12 Faptele de comerþ conexe (accesorii).

1.1 Noþiunea faptei de comerþ conexe (accesorii).

Faptele de comerþ conexe (accesorii) ca fapte de comerþ

obiective sunt acele fapte de comerþ (acte juridice Īi operaþiuni)
a cãror existenþã este strâns legatã de una sau mai multe fapte
de comerþ principale respectiv de operaþiunile de interpunere în
circulaþia bunurilor Īi a valorilor precum Īi de întreprinderi.
Fac parte din aceastã categorie de fapte de comerþ
obiective: contractele de report asupra titlurilor de credit;
cumpãrãrile sau vânzãrile de pãrþi sociale sau acþiuni ale
societãþilor comerciale; operaþiunile de mijlocire în afaceri;
cambia sau ordinele de producte sau mãrfuri; operaþiunile cu
privire la navigaþie; depozitele pentru cauzã de comerþ; contul
curent Īi cecul; contractul de mandat, comision Īi consignaþie;
contractele de gaj Īi fidejusiune.

1.2 Contractele de report asupra titlurilor de credit (art.3 pct.3

din Codul comercial).

Potrivit art.3 pct.3 din Codul comercial, sunt considerate ca

fapte de comerþ “Contractele de report asupra obligaþiunilor de
stat sau a altor titluri de credit circulând în comerþ”.
Contractul de report constã, potrivit art.74 al.1 din Codul
comercial, “în cumpãrarea pe bani gata a unor titluri de credit
circulând în comerþ Īi în revânzarea simultanã cu termen Īi pe un
preþ determinat cãtre aceeaĪi persoanã a unor titluri din aceeaĪi
specie”.
DeĪi art.74 din Codul comercial nu face precizarea cã titlurile
trebuie sã fie Īi în aceeaĪi cantitate la revânzare, acest lucru
rezultã explicit din textul art.76 din Codul comercial 1.
Reportul este un act juridic complex2, care cuprinde o dublã
vânzare: prima se executã imediat (atât în privinþa predãrii
1
M.A.Dumitrescu, op.cit., vol.III (art.74 Īi urm. C.com. Īi art.1491 Īi urm. C.civ. Reportul si societãþile civile Īi comerciale în
nume colectiv Īi în comanditã simplã, 1912, p.9
2
Vasile Pãtulea, Corneliu Turianu, op.cit, 1994, p.27
titlurilor, cât Īi a preþului), iar a doua este o vânzare cu termen,
la un preþ determinat.
Pãrþile în contractul de report sunt:
- reportatul, care este persoana care deþine titluri Īi care le
înstrãineazã cu termen în schimbul unei sume de bani plãtitã
imediat Īi care urmeazã sã rãscumpere aceste titluri la termenul
Īi la un preþ prestabilit;
- reportatorul (reportorul) este persoana care cumpãrã pe bani
gata titlurile pe care le va revinde la termenul Īi preþul stabilit
reportatului.
Utilitatea contractului de report este indiscutabilã. Astfel cel
ce are spre exemplu acþiuni Īi are nevoie urgentã de bani poate
opta fie:
- sã le vândã;
- sã facã un contract de report.
Prima opþiune prezintã inconvenientul cã, înstrãinându-le, în
condiþiile legii, proprietarul acþiunilor le pierde definitiv. A doua
opþiune prezintã avantajul pentru reportat de a-Īi rãscumpãra
propriile acþiuni. Precizãm cã reportatorul nu trebuie sã-i
revândã reportatului aceleaĪi acþiuni dar ele trebuie sã fie de
acelaĪi fel Īi în numãr egal. Astfel dacã s-au revândut acþiuni
SICOMED purtând numãrul de la 1-50 reportatorul poate revinde
reportatului fie aceleaĪi acþiuni fie acþiunile cu numãrul 70-78;
109; 1001-1040 dar tot aparþinând societãþii comerciale
SICOMED.
În acelaĪi timp Īi cumpãrãtorul temporar al titlurilor de credit
circulând în comerþ are prin contractul de report posibilitatea de
a-Īi investi economiile fãcând cu aceastã ocazie Īi o speculaþie
prin diferenþa obþinutã din preþul cu care a cumpãrat Īi cel cu
care a revândut Īi prin perceperea fructelor civile ale acestor
titluri dacã în contract nu s-a prevãzut astfel.
Codul comercial considerã faptã de comerþ obiectivã
contractul de report. Prin urmare nu intereseazã nici calitatea de
comerciant sau necomerciant a pãrþilor contractante Īi nici
motivaþia care a avut-o în vedere reportatul Īi reportatorul când
au încheiat contractul de report. De asemenea, Codul comercial
instituie, în privinþa titlurilor de credit, o singurã condiþie: ca ele
sã circule în comerþ.
Alãturi de contractul de report, sunt considerate ca fapte de
comerþ conexe (accesorii) Īi operaþiunile de bursã3. Bursa este
consideratã a fi piaþa unde se oferã Īi se desfac, dupã o
procedurã specialã, mãrfuri Īi valori mobiliare. Ca instituþie a
economiei de piaþã, bursa de mãrfuri sau valori mobiliare este
privitã cu interes, ea constituie barometrul care indicã starea
economicã a unei þãri. Pentru motive de ordine publicã
activitatea burselor de mãrfuri Īi a celor de valori mobiliare sunt
reglementate prin acte normative. Astfel activitatea burselor de
mãrfuri este reglementatã prin Ordonanþa Guvernului
nr.69/19974, iar cea a celei de valori mobiliare de Legea
nr.52/1994.

1.3 Cumpãrãrile sau vânzãrile de pãrþi sociale sau acþiuni ale

societãþilor comerciale (art.3 pct.4 din Codul comercial).

Potrivit art.3 pct.4 din Codul comercial sunt considerate

fapte de comerþ: “Cumpãrãrile sau vânzãrile de pãrþi sau
acþiuni ale societãþilor comerciale”.
Ca urmare a aportului efectuat la o societate comercialã,
asociatul primeĪte în schimb:
- pãrþi de interes - în cazul societãþilor în nume colectiv sau în
comanditã simplã;
- pãrþi sociale – în cazul societãþilor cu rãspundere limitatã;
- acþiuni în cazul societãþilor pe acþiuni sau în comanditã pe
acþiuni.
Pãrþile sociale sunt diviziunile5 în care este împãrþit capitalul
social al societãþilor cu rãspundere limitatã. Ele nu pot fi
reprezentate prin titluri negociabile.
Acþiunile sunt diviziunile în care este fracþionat 6 capitalul
social al societãþilor pe acþiuni sau în comanditã pe acþiuni. Ele
sunt reprezentate prin titluri de credit care circulã în comerþ.
3
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit., 1998, p.49
4
Monitorul Oficial nr.227/1997
5
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.49
6
Ibidem, p.49
 Asociatul sau acþionarul poate înstrãina, cãtre ceilalþi asociaþi
sau acþionari ori cãtre terþe persoane, în condiþiile legii Īi ale
actului constitutiv, pãrþile de interes, pãrþile sociale sau
acþiunile sale.
Dacã pãrþile sau acþiunile sunt transmise de asociat sau
acþionar prin donaþie nu suntem7 în prezenþa unei fapte de
comerþ pentru cã legea cere în mod expres vânzarea. Nici cei
care dobândesc pe cale succesoralã pãrþi sau acþiuni ale
societãþilor comerciale nu sãvârĪesc o faptã de comerþ pentru cã
ei nu le cumpãrã; prin urmare nu este îndeplinitã cerinþa expres
exprimatã în art.3 pct.4 din Codul comercial.
Cumpãrãrile sau vânzãrile de pãrþi sau acþiuni ale
societãþilor comerciale sunt fapte de comerþ indiferent dacã
pãrþile contractante doresc ori nu sã dea un caracter comercial
acestei operaþiuni. De asemenea nu se cere, pentru a fi
considerate faptã de comerþ, ca cumpãrãrile de pãrþi sau
acþiuni ale societãþilor comerciale, sã se fi fãcut cu intenþia de
revânzare8.
Dobândirea de pãrþi sau acþiuni la o societate comercialã
nu conferã calitatea de comerciant asociatului sau acþionarului,
comerciant fiind societatea comercialã. Vânzãtorul, cât Īi
cumpãrãtorul pot fi atât comercianþi cât Īi necomercianþi,
deoarece Codul comercial nu cere ca aceĪtia sã aibã o anume
calitate.
Actul subscrierii de pãrþi sau acþiuni la o societate
comercialã deja constituitã este, la fel considerat a fi faptã de
comerþ.
Cumpãrãrile Īi vânzãrile de pãrþi sau acþiuni ale unei
societãþi comerciale sunt considerate fapte de comerþ conexe
(accesorii) pentru cã sunt legate de un fapt de comerþ care este
actul constitutiv9.
Ca o ultimã condiþie care se poate desprinde din analiza
prevederilor art.3 pct.4 din Codul comercial este cã pentru a fi în
prezenþa unei fapte de comerþ trebuie:

