Acid acetilsalicilic

medicament analgezic si antipiretic (activ fata de durere si febra) de referinta. Acidul acetilsalicilic,
singur sau in asociere cu alte principii active, intra in compozitia a numeroase preparate farmaceutice.
Utilizarea sa terapeutica depinde de posologie in doze mici, este un antiagregant plachetar: el impiedica
plachetele sanguine sa se prinda unele de altele, ceea ce evita formarea cheagurilor de sange in vase. In
dozele medii obisnuite, acidul acetilsalicilic este analgezic si antipiretic in doza mare, este un
antiinflamator, indicat in unele afectiuni reumatismale.

Contraindicatii - Atunci cand in antecedente exista un ulcer de stomac sau un astm, prescrierea acidului
acetilsalicilic devine o problema delicata. El este contraindicat la sfarsitul sarcinii, subiectilor alergici la
salicilati (grupul de medicamente caruia ii apartine) si copiilor sub 12 ani pe durata unei boli virale. In
plus, exista numeroase interactii nedorite cu alte substante: antiinflamatoarele nesteroide si
anticoagulantele.

Efecte secundare - Principalele efecte secundare sunt: leziunile digestive (gastrita), tulburarile
hemoragice (sangerari digestive, hemoragii la sfarsitul sarcinii), trombopeniile (scaderea numarului de
plachete sanguine), sindromul lui Reye (afectarea ficatului si encefalului, la copiii mai mici de 12 ani
infectati cu un virus). Pot interveni si intoxicatii grave, mai ales la copil; ele se manifesta prin tulburari de
auz, transpiratii, voma, hipotensiune arteriala, somnolenta si acidoza (exces de acizi in organism).

Paracetamol
Descriere:

Paracetamolul (acetaminofen) este un compus analgezic nonmorfinic, antipiretic si slab antiinflamator.

Paracetamolul este larg utilizat actualmente in intreaga lume, datorita proprietatilor sale
farmacoterapeutice si toxicitatea sa foarte redusa, fiind un medicament remarcabil de bine tolerat in
dozele terapeutice.

Pe de alta parte este substanta farmaceutica cel mai frecvent implicata in supradozari potential toxice,
fiind responsabila de numarul cel mai mare de decese si intalnita des in intoxicatiile
plurimedicamentoase.

Picul nivelelor serice se atinge rapid, in 1-2 ore dupa doze terapeutice si dupa 2-4 ore in cazuri de
supradozari. Paracetamolul se leaga in proportie redusa de proteinele plasmatice.
Metabolism/Eliminare:

- in cazul dozelor terapeutice peste 90% din paracetamol se metabolizeaza la nivel hepatic pana la
glucurono si sulfuronoconjugati inactivi si netoxici, care ulterior sunt excretati in urina. Mai putin de 5%
se metabolizeaza sub actiunea citocromului P450 la N-acetil-para-benzochinonimina (NAPCI), un
intermediar foarte reactiv si toxic. aceasta biotransformare se realizeaza la nivel hepatic si renal. In mod
normal, NAPCI este redusa de glutation la un conjugat netoxic.

- in cazul supradozarii caile de sulfuronoconjugare si glucuronoconjugare sunt saturate si un procent mai

mare de paracetamol este deturna pe calea citocromului P450, cu formarea de NAPCI. Cresterea
cantitatii de NAPCI determina epuizarea rezervelor de glutation.

In principiu se admite ca la scaderea glutationului sub valoarea critica de 30%, NAPCI se leaga covalent
de proteinele intracelulare, producand necroza tisulara.

Exista pe de alta parte o sensibilitate individuala la doze toxice de paracetamol, deoarece peste 20%
dintre cei cu concentratii plasmatice toxice nu dezvolta hepatotoxicitate. Mai mult, numai jumatate din
pacientii fara tratament antidotic, dar cu concentratii toxice de paracetamol la nivel plasmatic,
evidentiaza leziuni hepatice grave, din care 1-2% dezvolta o insuficienta hepatica fatala.

Astfel, susceptibilitatea hepatica individuala este dependenta de modificarile enzimelor microzomale, la

randul lor corelate cu varsta pacientului, dieta, statusul sau nutritional, cu particularitatile metabolice si
cu ingestia concomitenta a altor medicamente.