UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE TEOLOGIE.

Patrimoniu cultural teologic din Episcopia Râmnicului din secolul XVIII-LEA

până în present.

Îndrumător: Pr. Lect. Dr.

Absolvent,

Craiova.
2020
 Cuprins.

Capitolul I .

Patrimoniu cultural teologic din episcopia Râmnicului din secolul al XVIII-LEA.

Capitolul II.

Patrimoniu cultural teologic din episcopia Râmnicului din secolul XIX-LEA.

Capitolul III.

Patrimoniu cultural teologic din episcopia Râmnicului din secolul XX-LEA.

Capitolul IV.

Patrimoniu cultural teologic din episcopia Râmnicului în zilele noastre .

 Argument.

Mi-am ales tema “Patrimoniul cultural teologic , din dorința de a mă perfecționa într-un
domeniu care m-a captivat întotdeauna și anume cel religios. De asemenea am ales această temă
şi din dorinţa de a pune în valoare şi în cunoştiinţă de cauză însemnătatea patrimoniului cultural
şi teologic al Eparhiei Râmnicului . Această Eparhie sa evidenţiat încă de la începutul existentei
sale ca pildă de credinţă vie pentru toate eparhiile din ţară şi din străinătate .
Vechea Episcopie a Râmnicului este ceea de a doua eparhie a Ţării Românesşti ,
moştenitoare şi continuitoare a Mitropoliei Severinului . Aceasta din urmă , înfiinţată în anul
1370 cu reşedinţa la Severin . Apoi a fost mutată , datorită conflictelor vremii la Râmnicu Vâlcea
Între anii 1503 -1504 , în timpul domnitorului Radu cel Mare , în amintirea mitropoliei
dispărute , sa reînfiinţat Episcopia Râmnicului şi a Noului Severin . În urma războiului austro-
turc din 1737 , clădirile Episcopiei şi biserica ridicată între 1576-1586 , au fost arse complet
Clădirile Episcopiei au fost refăcute la 1749 , dar au căzut pradă marelui incendiu de la
1874 , alături din jumătate din oraş .
Un alt argument pentru care mi-am ales această temă este acela şi de a aminti în această
perioadă importanţa trecului nostru , a oraşelor noastre care sunt adevărate capodopere de
patrimoniu atât cultural cât şi teologic . Patrimoniul acesta cultural şi teologic a fost păstrat cu
jertfă.
Astfel Sfântul Ghiril al Ierusalimului spune : “ Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu ,
decât ridicându-se prin jertfă “.1

Introducere.