7
M.A.Dumitrescu, op.cit, vol.I, 1904, p.68
8
Ibidem, p.68
9
Stanciu D Cãrpenaru, op.cit 1998, p.49
a) sã fie vorba de pãrþi sau acþiuni ale unei societãþi comerciale
Īi nu de obligaþiuni emise de aceasta;
b) societatea sã fie comercialã Īi nu civilã10.

13.4Operaþiunile de mijlocire în afaceri (art.3 pct.12 din Codul

comercial).

Codul comercial calificã operaþiunile de mijlocire (sãmsãrie)

în afaceri comerciale ca fapte de comerþ (art.3 pct.12).
Operaþiunile comerciale se încheie cel mai adesea prin
intermediul unor mijlocitori (samsari)11. AceĪtia luând la
cunoĪtinþã, pe cele mai diverse cãi, despre interesul unei
persoane de a încheia o afacere comercialã îĪi oferã serviciile.
Acceptate fiind aceste servicii, între cel interesat Īi mijlocitor se
încheie un contract de mijlocire Īi pentru cã demersurile
samsarului sunt acte materiale, contractul de mijlocire apare sub
forma contractului de locaþiune de servicii 12. Mijlocitorul poate
încheia un asemenea contract Īi cu cealaltã parte interesatã, de
exemplu, sã cumpere. Contractul de mijlocire are un caracter
aleatoriu pentru cã el depinde de voinþa pãrþilor, altele decât
mijlocitorul. Obligaþia pe care Īi-a asumat-o mijlocitorul urmeazã
a fi calificatã ca fiind una de diligenþã Īi nu una de rezultat
pentru cã obligaþia acestuia nu constã în îndatorirea precizatã
de la început de a atinge un anumit rezultat determinat, ci în
îndatorirea sa de a depune toatã diligenþa necesarã pentru ca
rezultatul dorit sã se realizeze13. Nerealizarea contractului de
mijlocire îndreptãþeĪte pe cel care a contractat cu mijlocitorul sã
nu-i plãteascã remuneraþia cuvenitã. Pentru cã obligaþia este
calificatã ca fiind una de diligenþã Īi nu una de rezultat, nu face
sã se presupunã, ipso facto, lipsa de diligenþã a mijlocitorului,
deci neîndeplinirea obligaþiei înseĪi14. A califica altfel obligaþia ar
însemna cã, neîncheierea afacerii comerciale, constituie, ipso

10
M.A.Dumitrescu, op.cit, vol.I, 1904, p.71
11
Ibidem, p.129
12
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.50
13
Constantin Stãtescu, Corneliu Bîrsan, op.cit, 1994, p.13
14
Ibidem, p.14
facto, o dovadã a culpei mijlocitorului o prezumþie de culpã a
acestuia15.
O condiþie care o impune legea operaþiunilor de mijlocire
pentru ca ele sã fie considerate fapte de comerþ, este ca sã
serveascã la tratarea de afaceri comerciale. Cu privire la acest
aspect, jurisprudenþa a statuat cã: “Samsarlâcul fãcut pentru
închirierea unui imobil al unui proprietar cãtre o autoritate, nu
constituie un fapt de comerþ, ci o afacere pur civilã, fiincã nu
intrã sub prevederile art.3 pct.12, unde e vorba de operaþiuni de
samsarlâc în afaceri comerciale, ceea ce în specie nu este” 16.
Codul comercial nu impune ca o condiþie pentru a fi
calificatã mijlocirea ca faptã de comerþ, existenþa unei
pluralitãþi de astfel de operaþiuni. Prin urmare, o singurã
operaþiune de mijlocire într-o afacere comercialã este de ajuns
pentru ca ea sã constituie fapta de comerþ17.
În sfârĪit, pentru a realiza o mijlocire în afaceri comerciale,
mijlocitorul nu are nevoie de o anume autorizaþie legalã Īi nu
trebuie sã aibã calitatea de comerciant.

13.5Cambia Īi ordinele de producte sau mãrfuri (art.3 pct.14 din

Codul comercial).

Legea considerã fapte de comerþ cambia Īi ordinele de

producte sau mãrfuri (art.3 pct.14 din Codul comercial)
Cambia este acel înscris prin care o persoanã (trãgãtor) dã
dispoziþie unei alte persoane (tras) sã plãteascã o sumã de bani,
la scadenþã, unei a treia persoane (beneficiar) sau la ordinul
acesteia18.
Biletul la ordin este un înscris prin care o persoanã (emitent)
se obligã sã plãteascã o sumã de bani la scadenþã, altei
persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia19.
15
Ibidem, p.14
16
Cas. I, Nr.289, 22 iunie 1891, Buletinul Curþii de Casaþie românã, p.744
17
M.A.Dumitrescu, op.cit, vol.I, 1904, p.129
18
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit,1998, p.50
19
Ibidem, p.50
 Codul comercial român de la 1887 suprimã deosebirile
existente între cambie Īi biletul la ordin Īi le considerã pe
amândouã fapte de comerþ, îndepãrtându-se de prevederile
art.306 din Regulamentul organic. Prin urmare, sunt considerate
fapte de comerþ atât cambiile cât Īi biletele la ordin 20 indiferent
dacã au fost semnate de un comerciant sau un necomerciant Īi
indiferent dacã raportul fundamental 21 este de naturã civilã sau
comercialã. În acelaĪi sens, s-au pronunþat în mod constant Īi
instanþele judecãtoreĪti22: “Cambia, dupã art.3 C.com, este
întotdeauna un act de comerþ. Fãrã condiþiune Īi fãrã restricþie,
legiuitorul a pus-o între actele de comerþ; deci, nu este permis a
examina, faþã de termenii absoluþi ai acestei dispoziþiuni, dacã
cauza pentru care a fost emisã era comercialã sau civilã. Cambia
este un act a cãrui formã este îndestulãtoare a-i imprima
întotdeauna caracter comercial. Prin faptul cã un comerciant a
subscris o cambie, chiar pentru o datorie necomercialã, face un
act de comerþ, care obligaþiune, fie cã e subrogatã, fie adaos la
cea civilã de mai înainte, a intrat în patrimoniul sãu comercial Īi
nu e nici un motiv sã o diferenþiem de celelalte”.
Precizãm cã o cambie sau un bilet la ordin conferã dreptul
numai la o sumã de bani posesorului lor legal.
Mai precizãm cã ordinele în producte sau mãrfuri nu au fost
reglementate legal Īi nu au fost operaþionale în activitatea
practicã23.

