DREPT PENAL, PARTEA SPECIALǍ I SANCŢIUNI:

- detenţiunea pe viaţǎ sau

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI STATULUI - închisoarea de la 15-25 de ani şi
ASPECTE GENERALE : - interzicerea unor drepturi.
Infracţiunile contra siguranţei statului reprezintǎ prima grupǎ de infracţiuni care se studiazǎ,
din partea specialǎ a dreptului penal. TRǍDAREA PRIN AJUTAREA INAMICULUI(art.156 C.pen)
Acest aspect are la bazǎ faptul cǎ, siguranţa statului este valoarea socialǎ fundamentalǎ fǎrǎ de care 1. Conţinutul legal:
celelalte valori nu ar putea exista. “Fapta cetǎţeanului român sau a persoanei fǎrǎ cetǎţenie domiciliatǎ pe teritoriul statului român,
Siguranţa statului este formatǎ din : suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea acestuia. care, în timp de rǎzboi:
În cfm. cu art. 1 din L. 51/1991, siguranţa statului este definitǎ ca fiind: a- predǎ teritorii, orşe, poziţii de apǎrare, depozite ori instalaţii ale forţelor armate române sau care servesc
«starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socialǎ, economicǎ şi politicǎ necesarǎ apǎrarii;
existenţei şi dezvoltǎrii statului naţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, b- predǎ nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtǎrii razboiului;
menţineriiordinii de drept precum şi a climatului de exercitare neîngrǎditǎ a drepturilor, libertǎţilor şi c- procurǎ duşmanului oameni, valori şi materiale de orice fel;
îndatoririlor fundamentale ale cetǎţenilor potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin d- trece de partea inamicului sau efectueazǎ alte acţiuni care sunt de naturǎ sǎ favorizeze activitatea
Constituţie. » duşmanului ori sǎ slǎbeascǎ puterea de luptǎ a forţelor armate române sau a armatelor aliate,
Întreaga legislaţie românǎ trebuie sǎ ocroteascǎ fiinţa statului atǎt pe plan intern cǎt şi pe plan extern. se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau închisoare de la 15-25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Aceastǎ protejare se face prin incriminarea şi sancţionarea faptelor periculoase în : Codul Penal Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ cetǎţeanul român sau persoana fǎrǎ cetǎţenie domiciliatǎ pe
(art.155-173), dar şi intr-o serie de legi speciale:L.31/1991, L.51/1991, L.14/1992. teritoriul statului român, care, în timp de razboi, luptǎ sau face parte din formaţii de luptǎ împotriva statului
român sau a aliaţilor sǎi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiuni :
TRǍDAREA(art.155 C.pen) - obiectul juridic generic - este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului;
1. Conţinutul legal: - obiectul juridic special - este complex, format din siguranţa statului şi capacitatea de apǎrare a
“Fapta cetǎţeanului român sau a persoanei fǎrǎ cetǎţenie, domiciliatǎ pe teritoriul statului român, de statului;
a intra în legǎturǎ cu o putere sau cu o organizaţie strǎinǎ ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau - obiect material - este reprezentat de obiectivele, bunurile sau valorile asupra cǎrora se îndreaptǎ
ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de rǎzboi activitatea infracţionalǎ: teritorii, oraşe, poziţii de apǎrare, depozite, instalaţii, nave, aeronave, maşini, armament,
contra ţǎrii sau de înlesnire a ocupaţiei militare strǎine, ori de subminare economicǎ sau politicǎ a statului, ori materiale, etc.
de aservire faţǎ de o putere strainǎ, sau de ajutare a unei puteri strǎine pentru desfǎşurarea unei activitǎţi 2B. Subiecţii infracţiunii:
duşmǎnoase împotriva siguranţei statului,se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de -subiectul activ - este acelaşi ca la infracţiunea de trǎdare;
ani şi interzicerea unor drepturi.” -subiectul pasiv - statul român dar şi un aliat al acestuia;
2. Condiţii preexistente: 3. Conţinutul constitutiv:
2A. Obiectul infracţiunii: 3A. Latura obiectivǎ:
- obiectul juridic generic - este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului şi anune este - elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune sau inacţiune de ajutare a inamicului: predarea de
reprezentat de siguranţa naţionalǎ ca valoare socialǎ fundamentalǎ şi relaţiile sociale care se nasc şi evolueazǎ în teritorii, trecerea de partea inamicului, procurarea de oameni sau valori. Toate acestea trebuie sǎ se sǎvârşeascǎ
jurul şi în strânsǎ legǎturǎ cu respectiva valoare; numai pe timp de rǎzboi(art.153 c.pen);
- obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale ce privesc unitatea, - urmarea imediatǎ - producerea unei stǎri de pericol pentru siguranţa statului;
indivizibilitatea, suveranitatea şi independenţa statului. - raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se constate între acţiunile fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii: 3B. Latura subiectivǎ:
- subiectul activ - este calificat - cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România. Este posibilǎ - forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ;
participaţia în toate formele sale. 4. Forme. Sancţiuni.
- subiectul pasiv - este statul român. FORME:
3. Conţinutul constitutiv: 1. Acte preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
3A. Latura obiectivǎ: 2. Tentativa - se pedepseşte cfm.art.173 C. pen;
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de a intra în legǎturǎ cu o putere strǎinǎ sau cu agenţi 3. Fapt consumat - infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii elementului marerial al infracţiunii şi
ai acestora. Aceastǎ acţiune presupune stabilirea unui contact cu unul din factorii prevǎzuţi de lege prin scris, prin producerea stării de pericol pentru siguranţa statului;
intermediul unei persoane sau prin orice alte mijloace. Elementul material se poate sǎvârşi în ţarǎ sau strǎinatate. SANCŢIUNI:
- urmarea imediatǎ - realizarea unei stǎri de pericol pentru siguranţa statului. - detenţiunea pe viaţǎ sau
- raportul de cauzalitate - rezultǎ din însǎşi sǎvârşirea faptei. - închisoarea de la 15-25 de ani şi
3B. Latura subiectivǎ: - interzicerea unor drepturi.
- forma de vinovăţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. Acte pregatitoare: sunt posibile şi sunt asimilate tentativei; TRǍDAREA PRIN TRANSMITERE DE SECRETE (ART.157 C.pen)
2. Tentativa: se pedepseşte cfm. art. 173 al. 1 şi 2 C. pen; 1. Conţinutul legal:
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul intrǎ în legǎturǎ cu o putere, organizaţie “Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii strǎine ori agenţi ai acestora, precum şi
strǎinǎ ori cu agenţi ai acestora, deoarece în acest moment se creaazǎ starea de pericol pentru siguranţa statului procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deţinerea de asemenea documente de cǎtre cei
 2
care au calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii strǎine ori agenţi ai 1. Conţinutul legal:
acestora , sǎvârşite de un cetǎţean român sau de o persoanǎ fǎrǎ cetǎţenie domiciliatǎ pe teritiriul statului “Faptele prevǎzute în art. 157, sǎvârşite de un cetǎţean strǎin sau de o persoanǎ fǎrǎ cetǎţenie care
român, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. nu domiciliazǎ pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25
Aceleaşi fapte, dacǎ privesc alte documente sau date care prin caracterul şi importanţa lor fac ca fapta de ani şi interzicerea unor drepturi.”