1
Pr. Constantin Olariu ,Jerfa creştină şi sacrificiul uman în Europa Medievală şi premodernă ,Editura Sfântul Antim
Ivireanul ,Râmnicu Vâlcea ,2014 pp.12.
 Cuvântul Patrimoniu vine de la limba latină patrimonium şi de la limba franceză
patrimoine. Acest cuvânt înseamnă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare
economică ,precum şi a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi , aparţinând unei
persoane fizice sau juridice , bun moştenit de la părinţi , avere părintească , propietate , bun
public ,bunuri spirituale , culturale .
Patrimoniul cultural şi teologic din Râmnicu Vâlcea iese în evidenţă începând cu secolul
al XVIII-LEA , atât prin locaşurile de cult cât şi prin edificiile oraşului oltean . Din punct de
vedere teologic patrimoniul începe cu secolul al XVIII-LEA când voievodul Radu cel frumos
pentru îndreptarea vieţii religioase din Ţara Românească hotărăşte în anul 1503 organizarea
bisericească . Astfel ia fiinţă Episcopia Râmnicului cu o întindere largă , cuprinzând teritoriul
fostei mitropolii a Severinului , asa cum reies din documentele timpului şi din croniciile lui
Gheorghe Şincai . Acest document a fost publicat în anul 1811.
Noua episcopie , numită şi a noului Severin , şi-a stabilit reşedinţa în oraşul Râmnic , la
Biserica Sfântul Nicolae , ctitorită cel mai probabil de voievodul Dan ( 1384-1386), fratele lui
Mircea cel Bătrân .
Primul episcop al Râmnicului a fost Maxim Brancovici de origine sârbă , canonizat de
Biserica Ortodoxă Sârbă , care a ajuns mitropolit al Ţării Româneşti . Numele său nu apare în
pomelnicul Episcopiei . Menţionăm de asemenea că de la înfiinţarea Episcopiei şi până la
începutul secolului al XXI , la Râmnic au păstorit în jur de 50 de ierarhi , dintre care Biserica
Ortodoxă a canonizat până acum doi , pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul şi pe Sfântul
Ierarh Calinic de la Cernica .
De asemenea putem spune faptul că societatea din secolul al XVIII-LEA în Ţările
Române se aflau la graniţa modernizării , iar ideile de libertate şi demnitate cetăţenească au ajuns
şi în judeţul nostru şi anume Vâlcea . Imperiul Otoman , se afla în plin declin şi încerca să îşi
menţină suzeranitatea asupra teritorilor din Ţara Românească şi Moldova .
Imperiul Habsburgic în această perioadă se afla la apogeu și stăpânea deja Transilvania .
Rusia se afla în plină dezvoltare și poza în protectoarea ortodoxiei dorind să își mărească aria de
influență.
Totuși Țara Românească și Moldova au dat dovadă de iscusință militară și diplomatică
păstrându-și autonomia internă .Deși multe produse mergeau la imperiul Otoman ca tribut sau la
prețuri simbolice s-a produs mai mult și comerțul sa dezvoltat . Într-o lume în plin progres
Râmnicu Vâlcea era un centru comercial viu cu legături atât în Transilvania cât și în Moldova . S-
a dezvoltat serviciul de sănătate din oraș , a fost semnalată existența mai multor școli , iar cartea a
circulat mai mult .2
În altă ordinee de idee vreau să mai menționez faptul că în cadrul lucrării mele științifice
voi prezenta patrimoniul cultural și teologic de la Râmnic în toate secolele sintetizând lucrarea pe
capitole .
Astfel în capitolul I voi vorbi despre patrimoniul cultural și teologic de la Râmnicu Vâlcea
în srcolul al XVIII-LEA .
În capitolul al II-LEA vom vorbi despre patrimoniul din secolul al XIX-LEA . De
asemenea în capitolul următor voi vorbi despre patrimoniul cultural și teologic al Râmnicului în
secolul XX-LEA.
În ultimul capitol voi relata patrimoniul teologic și cultural din zilele noastre .

Capitolul I .

Patrimoniul cultural și teologic de la Râmnic din secolul al XVIII-LEA .

2
Scrociob Mirea Diana , Teză de doctorat Artă și societate. Ctitori, ctitorii și obiecte de cult din Vâlcea secolului al

XVIII-LEA , Universitatea 1 decembrie 1918 , Alba Iulia , 2014, pp.5.

În secolul al XVIII-LEA au existat foarte mulți ctitori din toate păturile societății care doreau să sublinieze
importanța rolului pe care îl aveau în societate , anunțând noi orizonturi , modernitatea . Cultura a
devenit mai accesibilă prin editarea de cărți în limba română dar și prin frumoasele desene de pe pereții
bisericiilor , care povesteau fracmentele importante din biblie pentru cei neștiutori de carte sau străini
de limba românească .

Stilul architectural din Țara Românească a beneficiat de o trecere lină din secolul al XVII-LEA –XVIII-LEA.
În majoritatea cazurilor bisericilor au fost mai simple , alcătuite din naos , pronaos și altar în plan
semicircular , dar în funcâie de donațiile și dorințele ctitorilor au existat și biserici mai mari , somtuoase ,
cu mai multe turle și minunțios decorate în special în zonele cu o importanâă mare . În perioadade
domnie a lui Constantin Brâncoveanu sa format școala domnească care a pictat la Hurezi , marele atelier
de pictură al vâlcii , unde muzeul județean Aurelian Sarcedoțiu a îmbrățișat mai multe lucrări .3

Rezumându-mă la Patrimoniu cultural și teoogic de la Râmnic pot spune faptul că în această perioadă
oamenii după cum am mai spus mai sus tindeau spre modernitate și spre desăvârșirea artei . Am
observant faptul că patrimonial cultural de la Râmnic a cuprins și cuprinde bunuri culturale de valoare
deodebită și un tezaur de patrimoniu cultural national de o valoare excepțională . De aceea ne vom referi
în primul rând la muzee ,instituțile care protejează aceste bunuri precum și la schiturile și bisericile din
această perioadă .

Astfel amintim casa memorială Anton Pan , Strada Știrbei Vodă , nr.4. Ea este prezentată ca o clădire cu
parfum de epocă , cu foișor și pivniță . Aceasta a fost construită la jumătatea secolului al XVIII-LEA , de
către negustorii Kiprovinceni , stabiliti la Râmnic ca refugiați politici din Bulgaria .