13.6Operaþiunile cu privire la navigaþie (art.3 pct.15, pct.16 din

Codul comercial).

20
C.Nacu, Dezbateri parlamentare asupra Codului comercial: “Cambiile cuprinzând sub aceastã denumire Īi biletele la ordin,
semnate chiar de necomercianþi, care pînã acum nu erau considerate ca efecte comerciale, decât numai când erau achitate sau
girate de un comerciant, sunt fapte de comerþ, prin natura lor, indiferent dacã persoanele care le semneazã sunt sau nu
comercianþi” (Monitorul Oficial, 29 aprilie 1886 p.822); I.G.Poenaru-Bordea, Raportul comisiei Camerei asupra Codului
comercial: “Faptele de comerþ fiind dificil de definit, erau cuprinse în vechiul cod într-o dispoziþiune rudimentarã a art.306 din
Regulamentul organic. Prin proiectul de faþã se face o enumerare aproape completã a faptelor de comerþ, la care se adaugã o
inovaþie, poate fericitã, Īi foarte importantã, cã orice bilet la ordin subscris chiar de un necomerciant, constituie un fapt de
comerþ Īi prin urmare atrage competenþa tribunalului comercial”. (Monitorul Oficial, 1886, p.1879).
21
M.A.Dumitrescu, op.cit, vol.I, 1904, p.135
22
Cas.Torino, 30 iunie 1886, citatã de Eftimie Antonescu, op.cit vol.I, p.278
23
Ion Turcu, op.cit, vol.I, 1998, 1904, p.119
 Sunt considerate fapte de comerþ construirea, cumpãrarea,
vânzarea Īi revânzarea de tot felul de vase 24 pentru navigaþia
interioarã Īi exterioarã Īi tot ce priveĪte echiparea, armarea Īi
aprovizionarea unui vas (art.3 pct.15), precum Īi expediþiile 25
maritime, închirierile de nave, împrumuturile maritime Īi toate
contractele privitoare la comerþul pe mare Īi navigaþie.
Considerãm cã atunci legiuitorul a folosit în Codul comercial
denumirea genericã de “vas”, a dorit sã arate cã dispoziþiile
art.3 pct.15 Īi pct.16 sunt aplicabile oricãrui bun mobil ce face
parte din categoria navelor. În acelaĪi sens s-a pronunþat Īi
jurisprudenþa: “Dragele sunt vase de navigaþie în sensul art.490
C.com Īi ca atare le sunt aplicabile toate regulile înscrise în Codul
de comerþ pentru vase în general Īi deci Īi dispoziþiile art.505
C.com referitoare la proprietatea colectivã a unui vas de
comerþ”26. Opiniem cã acelaĪi regim juridic poate fi aplicat Īi
ambarcaþiunilor
Se considerã27, privitor la construcþia navelor, cã este fapt
de comerþ, indiferent dacã antreprenorul îĪi cumpãrã singur
materialele necesare Īi construieĪte fãrã a apela la o
întreprindere Īi de asemenea nu se þine cont când se face
calificarea dacã aceasta urmãreĪte ori nu dupã construire sã le
vândã. De asemenea orice act izolat legat de navigaþie
constituie fapt de comerþ, legea necerând realizarea lui în cadrul
unei întreprinderi28.
Sunt comerciale pentru armator toate contractele referitoare
la echiparea, armarea Īi aprovizionarea vasului29.

24
Vas este sinonim cu cuvântul navã (V.Breban, op.cit, 1980, pag.654). Nava poate fi definitã ca fiind un plutitor de dimensiuni
mari (a nu se confunda cu ambarcaþiunea), amenajat Īi echipat pentru a se deplasa pe apã sau sub apã, în scopul efectuãrii
transporturilor de mãrfuri Īi pasageri, în scopuri militare, pentru lucrãri hidrografice, pescuit, etc. Dupã destinaþie navele se
împart în nave civile Īi nave militare. Navele se împart dupã zona de navigatie în nave care navigheazã în zone nelimitate
(oceanice); nave care navigheazã în zone limitate (nave costiere, nave care navigheazã în ape interioare – fluvii, lacuri). Navele
civile se împart în urmãtoarele grupuri: nave de transport – pasageri, pacheboturi, cargouri, mineraliere, petroliere, vrachiere,
portcontainere etc; nave auxiliare-remorchere, spãrgãtoare de gheaþã, pilotine, Īalupe de servicii etc; nave cu destinaþie
specialã-ateliere plutitoare, docuri plutitoare; nave far; nave de exploatare piscicolã-nave bazã pentru pescadoare, driftere, traulere
etc; nave tehnice-drãgi, macarale plutitoare, elevatoare plutitoare etc. Ambarcaþiunea este un mijloc plutitor de dimensiuni
mici, de regulã nepuntat, propulsat cu rame, cu vele sau cu motor (barcã, iolã, Īalupã etc.). Este folositã pentru transportul de
cãlãtori Īi mãrfuri, pentru salvare, pescuit, ridicãri hidrografice, lucrãri portuare, sport etc, precum Īi pentru scopuri militare
(A.Bejan, M.Bujeniþã, op.cit, 1979, p.17 Īi p.201-202)
25
Faptul de a expedia, trimitere de mãrfuri, scrisori, etc.
26
Cas.III, dec.163 din 20 aprilie 1942, R.D.C, 1942, p.313
27
M.A.Dumitrescu, op.cit, vol.I, 1904, p.137 Īi urm.
28
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.51
29
M.A.Dumitrescu, op.cit, 1904, p.138
13.7Depozitele pentru cauzã de comerþ (art.3 pct.19 din Codul
comercial).

Sunt considerate fapte de comerþ Īi depozitele pentru cauzã

de comerþ (art.3 pct.19 din Codul comercial). Legiuitorul a avut
în vedere depozitul în alte locuri decât în docuri Īi antrepozite,
adicã cele cu caracter izolat, dar care sunt legate de o afacere
comercialã. Un depozit pentru cauzã de comerþ îl poate constitui
depunerea unor tablouri ce urmeazã a fi vândute de un
organizator de licitaþii în casetele de siguranþã ale unei bãnci.
Depozitul este fapt de comerþ pentru ambele pãrþi
contractante când pentru ele cauza este comercialã sau poate fi
fapt de comerþ numai pentru o parte Īi civil pentru cealaltã, dupã
cum cauza depozitului este comercialã numai pentru deponent
sau depozitar30. Pentru cã pct.19 nu face nici o distincþie
urmeazã cã prevederile sale se aplicã la toate categoriile de
depozit: voluntar, necesar, neregulat Īi cel judecãtoresc dacã
cauza este de naturã comercialã 31. Pentru cã depozitul comercial
este cu titlu oneros, vor rezulta obligaþii atât pentru deponent
cât Īi pentru depozitar, contractul fiind în acest caz
sinalagmatic32.

13.8Contul curent Īi cecul (art.6 al.2 din Codul comercial).