sǎvârşitǎ sǎ pericliteze securitatea statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor 2. Condiţii preexistente:
drepturi.” 2A. Obiectul infracţiunii: În toate aspectele, acesta este identic cu cel al infracţiunii de trǎdare prin transmitere de
2. Condiţii preexistente: secrete;
2A. Obiectul infracţiunii: 2B. Subiecţii infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului; - subiectul activ – este calificat, reprezentat de un cetǎţean strǎin sau apatrid care nu locuieşte în
- obiectul juridic special - îl reprezintǎ ansamblul relaţiilor sociale care privesc siguranţa statului şi a România. Cetǎţenii români care contribuie la sǎvârşirea acestei infracţiuni nu pot fi decât complici sau instigatori;
cǎror apǎrare este asiguratǎ prin stricta apǎrare a secretului de stat (cfm. art 150 C. pen) „secretele de stat sunt - subiectul pasiv – este staul român;
documentele şi datele care prezintă în mod vădit acest caracter, precul şi cele declarate sau calificate astfel prin 3. Conţinutul constitutiv:
hotărâre a Guvernului”; Cât priveşte latura obiectivǎ şi subiectivǎ, explicaţiile sunt identice cu cele de la infracţiunea prevǎzutǎ în
- obiectul material – este documentul care conţine secrete de stat (în original sau copie, integral sau pǎrţi art. 157 C. pen; la fel şi în cazul formelor şi sancţiunilor.
din document);
2B. Subiecţii infracţiunii :
- subiectul activ -este identic ca la infracţiunea de trǎdare;
- subiectul pasiv - statul român; ATENTATUL CARE PUNE ÎN PERICOL SIGURANŢA STATULUI (art.160 C.pen)
3. Conţinutul constitutiv: 1. Conţinutul legal:
3A. Latura obiectivǎ: “Atentatul sǎvârşit contra vieţii, integritǎţii corporale ori sǎnǎtǎţii unei persoane care îndeplineşte o
- elementul material – se realizaează prin acţiuni de: transmitere, procurare sau deţinere de documente activitate importantǎ de stat sau altǎ activitate publicǎ importantǎ, în împrejurǎri care fac ca fapta sǎ punǎ în
în scopul transmiterii lor; pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului; unor drepturi.”
- legǎtura de cauzalitete – se impune stabilirea ei între elementul material şi urmarea imediatǎ; 2. Condiţii preexistente:
3B.Latura subiectivǎ: 2A. Obiectul infracţiunii:
- forma de vinovǎţie – intenţie directǎ sau indirectǎ; - obiectul juridic generic – este comun tuturor infracţiumilor contra siguranţei statului;
4. Forme. Sancţiuni. - obiectul juridic special – este complex, format din relaţiile privind siguranţa statului, dar şi din cele
FORME: referitoare la persoana umanǎ (viaţa, integritatea corporală şi sǎnǎtatea acesteia);
1. actele preparatorii – sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare; - obiectul material – este corpul persoanei;
2.tentativa – se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen; 2B. Subiecţii infracţiunii:
3. fapt consumat – infracţiunea se consumǎ în momentul producerii urmǎrii imediate; - subiectul activ – poate fi orice persoanǎ care rǎspunde penal;
SANCŢIUNI: - subiectul pasiv – (în principal) este persoana împotriva cǎreia se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ –
- detenţiunea pe viaţǎ sau preşedintele ţǎrii, primul ministru, deputaţi, senatoti, şi (în secundar) statul român;
- închisoare de la 15 la 25 de ani sau de la 5 la 20 de ani în forma atenuatǎ şi interzicerea unor drepturi; 3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
ACŢIUNI DUŞMǍNOASE CONTRA SIGURNŢEI STATULUI (ART.158 C.pen) - elementul material – se realizeazǎ printr-o acţiune, atac material susceptibil sǎ provoace uciderea unei
1. Conţinutul legal: persoane sau vǎtǎmarea corporalǎ a acesteia. Esenţial este ca acestea sǎ se realizeze în condiţii de naturǎ sǎ
„Faptele prevǎzute în art. 155 şi 156, sǎvârşite de un cetǎţean strǎin sau de o persoanǎ fǎrǎ cetǎţenie pericliteze siguranţa statului (ex. încheierea unui tratat de pace internaţional).
care nu domiciliazǎ pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 - urmarea imediatǎ – constă într-o stare de pericol pentru siguranţa statului şi uciderea sau vǎtǎmarea
la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi”. acelei persoane care îndeplineşte o funcţie importantǎ în stat;
2. Condiţii preexistente: - legǎtura de cauzalitate – trebuie sǎ existe între elementul material şi urmarea imediatǎ;
2A. Obiectul infracţiunii: 3B. Latura subiectivǎ:
- obiectul juridic generic - este comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului; - forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ;
- obiectul juridic special – este identic cu cel al infracţiunilor de trǎdare şi de trǎdare prin ajutarea 4. Forme. Sancţiuni.
inamicului; FORME:
- obiectul material – este identic cu cel al infracţiunilor de trădare şi de trǎdare prin ajutarea inamicului; 1. actele preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2B. Subiecţii infracţiunii: 2. tentativa – este asimilatǎ infracţiunii fapt consumat;
- subiectul activ –este calificat, reprezentat de un cetǎţean strǎin sau apatrid care nu domiciliazǎ pe 3. fapt consumat – infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii elementului material;
teritoriul ţǎrii noastre. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale, cu condiţia ca, toţi coautorii sǎ aibǎ calitatea SANCŢIUNI:
cerutǎ de lege. Instigatorii şi complicii pot avea şi calitatea de cetǎţean român; - detenţiunea pe viaţa sau
- subiectul pasiv - este statul român; - închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
3. Conţinutul constitutiv:
- elementul material - în acest caz existǎ o perfectǎ concordanţǎ a acesteia cu infractiunile de trǎdare şi ATENTATUL CONTRA UNEI COLECTIVITǍŢI (art. 161 C. pen.)
trǎdare prin transmitere de secrete şi de asemenea, în ceea ce priveşte sancţiunea. 1. Conţinutul legal:

SPIONAJUL(art.159 C.pen)
2
 3
„Atentatul sǎvârşit contra unei colectivitǎţi prin otrǎviri în masǎ, provocare de epidemii sau prin orice 3. fapt consumat - aceasta se consumǎ în momentul declanşǎrii acţiunii armate sau violente;
alt mijloc, de naturǎ sǎ slǎbeascǎ puterea de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la SANCŢIUNI:
25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ” - detenţiune pe viaţǎ sau
2. Condiţii preexistente: - închisoarea de la 15 la 25 de ani sau de la 5 la 20 de ani şi
2A. Obiectul infracţiunii: - interzicerea unor drepturi;
- obiectul juridic generic – este comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului;
- obiectul juridic special – este complex, format din releţiile sociale privind siguranţa statului, dar şi din ACTELE DE DIVERSIUNE (art.163 C. pen.)