Anton Pann a locuit în ea cu chirie , între anii 1825-1827 și 1835-1837 . În acest timp el a fost professor
de muzică psaltică la Seminarul Teologic Sfântul Nicolae din Rămnicu Vălcea . În 1952 , Maria M. Petrescu
și Ion M. Petrescu,donează imobilul statului în vederea creerii unui muzeu .

Conacul Socoteanu-Lahovari .

Acesta a fost ridicat de către logofătul Gheorghiță Socoteanu în secolul al XVIII-LEA . La 11 septembrie
1909 , primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea , a cumpărat această casă a Lahoreștenilor de la Irina
Sterian , fostă Horăscu , moștenitoare a lui Constantin I Lahovari . Din acest an el devine sediul primăriei
până după cel de al doilea război mondial . Din anul 1979 în conacul Socoteanu –Lahovary funcționează
Casa Pionerilor și Șoimilor Patriei ( azi palatal Copiilor Râmnicu Vâlcea ).

Fântâna de piatră a lui Filaret (1784) a fost ridicată de episcopal Filaret al Râmnicului la data de 1
septembrie 1784 ,conform incripției după piatră ,pe malul Oltului , în dreapta podului Goranu .
Menționez că ea a fost adusă la Troianu . Astăzi ea se află în curtea Arhiepiscopiei Râmnicului .

Un alt patrimoniu cultural din secolul al XVIII-LEA a fost Cruceea Mișeilor . Acest patrimoniu cultural este
o piatră de hotar cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril ,ridicată de stareții cozieni Serafim

3
Ibidem pp.10.
monahul și Ghenadie arhimandritul în anul 1718 . Era amplasată la Licura , apoi a fost dusă în curtea
casei cu nr. 54 de pe strada Traian . Astăzi ea se află în curtea Bisericii Buna Vestire .

Crucea cu hramul Sfântul Nicolae din curtea bisericii Sfântul Dumitru care datează din 1755-1756. 4

În secolul al XVIII-LEA ctitorile voievodale au fost adevărate odoare sufletești . Astfel sculptura manastirii
Arnota în acest secol a reprezentat o adevărată operă de artă . Vechea tâmplă a mănăstirii a fost
construită în timpul lui Constantin Brâncoveanu . Această podoabă a sculpturii întrunea calitățile de
rafinament și genialitate ale unui giuvaier authentic . Ornamentele ei florale impresioneau , iar poleiala
de aur îi întregea frumusețea , dându-I un aer de monumentalitate .

Pe panoul din stânga ușilor împărătești se poate vedea și astăzi inscripția ,, Izvorul milei fiind ,
învrednicește-ne pe noi cu milosârdie Născătoare de Dumnezeu . Caută spre oamenii care au păcătuit și
pururea arată puterea ta ,,.

În partea dreaptă există un al doilea text ,, Preacuratului Tău chip ne închinăm , cei buni cerând iertarea
greșelilor noastre Hristoase Dumnezeule , cu voie ai binevoit ,,.

Alături , tot spre dreapta , sub icoana Arhanghelilor Mihail și Gavril scrie ,, Arhistrategi ai oștirilor cerești
vă rugăm acum pe voi , noi cei nevrednici , ca cu rugăciunile voastre să ne acoperiți pe noi .

De o frumusețe aparte este ușa de la intrarea în biserică , făcută din lemn de castan , singurul obiect
sculptat datând din epoca lui Constantin Brâncoveanu .

Cu privire la odoarele Mănăstirii Arnota afirmăm faptul că în secolul al XVIII-LEA se găseau următoarele
odoare și anume

1). O cruce de argint lucrată în filigran de argint cu următoarea inscripție ,, Această Sfântă cruce s a făcut
de igumenul Filaret .

2) . Un disc de argint cu inscripția ,, Acest disc făcutu-l-au Mihail , în zilele părintelui Pahomie egumen și
l-au dat mănăstirii Arnota , de pomeneală .

3). O icoană în format mic care avea inscripția leat 1753 , Pop Dumitru zugrav. 5.

Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea se poate lăuda astăzi cu un bogat patrimoniu de locașuri de cult .

În secolul al XVIII-LEA eista aici Biserica Toți Sfinții care a fost construită între anii 1762 -1764 .

Biserica Sfântul Gheorghe refăcută între anii 1737-1738 .