Potrivit art.6 al.2 din Codul comercial, “Contul curent Īi cecul

nu sunt considerate ca fapte de comerþ în ce priveĪte pe
necomercianþi, afarã numai dacã ele n-au o cauzã comercialã”.
Contul curent (art.370-373 din Codul comercial) este o
convenþie intuitu personae prin care pãrþile de regulã
comercianþi, denumite “corentiĪti” consimt ca toate creanþele Īi
datoriile lor reciproce sã fuzioneze într-un sold unic care sã
defineascã poziþia unuia faþã de celãlalt ca debitor Īi creditor 33.
30
Ibidem, p.145
31
Ibidem, p.145
32
D.Chiricã, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, BucureĪti, 1997, p.224
33
Ion Turcu, op.cit., vol.I, 1998, p.122
AĪadar, în cazul contului curent corentiĪtii se înþeleg ca în loc sã
procedeze la lichidarea permanentã a creanþelor pe care le au
unul faþã de celãlalt ca urmare a prestaþiilor reciproce, sã facã
lichidarea34 la un anumit termen, prin lichidarea soldului de cãtre
partea care a rãmas debitoare. Pentru ca sã fie considerat ca
faptã de comerþ, contul curent trebuie sã aibã o cauzã
comercialã.
Doctrina s-a pronunþat constant cã soluþionarea unor litigii
legate de un cont curent între doi comercianþi este de
competenþa tribunalelor comerciale35.
Calificarea ca fapt de comerþ se menþine chiar Īi atunci
când o parte contractantã este necomerciant dacã contul curent
are o cauzã comercialã.
Cecul este înscrisul prin care o persoanã (trãgãtorul) dã
ordin unei bãnci în care are disponibil (tras) sã plãteascã o sumã
de bani unei persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia 36.
Cecul este faptã de comerþ, chiar atunci când a fost emis
de un necomerciant, dacã el are drept cauzã o afacere
comercialã.

13.9Contractele de mandat, comision Īi consignaþie.

Codul comercial considerã contractele de mandat, comision

Īi consignaþie ca fiind comerciale dacã au ca obiect afaceri
comerciale.
Contractul de mandat este acel contract prin care o
persoanã (mandatarul) se obligã sã încheie acte juridice în
numele Īi pe seama altei persoane (mandantul) de la care a
primit împuternicirea37. Acest contract este considerat faptã de
comerþ numai în situaþia în care actele juridice pe care le-a
încheiat mandatarul sunt fapte de comerþ Īi pentru mandant
(art.374 al.1 din Codul comercial)38;

34
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.51
35
C.Toneanu, Tratat de Drept comercial, vol.I, p.38
36
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.52
37
Ibidem p.52
38
Vasile Pãtulea, Corneliu Turianu, op.cit, 1994, p.28
 Contractul de comision este acel contract în care o parte
(comisionarul) se obligã ca, din însãrcinarea celeilalte pãrþi
(comitentul) sã încheie anumite acte juridice în numele sãu, dar
pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraþii (comision).
Contractul va fi considerat faptã de comerþ când actele juridice
pe care le-a încheiat comisionarul sã constituie fapte de comerþ
Īi pentru comitent (art.405 din Codul comercial).
Contractul de consignaþie, ca varietate a contractului de
comision, este definit ca acel contract prin care una din pãrþi
(consignant) încredinþeazã celeilalte pãrþi (consignatar) anumite
bunuri mobile spre a le vinde, în nume propriu, dar pe seama
consignantului39. Pentru cã este o varietate a contractului de
comision, urmeazã sã fie supus aceluiaĪi regim juridic, adicã
constituie faptã de comerþ numai în mãsura în care actul de
vânzare-cumpãrare încheiat cu terþul are caracter comercial
pentru consignant40.
De asemenea, întrucât este o varietate a contractului de
comision, contractul de consignaþie va fi considerat ca faptã de
comerþ Īi în ipoteza când este folosit 41 în cadrul unei întreprinderi
de consignaþie (art.3 pct.7 din Codul comercial), precum Īi în
cazul când a fost folosit de un comerciant (art.4 din Codul
comercial).

13.10 Contractele de gaj Īi fidejusiune.

Codul comercial socoteĪte contractul de gaj Īi contractul de

fidejusiune fapte de comerþ atunci când ele sunt accesorii ale
unei obligaþii comerciale principale.
Contractul de gaj este contractul în temeiul cãruia debitorul
remite creditorului sãu un bun mobil pentru garantarea debitului
(art.1685 din Codul civil).
Contractul de fidejusiune este acel contract prin care o
persoanã numitã fidejusor se obligã faþã de creditorul altei

39
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.52
40
Ibidem, p.52-53
41
Ibidem, p.53
persoane sã execute obligaþia debitorului, dacã acesta nu o va
executa (art.1652 din Codul civil).

14. Faptele de comerþ subiective

14.1 Noþiunea faptelor de comerþ subiective.

Potrivit art.4 din Codul comercial “Se socotesc, în afarã de

acestea, ca fapte de comerþ, celelalte contracte Īi obligaþiuni ale
unui comerciant, dacã nu sunt de naturã civilã sau dacã
contrariul nu rezultã din însuĪi actul”.
Pentru cã art.4 urmeazã imediat dupã enumerarea din art.3,
sensul pe care trebuie sa-l dãm textului este cã el exclude
aplicãrii sale faptele de comerþ obiective Īi înþelege sã se ocupe
de toate celelalte contracte Īi obligaþiuni ale comerciantului, care
în temeiul art.3 nu ar constitui fapte de comerþ obiective pentru
cã nu întrunesc condiþiile cerute42. Condiþia cerutã de art.4 din
Codul comercial pentru ca celelalte contracte Īi obligaþiuni sã fie
considerate fapte de comerþ este ca ele sã fie sãvârĪite de un
comerciant. În literatura de specialitate în mod întemeiat s-a
arãtat cã faptele de comerþ subiective reprezintã un reflex al
activitãþii desfãĪurate de comerciant43.
Alãturi de faptele de comerþ obiective principale Īi faptele
de comerþ obiective conexe (accesorii), legiuitorul introduce o
nouã categorie de fapte de comerþ Īi anume cele subiectiv
accesorii, calificate astfel pentru cã aceste fapte Īi acte sunt
accesorii activitãþii comerciantului Īi nu activitãþii obiectiv
44
comerciale . În acest fel, prin considerarea ca fapte de comerþ
subiective a contractelor Īi obligaþiunilor unui comerciant, dacã
ele nu sunt de naturã civilã sau contrariul nu rezultã din însuĪi
actul, se asigurã o certitudine asupra naturii cât Īi a regimului
juridic al actelor Īi operaþiunilor sãvârĪite de un comerciant 45.
În acelaĪi sens s-a pronunþat Īi jurisprudenþa, care însã a dat
o interpretare mai nuanþatã prevederilor art.4 din Codul
42
M.A.Dumitrescu, op.cit., vol.I, 1904, p.175
43
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.53
44
Ion Turcu, op.cit, vol.I, 1998, p.151
45
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.54
comercial: “Art.4 Cod comercial prescrie cã sunt fapte de comerþ
nu numai contractele anume specificate în art.3 dar Īi toate
celelalte obligaþiuni ale unui comerciant care nu sunt de naturã
civilã, sau dacã contrariul nu rezultã chiar din act Īi cum
obligaþiile derivã nu numai din contracte ci Īi din delicte sau
cvasidelicte, rezultã cã faptele comise de un comerciant în
exercitarea comerþului sãu, sunt de naturã comercialã, iar nu
civilã; deci acþiunile introduse pentru repararea prejudiciului
cauzat de astfel de fapte ale unui comerciant sunt potrivit art.56
Īi 893 din Codul comercial, de competenþa jurisdicþiei
comerciale”46.

