Dinamica grupurilor

Curs 4
Metode de cercetare a grupurilor sociale
Tehnica sociometrică
Este dezvoltata de Jacob Levy Moreno, psihosociologul american de origine română si este
destinata investigarii relaţiilor interpersonale, mai precis a celor preferentiale/socioafective/
simpatetice.
Termenul „sociometrie” provine din termenii latini „socius” şi „metrum”, care înseamnă social
şi măsurătoare. Sociometria nu studiază structura grupului formal, ierarhia oficială, ci structura
informala.
În cadrul unui test sociometric, alegerile se fac după criteriile (operationalizate prin intrebarile
testului) care interesează într-un anumit domeniu, loc, timp şi conjunctură. Criteriul se referă la
aspectul în raport cu care se solicită membrilor grupului să-şi exprime preferinţele (de ex. penru un
colectiv de elevi, criteriile pot fi legate de aşezarea în bănci, aniversarea zilei de naştere, realizarea
unui proiect şcolar etc.). Criteriul de selecţie trebuie să fie mai degrabă specific, decât general sau vag.
Definite vag, criteriile evocă răspunsuri vagi. Membrii grupului trebuie să aibă o experienţă faţă de
criteriu, altfel întrebările nu stârnesc răspunsuri importante. De asemenea trebuie să fie actual, real şi
nu ipotetic, exprimat simplu şi cât mai exact.
Explorările sociometrice se aplică în interiorul unui grup dat: comunitate, familie, grup de
lucru. Aceste explorări pot fi didactice sau orientate spre acţiune.
Scopul sociometriei poate fi:
 Facilitarea schimbărilor individuale sau de grup;
 Sporirea reciprocităţii, a interacţiunii sociale şi a empatiei;
 Explorarea modelului alegerii sociale şi reducerea conflictelor;
 Dezvăluirea dinamicii deschise sau ascunse a grupului;
 Creşterea coeziunii şi productivităţii grupului.
Tehnica sociometrică, descrisă de Moreno în cartea sa „Who Shall Survive?” din 1934, necesită
respectarea unor rigori metodologice, dar şi capacitatea de a descifra fenomenele relevante. Testul
sociometric măsoară relaţiile afectiv-simpatetice dintre membrii grupului. El conţine întrebări de
genul: Dacă ar fi să te stabileşti într-un apartament, cu cine ai prefera să locuieşti? Dacă echipa ta de
muncă s-ar restructura, cu cine ţi-ar plăcea să lucrezi în continuare dintre actualii membri ai echipei?
Cu cine nu ţi-ar plăcea?

1
 Instructajul trebuie sa includa informatii despre:
 scopul aplicării testului: li se explică membrilor grupului finalitatea aplicării testului; ex:
restructurarea grupului de muncă/scop didactic;
 asigurarea caracterului confidenţial al testului;
 determinarea situaţiei de alegere, care cuprinde: precizarea criteriului testului, ordinea de
preferinţă, limitarea sau nelimitarea numărului răspunsurilor.
În faza aplicării testului, subiecţilor li se cere să nu comunice între ei, să răspundă cu sinceritate,
prin nominalizări la toate întrebările.
După colectarea răspunsurilor se realizează sociomatricea şi sociograma.
Sociomatricea reprezintă un tabel cu dublă intrare, în care sunt consemnate toate alegerile sau
respingerile emise şi primite de fiecare.
Sociograma reprezintă redarea grafică a relaţiilor afectiv-simpatetice dintre membrii grupului.
Aceasta poate fi individuală (redă situaţia relaţiilor afective ale unui singur membru al grupului) şi
colectivă (redă relaţiile dintre toţi membrii grupului). Socigrama colectivă este uzual redată sub forma
unor cercuri concentrice (5), pe care sunt plasaţi membrii grupului (simbolizaţi prin cercuri mai mici)
în funcţie de statutul lor preferenţial, relaţiile dintre ei fiind reprezentate prin săgeţi.
Indicii sociometrici se calculează pornind fie de la datele înscrise în sociomatrice, fie de la cele ce
sunt figurate în sociogramă. Indicii sociometrici includ:
 indicele de statut sociometric
Iss= alegeri primite de x / (N – 1) unde N este numărul de membri ai grupului
 indicele de statut preferenţial
Isp= alegeri – respingeri primite de x / (N – 1) unde N este numărul de membri ai grupului
 indicele de putere preferenţială oferă informaţii despre intensitatea forţei de atracţie
preferenţială intragrupală; zonele delimitate de cercurile concentrice (5) ale sociogramei
desemnează zone preferenţiale diferite: subiecţii foarte populari, plasaţi în centru au indice de
putere +3, cei populari (al doilea cerc) un indice de +2, cei acceptaţi (al treilea cerc) +1, cei
izolaţi (al patrulea cerc) 0, cei respinşi (ultimul cerc) -1.
IpG = Σ (F Ip) / N unde Ip este frecvenţa indicelui de putere preferenţială individuală, F este
numarul de membri care au acelasi indice de putere prefentiala (se afla in acelasi cerc) şi N
numărul total de membri ai grupului