4
https//www.istorielocală.ro/scris de Bibloteca/2015/mai/28/Râmnicu Vâlcea –patrimoniu cultural
imobil/consultat/accesat/25 mai 2020.
5
Mănăstirile și schiturile din județul Vâlcea , programul operațional Regio , inițiativă locală , Dezvoltare regională
pp.15-22.
Odată trecuți în jumătatea sudică a Rămnicului pe partea dreaptă a schitului Inătești , construit în 1751 ,
un exemplar superb de arhitectură românească . Construcția este astăzi înglobată în complexul
Seminarului Teologic Sfântul Nicolae .6

Capitolul II.

Secolul al XIX-lea a fost o perioada ideological si culturala.

In timp ce spaniolii si portughezii si Imperiul Roman se prabuseau ,Imperiul Britanic ,cel German si
America au cunoscut o dezvoltare rapida.

Conflictele militare din aceasta perioada au ravasit Europa,dar au si incurajat cercetarea stiintifica.Dupa
razboaiele napoleoniene , Marea Britanie devine in aceasta perioada cea mai puternica putere
mondiala.

Ea va controla o treime din suprafata teritorilor de pe uscat . Astfel britanicii au condus un comerț
eficient și au redus rapid pirateria . De asemenea putem afirma faptul că secolul al secolul al XIX-LEA a
fost un secol al inovatiei si al descoperirilor.De exemplu ,a fost descoperita
matematica,fizica.chimia,biologia,electricitatea si metalurgia.

De asemenea a inceput Revolutia Tehnologica in Europa si Era Victoriana-cunoscuta ca Era pentru

angajarea copiilor in fabrici ale minei. Ba chiar mai mult decat atat a avansat si medicina .

Populatia in secolul al XIX -lea s-a dublat ,de la 200 de miloane pana la aproape 400 de
milioane.Introducerea cailor ferate a fost o schimbare majora in modul in care oamenii traiau si
obtineau bunuri alimentand miscari de urbanizare majore in diferite locuri de pe glob. 7

Arta românească în secolele XIX și XX au dezvăluit transformările apărute în arhitectură ,pictură, și

sculptură care au creat adevărate curente moderniste în România . În arhitectură , neoclasicismul ,
clasicismul , eclectismul sau linia națională în secolul acesta sunt curente ce au adus elemente noi în
construcția clădirilorpentru a le da oînfățișare cât mai plăcută . Pot fi amintiți arhitecți de seamă ca de
exemplu Ion Mincu , Petre Antonescu , Alexandru Orăscu și alții . De aemenea în acest secol de referință
sculptura adduce noi elemente noi , moderniste , prin schimbarea stilului de lucru și a viziunii artistice ,
ceea ce a făcut să ia naștere adevărate capodopere artistice .

Diferiți sculptori în această perioadă au realizat sculpturii în piatră , lemn sau de modelaj . Afirmăm de
asemenea că în acest răstimp al secolului al XIX-LEA pictura aduce și ea o mare contribuție artei
românești . Majoritatea pictorilor români din această perioadă și-au desăvârșit studiile la Paris , la
Muchen , sau în București .

Menționăm faptul că în domeniul picturii sau remarcat mulți artiști români ca de exemplu Nicolae
8
grigorescu ,Ștefan Luchian , Gheorghe Tătărescu , Ion Andreescu , Nicolae Tonitza , Gheorghe Petrașcu
6
www. Primariavi.ro./scris de Web Master/2010/iulie/4/orașul celor 13 biserici/ accesat/consultat 25 mai 2020.

7
Ibidem.
8
Tps//.ro.m.wikipedia.org.
In acest secol de mare anvergura cladirile civiledin punct de vedere arhitectural erau adevarate
ansambluri urbane . Monumentele civile , peste 15 case boieresti si 5 ansambluri urbane erau
grupate in constructii administrative si cu destinatie economica ca de exemplu Primaria
Ramnicului , Tribunalul Valcea , Judecatoria Ramnicului . Astfel aflam faptul ca ele dateaza de la
sfarsitul secolului al XIX-lea cu rol semnificativ pentru arealul acestui oras istoric de mare
anvergură . De asemenea in aceasta perioada la Ramnic se construieste Parchetul pe strada Carol
I , nr.10 .9

Chiar daca modernitatea prindea contur in cele trei Tari Romane in primele doua decenii ale
secolului , observam ca romanii mai aveau de asteptat pentru indeplinirea idealurilor culturale si
religioase.

