Metoda globala de reeducare neuromotorie – Metoda Kabat

Aceasta este o metoda de Facilitare Neuromusculara si

Proprioceptiva dezvoltata de medicul american neurofiziolog Herman
Kabat in anii ’40. Cercetatorul si-a propus initial tratarea tulburarilor
functionale precum poliomielita, paraplegia si scleroza multipla.
Tehnica sa a fost imbunatatita ulterior de fizioterapeutii Dorothy Voss si
Margaret Knott. In scurt timp, terapia Kabat si-a castigat popularitatea
in comunitatea fizioterapeutilor. Spre deosebire de masajul traditional,
acest tip de terapie implica activ atat terapeutul, cat si persoana
tratata. Ideea de baza este de a utiliza reflexele naturale ale persoanei
pentru a ajuta la relaxarea musculara. Metoda implica miscari
complexe tridimensionale care presupun intinderea, rezistenta si
presiunea manuala pentru a imbunatati forta musculara, stabilitatea,
mobilitatea si coordonarea.
Scopul este de a promova miscarile functionale prin stimularea,
inhibarea, intarirea si relaxarea grupelor musculare. Treptat, acest
concept are rolul de a imbogati miscarile active si pasive, ameliorand,
astfel, performanta motorie si contribuind la reabilitare,la redobandirea
flexibilitatii si a capacitatii de deplasare. Ideea de baza a acestor miscari
bazate pe reflexe este ca persoana sa isi reia capacitatea de a se
rostogoli inainte de a se tari si de a se tari inainte de a merge. Principiile
de baza ale metodei sunt stimulii exteroceptivi si stimulii proprioceptivi.
Corpul fiind considerat un intreg, va fi abordat prin stimuli vizuali,
tactili, si auditivi. Stimulii proprioceptivi implica tehnici precum
stretchingul bazat pe reflex pentru a produce intinderi de profunzime
care sporesc contractia muschiului cu o forta mai mare dupa ce a fost
stimulat. Exista numeroase tehnici de intindere care compun aceasta
metoda, toate bazandu-se pe intinderea musculara pana la limita
miscarii. Prin efectuarea acestora, se declanseaza reflexul miotatic
inversat – acesta este un reflex protector care calmeaza musculatura
pentru a preveni traumatismele. Pe scurt, tehnicile determina creierul
sa spuna “Nu vreau ca acel muschi sa se rupa” si sa transmita un mesaj
ca muschiul sa se relaxeze mai mult decat ar face-o in mod normal.
Primul aspect este imbunatatirea invatarii motorii prin repetarea
unor activitati (contractii repetate) si prin initiere ritmica. Al doilea
aspect il reprezinta inversarea modelelor motorii prin utilizarea
contractiei izometrice. In final, se doreste invatarea relaxarii musculare
pentru a spori gama de miscari si a reduce spasmele. Iata cateva tehnici
concrete de detensionare pentru un hipertonus muscular:
1. Tinere/opunere – relaxare
Intinderea muschiului (intindere pasiva) si mentinerea acestuia in
aceasta pozitie timp de cateva secunde.
Contractia muschiului fara a-l misca (denumita izometrica) prin
impingerea usoara pentru a-l intinde, fara, insa, a efectua vreo miscare.
In aceasta etapa se declanseaza reflexul, existand o fereastra de 6-10
secunde pentru o intindere diferita fata de cea normala.
2 . Contractie- relaxare
Aceasta tehnica este aproape similara cu prima, cu exceptia
faptului ca, de aceasta data, muschiul trebuie sa fie contractat in timp
ce il misti. Mai este denumita intindere izotonica. De exemplu,
instructorul opune rezistenta in timp ce sportivul tine muschiul in
contractie si impinge piciorul in podea. Pe perioada sedintelor, aceste
mecanisme conlucreaza pentru procesul de reinvatare corespunzator
dezvoltarii motorii normale.
 Metoda a fost creata pentru a imbunatati capacitatea de miscare
a zonelor afectate de sistemul neurologic, in afectiuni neurologice
precum neuropatie periferica (amorteala, reducerea sensibilitatii
muschiului, parestezie), scleroza multipla, efecte adverse dupa accident
vascular cerebral (AVC).
Prin urmare, aceasta se poate dovedi un instrument eficient care
permite reabilitarea disfunctiilor musculo-scheletice. De asemenea,
metoda Kabat este recomandata persoanelor care prezinta
traumatisme la nivelul incheieturilor, coloanei vertebrale sau care
sufera de boli degenerative ale articulatiilor sau probleme posturale
(scolioza). De cele mai multe ori, pentru a creste eficienta
tratamentului, aceasta tehnica este combinata si cu terpaia manuala,
dar si si cu proceduri specifice de fizioterapie precum terapia cu
ultrasunete si Terapia TECAR (Transfer Energetic Capacitiv si Rezistiv).
Totodata, si persoanele care doresc sa isi imbunatateasca
abilitatea de miscare pentru o anumita zona a corpului care a fost
supusa unui traumatism pot consulta un fizioterapeut.
Metoda nu este recomandata in cazul unor afectiuni duroase
acute sau, in functie de caz, in diverse afectiuni.