cele referitore la ocrotirea vieţii dintr-o colectivitate; 1. Conţinutul legal:
- obiectul material – este format din corpul persoanelor din aceea colectivitate. „Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin
2B. Subiecţii infracţiunii: explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalaţiilor industriale, cǎilor de comunicaţie, mijloacelor de
- subiectul activ – orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale. transport, mijloacelor de telecomunicaţie, construcţiilor, produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri,
- subiectul pasiv – persoanele care fac parte din aceea colectivitate şi statul român. dacǎ fapta este de naturǎ sǎ punǎ în pericol siguranţa statului, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţǎ sau cu
3. Conţinutul constitutiv: închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ”
3A. Latura obiectivǎ: 2. Condiţii preexistente:
- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune de ucidere sau vǎtǎmare a membrilor unei 2A. Obiectul infracţiunii:
colectivitǎţi: prin otrǎvire sau provocare de epidemii, gazarea, înfometarea, etc. Însǎ toate acestea trebuie să fie de - obiectul juridic generic – este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului;
natură sǎ slǎbeascǎ siguranţa statului pentru a se încadra în acest articol. - obiectul juridic special – este complex, reprezentat de relaţiile privind siguranţa statului, dar şi din cele
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului, dar şi uciderea sau vǎtǎmarea referitoare la avutul public;
membrilor acelei colectivitǎţi. - obiectul material – este reprezentat de bunurile asupra cǎrora se îndreaptǎ activitatea infractionalǎ
3B. Latura subiectivǎ: (uzine, instalaţii, etc.);
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ; 2B. Subiecţii infracţiunii:
4. Forme. Sancţiuni. - subiectul activ – orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale;
FORME: - subiectul pasiv – statul (ca subiect pasiv principal) şi unitatea cǎreia îi aparţin respectivele bunuri
1. actele preparetorii – sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare; distruse (în secundar);
2. tentativa – este asimilatǎ infracţiunii consumate şi sancţionatǎ cfm. art.173 C.pen.;
3. fapt consumat– infracţiunea se consumǎ chiar dacǎ nu se produc rezultatele periculoase. 3. Conţinutul constitutiv:
SANCŢIUNI: sunt identice cu cele de la infracţiunea prevǎzutǎ în art.160 C. pen. 3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material – prin acţiuni de distrugere, degradare, nimicire, dezintegrare.Toate acestea pot fi
SUBMINAREA PUTERII DE STAT(art. 162 C. pen.) totale sau parţiale, dar sǎ fie de naturǎ sǎ aducǎ atingere siguranţei statului (prin explozii, scufundǎri de nave,
1. Conţinutul legal: provocǎri de inundaţii); Dacǎ nu se îndeplineşte aceastǎ condiţie, vom fi în prezenţa unei infracţiuni de distrugere.
“Acţiunea armatǎ de naturǎ sǎ slǎbeascǎ puterea de stat se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu - urmarea imediatǎ – stare de pericol pentru siguranţa statului, dar şi provocarea de pagube avutului
închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. public. Deci, poate consta într-o transformare a obiectului material.
Orice alte acţiuni violente sǎvârşite de mai multe persoane împreunǎ, de naturǎ sǎ atragǎ aceleaşi 3B. Latura subiectivǎ:
urmǎri, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.” - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ aceasta se sǎvârşeşte din culpǎ vom fi în
2. Condiţii preexistente: prezenţa infracţiunii de distrugere din culpǎ (art. 219 C. pen.);
2A. Obiectul infracţiunii: 4. Forme. Sancţiuni:
- obiectul juridic generic – este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului; FORME:
- obiectul juridic special – este format din relaţiile referitore la siguranţa statului şi din una din 1. actele preparatorii – sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
componentele sale fundamentale; 2. tentativa – se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen;
- obiectul material – nu este obligatoriu sǎ existe întotdeana, dar poate fi reprezentat de corpul 3. fapt consumat – infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii elementului material şi realizǎrii stării de
persoanelor împotriva cǎrora se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ. pericol;
2B. Subiecţii infracţiunii: SANCŢIUNI: sunt aceleaşi ca la trǎdare.
- subiectul activ – orice persoanǎ. La aceastǎ infracţiune este obligatoriu sǎ existe o pluralitate de
subiecţi activi de min. 2 pers. în primul alin. şi de 3 pers. în cel de-al doilea alin. SUBMINAREA ECONOMIEI NAŢIONALE(art. 165 C. pen.)
- subiectul pasiv – statul român; 1. Conţinutul legal:
3. Conţinutul constitutiv: “Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referǎ art. 145 C. pen, ori de a împiedeca activitatea
3A. Latura obiectivǎ: normalǎ a acesteia, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ submineze economia naţiomalǎ, se pedepseşte cu închisoare de
- elementul material – o acţiune armatǎ în primul caz şi o acţiune violentǎ în cel de-al doilea caz. Toate la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
acestea trebuie să fie de natură sǎ slǎbeascǎ puterea de stat. Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naţionale,
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului; pedeapsa este detenţiunea pe viaţǎ sau închisaore de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
3B. Latura subiectivǎ: 2. Condiţii preexistente:
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ; 2A. Obiectul infracţiunii:
4. Forme. Sancţiuni: - obiectul juridic generic – este comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului;
FORME: - obiectul juridic special – este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la siguranţa economiei
1. actele preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare; naţionale şi la buna desfǎşurare a activitǎţii tuturor regiilor autonome şi societǎţi comerciale;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen; - obiectul material - acesta nu este obligatoriu sǎ existe întotdeauna.
3
 4
2B. Subiecţii infracţiunii: SANCŢIUNI:
- subiectul activ - poate fi orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele - închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi
sale; - interzicerea unor drepturi.
- subiectul pasiv - statul (în principal) şi organizaţia de stat sau publicǎ în secundar;
3. Conţinutul constitutiv: ACŢIUNI ÎMPOTRIVA ORDINII CONSTITUŢIONALE (art.166¹C. pen)
3A. Latura obiectivǎ: 1. Conţinutul legal:
- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune sau inacţiune de folosire ori de împiedicare a “Întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea prin acţiuni ilegale şi prin violenţă a ordinii
activitǎţii acesteia (blocarea unor fonduri bǎneşti, neîncheierea unor contracte profitabile); constituţionale sau a caracterului naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român se
- urmarea imediatǎ – constă într-o stare de pericol pentru siguranţa economiei naţionale, dar şi pentru pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”
statul român. Dacǎ nu se îndeplineşte aceastǎ urmare, vom fi în prezenţa unei infracţiuni de abuz în serviciu. 2. Condiţii preexistente:
3B. Latura subiectivǎ: 2A. Obiectul infracţiuni:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ; - obiectul juridic generic - este identic ca la toate celelalte infracţiuni contra siguranţei statulu;
4. Forme. Modalitaţi. Sancţiuni: - obiectul juridic special - este format din relaţiile sociale care asigurǎ ordinea constituţionalǎ şi
FORME: caracterul naţional, suveran şi independent al statului român;
1. actele preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare; 2B. Subiecţii infracţiunii:
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.; - subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale;
3. fapt consumat - infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii primului act de folosire sau de împiedicare a - subiectul pasiv - statul român.
activitǎţii normale a unitǎţii, creându-se astfel starea de pericol pentru siguranţa statului; 3. Conţinutul constitutiv:
MODALITǍŢI: 3A. Latura obiectivǎ:
Infracţiunea cunoaşte o formǎ tip şi una agravatǎ când se produc pagube importante economiei naţionale. - elementul material - prin acţiuni de: iniţiere, organizare, sǎvârşire sau sprijinire, îndemnare sau prin
SANCŢIUNI : violenţǎ;
- detenţiunea pe viaţǎ (în forma agravatǎ); - urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului;
- închisoarea de la 15 la 25 de ani (în forma agravatǎ); 3B. Latura subiectivǎ:
- închisoarea de la 5 la 20 de ani (în forma tip); - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ.
- interzicerea unor drepturi (în forma agravatǎ). 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni:
FORME:
PROPAGANDA ÎN FAVOAREA STATULUI TOTALITAR (art. 166 C. pen.) 1. actele preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
1. Conţinutul legal: 2. tentativa - se sancţioneazǎ cfm. art. 173 C. pen.;
„Propaganda în vederea instaurǎrii unui stat totalitar, sǎvârşitǎ prin orice mijloace, în public, se 3. fapt consumat - aceasta se consumǎ în momentul sǎvârşirii unei acţiuni ce formeazǎ elementul material;
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. MODALITǍŢI:
Propaganda constǎ în rǎspândirea, în mod sistematic, sau în apologia unor ideei, concepţii sau Aceastǎ infracţiune cunoaşte: - o formǎ tip(alin.1);
doctrine cu intenţia de a convinge şi de a atrage noi adepţi. ” - o formǎ atenuatǎ(alin.2);
2. Condiţii preexistente: - şi o formǎ agravatǎ(alin.4);
2A. Obiectul infracţiunii: SANCŢIUNI:
- obiectul juridic generic - este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului; - închisoarea de la 5 la 15 ani (în forma tip);
- obiectul juridic special - este format din relaţiile sociale referitoare la siguranţa statului a cǎrei apǎrare - închisoarea de la 2 la 7 ani (în forma atenuatǎ);
este asiguratǎ prin combaterea manifestǎrilor extremiste favorabile statului totalitar; - închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi în forma agravatǎ);
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale; COMPLOTUL (art. 167C. pen.)