Astfel vedem faptul că viata religioasa romaneasca era bine imprimata in inimile celor trei
provincii romanesti . Punand accentul pe zona valceana observam faptul ca Bisericiile si
Manastiriile erau adevarate locuri de preaslavire pe Dumnezeu . In cele ce urmeaza voi relata
cateva cuvinte despre viata religioasa si teologica de la Ramnic .

Astfel intr-o schita intocmita de catre Dionisie Eclesiarhul in anul 1804 ne arata faptul ca
manastirea Arnota nu avea pridvorul inchis ci doar era simpla cu mentiunea ca era sprijita de
stalpi . Viata monahala era una dificila si anume cu rol de jertfa . Chiliile acestei manastiri
fusesera distruse in anul 1804. Ba mai mult de cat atat cand sa inceput construirea arestului
politic aici au fost darmate si ultimile vestigii exterioare care datau de la Matei Basarab si de la
ceilalti piosi pictori .

In anul 1852 , Domnitorul Tarii , Barbu Stirbei , a hotarat sa ridice mai multe cladiri , in stil
gotic , la Tismana , Bistrita si Arnota .

Viata duhovniceasca de la Ramnic a fost din intotdeauna deosebita iar ca drept exemplu avem pe
marii eclesiarhi ai acestui secol si anume Paisie , Cezarie , .

Schitul Berislavesti sa remarcat de a lungul timpului prin jertfa preotilor care au stlujit aici , mai
ales ca pana in 2006 a tinut loc de parohie . Anul 2009 aduce marea schimbare si anume
preluarea ei de catre manastirea Cozia si transformarea ei in schit .

Manastirea Bistrita aduce un mare aport secolului al XIX-lea atat din punct de vedere
religios ,cultural si arhitectural . Spun acest lucru pentru in anul 1845 sa descoperit aici un
manuscris care data din anul 1620 . In acest an Mihai Moxa scria la Bistrita ,, prima istorie
universala de pe meleagurile noastre , intitulata ,, Cronograful Tarii Romanesti .

Schitul Pestera –Schitul din Pestera Bistritei . Acesta se afla in comuna Costesti – Valcea ,asezat
pe o rapa a muntelui din spatele Manastirii Bistrita .

9
www.istorielocala.ro/scris de Bibloteca /2015/mai/28/Ramnicu Valcea /-patrimoniu cultural
imobil/consultat/accesat/25mai 2020.
Potrivit unei traditii consemnate de arhimandritul Chiriac Ramniceanu , Pestera Sfantului Grigore
Decapolitul a fost descoperita de catre un cioban , mai inainte de a fi zidita Sfanta Manastire
Bistrita .

Anul 1828 aduce o mare nenorocire acestui schit unde salasuiau calugarii in post si rugaciune .
Astfel schitul trece printr-o jefuire si incendiere , iar schimnicul Ilarion este torturat si aruncat in
prapastie .

Cercetatorul Alexandru Odobescu apreciatul initiator al studiilor arheologice , vine de trei ori la
Manastirea Bistrita , intre anii 1858-1861. In 1860 ,impurternicit de Ministerul Cultelor si
instructiunilor publice , descries i catalogheaza toate obiectele de patrimoniu cultural si artistic
din manastirile judetului Arges si Valcea.

De asemenea este important sa consemnam faptul ca viata de la acest schit era intense din punct
de vedere duhovnicesc. De aceea mentionam pe monahul Partenie Zoba care a desfasurat o vasta
activitate artistica .

Ni se precizeaza ca monahul ar fi zugravit doua icoane si biserica din afara . Asadar acest
document dovedeste limpede ca ultima interventie la picture din biserica apartine lui la data de 20
decembrie 1829,cand a fost consemnat in pomelnic. Slujbele religioase se oficializau cu
solemnitate si rigoare . Aici credinciosii isi regaseau linistea si pacea dupa care ravneste fiecare
crestin .10

Schitul Bradu .

Este situat in satul Gurguiata , in apropiere de Baile Olanesti . Despre schit nu se cunosc prea
multe documente . Gasim insa date despre o legenda a unui om care si-a dat hainele de pe el
Sfantului Apostol Petru .

In secolul al XIX-LEA , Schitul se afla intr-o stare deplorabila si anume mai avea un pic si se
ruina . Ceea ce ne face sa ne gandim la faptul ca viata religioasa era una foarte grea .

Schitul Cetatuia.