14.2 Prezumþia de comercialitate.

Prin prevederile sale, art.4 din Codul comercial instituie o

prezumþie de comercialitate pentru toate contractele Īi
obligaþiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, cu excepþia
acelora care sunt de naturã civilã sau dacã contrariul nu rezultã
din însuĪi actul47.
Sunt considerate izvoare ale obligaþiilor contractale, actele
juridice unilaterale, faptele ilicite cauzatoare de prejudicii
(delictele Īi cvasidelictele civile), îmbogãþirea fãrã just temei,
gestiunea de afaceri, plata unei prestaþii nedatorate (plata
nedatoratului)48.
Obligaþiile pot avea Īi un izvor legal cum sunt plata
impozitului pe profit, taxa pe valoare adãugatã49.
În acest sens instanþele de judecatã au statuat cã
“Gestiunea de afaceri (negotiorum gestio) nu este un act
esenþialmente civil.
Este comercialã gestiunea de afaceri îndeplinitã de un
comerciant cu ocazia sau în relaþia cu operaþiunile inerente
comerþului sãu”50.

46
Apel ChiĪinãu, dec.civ,nr.322 din 13 noiembrie 1928, Pandectele Române, 1928, III, 6.
47
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.54
48
Constantin Stãtescu, Corneliu Bîrsan, op.cit, 1995, p.13 Īi urm.
49
Ion Turcu, op.cit, vol.I,1998, p.154
50
Cas.Roma, 22 febr.1922, Pandectele Române, 1925, III, 46
 Convertirea unui act civil într-unul comercial nu poate avea
loc dacã acesta a fost Īi rãmâne de naturã civilã ori dacã
contrariul rezultã din însuĪi actul.
Pentru o mai bunã înþelegere a problemelor teoretice gãsim
cu cale sã prezentãm urmãtoarea decizie a Curþii de Casaþie:
“Prin dispoziþiile art.4 Cod comercial, legiuitorul a cãutat sã
precizeze caracterul unor serii de fapte de comerþ – altele în
afarã de cele obiective deja reglementate în art.3 – Īi anume
acelea subiective, sau prezumate comerciale din cauza calitãþii
persoanei care le face, prezumþie care înceteazã – dupã cum
însuĪi textul exprimã – pentru acele contracte Īi obligaþiuni, care
sunt de naturã civilã, adicã prin esenþa lor nu pot fi socotite ca
accesorii comerþului obligatului.
În acest înþeles al textului menþionat, un împrumut va fi
prezumat ca fiind un act comercial subiectiv, atâta timp cât actul
nu conþine o declaraþie expresã cã banii au fost destinaþi la
scopuri strãine comerþului sau cât timp din clauzele Īi
împrejurãrile contractului nu va reieĪi dovada, cum cã creditorul
Ītia sau trebuia sã Ītie în momentul încheierii contractului, cã
împrumutul nu era în interesul comerþului, adicã din acele
clauze sau împrejurãri sã rezulte caracterul civil al obligaþiei” 51.
Atunci când iau naĪtere litigii, de regulã, o parte afirmã
despre un act cã este comercial Īi competentã a rezolva pricina
este instanþa comercialã sau dimpotrivã afirmã cã un anume act
nu este de naturã comercialã Īi competentã a da o rezolvare este
instanþa civilã. Urmeazã ca cel ce afirmã sã dovedeascã ca actul
este de naturã comercialã sau sã rãstoarne prezumþia de
comercialitate. Aceasta va putea fi combãtutã numai în
condiþiile art.4 din Codul comercial prin producerea dovezilor din
care sã rezulte în mod indubitabil natura civilã a obligaþiei sau
caracterul ei necomercial, chiar dacã actul a fost sãvârĪit de un
comerciant. Urmeazã ca instanþa de judecatã sã decidã dacã
prezumþia de comercialitate opereazã sau nu în funcþie de
probele administrate în cauzã52.

14.3 Excepþiile de la prezumþia de comercialitate.

51
Cas.II, dec. nr.237 din 12 febr. 1935, Pandectele Române, 1936, II, 120
52
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.54
 Excepþiile de la prezumþia de comercialitate sunt arãtate
chiar în textul art.4 din Codul comercial. Nu vom fi în prezenþa
unui fapt de comerþ subiectiv când obligaþia comerciantului are
naturã civilã sau necomercialitatea rezultã din însuĪi actul
sãvârĪit de cãtre comerciant.