- subiectul pasiv - statul român; 1. Conţinutul legal:
3. Conţinutul constitutiv: “Iniţierea sau constituirea unei grupǎri în scopul sǎvârşirii vreuneia din infracţiunile prevǎzute în
3A. Latura obiectivǎ: art. 155 - 163 şi 166¹ ori aderarea sau sprijinirea sub orice formǎ a unei astfel de asociaţii sau grupǎri se
- elementul material - acesta se manifestǎ sub forma unei acţiuni de propagandǎ în vederea instaurǎrii pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
unui stat totalitar, lipsit de democraţie. Acest lucru se poate realiza prin: scris (publicarea unor cǎrţi), oral (întruniri) Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevǎzutǎ de lege pentru cea mai
sau prin orice alte mijloace (arborarea unor steaguri). Toate aceste lucruri trebuie sǎvârşite „în mod sistematic”, gravǎ dintre infracţiunile care intrǎ în scopul asociaţiei sau grupǎrii.
adicǎ repetat şi în locuri publice (art. 152C. pen.). Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 au fost urmate de sǎvârşirea unei infracţiuni, se aplicǎ regulile de la
- urmarea imediatǎ – constă în crearea unei stǎri de pericol pentru siguranţa statului de drept; concursul de infracţiuni.
3B. Latura subiectivǎ: Nu se pedeoseşte persoana, care, sǎvârşind fapta prevǎzutǎ în alin. 1 sau 3, o denunţǎ mai înainte de
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ; a fi descoperitǎ.”
2. Condiţii preexistente:
4. Forme. Sancţiuni: 2A. Obiectul infracţiunii:
FORME: - obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra sigirnnţei statului;
1. actele pregǎtitoare - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare; - obiectul juridic specific - este format din relaţiile sociale privind siguranţa statului prin combaterea
2. tentativa - nu este posibilǎ fiind o infracţiune ce implică acte de repetabilitate; tuturor infracţiunilor susceptibile sǎ fie înfǎptuite de participanţii la complot.
3. fapt consumat - consumarea are loc în momentul sǎvârşirii celui de-al doilea act de propagandǎ; 2B. Subiecţii infracţiunii:
4. fapt epuizat - este momentul încetǎrii oricǎrui act de propagandǎ.
4
 5
- subiectul activ - orice persoanǎ, cu menţiunea cǎ în acest caz este necesarǎ o pluralitate de subiecţi - închisoare de la 5 la 15 ani şi
activi. În mod excepţional se poate sǎvârşi de o singurǎ persoanǎ în cazul iniţierii unei astfel de grupǎri. - interzicerea unor drepturi.
Complicitatea nu este posibilǎ, deoarece orice act de sprijinire îl transformǎ pe acesta în autor. Instigarea este
posibilǎ. COMUNICAREA DE INFORMAŢII FALSE (art. 168¹ C. pen.)
- subiectul pasiv - statul român. 1. Conţinutul legal:
3. Conţinutul constitutiv: “Comunicarea sau rǎspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de
3A. Latura obiectivǎ: documente falsificate, dacǎ prin aceasta se pune în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 1
- elementul material – se sǎvârşeşte prin acţiuni de: iniţiere, constituire, sprijinire sau aderare la o astfel la 5 ani.”
de grupare. Elementul esenţial îl reprezintǎ faptul cǎ aceastǎ grupare vizeazǎ sǎvârşirea unei infracţiuni prevǎzute în 2. Condiţii preexistente:
art. 155-163, 165 şi 166¹; Dacǎ cei ce se grupeazǎ urmǎresc sǎvârşirea altor infracţiuni, vom fi în prezenţa 2A. Obiectul infracţiunii:
infracţiunii de asociere în vederea sâvârşirii de infracţiuni (art. 323C. pen.) - obiectul juridic generic - este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului;
- urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului; - obiectul juridic special - este format din ansamblul de relaţii sociale care privesc siguranţa statului şi
3B. Latura subiectivǎ: relaţiile internaţionale care se realizeazǎ prin incriminarea rǎspândirii de astfel de ştiri;
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ (calificatǎ prin scop); - obiectul material - poate consta într-un document falsificat. Acesta nu este oblibatoriu în toate cazurile.
4. Forme. Sancţiuni: 2B. Subiecţii infracţiunii:
FORME: - subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc; - subiectul pasiv - este statul român, dar şi unele instituţii importante din stat (Parlamentul);
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;
3. fapt consumat - se consumǎ în momentul sǎvârşirii unei acţiuni ce formeazǎ elementul material; 3. Conţinutul constitutiv:
SANCŢIUNI: 3A. Latura obiectivǎ:
- închisoarea de la 15 la 25 de ani şi - elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de comunicare sau rǎspândire de date sau
- interzicerea unor drepturi sau informaţii false. Acest lucru se poate face prin presǎ, radio, televiziune, etc. Prin elementul material trebuie sǎ se
- detenţiunea pe viaţǎ; punǎ în pericol siguranţa statului şi totodatǎ aceste informaţii trebuie sǎ fie false ori documentele sǎ fie falsificate.
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului şi relaţiile internaţiomale ale României.
COMPROMITEREA UNOR INTERESE DE STAT (art. 168 C. pen.) 3B. Latura subiectivǎ:
1. Conţinutul legal: - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ se sǎvârşeşte din culpǎ, nu mai este
“Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite infracţiune.
drepturi ale statului român în raport cu o putere strǎinǎ, dacǎ fapta este de naturǎ a compromite interesele de 4. Forme. Sancţiuni.
stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.” FORME:
2. Condiţii preexistente: 1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;
2A. Obiectul infracţiunii: 2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;
- obiectul juridic generic - este comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului; 3. fapt consumat – aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul sǎvârşirii unei acţiuni ce formeazǎ elementul
- obiectul juridic special - relaţiile sociale privind protejarea şi asigurarea intereselor şi drepturilor material.
statului român în raporturile cu alte puteri; SANCŢIUNI: închisoare de la 1 la 5 ani.
- obiectul material - este reprezantat de acele documente sau înscrisuri care cuprind drepturi ale
României în raport cu alte state. DIVULGAREA SECRETULUI CARE PERICLITEAZǍ SECURITATEA STATULUI (art. 169 C.
2B. Subiecţii infracţiunii: 1. Conţinutul legal:
- subiectul activ - poate fi orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate “Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau
formele sale. date, de cǎtre cel care le cunoaşte datoritǎ atribuţiilor de serviciu, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ punǎ în pericol
- subiectul pasiv - statul român şi instituţia cǎreia îi aparţin documentele. siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
3. Conţinutul costitutiv: Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unor documente ce constituie secret de stat, dacǎ fapta
3A. Latura obiectivǎ: este de naturǎ sǎ punǎ în pericol siguranţa statului, se pedeoseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
- elementul material – se poate realiza prin acţiuni de: distrugere, alterare sau ascundere. Acestea pot fi Cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. 2 se sancţioneazǎ deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor
originale sau copii, însǎ este obligatoriu ca ele sǎ cuprindǎ drepturi ale României pe plan internaţional. Dacǎ nu documente în vederea divulgǎrii, dacǎ fapta este de natutǎ sǎ punǎ în pericol siguranţa statului.