2
  indicele de stabilitate preferenţială a grupului evidenţiază echilibrul interpersonal realizat în
cadrul grupului sau între membrii care intră în relaţii reciproce. Cu cât un grup va avea mai
multe reciprocităţi pozitive, cu atât stabilitatea sa preferenţială va fi mai mare.
Isp G = (Rp – Rn) /N unde Rp reprezintă reciprocităţi pozitive, Rn reciprocităţi negative, iar N
numărul de membri ai grupului
 indicele de coeziune
CG = C / [N (N – 1) / 2] unde C este numărul alegerilor reciproce (pozitive) din cadrul grupului,
iar N numărul de membri ai grupului
Pe baza datelor oferite de testul sociometric se pot afla: locul individului în cadrul grupului,
expansivitatea sa afectivă (câte alegeri face din grup, în condiţiile în care nu este limitat numărul de
alegeri), gradul în care preferinţele unui subiect sunt cunoscute de ceilalţi membri ai grupului
(transparenţa relaţiilor), gradul în care un subiect confirmă exact toate alegerile emise de toţi ceilalţi
membri (transpătrunderea relaţiilor), disonanţa sociometrică (diferenţa dintre alegerea sociometrică şi
autopercepţia sociometrică), tipurile de relaţii dintre membrii grupului, reciprocitatea sau
unilateralitatea relaţiilor, poziţia la nivel informal a liderului formal, liderul informal, gradul de
centralizare a grupului (în grupurile centralizate, un număr mic de membri sunt preferaţi de mulţi alţi
membri, în timp ce grupurile descentralizate nu au membri foarte populari), subgrupurile informale
(clici sau bisericuţe) şi relaţiile dintre ele, coeziunea grupului.
Autopercepţia sociometrică se referă la modul în care fiecare membru al grupului se plasează pe
sine însuşi în structura informală a grupului şi este explorată prin întrebări precum: Care sunt primii
trei colegi care te-ar invita la ziua lor de naştere? Care sunt primii trei colegi care nu te-ar invita?
Disonanţa sociometrică se referă la diferenţa dintre statusul preferenţial real şi cel autoperceput al unui
membru (de ex. statusul real este de popular, dar el se percepe ca fiind acceptat).
Limitele metodei sociometrice constau în faptul că nu există garanţia că răspunsurile sunt omogene
şi sincere (unele sunt spontane, altele generate de situaţia de aplicare a testului). De aceea este
recomandată utilizarea şi a altor tehnici care să completeze datele sociometrice (ex: observarea
conduitelor reale, notarea frecvenţei contactelor interpersonale, cercetarea structurilor de comunicare
în grup). Pentru a investiga dinamica structurii socioafective a grupului se poate utiliza panelul
sociometric, adica aplicarea repetata a testului sociometric.