Lupul este o creatură cu o imensă încărcătură simbolică.

Acesta a supraviețuit în
diferite locații timp de sute de ani. Lupii sunt vânători pricepuți și inteligenți, trăind cel mai adesea în
grupuri sau haite. Lupii își aleg perechea pe viață și sunt cunoscuți ca fiind grijulii cu puii lor, de aceea
un obiect cu lup poate fi simbolul unor legături strânse de familie. Stilul de viață al lupilor este asociat
cu modul oamenilor de a trăi în familii.
Pentru nativii americani, lupul era un animal totem, simbolizând loialitatea și perseverența,
înzestrat cu puterile marelui spirit și având capacitatea de a se transforma în om.
În unele culturi lupii sunt văzuți ca prădători, în altele ca luptători nobili, lideri și protectori,
astfel, lupii sunt ființele cele mai neînțelese ale folclorului antic. În timpurile medievale erau considerați
instrumentele diavolului, fiindu-le creată o reputație proastă în rândul societății umane.
Cu toate acestea, pentru Roma Antică, inima lumii civilizate, lupoaica reprezenta protecția,
deoarece, conform spuselor legendei avusese grijă de Romulus și Remus.
Totodată, lupii sunt recunoscuți și pentru felul lor de a comunica, lătratul la lună fiind modalitatea în
care își exprimă controlul asupra unei regiuni sau își cheamă membri haitei. În plus, lupii folosesc
limbajul corpului pentru a-și exprima sentimente precum frica, simpatia, antipatia și afecțiunea față de
membrii haitei.
Lupul este simbolul norocului și fertilității. Mongolezii cred că sunt descendenții lupilor, pe
care îi considerau animale sacre.
În Japonia talismanele norocoase aveau întotdeauna și imaginea unui lup cu scopul de a-i
proteja pe soldați de foc și boală, dar și pentru a aduce binecuvântarea unui copil pentru un cuplu
infertil.
În tradiția cecenă, lupii sunt mai mult decât niște animale sălbatice, sunt simbolul mândriei
naționale. Cea mai mare onoare pentru cineva era să ajungă liber și egal asemeni unui lup.
Aceste animale au o varietate de caracteristici: Loialitate, Familie, Comunicare, Noroc,
Fertilitate, Protecție, Putere,Inteligență,Compasiune,Sălbăticie,Instinct,Supraviețuire,Libertate.
Luna și lupul sunt simbolul comunicării și puterii. De obicei, doar lupul Alpha este cel care
latră la lună, ca semnal pentru a-i aduna pe ceilalți membri ai haitei. Talismanele cu lupi și lună
reprezintă puterea, transformarea și feminitatea.
Conform unor ritualuri străvechi, de ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie) era celebrat Anul
Nou al dacilor, ziua fiind numită si “Ziua lupului” (după simbolul dacic al lupului).
La multi ani!
Te iubesc,
Roxana
DANIELA Originea numelui Daniela provine din ebraică “Daniyyel”, care înseamnă “Dumnezeu este
Judecătorul meu“. Daniel a fost un profet evreu a cărui poveste este relatată în “Cartea lui Daniel” din Vechiul
Testament. Acesta a trăit în perioada captivităţii evreilor în Babilon, unde a servit la curtea regelui, ajungând să ocupe o
funcţie importantă în adunarea sfatului datorită faptului că era interpretatorul de vise al regelui. De asemenea, cartea
prezintă şi cele patru viziuni ale lui Daniel legate de sfârşitul lumii. În Vechiul Testament, Dan a fost al cincelea fiu al
lui Iacob şi unul din fondatorii celor 12 triburi ale Israelului. În limba persană “Dana” are semnificaţia de “înţelept“.
Acest nume ne amintește că niciodată nu trebuie să uităm că Dumnezeune ne va judeca pentru tot ceea
ce am făcut în viaţă, bun sau rău. Dumnezeu este milostiv şi bun, dar în acelaşi timp este drept şi răsplăteşte pe fiecare
după inima şi după faptele sale. Văzându-ne credinţă, gândurile şi intenţiile noastre, Dumnezeu ne ascultă
rugăciunile şi ne îndrumă paşii în viaţă. Să căutăm deci să ne ferim de păcate, să ducem o viaţă cinstită, rugându-ne
Domnului să ne judece cu milă şi cu blândeţe, la fel cum un copil îşi roagă părinţii cu sinceritate şi căinţa să îl ierte
pentru o greşeală făcută. „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi!” – Sfânta Scriptură, Evanghelia
după Matei, cap. 7, versetul 1.
Persoanele care poarte numele de Daniela sunt sensibile, sociabile, corecte, loiale şi au un respect deosebit faţă de
cei din jur. Au un caracter impulsiv şi greu de stăpânit, fiind unul din defectele principale, iar sensibilitatea lor poate fi
cu două tăişuri. Acestea sunt umanitatea care le oferă un farmec aparte dar reprezintă şi o piedică în dezvoltarea
personală, fiind uşor influenţabili şi naivi. Totuşi, au un spirit de observaţie foarte bun care se bazează adesea pe intuiţie
şi care rareori dă greş.
Daniela este o persoană determinată, energică şi voluntară, stăpână pe propria sa viaţă. Degaja forţă, calm şi
tărie de caracter. În realitate, Daniela este o persoană strictă, autoritară, ambiţioasa şi capabilă să îi conducă pe ceilalţi
după bunul plac. Este activă şi muncitoare, capabilă de a-şi asuma orice responsabilitate. Este o femeie pasională chiar