îndeplinesc aceastǎ condiţie, putem fi în prezenţa infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri (art. 242C. Dacǎ faptele prevǎzute în alin. precedente sunt sǎvârşite de orice altǎ pessoanǎ, pedeapsa este
pen.). închisaorea de la 1 la 7 ani.”
- urmarea imediatǎ – constă într-o stare de pericol pentru siguranţa statului. 2. Condiţii preexistente:
3B. Latura subiectivǎ: 2A. Obiectul infracţiunii:
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Dacǎ se sǎvârşeşte din culpǎ atunci va fi - obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra siguranţei statului;
infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri sau neglijenţǎ în pǎstrarea secretului de stat (art. 252C. pen.); - obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care protejeazǎ secretul de stat şi a
4. Forme. Sancţiuni. cǎror divulgare ar pune în pericol siguranţa statului;
FORME: - obiectul material - poate consta într-un document ce cuprinde acele secrete de stat (art. 150 C. pen.);
1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc; 2B. Subiecţii infracţiunii:
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.; -subiectul activ - este calificat, în sensul cǎ trebuie sǎ fie un funcţiunar care cunoaşte acele secrete de
3. fapt consumat - acesta se realizeazǎ în momentul sǎvârşirii elementului material. stat datoritǎ atribiţiilor de serviciu (un membru al serviciilor secrete). În ultimul alin. acesta poate fi orice persoanǎ.
SANCŢIUNI: Participaţia este posibilǎ în toate formele sale;
5
 6
- subiectul pasiv - este statul român, dar şi o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C. pen. SANCŢIUNI: închisoare de la 2 la 7 ani;
3. Conţinutul constitutiv: CAUZE DE NEPEDEPSIRE: Când se sǎvârşeşte de soţ sau rudǎ apropiatǎ;
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de divulgare ce poate consta în: comunicarea sau INFRACŢIUNI CONTRA REPREZENTANTULUI UNUI STAT STRǍIN (art. 171 C. pen.)
aducerea la cunoştinţǎ a respectivelor secrete. Dacǎ acestea se divulgǎ cu intenţia ca ele sǎ ajungǎ la o putere strǎinǎ, 1. Conţinutul legal:
vom fi în prezenţa infracţiunii de trǎdare prin transmitere de secrete. Aceasta se mai poate sǎvârşii şi printr-o „Infracţiunile contra vieţii, integritǎţii corporale, sǎnǎtǎţii, libertǎţii sau demnitǎţii, sǎvârşite
inacţiune, când fǎptuitorul lasǎ documentul, cu ştiinţǎ, la vederea altor persoane sau instituţii ce le poate folosi împotriva reprezentantului unui stat strǎin se sancţioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru fapta sâvârşitǎ,
împotriva intereselor statului român. Infracţiunea se mai poate sǎvârşii prin simpla deţinere a documentelor în al cǎrei maxim se sporeşte cu 2 ani.
vederea transmiterii lor. Toate aceste lucruri trebuie sǎ fie de naturǎ sǎ pericliteze securitatea statului. Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la dorinţa exprimatǎ de guvernul strǎin. ”
- urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului; 2. Condiţii preexistente:
3B. Latura subiectivǎ: 2A. Obiectul infracţiunii:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ faptele se sǎvârşesc din culpǎ, se va realiza - obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni cobtra siguranţei statului.
conţinutul infracţiunii de neglijenţǎ în pǎstrarea secretului de stat(art. 252 C. pen.). - obiectul juridic special - în principal se referǎ la relaţiile sociale referitoare la siguranţa statului, iar în
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni. secundar la relaţiile sociale ce privesc viaţa, integritatea corporalǎ, libertatea şi denmitatea reprezentantului unui stat
FORME: strǎin.
1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc; - obiectul material - este corpul persoanei împotriva cǎreia se îndreaptǎ infracţiunea.
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.; 2B. Subiecţii infracţiunii:
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se sǎvârşeşte în momentul cǎnd se realizeazǎ elementul material al - subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
infracţiunii; - subiectul pasiv - este persoana fizicǎ împotriva cǎreia se îndreaptǎ infracţiunra (în secundar) - şefii de
MODALITǍŢI : Aceastǎ infracţiune cunoaşte o formǎ tip (alin.1) şi trei atenuate (alin. 2, 3, 4); state, membrii ai guvernului, etc. şi (în principal) statul român.
SANCŢIUNI: 3. Conţinutul constitutiv:
- închisoarea, care diferǎ în funcţie de încadraea juridicǎ; 3A. Latura obiectivǎ:
- interjicerea unor drepturi. - elementul material - aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşi prin toate acţiunile şi inacţiunile prin care se
pot comite infracţiunile contra presoanei.
NEDENUNŢAREA (art. 170 C. pen.) - urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului şi uciderea sau vǎtǎmarea persoanei ce
1. Conţinutul legal: îndeplineşte o funcţie în stat.
“Omisiunea de a denunţa de îndatǎ sǎvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevǎzute în art. 155-163 , 3B. Latura subiectivǎ:
165. 166.1 şi 167 se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau culpǎ.
Omisiunea de a denunţa, sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ, nu se pedepseşte. 4. Forme. Sancţiuni.
Nu se pedepseşte persoana care mai înainte de a se fi început urmǎrirea penalǎ pentru infracţiunea FORME:
nedenunţatǎ, încunonştinţeazǎ autoritǎţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar dupǎ ce s-a 1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
început urmǎrirea penalǎ ori dupǎ ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.” 2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;
2. Condiţii preexistente: 3. fapt consumat - se consumǎ atunci când se creazǎ starea de pericol pentru siguranţa statului;
2A. Obiectul infracţiunii: SANCŢIUNI: Se va aplica sancţiunea prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea sǎvârşitǎ, la care se adaugǎ un spor de 2
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra siguranţei statului; ani. Acţiunea se pune în mişcare la dorinţa exprimatǎ a statului strǎin.
- obiectul juridic special - îl constituie relaţiile sociale referitoare la siguranţa statului ce se realizeazǎ TITLUL II
prin descoperirea şi sancţionarea promptǎ a tuturor faptelor ce sunt îndreptate împotriva acestei valori; INFRACŢIUNILE CONTRA PERSOANEI
2B. Subiecţii infracţiunii: ASPECTE GENERALE:
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Infracţiunile contra persoanei se studiazǎ imediat dupǎ infracţiunile contra siguranţei statului,
- subiectul pasiv - este statul român. deoarece persoana cu toate atributele sale reprezintǎ una din valorile sociale fundamentale pe care statul le ocroteşte.
3. Conţinutul constitutiv: Infracţiunule contra persoanei sunt structurate în mai multe capitole, în funcţie de valoarea
3A. Latura obiectivǎ: socialǎ lezatǎ: viaţa, sǎnǎtatea şi integritatea corporalǎ, libertatea fizicǎ sau psihicǎ, libertatea vieţii sexuale.
- elementul material - acesta se poate realiza numai printr-o inacţiune. Specificul acestei infracţiuni este Datoritǎ multitudini de feluri în care persoana poate fi lezatǎ, acest titlu se va studia pe
acela cǎ fǎptuitorul a ştiut de sǎvârşirea infracţiunilor şi nu le-a denunţat autoritaţilor, în condiţiile în care legea îl parcursul a 4 cursuri.
obligǎ sǎ facǎ acest lucru.
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului. CAPITOLUL I - INFRACŢIUNILE CONTRA VIEŢII:
2B. Latura subiectivǎ: OMORUL(art. 174 C. pen.)
- forma de vinovǎţie - intenţia sau culpa. 1. Conţinutul legal:
4. Forme. Sancţiuni. “Uciderea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
FORME: drepturi.