14.3.1 Natura civilã a obligaþiilor comerciantului.

Din prevederile legii nu rezultã în mod expres care sunt

actele considerate a avea numai o naturã civilã Īi în acest caz
trebuie avute în vedere actele de drept privat care prin structura
Īi funcþia lor esenþialã nu se pot referi la activitatea comercialã Īi
care rãmân civile indiferent dacã persoana care le sãvârĪeĪte are
sau nu calitatea de comerciant53. Dintre aceste acte
esenþialmente civile enumerãm: cãsãtoria, testamentul,
renunþarea la o moĪtenire, acceptarea unei moĪteniri,
recunoaĪterea unui copil din afara cãsãtoriei, adopþia54.
Cu privire la actele juridice privind imobilele, jurisprudenþa,
dar Īi legislaþia actualã s-au îndepãrtat de concepþia tradiþionalã
potrivit cãreia rãmân esenþialmente civile operaþiunile ce au ca
obiect imobile. Astfel, de exemplu, contractul de leasing, care
poate avea ca obiect bunuri imobile este, incontestabil, un
contract comercial55.
Pentru argumentele deosebit de interesante ale pãrþilor, dar
Īi pentru eleganþa soluþiei date citãm ca exemplu o decizie a
Curþii de Apel Cluj, secþia civilã Īi de contencios administrativ 56
în care aceasta s-a pronunþat asupra naturii unui contract de
locaþiune: “Prin acþiunea civilã înregistratã la 4 august 1993 la
Tribunalul Cluj, reclamanta SOCIETATEA COMERCIALÃ “TURISM
TRANSILVANIA” S.A. CLUJ-NAPOCA a chemat în judecatã pe pârâta
BANCA ROMÂNEASCÃ S.A.BUCUREĩTI prin care a solicitat
rezilierea contractului de locaþiune încheiat între pãrþi la 15 iulie
53
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.55
54
C.Petrescu Ercea, Curs de drept comercial, Cluj, pag.115; Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.35
55
În acelasi sens, Ion Turcu, op.cit, vol.I, 1998, p.154
56
Curtea de Apel Cluj, secþia civilã Īi de contencios administrativ, dec.nr 1 din 4 ian. 1994 citatã de prof. Ion Turcu, op.cit, vol.I,
1998, p.169-172
1992, având ca obiect suprafaþa de 1205 m.p. din imobilul situat
în Cluj-Napoca, Piaþa Unirii nr.10 Īi în consecinþã, evacuarea
necondiþionatã a locatarului.
De asemenea, s-a mai cerut obligarea pârâtei la plata chiriei
restante Īi a penalitãþilor în sumã de 19.890.927 lei, precum Īi la
plata daunelor viitoare, rezultate din indisponibilizarea spaþiului
închiriat, pânã la executarea hotãrârii de evacuare ce se va
pronunþa în cauzã, cu cheltuieli de judecatã.
Tot prin aceastã acþiune, reclamanta a arãtat cã a
determinat competenþa Tribunalului Cluj de a soluþiona litigiul în
primã instanþã pe baza art.10 pct.1 Īi 2 C.pr.civ. Īi art.2 pct.1 lit.a
C.pr.civ, în speþã fiind vorba de un litigiu comercial al cãrui
obiect are valoare de peste 10 milioane lei.
Tribunalul Cluj, din oficiu, a pus în discuþia pãrþilor problema
competenþei soluþionãrii acestei cauze.
Reprezentantul reclamantei a susþinut cã litigiul este de
naturã comercialã Īi cã þinând cont de valoarea obiectului
acestuia competenþa aparþine Tribunalului Cluj.
Dimpotrivã, reprezentantul pârâtei, a arãtat cã este vorba
de un litigiu civil Īi pe cale de consecinþã, competenþa
soluþionãrii cauzei revine judecãtoriei.
Dupã amânarea pronunþãrii dispusã pentru ca pãrþile sã
depunã concluzii scrise, Tribunalul Cluj, prin sentinþa civilã
nr.105 din 12 octombrie 1993, a declinat competenþa
soluþionãrii cauzei în favoarea Judecãtoriei Cluj-Napuca,
statuând cã este vorba de un litigiu civil.
Pentru a hotãrî astfel, instanþa a pornit de la constatarea cã
obiectul litigiului constã în rezilierea unui contract de închiriere
asupra unui imobil, evacuarea pârâtei, plata chiriei restante Īi
repararea prejudiciului cauzat reclamantei-locator. AĪa fiind, se
pune problema calificãrii juridice a contractului de închiriere a
cãrui reziliere se solicitã de reclamantã. În acest scop, instanþa a
apreciat cã atunci când urmeazã sã se stabileascã dacã un act
juridic este civil sau, dimpotrivã, comercial, trebuie avut în
vedere cã regula este civilitatea actului iar comercialitatea
excepþia; în caz de dublã naturã se va tinde spre naturã civilã a
acestui act.
 Pe aceastã linie de gândire, instanþa a considerat cã, în
spiritul Codului comercial, închirierile de imobile nu sunt fapte de
comerþ obiective. Ba mai mult, astfel de acte nu pot fi
considerate nici fapte de comerþ subiective, în baza art.4 C.com,
chiar în situaþia în care se încheie exclusiv între comercianþi. Ele
pot fi calificate fapte de comerþ numai atunci când obiectul
închirierii este un fond de comerþ în alcãtuirea cãruia intrã Īi
imobilul în care se exercitã comerþul.
Or, în speþã, imobilul în litigiu nu poate fi considerat ca
fãcând parte dintr-un fond de comerþ, deoarece în art.1 al
contractului de închiriere se precizeazã cã închirierea s-a fãcut
cu destinaþia “sediu firmã”.
Împotriva acestei sentinþe reclamanta a declarat apel, prin
care solicitã desfiinþarea ei Īi trimiterea cauzei aceluiaĪi tribunal
spre competentã soluþionare.
Reclamanta criticã sentinþa atacatã, apreciind cã soluþia
Tribunalului Cluj este greĪitã din mai multe motive.
Astfel, în legãturã cu ideea reþinutã de instanþã în sensul cã
atunci când urmeazã sã se stabileascã dacã un act juridic este
sau nu comercial, civilitatea actului este regula, iar
comercialitatea excepþia, a fost formulatã ca urmare a unui viciu
de interpretare, deoarece: legea comercialã nu este o lege de
excepþie la cea civilã, ci este ea însãĪi o lege generalã; chiar
dacã legea comercialã este consideratã lege specialã ea trebuie
sã aibã întâietate faþã de legea civilã; în caz de dublã naturã a
actului de locaþiune, nu se tinde pur Īi simplu spre natura lui
civilã, ci trebuie sã se stabileascã dacã prin încheierea sa pãrþile
au urmãrit sau nu realizarea unui interes comercial.
De asemenea raþionamentul pe baza cãruia în
considerentele sentinþei s-a spus cã singurã voinþa pãrþilor nu
poate conferi caracter comercial unor acte care dupã criteriul
legii nu-l au Īi cã instanþa stabileĪte comercialitatea numai dupã
natura internã a actului în litigiu pentru a se gãsi condiþiile de
vãditã identitate Īi echivalenþã cu acelea care au determinat pe
legiuitor sã atribuie caracter comercial unor fapte, rãmâne
discutabil sub trei aspecte: dacã voinþa pãrþii nu are nici o
semnificaþie, atunci cauza actului juridic devine o categorie
superfluã; repudiind cauza actului se poate ajunge la concluzia,
inadmisibilã, cã nici un contract civil n-ar putea îmbrãca forma
unui fapt comercial; cãutarea condiþiilor de “vãditã identitate Īi
echivalenþã” cu faptele arãtate de art.3 C.com. este inutilã, din
moment ce art.4 din Codul comercial a instituit prezumþia de
comercialitate.
În fine, reclamanta apreciazã cã teza reþinutã în cuprinsul
considerentelor potrivit cãreia în spiritul Codului comercial
închirierile de imobile nu sunt fapte de comerþ, intenþia
legiuitorului fiind aceea de a califica “fapte de comerþ” numai
convenþiile care au ca obiect bunuri mobile, pragmatic, prin
analogie Īi legal este Īi rãmâne vulnerabilã, astfel: pragmatic-de
regulã, închirierea unui imobil constituie primul Īi necesarul fapt
al unui comerciant pentru a-Īi putea desfãĪura activitatea; prin
anaolgie- dacã vânzarea – cumpãrarea poate fi un contract
comercial, cu atât mai mult închirierea poate fi un asemenea
contract; legal-locaþiunea de imobile, nu numai cã nu a fost
expres interzisã în sfera raporturilor comerciale, dar a fost chiar
confirmatã (art.717 C.com. sau art.25 din Legea nr.33/1991).
Apelul este fondat pentru considerentele urmãtoare: studiul
doctrinei juridice Īi analiza practicii judiciare anterioare ne
permite sã constatãm cã, în opinia dominantã, închirierea unui
imobil, nu poate fi consideratã ca fapt de comerþ, chiar dacã ar
interveni între comercianþi, afarã dacã obiectul închirierii este un
fond de comerþ. În motivarea acestei opinii, s-a arãtat cã soluþia
rezultã din faptul cã Codul comercial, referitor la imobile, s-a
îndepãrtat de modelul sãu, Codul comercial italian, care în art.3
alin.3 declarã vânzãrile-cumpãrãrile Īi revânzãrile de imobile ca
fiind comerciale, când sunt fãcute în scop de speculaþiune
comercialã, Īi a menþinut formularea din Codul comercial
francez, unde nu existã o astfel de dispoziþie. Aceastã soluþie
împãrtãĪitã Īi aplicatã, fãrã a admite nici o explicaþie, apreciem
cã este contrarã prevederii art.4 C.com Īi o socotim eronatã. Din
modul în care este redactat art.4 C.com., în sensul cã se
considerã fapte de comerþ Īi “celelalte contracte Īi obligaþiuni
ale unui comerciant”, rezultã cã operaþiile la care se referã
textul sunt altele decât cele din art.3. De aceea, pe baza
comparãrii textului art.3 C.com. român Īi textele Codului
comercial italian, a deduce cã, din moment ce legiuitorul nostru
nu a urmat pe cel italian, s-ar dovedi voinþa sa de a califica
închirierile de imobile ca fiind acte de naturã civilã, oricând Īi de
oricine ar fi fost încheiate este o concluzie prea generalizatoare Īi
contrarã realitãþii.
AĪa fiind, nimic nu ne îndreptãþeĪte sã admitem cã atunci
când un comerciant închiriazã imobile pentru nevoile comerþului
sãu, actul ar avea în intenþia legiuitorului caracterul Ītiinþific
organic Īi structural de act civil.
Analizând cauza din speþã rezultã cã locatarul este o
societate bancarã pe acþiuni cu capital privat. Motivul
determinant care a stat la baza hotãrârii locatarului de a închiria
imobilul care face obiectul contractului a fost acela de a obþine
un sediu pentru a putea sã-Īi desfãĪoare comerþul care intrã în
obiectul sãu de activitate.
Contractul de locaþiune nu are Īi nu poate avea întotdeauna
o naturã exclusiv civilã. El dobândeĪte caracterul unui act
comercial când este în legãturã cu comerþul pe care îl desfãĪoarã
locatarul.
Este în afarã de orice discuþie cã primul act, pe care un
comerciant trebuie sã-l facã, este acela de a-Īi asigura localul
care îi este necesar pentru a-Īi desfãĪura activitatea sa
comercialã. AĪa cum s-a afirmat, contractul de locaþiune a
imobilului în care comerciantul îĪi va instala stabilimentul sãu
comercial este contract comercial. Fãrã îndoialã cã el nu
urmãreĪte, în principal, sã câĪtige din spaþiul închiriat, dar
contractul de încheiere este de naturã a-i procura mijlocul de a-Īi
desfãĪura obiectul principal al comerþului, prin operaþiuni
speculative.
Închirierea sediului de cãtre o societate bancarã este un fapt
de comerþ, în virtutea principiului accesoriului, care are drept
scop de a face posibil comerþul pe care îl desfãĪoarã în spirit de
câĪtig.
În concluzie, în situaþia de faþã, spaþiul respectiv din
imobilul în discuþie a fost închiriat de cãtre pârâtã pentru sediu
firmã, unde intenþiona sã-Īi desfãĪoare operaþiunile bancare,
operaþiuni care sunt fapte de comerþ.
Ba mai mult, am putea considera cã, în speþã, suntem în
prezenþa închirierii unui fond de comerþ. Elementul definitoriu al
fondului de comerþ este clientela. Prin clientelã se înþelege
ansamblul persoanelor aflate în relaþii de afaceri cu un
comerciant (clientelã atrasã) sau aptitudinea de a atrage clienþii
datoritã amplasãrii locului unde se desfãĪoarã operaþiunile
comerciantul (vadul comercial). Or, pârâta-locatarã, prin
închirierea imobilului în discuþie, imobil situat în plin centrul
municipiului Cluj-Napoca, unde îĪi au sediul majoritatea celorlalte
societãþi bancare, a urmãrit asigurarea unui vad comercial,
contând pe o clientelã viitoare.
Prin urmare, se poate susþine cã, în realitate închirierea a
avut ca obiect un fond de comerþ, în alcãtuirea cãruia intrã Īi
spaþiul din imobilul dobândit în locaþiune. Caracterul de act
comercial al contractului de închiriere a unui fond de comerþ
este unanim recunoscut.
Faþã de considerentele de mai sus, urmeazã ca apelul sã fie
admis Īi procedându-se la desfiinþarea sentinþei atacate, se va
trimite cauza Tribunalului Cluj, spre competentã soluþionare
potrivit art.2 pct.1 lit.a C.pr.civ”.

