NICOLAE, NICOLAIŢII.

Se presupune că numele lui Nicolae din Antiohia (Faptele

Apostolilor 6:5) a fost purtat de o grupare a Bisericii primare care a căutat să facă un
compromis cu păgânismul, în scopul de a facilita participarea creştinilor la unele
activităţi sociale şi religioase ale societăţii în care trăiau, fără însă a se simţi stânjeniţi.
Este posibil ca termenul „nicolait" să fie o formă grecizată a numelui evreiesc Balaam
şi de aceea să fie un termen alegoric, orientarea sectei fiind asemănătoare cu cea a
personajului din VT care a încercat să-l corupă pe Israel (Numeri 22). În cazul acesta
nicolaiţii sunt membrii grupării atacate de Petru (2 Petru 2:15), de Iuda (11) şi de Ioan
(Apocalipsa 2:6,15 şi posibil 2:20-23), pentru că au introdus în biserică libertinajul
sexual caracteristic păgânilor. Aluziile cu privire la această grupare pe care le găsim
în scrierile lui Irenaeus, Clement şi Tertullian ne sugerează posibilitatea că ea a
evoluat într-o sectă gnostică.

E.M.B.