1. actele preparatorii - nu sunt posibile, fiind o infracţiune omosivă; Tentativa se pedepseşte.”
2. tentativa - nu este posibilǎ, fiind o infracţiune omosivă; 2. Condiţii preexistente:
3. fapt consumat - infracţiunea se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul a luat cunoştinţǎ de sǎvârşirea unei 2A. Obiectul infracţiunii:
astfel de infracţiuni şi nu o denunţǎ într-un anume interval de timp. - generic - este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea
atributelor sale ;
- special - este format din relaţiile sociale care apǎrǎ viaţa tuturor persoanelor;
6
 7
- material - corpul persoanei aflat în viaţǎ. Acesta nu trebuie sǎ se confunde cu subiectul pasiv care este b. din interes material:
persoana în viaţǎ. Acesta constituie un mobil de facturǎ egoistǎ, care îi conferǎ faptei un pericol mai mare. Interesul
2B. Subiecţii infracţiunii: material se poate înfǎţişa ca un avantaj sau beneficiu de naturǎ materialǎ cum ar fi: bani, bunuri, titluri de valoare,
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. dobândirea unei moşteniri, stingerea unor datorii sau obţinerea altor avantaje. Nu intereseazǎ valoarea avantajelor
- subiectul pasiv - este persoana ucisǎ. sau bunurilor care pot fi obţinute. Este important ca aceste avantaje sǎ fi constituit mobilul crimei.
3. Conţinutul constitutiv: Sǎvârşirea omorului din interes material, este o circumstanţǎ personalǎ, deoarece priveşte latura
3A. Latura obiectivǎ: subiectivǎ a infracţiunii, nefiind transmisibilǎ şi celorlalţi participanţi.
- elementul material - se poate realiza printr-o acţiune sau inacţiune:sugrumare, lovire, tǎiere, otrǎvire, c. asupra soţului sau unei rude apropiate:
împuşcare, înţepare, electrocutare, neadministrarea de hranǎ sau medicamente, neacordarea primului ajutor, Omorul sǎvârşit în astfel de cazuri este mai grav deoarece victima mizând pe afectivitatea dintre el şi
asmuţirea unui cǎine, folosirea unei reptine, etc. Se poate observa cǎ omorul se poate sǎvârşii direct sau indirect. De autor nu-şi ia mǎsuri de apǎrare, ceea ce poate sǎ înlesneascǎ sǎvârşirea infracţiunii. În acest caz subiectul pasiv este
asemenea, fǎptuitorul poate folosi şi anumite instrumente: cuţit, topor, lamǎ, substanţe otrǎvitoare, etc. calificat. Calitatea de soţ rezultǎ numai dintr-o cǎsǎtorie legal îngheiatǎ;fiind scos din aceastǎ sferǎ concubinajul.
- urmarea imediatǎ - moartea persoanei. Dacǎ aceasta nu se produce va fi tentativǎ. Despǎrţirea în fapt a soţilor nu are relevanţǎ.
- legǎtura de cauzalitate - ea trebuie sǎ se stabileascǎ între acţiunea fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ. Prin rude apropiate se înţeleg ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi
3B. Latura subiectivǎ: persoanele devenite prin adopţie potrivit legii, astfel de rude. Nu intereseazǎ gradul de rudenie în linie ascendentǎ şi
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Ea se va stabili în funcţie de modul cum a acţionat descendentǎ. Copiii adoptaţi au calitatea de rude apropiate faţǎ de adoptator. Adopţia cu efecte depline nu permite sǎ
fǎptuitorul şi de instrumentele pe care le-a folosit. opereze agravanta între înfiat şi ascendentul sǎu natural sau fratele sǎu de sânge.
- mobilul - ura, gelozia. Interesul material schimbǎ încadrarea juridicǎ (art. 175 C. pen.). Lipsa acestuia d. profitând de starea de neputinţǎ a victimei de a se apǎra:
poate releva inexistenţa discernǎmântului. El aratǎ totodatǎ periculozitatea infractorului. Agravanta se justificǎ prin aceea cǎ, omorul astfel sǎvârşit este mai uşor de consumat. Sunt în neputinţǎ
- scopul - suprimarea vieţii persoanei. Acesta ajutǎ de cele mai multe ori la individualizarea pedepsei. de a se apǎra persoanele care suferǎ o infirmitate fizicǎ sau psihicǎ, cele de vârstǎ fragedǎ sau cele de vârstǎ
4. Forme. Sancţiuni: înaintatǎ.
FORME: Starea de neputinţǎ trebuie sǎ fie anterioarǎ sǎvârşirii faptei şi nu sǎ fie provocatǎ de autor. A profita de
1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc (procurarea unui cuţit); starea de neputinţǎ a victimei, presupune cunoaşterea de cǎtre fǎptuitor a condiţiei precare a victimei şi hotǎrârea
2. tentativa - se pedepseşte (îndreptarea cuţitului înspre inima unei persoane); acestuia de a se folosi de aceastǎ stare pentru a o ucide.
3. fapt consumat - momentul producerii morţi. Fapta prezintǎ un grad de pericol social mai grav din punct de vedere obiectiv (neputinţa victimei), cât
SANCŢIUNI: şi din punct de vedere subiectiv (perversitatea fǎptuitorului care a ucis profitând de aceastǎ împrejurare).
- închisoarea de la 10 la 20 de ani şi e. prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane:
- interzicerea unor drepturi. Omorul sǎvârşit în astfel de situaţii este mai grav, deoarece cu cât sunt mai multe victime cu atât fapta
OMORUL CALIFICAT(art. 175 C. pen.) este mai periculoasǎ. Se îndeplineşte aceastǎ agravantǎ când autorul foloseşte pentru sǎvârşirea infracţiunii metode
1. Conţinutul legal: ca: bombe, gaze, incendii, armament.
“Omorul sǎvârşit în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri: Aceastǎ agravantǎ poate sǎ reiasǎ din mijloacele folosite de autor, dar şi din împrejurǎrile în care se
a) cu premeditare; comite fapta (într-o salǎ de curs).
b) din interes material; f. în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei:
c) asupra soţului sau unei rude apropiate; Aceastǎ circumstanţǎ are în vedere, de regulǎ, omorul care se comite dintr-un sentiment de nemulţumire
d) profitând de starea de neputinţǎ a victimei de a se apǎra; sau de rǎzbunare pentru modul în care victima, în cadrul îndatoririlor de serviciu, a satisfǎcut interesele ori
e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane; pretenţiile autorului. Existǎ aceastǎ circumstanţǎ şi atunci când autorul ucide pentru a împiedica victima sǎ-şi
f) în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei; exercite atribuţiile de serviciu.
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmǎrire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse; În cazul în care victima îndeplineşte o funcţie importantǎ pe linie de stat sau politicǎ, fapta se încadreazǎ
h) pentru a înlesni sau a ascunde sǎvârşirea altei infracţiuni; în art. 160 C. pen. dacǎ îndeplineşte şi celelalte condiţii.
i) în public; g. pentru a se sustrege ori pentru a sustrage pe altul de la urmǎrire, arestare ori de la executarea unei
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. pedepse:
Tentativa se pedepseşte.” Pericolul sporit al omorului sǎvârşit în astfel de situaţii decurge din scopul urmǎrit de fǎptuitor. De ex.