Acest stravechi lacas de rugaciune,care are hramul ,,Sfintilor Mihail si Gavriilˈˈ,este declarant
monument istoric si se afla in partea de nord a municipiului Ramnicu Valcea,pe dealul care
poartaacelasi nume.A fost construit intre anii 1677-1680,de catre mitropolitul Teodosie al Tarii
Romanesti,dupa cum spune si pisania zidita pe latura de niord a bisericii˸,,Cu vrerea Tatalui si cu
ajutorul Fiului si cu Savarsirea Duhului Sfant s-a facut aceasta biserica si cu chili,intru cinstirea
si marirea si lauda sfintilor voievozi arhanghelilor Mihail si Gavril si a tuturor fara de trupuri
puteri cu toata cheltuiala si osteneala Prea Sfantului Parinte,chir Teodosie arhiepiscop si

10
Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului,Manastirile si schiturile din judetul Valcea ,programul operational
regional initiativa locala,Dezvoltare regionala , Str.Apolodor nr. 17,Bucuresti,sector5, Fundatia ,,Renasterea
Bucovineana ,, ,Noiembrie 2011,pp.6-31,48-49,53.
mitropolit a toata Tara Romaneasca in zilele prealuminatului domn pravoslavnicul Serban
Voevod. Mentionez faptul ca secolul al XIX-lea a avut un rol esential pentru intreaga Tara
Romaneasca atat din punc de vedere al manastirilor care au desfasurat o activitate duhovniceasca
si culturala care ne aduc aminte de traditiile si obiceiurile din zona Olteniei.

Se zice ca, potrivit obiceiului, capul domnitorului ar fi fost dus la Istanbul într-un vas plin cu
miere, astfel încât Soliman Magnificul să aibă proba morţii lui Radu de la Afumaţi. Momentul de
după decapitarea voievodului şi a fiului său a rămas un mister, iar o bună perioadă de timp nu se
mai aminteste la schit în niciun document. In 1941, Preotul Ion Popescu Cilieni, scria,în volumul
“Biserici, târguri şi sate din judul Vâlcea”, că biserica în care a sfarsit Radu de la Afumaţi ar fi
fost distrusa până la temelii, fiind ridicat aici un alt lăcas sfânt în vremea lui Matei Basarab. 

Trecând peste episodul sângeros din istoria acestul lăcaş, Schitul Cetăţuia impresioneaza şi astăzi
prin simplitate şi frumuseţe, dar şi prin originalitate. La mijlocul secolului al XIX-lea, la cererea
Mitropolitului Teodosie, la Cetăţuia sosea renumitul pictor Gheorghe Tattarescu.
Pictura originală realizată de Tattarescu, mai ales cea de pe catapeteasma bisericii, s-a păstrat
până astazi şi va mai putea fi admirată mult timp de acum încolo datorită interesului pe care
preotul paroh Emanoil Bărbuţ îl manifestă pentru pastrarea si ingrijirea acestui obiectiv.   

Lângă biserică incearca să rămână în picioare o căsuţă cu cerdac construită în 1929- casa
parohială. Ochiul mai puţin format trece repede cu vederea faptul că prin acoperişul vechi plouă,
căci grădiniţa impodobita cu flori din faţa căsuţei te duce cu gândul într-o altă regiune. Oaza
colorată i se datorează atât preotului Bărbuţ, cât şi fiecărui drumet sau credincios care a lăsat aici,
simbol al trecerii pe la Cetăţuia, câte o floare. 

Schitul Climent

Biserica cu hramul,,Buna Vestireˈˈa fostului schit Climent,,se situeaza in comuna Pietrari,aflata

la aproximativ 28 de km sud-vest de Ramnicu-Valcea,pe DN 67,intre Ramnicu Valcea si
Horezu,in partea de vest a comunei Pietrari,la circa 500 m est de drumul national.

A fost inaltata pe locul numit ,,Pajisteaˈˈ,pe un platou la baza vestica a versantului

Carlige,indicat de pante cu inclinatie medie pe laturile de est si de sud.Dincolo de zidul de incinta
,inalt de 1,50 m,la aproximativ 20 m sud-vest de biserica se mai pastreaza ramasite din casa
ctitorului .

Constructia se situeaza pe proprietatea familiei episcopului pe malul drept al paraului

Otasau,fiind inaltata intre anii 1742-1743, de catre Climent,episcopul Ramnicului,popa Mihul si
Ioan,ispravnic al lucrarilor fiind Ilarion, ,,proegumenul Manastirii Bistrita 11ˈˈ.