14.3.2 Necomercialitatea sã rezulte din însuĪi actul sãvârĪit de

comerciant.

Legea nu opreĪte pe comerciant sã încheie Īi acte juridice

care n-au legãturã cu activitatea sa comercialã. Astfel, prin
propriul sãu act de voinþã, comerciantul poate imprima actului
un caracter necomercial57. Prin urmare, un comerciant poate
închiria o vilã pentru a-Īi petrece concediul în ea; poate cumpãra
pentru uzul sãu Īi al familiei sale hranã, haine, medicamente,
bunuri de folosinþã îndelungatã; poate împrumuta sume de bani
care sã-i foloseascã într-un alt scop decât finanþarea afacerilor

57
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.55
proprii sau ale altuia; poate garanta un împrumut civil fãcut de o
altã persoanã.
Trebuie reþinut cã prin “act” legea are în vedere
operaþiunea juridicã (negotium) Īi nu înscrisul constatator al
actului juridic (instrumentum)58.
Înscrisul constatator al actului juridic nu trebuie sã cuprindã
o declaraþie expresã a comerciantului din care sã rezulte dorinþa
sa de a înlãtura prezumþia de comercialitate instituitã prin
prevederile art.4 din Codul comercial. Urmeazã, ca în caz de
litigiu, instanþa de judecatã, în temeiul probelor ce i-au fost
înfãþiĪate Īi a cercetãrii judecãtoreĪti efectuate în cauzã, sã
stabileascã care a fost intenþia realã a comerciantului când a
încheiat actul juridic în discuþie.
În acelaĪi sens a statuat Īi jurisprudenþa: “ Faptul unui
debitor de a împrumuta pentru cumpãrarea unui imobil-cum a
fãcut obĪtea din comuna Slobozia-Moarã, constituitã în acest
scop constituie pentru debitor un act de naturã civilã; garanþia
personalã pentru acest act, faþã de caracterul accesoriu pe care-
l are aceastã garanþie, nu poate sã aibã Īi ea decât tot un
caracter civil; întradevãr datoria nu mai este decât una, cu
caracter civil, iar pentru aceastã datorie sunt doi debitori, cel
principal Īi cel accesoriu, care dacã are calitatea de comerciant,
nu poate sã schimbe prin acest fapt natura datoriei faþã de el.
La acest rezultat se ajunge Īi prin solidaritatea la care s-a
obligat garantul emiþând cambii împreunã cu debitorul principal,
pentru datoria iniþialã; prin solidaritatea datoriei, garantul a
devenit codebitor, deci debitor pentru datoria iniþialã, care s-a
vãzut cã este de naturã civilã.
Natura datoriei nu s-a schimbat prin faptul cã raportul juridic
dintre pãrþi este constatat printr-o cambie; într-adevãr cambiile
s-au dat pentru avantajele pe care le prezintã pentru platã sau
ca titlu de credit, însã prin aceasta ele n-au novat datoria
iniþialã, astfel cã deĪi cambiile sunt acte de comerþ, însã pe baza
lor nu se poate cere declararea în stare de faliment, când s-ar
constata cã datoria impusã în ele, are o cauzã civilã” 59.

58
Ibidem, p.55
59
Trib. Dîmboviþa, Sent.71 din 2 decembrie 1927, Pandectele Române, 1928, III, p.68
 Dovada în cazul litigiilor cu privire la comercialitatea ori
necomercialitatea unui act al unui comerciant, adicã pentru a se
stabili care a fost intenþia realã a pãrþilor, se va putea face prin
orice mijloc de probã admis de lege60.

15. Faptele de comerþ unilaterale sau mixte.

15.1 Noþiunea faptelor de comerþ unilaterale sau mixte.

AĪa cum s-a menþionat anterior un act juridic sau o

operaþiune poate fi faptã de comerþ pentru ambele pãrþi
participante la raportul juridic sau numai pentru una din ele.
Actul juridic sau o operaþiune poate fi faptã de comerþ
bilateralã în urmãtoarele situaþii:
- când pentru ambele pãrþi constituie faptã de comerþ obiectivã;
- când pentru ambele pãrþi constituie faptã de comerþ
subiectivã;
- când pentru o parte este faptã de comerþ obiectivã Īi pentru
cealaltã este faptã de comerþ subiectivã 61.
Sunt o multitudine de situaþii când fapta de comerþ are
caracter bilateral, dar tot atât de multe situaþii sunt acelea când
actul sau operaþiunea are caracter de faptã de comerþ numai
pentru una din pãrþi. Pentru cã actele Īi operaþiunile sunt fapte
de comerþ numai pentru una din pãrþi, ele au fost denumite
fapte de comerþ unilaterale sau mixte.
15 Codul comercial, în douã articole consecutive respectiv art.5
Īi art.6, prevede anumite situaþii în care anumite acte
juridice au caracter necomercial pentru una din pãrþi.
Astfel, potrivit art.5, nu se poate considera ca fapt de
comerþ vânzarea produselor pe care proprietarul sau
cultivatorul le are de pe pãmântul sãu, sau cel cultivat de
dânsul.