Omorul calificat implicǎ aceleaşi caracteristici ca şi omorul simplu, cu deosebirea cǎ primul prezintǎ autorul comite un omor pentru a nu fi tras la rǎspundere penalǎ. Nu se aplicǎ aceastǎ agavantǎ în cazul în care
unele circumstanţe care îi sporesc periculozitatea. Pentru explicaţiile privind obiectul, subiecţii, latura obiectivǎ şi urmǎrirea nu a început.
subiectivǎ trimitem la infracţiunea de omor. În continuare vom analiza numai cazurile în care omorul poate fi h. pentru a înlesni sau a ascunde sǎvârşirea altei infracţiuni:
calificat. Pentru existenţa acestei agravante este necesarǎ şi suficientǎ dovada scopului urmǎrit, indiferent dacǎ
a. cu premeditare: acest scop s-a realizat sau nu. De ex. fapta autorului care, urmǎrind sǎ aibǎ raport sexual cu victima, nu a oprit
Premeditarea presupune o gândire anticipatǎ asupra unei activitǎţi viitoare. În accepţiunea legii penale, maşina la insistenţele acesteia, determinând-o astfel sǎ sarǎ din maşinǎ, accidentându-se mortal. În speţǎ nu este
premeditarea presupune ceva mai mult decât o gândire anticipatǎ. Ea constǎ în trecerea unui interval de timp din relevant cǎ inculpatul n-a reuşit sǎ consume violul, hotǎrâtor fiind scopul urmǎrit, şi anume, împiedicarea victimei
momentul luǎrii hotǎrârii de a sǎvârşii omorul şi pânǎ în momentul executǎrii infracţiunii. Acest interval de timp nu de a se salva.
este expres prevǎzut de lege, fiind lǎsat la aprecierea instanţei. Acest text de lege se referǎ şi la tentativǎ, nu numai la infracţiunile consumate. În cazul în care scopul s-
Premeditarea mai presupune şi sǎvârşirea unor acte de pregǎtire, de naturǎ sǎ întǎreascǎ hotǎrârea de a a realizat, va exista un concurs de infracţiuni.
sǎvârşi infracţiunea şi totodatǎ sǎ-i faciliteze executarea acesteia (procurarea unui cuţit sau a unei cantitǎţi de otravǎ, i. în public:
urmǎrirea victimei). Omorul sǎvârşit într-o asemenea împrejurare evidenţiazǎ o periculozitate sporitǎ a fǎptuitorului, iar fapta
Aceasa implicǎ aşadar o chibzuinţǎ, sânge rece, stǎpânire de sine. În cazul în care o persoanǎ procurǎ are un mare ecou social, determinând o nesiguranţǎ publicǎ. Prin loc public se înţeleg situaţiile prevǎzute în art. 152
instrumente autorului în vederea sǎvârşirii omorului, acesta va rǎspunde pentru complicitate la infracţiunea de omor C. pen.
calificat.
7

OMORUL DEOSEBIT DE GRAV (art. 176C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Omorul sǎvârşit în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri:
a. prin cruzimi;
b. asupra a douǎ sau mai multor persoane;
c. de cǎtre o persoanǎ care a mai sǎvârşit un omor;
d. pentru a sǎvârşi sau a ascunde sǎvârşirea unei tâlhǎrii sau piratrerii;
e. asupra unei femei gravide;
f. asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asura unui militar, în timpul sau în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu sau publice ale acestora;
g. de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legǎturǎ cu îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,
se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de de al 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi;
Tentativa se pedepseşte.”
a. prin cruzimi;
Este o circumstanţǎ foarte des întâlnitǎ în practicǎ. Astfel, Dicţionarul Juridic defineşte cruzimea ca „o
manifestere de ferocitate în comiterea unei infracţiuni de naturǎ sǎ provoace suferinţe prelungite victimei. ”
Actele de cruzime comise de fǎptuitor provoacǎ implicit şi un sentiment de oroare celor din jur, ori de
groazǎ.
Ex. în acest sens pot fi: stropirea victimei cu benzinǎ, dupǎ care i s-a dat foc, aplicarea de lovituri care
zdrobesc globii oculari, tǎierea victimei cu o lamǎ în zone nevitale, dar totuşi pentru a-i provoca moartea.
Omorul sǎvârşit în asemenea situaţii este deosebit de grav, deoarece infractorul urmǎreşte un rezultat
dublu: provocarea de suferinţe fizice şi moartea victimei.
b. asupra a douǎ sau mai multor persoane;
Aceastǎ circumstanţǎ are ca element specific nu o pluralitate de victime,ci voinţa infractorului de a ucide
mai multe persoane în aceeaşi împrejurare. Agravanta se aplicǎ numai dacǎ se produce efectiv moartea a cel puţim
douǎ persoane.
Pentru incidenţa agravantei, autorul trebuie sǎ aibǎ reprezentarea consecinţelor constând în uciderea a cel
puţin douǎ persoane. Ex. aruncarea unei bombe care a ucis mai multe persoane, otrǎvirea unor fântâni.
Dacǎ fǎptuitorul demonstreazǎ intenţia de a ucide o singurǎ persoanǎ prin mijloace care pun în pericol
viaţa mai multor persoane, atunci el va rǎspunde cfm. art 175 lit. e.
c. de cǎtre o persoanǎ care a mai sǎvârşit un omor;
Aceasta are la bazǎ antecedenţa penalǎ a infractorului, care demonstreazǎ cǎ acesta nu s-a îndreptat.
Pentru aplicarea acesteia nu se vor lua în calcul faptele de omor sǎvârşite într-o stare care înlǎturǎ caracrerul penal al
faptei - legitimǎ apǎrare.
Aceastǎ antecedenţǎ penalǎ va exista chiar dacǎ pentru omorul sǎvârşit a intervenit amnistia, graţierea ori
prescripţia sau dacǎ acesta a fost reabilitat.
La stabilirea sancţiuni, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni sau ale recidivei. Aceastǎ
agravantǎ esre personalǎ, deci ea nu se rǎfrânge şi asupra altor participanti.
d. pentru a sǎvârşi sau a ascunde sǎvârşirea unei tâlhǎrii sau piratrerii:
Împrejurarea care atribuie acestui omor un caracter mai grav constǎ în scopul special urmǎrit de fǎptuitor.
Se va aplica art. 176 lit. d când se stabileşte cǎ fǎptuitorul a suprimat cu intenţie viaţa unui om, pentru a crea
condiţiile favorabile sǎvârşirii sau ascunderii unei tâlhǎrii sau piraterii.
Aceastǎ condiţie trebuie sǎ fi existat în momentul sǎvârşirii omorului. Ea este o circumstanţǎ personalǎ şi
deci nu este opozabilǎ şi celorlalţi participanţi, afarǎ de cazul în care aceştia au acţionat şi ei cu acelaşi scop.
Omorul sǎvârşit în aceastǎ împrejurare se deosebeşte de tâlhǎria care a avut ca urmare moartea vintimei,
deoarece în acest caz fǎptuitorul nu acţioneazǎ cu intenţia de a ucide victima ci de a o deposeda de un bun, forma de
vinovǎţie cu care se comite fapta fiind praeterintenţia.
e. asupra unei femei gravide;
O asemenea faptǎ produce moartea a douǎ fiinţe, lezând respectul faţǎ de produsul concepţiei. Nu are
semnificaţie stadiul sarcinii, legea neprecizând acest lucru. Starea de graviditate trebuie sǎ fie realǎ. Dacǎ fǎptuitorul
sǎvârşeşte omorul ştiind cǎ victima este gravidǎ, ea nefiind, agravanta nu va opera.
În momentul sǎvâşirii faptei, autorul trebuie sǎ cunoascǎ starea victimei, în caz contrar operând eroarea
de fapt. Cu toate cǎ, legea nu precizeazǎ ar mai fi de menţionat cǎ, starea de graviditate a victimei ar trebui sǎ fie
vizibilǎ.