dacă în unele cazuri pare rece. Este perfecţionistă, realistă şi perspicace, aptă să administreze, să gestioneze şi să
organizeze.
Posedă un spirit analitic, este curajoasă şi antreprenoare. Urăşte nedreptatea şi poate avea reacţii violente
dacă cineva o supără. Colerică câteodată, Daniela nu este tolerantă mereu, chiar dacă se forţează să fie deschisă şi
conciliantă. În cazul în care un prieten apelează la ajutorul său, acesta nu va fi dezamăgit, Daniela este o persoană
generoasă şi o bună sfătuitoare.
Dornică să se facă plăcută, Daniela va depune eforturile necesare pentru a fi în armonie cu apropiații săi. Are
nevoie de linişte şi pace chiar dacă, în unele cazuri, ea este cea care provoacă situaţiile explozive. Este mult mai
afectuoasă şi mai sensibilă decât lasă să se vadă şi îşi ascunde de cele mai multe ori tandreţea în spatele unei tendinţe
agresive. D A N I E L A = 4 + 1 + 5 + 9 + 5 + 3 + 1 = 28 = 2 + 8 = 1
Pentru a da ce e mai bun din ea, Daniela are nevoie de un mediu în care să se simtă în siguranţă. Este sensibilă
la tot ce este frumos şi este extrem de preocupată de viaţă să sentimentală. Cu toate acestea, viaţa să afectivă nu va fi una
uşoară deoarece este o persoană exigenta şi elitistă. Directivă, Daniela are tendinţa să îşi conducă partenerul de viaţă şi
nu îşi dă întotdeauna seama de autoritarismul său.
ADRIAN
Prenumele des întâlnite la romani Adrian şi Adriana reproduc numele latin Hadrianus / Hadriana, derivat de
la numele localităţii Hadria şi însemnând de la Hadria. În Italia antică existau două localităţi cu acest nume: una în
regiunea Veneţiei de azi (actuala localitate Adria din provincia Rovigo), care a dat numele Marii Adriatice, şi alta în
regiunea Abruzzo de azi (actuala localitate Atri din provincia Teramo), despre care se se crede că ar fi locul de origine al
gintei Aelia, din care descindea împăratul Adrian (Hadrian). Publius Aelius Traianus Hadrianus, cunoscut că
Hadrian, a fost un împărat roman din dinastia Antoninilor, care a domnit între anii 117 şi 138, fiind succesorul
împăratului Traian.
Hadrian a iniţiat o serie de reforme în armată şi justiţie; iar arta şi arhitectura au înflorit în timpul domniei lui.
La Roma, din ordinul lui a fost restaurat Panteonul şi s-a construit Mausoleul, mormântul împăraţilor romani până la
Caracalla. El însuşi filosof şi scriitor, Hadrian a acordat o atenţie deosebită promovării filosofiei şi literaturii,
manifestând o înclinate aparte pentru cultura greacă.
O carte superbă despre viaţa împăratului Hadrian şi o lectură obligatorie pentru toţi pasionaţii de istorie şi nu
numai este romanul Memoriile lui Hadrian, de Marguerite Yourcenar. În primele secole după Hristos, numele
Adrian a fost purtat de o serie de martiri, printre care şi Sfântul Mucenic Adrian, sărbătorit în Biserica Ortodoxă
pe 26 august. Împreună cu soţia sa, Natalia (sărbătorita şi ea în aceeaşi zi), Sfântul Adrian a trăit în cetatea
Nicomidia (oraş din Asia Mică, aproape de Constantinopol), în vremea împăratului Maximian, şi şi-a jertfit viaţa
pentru credinţa în Hristos.
Vechiul nume roman Hadrianus a pătruns în onomastică creştină şi s-a răspândit, astfel, în Europa. De greci
a fost preluat din latină, sub forma Adrianos. În secolul al XV-lea, în Ţara Românească erau atestate formele
Andrian şi Andreian, explicabile prin contaminarea cu un nume mult mai frecvent în acea vreme, Andrei. Mult mai
vechi, din secolul al XIII-lea, este numele satului Adrian din Oas. Cea mai veche formă a numelui Adrian la romani
este Udre(a), evocată de Anton Pann (care cum venea, tot Udrea-l chema). De la Udrea s-a format un nume de
familie frecvent la romani, Udrişte.
Persoanele care poartă numele de Adrian au un caracter mândru, trufaş. Sunt severi, dar au nervii tari. Sunt
recunoscuţi pentru ambiţia de care dau dovadă şi de efortul pe care îl depun în proiectele lor. Adesea sunt foarte stăpâni
pe ei şi îşi arata superioritatea, au gustul puterii, dar nu suportă să fie părăsiţi.

A D R I A N = 1 + 4 + 9 + 9 + 1 + 5 = 29 = 11 = 2

Echilibrul lui Adrian este adesea precar deoarece o puternică tensiune nervoasă însoţeşte temperamentul său
pasional. În copilărie, Adrian este adorabil şi ataşant, dornic să se facă plăcut, receptiv la atmosfera familială. În cazul
în care un dezechilibru îşi face apariţia în viaţa sa, Adrian se simte complet pierdut. În acest caz, Adrian se va închide în
sine, se va refugia în lumea viselor sale. Părinţii trebuie să îi favorizeze autonomia şi simţul responsabilităţii.
Vibrația lui 2 induce o stare de incertitudine. Cu toate că este dinamic, dovedit de vibrația primei litere a
numelui, și susținută de majoritatea literelor din nume, suna totală a literelor îl face pe Adrian să cântărească
suplimentar fiecare decizie pe care o ia. Această calitate îl poate face instabil și impulsiv, însă atunci când este hotărât în
direcția în care dorește să înainteze, nimic nu-l mai poate opri.