60
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, p.55
61
Ibidem pag.56; Ion Turcu, op.cit, vol.I, 1998, p.175
 În art.6 se prevede: “Asigurãrile de lucruri sau stabilimente
care nu sunt obiectul comerþului Īi asigurãrile asupra vieþii sunt
fapte de comerþ numai în ce priveĪte pe asigurator62.
Contul curent Īi cecul nu sunt considerate ca fapte de
comerþ în ce priveĪte pe necomercianþi, afarã numai dacã ele n-
au o cauzã comercialã”.

15.2 Regimul juridic al faptelor de comerþ unilaterale sau mixte.

A evidenþia dacã suntem în prezenþa unei fapte de comerþ

pentru o parte Īi a unui act civil pentru cealaltã parte, constituie
o necesitate pentru a lãmuri regimul aplicabil raportului juridic
care a luat naĪtere.
Reglementarea situaþiei este datã de prevederile art.56 din
Codul comercial: “Dacã un act este comercial numai pentru una
din pãrþi, toþi contractanþii sunt supuĪi cât priveĪte acest act
legii comerciale…”.
Ideea exprimatã de art.56 din Codul comercial o regãsim Īi
în art.893 din acest cod unde este lãmuritã problema instanþei
competente sã judece când un act este comercial pentru o parte
Īi necomercial pentru cealaltã, astfel: “Chiar când actul este
comercial numai pentru una din pãrþi, acþiunile ce derivã dintr-
însul sunt de competenþa jurisdicþiei comerciale” 63.
O altã aplicare a aceleiaĪi idei, dar în materie de prescripþie,
o gãsim în art.945 Cod comercial: “Acþiunile din acte care sunt
comerciale chiar numai pentru una din pãrþi, se prescriu pentru
toate pãrþile contractante în conformitate cu dispoziþiile legii
comerciale”.
Toate aceste prevederi legale au ca unic 64, scop de a supune
un raport juridic unic unui regim unic 65 acordând prevalenþã66
legii comerciale. În acelaĪi sens s-a pronunþat Īi jurisprudenþa :
“Societatea comercialã reclamantã a solicitat obligarea pârâtei
“Metanola” la plata contravalorii lucrãrilor executate Īi neachitate
62
Stabilimentul este locul unde se desfãĪoarã o anumitã activitate industrialã sau comercialã.
63
M.A.Dumitrescu, op.cit, vol.I, 1904, p.569
64
Ibidem, p.569
65
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.57
66
Ion Turcu, op.cit, 1998, vol.I, p.177
Īi la penalitãþi de întârziere în decontare, obiectul contractului
fiind construirea unui lãcaĪ de cult pentru pârâtã.
Tribunalul a admis în parte acþiunea, în sensul cã a diminuat
penalitãþile de întârziere în decontare.
Pârâta a declarat apel, care a fost admis de curtea de apel,
s-a desfiinþat sentinþa atacatã Īi s-a trimis cauza spre
rejudecare, ca litigiu civil, la judecãtorie.
Instanþa a reþinut cã obiectul cauzei îl constituie un contract
de lucrãri de construcþii, ce nu poate fi considerat un fapt de
comerþ, astfel cã în mod greĪit tribunalul s-a investit cu
soluþionarea litigiului.
Reclamanta a declarat recurs, considerând cã eronat
instanþa de apel a calificat litigiul comercial, ca fiind de drept
comun.
Recursul este fondat, reþinându-se cã în art.3 din Codul
comercial sunt prevãzute faptele de comerþ, între care se
menþioneazã (pct.8) Īi întreprinderile de construcþii. De
asemenea, se mai reþine ca art.56 din C.com prevede cã dacã
un act este comercial numai pentru una din pãrþi, toþi
contractanþii sunt supuĪi în ce priveĪte acest act legii comerciale.
Din coroborarea acestor dispoziþii legale, rezultã cã, în
speþã, ne aflãm în prezenþa unui litigiu comercial atât sub
aspectul faptelor de comerþ, cât Īi a calitãþii de comerciant a
pãrþii reclamante, situaþie în care, în mod legal, s-a investit
tribunalul cu soluþionarea în fond a pricinii.
În consecinþã, curtea de apel trebuia sã procedeze la
examinarea motivelor de fond ale apelului cu care a fost legal
sesizatã, soluþia de trimitere a cauzei la judecãtorie, ca instanþã
de drept comun, fiind greĪitã”67.

15.3 Excepþiile de la aplicarea legii comerciale.

Art.56 din Codul comercial indicã Īi situaþiile în care faptului

de comerþ unilateral nu-i este aplicabilã legea comercialã. Se au
în vedere în primul rând situaþiile în care este vorba de
Curtea Supremã de Justiþie, s.com, dec. nr.174/1997, Dreptul. Tabla de materii pe anul 1997. Supliment al
67

Revistei Dreptul, BucureĪti, 1998,p.107

dispoziþiile privitoare chiar la persoana comerciantului Īi în al
doilea rând cazurile în care legea ar dispune altfel.
Prima excepþie trebuie înþeleasã în sensul cã
necomerciantului nu-i sunt aplicabile dispoziþiile legii comerciale
care reglementeazã exercitarea profesiei de comerciant 68. Avem
în vedere regulile referitoare la capacitatea, înmatricularea în
registrul comerþului Īi înscrierea de menþiuni, obligaþia de a
þine registre contabile, cele referitoare la obligaþiile
comerciantului care nu vrea sã primeascã o însãrcinare de la
mandant, cele legate de reorganizarea judiciarã Īi la faliment 69.
Cea de a doua excepþie are în vedere cazurile când în loc sã
se aplice legea comercialã anumitor raporturi juridice se aplicã
legea civilã. O astfel de situaþie este aceea în care existã 70 o
obligaþie Īi o pluralitate de debitori Īi care este reglementatã de
art.42 Cod comercial: “În obligaþiunile comerciale codebitorii
sunt þinuþi solidar, afarã de stipulaþie contrarie.
AceiaĪi prezumþie existã Īi contra fidejusorului, chiar
necomerciant, care garanteazã pentru o obligaþiune comercialã.
Ea nu se aplicã la necomercianþi pentru operaþiunile care,
în cât îi priveĪte, nu sunt fapte de comerþ”.
Potrivit acestui text de lege prezumþia de solidaritate a
codebitorilor în obligaþiile comerciale nu este aplicabilã
codebitorului Īi fidejusorului necomerciant Īi pentru care actul
juridic nu are caracter comercial.
Aceasta înseamnã cã vor fi incidente, în caz de litigiu,
dispoziþiunile legii civile cu privire la divizibilitatea obligaþiunilor
în cazul pluralitãþii de debitori. În acelaĪi sens s-au pronunþat
constant Īi instanþele de judecatã: “Plata solidarã nu poate sã se
aplice decât atunci când rezultã dintr-o stipulaþie expresã
primitã, sau din calitatea coobliganþilor care sã fie comercianþi.
Când una din aceste condiþii nu este îndeplinitã, atunci conform
art.42 C.com alineatul ultim fiecare nu poate fi rãspunzãtor decât
pentru partea de obligaþie pe care Īi-a luat-o”71.

68
Ion Turcu, op.cit, vol.I, 1998, p.177
69
M.A.Dumitrescu, op.cit, vol.I, 1904, p.571-572
70
Stanciu D.Cãrpenaru, op.cit, 1998, p.58
71
C.A.BucureĪti, II, nr.8 din 19 ian.1905, Cond, p.14-15, citatã de Eftimie Antonescu, op.cit., vol.I, 1908, p.278