Tetrapareza spastica

Tetrapareza este o boala care afecteaza toate cele patru membre, si are diverse manifestari clinice. Forma spastica este cel mai des intalnita cu tonusul exagerat al musculaturii si are o frecventa foarte mare la nou-nascutii cu encefalopatie hipoxic-ischemica, paralizie cerebrala, malformatii cerebrale grave. In general, dizabilitatea este mai mare la membrele superioare. In ceea ce priveste spasticitatea, raspunsul la elongatia rapida este alterat. Spasticitatea este prezenta mai mult la nivelul muschilor flexori ai membrelor superioare si extensorilor membrelor inferioare. Daca hipertonia persista, se pot instala retractii musculotendinoase, ce trebuiesc evitate pe cat posibil. Semne si simptome La examinare, cand copilul este asezat cu fata in sus, se observa hiperextensia capului cu retractia umerilor, membrele inferioare sunt in extensie, incrucisate, in adductie, intrarotate, forfecate, piciorul este in flexie plantara, adductorii contractati, ceea ce poate duce la luxatia de sold. Cand se aseaza cu fata in jos, copilul bolnav nu ridica si nu roteste capul (nici macar pentru a respira), are bratele blocate sub torace, membrele inferioare fiind adesea in flexie. Cand se aseaza copilul in pozitie sezand copilul cade pe spate sau anterior deoarece are reflexele tonice cervicale asimetrice, mana este inchisa in pumn, ceea ce impiedica copilul de a duce mana sau alte obiecte la gura, pozitia policelui este strans in pumn si degetele flectate. La examinarea neurologica se observa existenta unui sindrom piramidal atat la membrele superioare, cat si la cele inferioare. Apar tulburari de masticatie si nutritie, ceea ce va determina efectuarea alimenatiei cu ajutorul sondei. Simptomatologia asociata consta in strabism, atrofie optica, crize epileptice, retard grav, complicatii ortopedice (cifoscolioza, luxatie de sold) . In forma usoara de tetrapareza spastica retardul este mediu, iar deplasarea se poate face dar patologic. Tratament Pentru decontracturare se folosesc urmatoarele metode: A. kinetoterapie, pentru diminuarea mecanismelor reflexe. B. mijloace fizice (rece, caldura, electroterapie). C. mijloace chimice (infiltratii cu alcool, toxina botulinica) D. tratament medicamentos E. tratament ortopedic. F. tratament chirurgical. Kinetoterapia reprezinta metoda de baza in tratamentul spasticitatii. Decontracturarea prin miscare se bazeaza pe specularea unor mecanisme fiziologice de inhibare a neuronilor motori. Se folosesc mai multe metode: Metoda Bobath ajuta la inhibitia spasticitatii pornind de la punctele cheie central, reprezentat de pozitionarea capului, al mobilitatii centura scapulara, al stabilitatii centura pelvina, prin intindere lenta si mentinuta a muschiului spastic, prin pozitionare sau prin autoinhibitie. Exemple de pozitii reflex inhibitorii: -leganarea copilului in pozitie fetala -folosirea reflexului Moro -pozitionarea in decubit ventral pe mingea Bobath, cu membrele inferioare in extensie, abductie si rotatie externa, picioarele in extensie. Pe fondul facilitarii posturilor, metoda Bobath a dezvoltat in continuare reactiile de redresare si echilibru, respectand stadiile de dezvoltare normala neuromotorie. Metoda Kabat, poate fi folosita pentru diminuarea spasmului muscular prin tehnicile de alternare a antagonistilor cu stabilizare ritmica. Aceasta metoda foloseste principiile legii Sherington de inervatie reciproca si inductie succesiva cu cat e mai puternica contractia agonistului, cu atat mai mare va fi relaxarea antagonistului. Principiul metodei se bazeaza pe folosirea unor stimuli proprioceptivi care se adauga eforturilor voluntare ale pacientului. Aceasta are ca urmare facilitarea functiei si o contractie mai puternica decat cea obtinuta prin efort voluntar. Metoda se poate aplica numai copiilor mai mari care pot colabora la executarea acestor exercitii cu rezistenta maximala. Decontracturarea automata Metayer. Se provoaca decontracturarea unor grupe musculare prin manevre care permit corectarea posturilor anormale, oferind informatiile proprioceptive necesare unei miscari corecte. Metoda Margaret Rood prin modelele sale de postura globala si unele stimulari (pensulari, percutari, stimulari cu ghiata), faciliteaza contractia unor muschi, inhiband spasticitatea antagonistilor. De exemplu: -mangaierea usoara a cefei in zona C2-C5 produce relaxare paravertebrala. -percutarea maleolei peroniere produce contractia peronierilor, ceea ce va relaxa tibialul posterior spastic. -percutarea maleolei tibiale activeaza supinatorii si adductorii piciorului, relaxand antagonistii, respectiv peronierii. -indoirea rapida a unui membru duce la inhibarea flexorilor. -leganarea copilului cu capul in jos, apucat la nivelul gleznelor este relaxanta ca si leganarea in pozitie fetala. Relaxarea prin alungire musculara (stretching) urmareste cresterea mobilitatii articulare. La copil se executa de obicei stretching pasiv, intinzand muschiul foarte incet, mentinand-ul astfel un anumit timp. Stretching-ul pasiv poate dura 10 sec.- 1 min. cu repetitii in seturi de 2-5, avand 30 sec. repaos dupa fiecare intindere. Stretching-ul realizeaza: -cresterea supletei tesuturilor -cresterea abilitatii de a invata diverse miscari -determinarea relaxarii fizice si psihice -scaderea tensiunii musculare

-incalzirea tesuturilor. Copilul va fi pregatit pentru stretching printr-o eventuala aplicare de caldura. Se incepe cu articulatiile distal se intinde initial o articulatie, apoi se trece la 2-3 articulatii. Tractiunea va fi lenta, usoara, in ax, fara sa provoace durere, pentru evitarea rupturilor fibrilare. La sugarul mic sub 6-7 luni nu se va extinde complet genunchiul si cotul, aceste articulatii prezentand o semiflexie fiziologica la aceasta varsta. Electroterapia urmareste reducerea spasticitatii aplicandu-se electrostimulari pe grupele musculare antagoniste muschilor spastici. Se foloseste si caldura radiatiilor infrarosii pentru decontracturare. Masajul clasic nu este recomandat in hipertonia piramidala, care se accentueaza prin excitatiile cutanate si musculare, ci doar masajul terapeutic efectuat de catre kinetoterapeut pentru aceasta afectiune. Cel mult se poate practica un efleuraj pe musculatura antagonista celei spastice. In concluzie, decontracturarea este extrem de importanta, spasticitatea generand: -o functie anormala segmentului respectiv -intretinerea unui cerc vicios de fenomene ce impiedica ameliorarea motilitatii pacientului -instalarea diformitatilor -ingreunarea procesului normal de reeducare Asadar, este recomandata inceperea cat mai precoce a tratamentului de recuperare pentru a evita instalarea definitiva a spasticitatii.