(Giulia Negură)
Abstract
“People can decide their destiny, and these decisions can be changed” is one of the
philosophical assumptions underpinning Transactional Analysis (TA). This premise antideterminist
character speaks, in fact, that the human being has the ability to make behavioral choices and set
goals following free selections. Although the first decisions taken in childhood, a period characterized
through a high dependency to parental figures, with growth, development and maturation, the human
being has the potential to revise and modify earlier decisions, replacing them with more appropriate.
„Oamenii îşi pot decide destinul, iar aceste decizii pot fi schimbate” este una dintre asumpţiile
filosofice pe care se sprijină Analiza Tranzacţională (AT). Această premisă cu caracter antideterminist
ne vorbeşte, de fapt, despre faptul că fiinţa umană are capacitatea de a face alegeri comportamentale
şi de a-şi fixa obiective în urma unor selecţii libere. Deşi primele decizii sunt luate în copilărie,
perioadă caracterizată print-o dependenţă foarte mare faţă de figurile parentale, odată cu creşterea,
dezvoltarea şi maturizarea, fiinţa umană are potenţialul de a-şi revizui şi modifica deciziile timpurii,
înlocuindu-le cu unele mai adecvate.
C
Figura 1. Structura personalităţii
Starea de Părinte a Eu-lui este, în general, o identificare cu unul dintre părinţi. Persoana
gândeşte şi se comportă în maniera propriilor părinţi sau a altor figuri introiectate în perioada copilăriei.
Este starea normelor, moralei şi atitudinilor moştenite. Starea de Părinte a Eu-lui este împărţită în două
realităţi complet diferite: Părintele Normativ şi Părintele Grijuliu:
PĂRINTE NORMATIV PĂRINTE GRIJULIU
(dictează, conduce, impune, (ajută, încurajează, felicită,
PN
emite principii protejează, apreciază, îşi asumă sarcini
PG
judecă, critică, devalorizează, în locul cuiva pe care îl supra-
agresează) protejează)
Starea de Copil a Eu-lui reprezintă o stare regresivă a Eu-lui, în care persoana este dominată de
dorinţe copilăreşti. Ea se va comporta conform modelelor comportamentale însuşite în perioada
copilăriei. Este componenta emoţională. La adult, această stare apare în activităţile recreative. Starea de
Copil a Eu-lui este împărţită în două realităţi diferite: Copilul Adaptat şi Copilul Liber:
COPIL ADAPTAT COPIL LIBER
(se adaptează la cerinţele (îşi exprimă spontan trebuinţele,
CA
altora – supunere – stă deoparte, emoţiile, sentimentele, are capacitate
CL
se devalorizează, susţine în intuitivă şi este o sursă de creativitate)
mod sistematic contrariul)
Starea de Adult a Eu-lui este un arbitru între revendicările Eu-lui Părinte şi dorinţele Eu-lui
Copil. Este componenta raţională. În această stare a Eu-lui persoana acţionează obiectiv, logic şi realist,
fără implicaţii de natură emoţională, adoptând un comportament adecvat. Această stare se activează în
situaţiile când persoana vrea să rezolve o problemă, să ia anumite decizii, îşi asumă responsabilităţi etc.
ADULT
(compară, evaluează, A
analizează, gândeşte,
înregistrează şi comunică
informaţii)
Toate cele trei stări ale Eu-lui reprezintă registre variate în potenţialitate. Ele nu pot fi
comparate. Nu se poate spune că una este mai bună decât alta, toate trei, împreună cu subdiviziunile
lor, sunt la fel de importante deoarece se poate spune că în anumite situaţii există o mai bună adaptare
de a fi într-una dintre aceste stări ale Eu-lui.
În fiecare moment al vieţii, orice persoană are un anumit nivel de dezvoltare a celor trei stări ale
Eu-lui. Situaţia ideală este aceea în care persoana îşi integrează eficient toate stările Eu-lui, acestea
găsindu-se în aproximativ acelaşi stadiu de dezvoltare.
În scopul echilibrării nivelelor de dezvoltare ale stărilor Eu-lui în cadrul procesului terapeutic,
prin transferarea energiilor de la stările puternice ale Eu-lui spre cele slabe, în etapa de început a
terapiei este indicat să se măsoare gradul de dezvoltare a fiecărei stări a Eu-lui, printr-o analiză
structurală al cărei rezultat se poate reprezenta grafic prin ceea ce numim Egogramă. Modalităţile prin
care se poate realiza analiza structurală a stărilor Eu-lui se pot baza pe observaţie şi conversaţie, dar
există şi chestionare cu ajutorul cărora terapeutul poate evalua într-un mod obiectiv şi precis atât
frecvenţa, cât şi intensitatea cu care apar diferitele stări ale Eu-lui pacientului.
Scorurile finale pentru fiecare scală se calculează prin însumarea răspunsurilor încercuite de
către subiect. Aceste note brute se transformă cu ajutorul unui tabel în note standard, care reprezintă
ponderile celor cinci stări ale Eu-lui: Părinte Critic, Părinte Grijuliu, Adult, Copil Adaptat şi Copil
Liber. Valorile astfel obţinute se marchează pe un grafic cu cinci coloane cu valori cuprinse între 0 şi
100.
Repere interpretative ale probei - Egograma
Nu există egograme „bune” sau „proaste”, după cum nu există stări ale Eu-lui bune sau proaste.
Fiecare stare a Eu-lui aduce avantaje şi dezavantaje în funcţie de situaţia în care este activată.
Egograma va indica cum anume se distribuie energia psihică a pacientului în toate domeniile Eu-lui şi
cât de puternic conturate sunt acestea. Cu cât valorile înregistrate de fiecare stare sunt mai mari, cu atât
mai puternic conturată este starea respectivă.
Exemplu:
Bărbat, 40 de ani, obţine următoarele valori pentru cele cinci stări ale Eu-lui:
Eu-l Părinte Critic EPC = 55
Eu-l Părinte Grijuliu EPG = 50
Eu-l Adult EA = 60
Eu-l Copil Adaptat ECA = 40
Eu-l Copil Liber ECL = 30
EGOGRAMA
Interpretare:
Eul Adult este cel mai bine dotat cu energie, dar foarte aproape se află atât Eul Părinte Critic,
cât şi Eul Părinte Grijuliu. Mai puţin investit cu energie este Eul Copil, în ambele instanţe, Adaptat şi
Liber. Aceasta înseamnă că, deşi bărbatul de 40 de ani deţine un Eu Adult bine dezvoltat, cu ajutorul
căruia gândeşte obiectiv realitatea şi poate da soluţii adaptate oricărei situaţii în care se află, fiind
acompaniat de un Eu Părinte deopotrivă normativ şi hrănitor, protector cu sine şi cu alţii, este posibil ca
în circumstanţele în care Eu-l Copil este „chemat” să-şi facă simţită prezenţa, acest aspect să nu poată fi
realizat. Este posibil ca acestui bărbat să-i fie greu să se adapteze regulilor sociale şi vocii Părintelui
interior, ceea ce poate da naştere unui conflict intrapsihic sau este posibil ca, dimpotrivă să fie o
persoană foarte submisivă, care se supune orbeşte oricărei voci a „părinţilor” altor persoane. Este
posibil, de asemenea, ca acest bărbat să nu-şi poată exprima sensibilitatea, curiozitatea, emoţiile şi să
nu-şi poată manifesta liber capacitatea creatoare în nici o situaţie care o impune.
Bibliografie