11
Ibidem pp.70-73,74-77,78-89.
In secolul al XIX-lea Lucrătorii care au săpat lângă biserică, pentru a consolida fundaţia au făcut
însă o descoperire interesantă: chiar lângă zidurile bisericuţei existau zeci de morminte vechi de
sute de ani, de existanţa cărora nu se mai ştia. Se crede că este vorba de morminte ale unor
localnici, morţi înainte de domnia lui Cuza, deoarece aceştia au fost înmormântaţi la o adâncime
foarte mică, aşa cum era obiceiul pe vremea aceea. Oasele, care aparţin probabil strămoşilor
localnicilnicilor au fost înmormântate creştineşte în cimitirul bisericuţei, care începe astăzi la
câţiva metri de zidurile acesteia. Chiar lângă bisericuţă, unde lucrătorii au început săpăturile în
luna mai anul acesta s-au descoperit recent zeci de morminte străvechi, care datează dinaintea
domniei lui Alexandru Ioan Cuza s-a dat o lege potrivit căreia morţii erau îngropaţi la o adâncime
mai mare, pentru a se evita îmbolnăvirile. „Când s-a săpat pentru a face drenajul s-au găsit câteva
morminte foarte vechi. Scheletele erau îngropate la maximum 50 de centimetri adâncime, ceea ce
înseamnă că erau mai vechi, pentru că în timpul domniei lui Cuza a fost dată o lege prin care
morţii trebuiau îngropaţi la o adâncime mai mare. Au fost 10-15 morminte de acest fel, simple,
dar morţii aveau sub cap câte o lespede. Înseamnă că unii dintre ei au fost probabil preoţi sau
călugări, pentru că aşa erau îngropaţi aceia, cu o lespede la cap.” Osemintele găsite au fost mai
întâi analizate de arheologii de la Muzeul Judeţean de Istorie Vâlcea, după care s-a făcut o slujbă,
au fost puse în saci de pânză şi îngropate într-un loc comun, în actualul cimitir de lângă
bisericuţă. Lucrările de restaurare care se execută în acest moment presupun executarea unor
drenuri, fundaţia urmând să fie consolidată cu oţel şi cu grinzi de susţinere laterale, iar în partea
superioară se va monta o centură din beton armat şi din oţel.

Schitul Comanca de munte

Biserica fostului schit Comanca,cu hramul ,,Toti Sfintii,se afla in codrii dinspre rasarit a satului
Pietris,aproape de izvoarele minerale ale Bailor Olanesti,intr-o zona frumoasa,unde te poti
delecta cu peisaje de exceptie.

Biserica a fost intemeiata in anul 1736,cu sfatul si cheltuiala lui Preda Bujoreanu si a preotului
Teodor din Olanesti,,care mai apoi s-a calugarit luand numele de Pahomie ieromonahul.Aceasta
s-a petrecut aproape de jumatatea secolului al-XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea,in
timpul episcopului Climent,care,de altfel,a si impodobit sfantul lacas cu mai multe carti de slujba
si odoare sfinte,cum ar fi˸un Antimis,un Triod,un Minei,un Molitfetnic,un Liturghier,o
Psaltire,Un catavasier.

Biserica schitului a fost construita din bolovani de rau si caramida, pe tencuiala de var, in forma
de corabie, fara turla, avand absida Altarului de forma pentagonala. Boltile bisericii sunt tesute
din caramizi subtiri, iar catapeteasma este construita tot din zid. Sfanta Masa este dintr-o singura
piatra, asezata pe un picior cilindric. Acoperisul bisericutei este din sindrila subtire, iar marginea
acestuia acopera o cornisa zimtata.

Se crede ca biserica a fost zidita de mesteri care zidisera ,in sec al XIX-lea,clopotnita din Pausesti
Maglasi,dupa aceeasi tehnica-bolovani-rostuiti si randuri aparente din caramizi subtiri.Afost
zugravita de Partenie,Luca si diaconul Gherasim ot Olanesti.
Pana nu demult, in jurul actualei bisericute se vedeau inca ruinele fostului Schit Comanca,
metocul si casa de invatatura. Pana in perioada interbelica, aceasta din urma, era o scoala
frecventata de catre gramatici incepatori de cantare, scriere si citire, de prin satele vecine. In
partea de apus a incintei se afla o tarina intinsa, un iaz si o moara de apa.

