschilor spastici. Se foloseste si caldura radiatiilor infrarosii pentru
decontracturare.
Masajul nu este recomandat in hipertonia piramidala, care se accentueaza prin excitatiile
cutanate si musculare. Cel mult se poate practica un efleuraj pe musculatura antagonista celei
spastice.
In concluzie, decontracturarea este extrem de importanta, spasticitatea generand:
-

o functie anormala segmentului respectiv

intretinerea unui cerc vicios de fenomene ce impiedica ameliorarea motilitatii


pacientului

instalarea diformitatilor

ingreunarea procesului normal de reeducare

Asadar, este recomandata inceperea cat mai precoce a tratamentului de recuperare pentru a
evita instalarea definitiva a spasticitatii.