Despre trecutul acestui loc mirific,amintind vremuri si oameni care au ramas in memoria
colectiva a vorbit cu nostalgie Inaltpreasfintitul Arhiepiscop al Ramnicului˸,,Aici se invata carte,o
raritate pe vremuri,de neimaginat pentru copiii proveniti din familii cu mijloace
modeste.Asemenea zidiri aveau o mare valoare,se bucurau de pretuirea oamenilor,constituiau un
magnet pentru mintile dornice de cunoastere.Am rezidit,am pus piatra de temelie cand a fost
necesar,sfantul lacas arata ca in zilele lui de odinioara,daca putem spune asa,totul straluceste de
curatenie,dar,parca ,lipseste ceva ˸prezenta crestinului,a omului iubitor de oameni si de
Dumnezeuˈˈ.

Schitul Cornet.

Situat pe Valea Oltului,in comuna Racovita,Schitul Cornetu este locasul de cult construit in anul
1666 de catre vornicul Mares Bajescu si sotia sa Maria fiind o reprezentare a arhitecturii
secolului al XVII-lea prin volumetrie si inedita decoratiune exterioara. Altarul a fost pictat in
1741 iar in in anul 1761, în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, un anume Alecse căpitan
za Loviște pune să se refacă pictura altarului de către zugravii Mihai, Radu și Iordache așa cum
rezultă dintr-o altă pisanie situată în colțul de sud-est al naosului.

    Un alt moment important din istoria schitului îl reprezintă incendiul din 1808 care distruge
aproape complet biserica și chiliile, o perioadă de timp viața monahală fiind întreruptă. Abia în
1835 noul stareț Irimah pune să se refacă clădirile și pictura murală.

    În perioada 1864-1949 biserica este administrată de către Eforia Spitalelor Civile din București
care în 1885 finanțează construirea iconostasului din lemn de stejar; un an mai târziu fiind pictate
în ulei și icoanele de lemn. Fiind o zidire importanta din punct de vedere istoric si religios,Schitul
Cornet a beneficiat de mai multe proiecte pentru restaurare,consolidare si extindere,lucrarile
efectuandu-se între anii 1923-1925 ,in 1960,1983 .

Biserica a fost consolidate,s-a realizat refacerea picturii si s-au intarit malurile Oltului pe partea
dinspre asezamant..In anul 1983,cu sprijinul Episcopiei Ramnicului,condusa atunci de Iosif
Gafton biserica a primit invelitoare noua de arama.Dupa zicerile batranilor numarul vietuitorilor
de la Cornet s- a ridicat la 40 de monahi.

Fiind restaurata in secolul al XIX-lea ,acesta biserica poate fi vizitata de orice trecator care
strabate Defileul Jiului si are nevoie de o oaza de liniste.

Ansablul arhitectonic este compus dintr-o incintă de piatră de formă pătrată pe care sunt asezate
chiliile. La 3 colțuri ale incintei se inalta turnuri poligonale, iar la colțul din sud-est un foișor. În
centrul curții incintei se află biserica, singura de altfel care conservă forma originală. Construită
pe un plan trilobat cu un turn-clopotniță cu opt laturi pe pronaos (accesul se face pe o scăriță
aflată pe latura de nord) și turla Patocratorului cu zece laturi pe care sunt situate ferestre înguste.
Zidul este din cărămidă așezată orizontal și panouri de tencuială fiind împărțit de un brâu dublu
de cărămidă aparent rotunjită care, pe fațada vestică înconjoară nișa icoanei de hram. Cornișa este
realizată din cărămidă aparentă dispusă în formă de dinți de fierăstrău, sub aceasta un rând de
butoni și o friză de teracotă smălțuită încadrată de cărămizi așezate pe muchie. Soclul este
proeminent fiind realizat din bolovani de munte în casete de cărămidă.
Biserica este inalta, cu ziduri foarte groase din piatra. Interiorul este format din altar, naos si
pronaos; are doua turle, una pe naos si a doua pe pronaos. Zidurile exterioare au alternanta de
tencuiala si caramida aparenta. De jur imprejur regasim un brau inflorat prin vopsele.

Interiorul ,semnificativ pentru bisericile tradiționale, cu zidul ce desparte naosul de pronaos plin.
Pictura murală din naos este realizată în tehnica fresco în secolul al XVIII-lea iar cea din pronaos
este de secol XIX. Din nefericire pictura originală nu s-a conservat.12

12
Ibidem pp.90,96.