8
8
f. asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asura unui militar, în timpul sau în legǎturǎ cu îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de de al 15
la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
g. de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legǎturǎ cu îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,
Raţiunea acestei agravante decurge din calitatea subiectului pasiv şi/sau activ de purtǎtor al autotitǎţii de
stat, fie ca procuror, judecǎtor, poliţist sau jandarm. Aceste persoane intrǎ în categoria persoanelor care se ocupǎ cu
reprimarea fenomenului infracţional.
Subiectul pasiv trebuie sǎ se afle în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau fapta sǎ se comitǎ în pegǎturǎ cu
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei.
PRUNCUCIDEREA (art.177 C.pen.)
1. Conţinutul legal:
“Uciderea copilului nou-nǎscut, sǎvârşitǎ imediat dupǎ naştere de cǎtre mama aflatǎ într-o stare de
tulburare pricinuitǎ de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţǎ
oricǎrui nou-nǎscut. Dupǎ cum se ştie dreptul la viaţǎ apare în momentul expulzǎrii copilului din corpul mamei. Nu
are relevanţǎ dacǎ copilui este sǎnǎtos sau nu, important este ca el sǎ fie în viaţǎ.
- obiectul material - este corpul nou-nǎscutului.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este calificat, în persoana mamei nou-nǎscutului, imediat dupǎ naştere. Cel care ajutǎ
la sǎvârşirea infracţiunii poate fi dupǎ caz complice sau instigator. Pruncuciderea reprezintǎ o formǎ mai uşoarǎ de
omucidere. Totodatǎ, mama trebuie sǎ se fi aflat într-o puternicǎ tulburare pricinuitǎ de actul naşterii şi nu de un
conflict exterior.Aceste douǎ condiţii trebuie îndeplinite cumulativ. Dacǎ lipseşte aceastǎ stare, mama va rǎspunde
pentru omor calificat.
- subiectul pasiv - este calificat în persoana nou-nǎscutului, indiferent dacǎ este nǎscut din cǎsǎtorie sau
din afara acesteia. Durata maximǎ a stǎrii de nou-nǎscut este de 10-14 zile - atât timp cât dureazǎ urmele naşterii.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se poate săvârşi printr-o acţiune sau inacţiune de ucidere (aplicarea de lovituri,
lǎsarea acestuia în frig, înfometarea copilului). Toate acestea trebuie fǎcute „imediat dupǎ naştere” şi datoritǎ
tulburǎrilor în care se gǎsea mama dupǎ naştere.
- urmarea imediatǎ - moartea copilului nou-nǎscut. Dacǎ se produce un alt rezultat-o vǎtǎmare gravǎ,
nu va cǎdea în sfera penalului, deoarece tentativa nu se mai pedepseşte.
3B. Latura subiectivǎ :
- forma de vinovǎţie - intenţia, fiind în acest caz incompatibilǎ cu premeditarea, deoarece pruncuciderea
este o infracţiune spontanǎ.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - deşii posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - se consumǎ atunci când se produce moartea nou-nǎscutului.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 2 la 7 ani.
UCIDEREA DIN CULPǍ (art. 178 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Uciderea din culpǎ a unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Uciderea din culpǎ ca urmare a nerespectǎrii dispoziţiilor legale ori a mǎsurilor de prevedere pentru
exerciţiul unei funcţi sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitǎţi, se pedepseşte cu închisoare da la 2
la 7 ani.
 9
Când uciderea din culpǎ a unei persoane este sǎvârşitǎ de un conducǎtor de vehicul cu tracţiune agavantǎ ar îndeplini condiţiile concursului de infracţiui, iar dipǎ alţii aceasta ar fi o infracţiune comlpexǎ. Însǎ cei
mecanicǎ, având în sânge o îmbibaţie alcoolicǎ ce depǎşeşte limita legalǎ sau care se aflǎ în stare de ebrietate, mai mulţi tind cǎtre prima opinie.
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. c.Dacǎ prin fapta sǎvârşitǎ s-a cauzat moartea a douǎ sau mai multor persoane, la maximul
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ fapta sǎvârşitǎ din culpǎ, de orice altǎ persoanǎ în exerciţiul pedepselor prevǎzute în alin. precedente se poate adǎuga un spor de pânǎ la 3 ani.”Aceastǎ agravantǎ are în
profesiei sau meseriei şi care se aflǎ în stare de ebrietate. vedere situaţia în care printr-o sg. faptǎ se cauzeazǎ moartea a 2 sau mai multor persoane.
Dacǎ prin fapta sǎvârşitǎ s-a cauzat moartea a douǎ sau mai multor persoane, la maximul pedepselor SANCŢIUNI:
prevǎzute în alin.precedente se poate adǎuga un spor de pânǎ la 3 ani.” - închisoare de la 1 la 5 ani în forma tip şi
2. Condiţii preexistente: - închisoare de la 2 la 7 ani sau de la 5 la 15 ani în forma agravatǎ, care poate fi sporitǎ cu 3 ani.
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei; DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII (art. 179C. pen.)
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţǎ, chiar 1. Conţinutul legal:
şi în cazul faptelor sǎvârşite din culpǎ, cu toate cǎ suprimarea vieţii unei persoane în asemenea condiţii este mai “Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacǎ sinuciderea sau încercarea a avut
puţin gravǎ raportatǎ la celelalte infracţiuni de omor. loc, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
- obiectul material - este corpul persoanei ucise. Când fapta prevǎzutǎ în alin. precedent s-a sǎvârşit faţǎ de un minor sau faţǎ de o presoanǎ care nu
2B. Subiecţii infracţiunii: era în stare sǎ-şi dea sema de fapta sa, ori nu putea sǎ fie stǎpânǎ pe ele, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10
- subiectul activ - poate fi orice persoanǎ care răspunde penal. Dar, uneori legea cere o anumitǎ calitate - ani.
conducǎtor auto. Cât priveşte coautoratul, în doctrinǎ sunt mai multe opinii care confirmǎ sau infirmǎ posibilitatea 2. Condiţii preexistente:
acestuia. 2A. Obiectul infracţiunii:
- subiectul pasiv - este persoana ucisǎ. Aceeaşi persoanǎ poate fi de cele mai multe ori atât subiect activ - obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
cât şi subiect pasiv al infracţiunii. - obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţǎ
3. Conţinutul constitutiv: oricǎrui om, incriminâd faptele care instigǎ la autosuprimarea vieţii.
3A. Latura obiectivǎ: - obiectul material - este corpul persoanei care s-a sinucis sau care a încercat sǎ se sinucidǎ.
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune sau inacţiune de ucidere din culpǎ. În acest caz 2B. Subiecţii infracţiunii:
nu avem o infracţiune violentǎ, premeditatǎ sau prin cruzimi ci o conduitǎ greşitǎ a autorului într-o situaţie - subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale.
periculoasǎ (conducerea unui autovehicul, mânuirea unui agregat). Dacǎ fǎptuitorul s-a folosit însǎ de aceste - subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat -minor sau iresponsabil.
instrumente pentru a produce moartea persoanei, nu va mai opera incidenţa acestui articol. 3. Conţinutul constitutiv:
- urmarea imediatǎ - moartea persoanei. Dacǎ nu se produce aceastǎ urmare, încadrarea juridicǎ a faptei 3A. Latura obiectivǎ:
va fi de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ. - elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de determinare sau înlesnire a sinuciderii, ori de
- legǎtura de cauzalitate - ea trebuie întotdeauna stabilitǎ, astfel încât sǎ se cunoascǎ în concret fapta convingere a acesteia sǎ se sinucidǎ. Când constrângerea victimei este de asemenea naturǎ încât nu lasǎ acestuia nici
care a dus la acest rezultat. Nu va exista legătură de cauzalitate dacǎ între acţiunea fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ o posibilitate concretǎ de a acţiona altfel, ori de a se împotrivi, fǎptuitorul va rǎspunde pentru infracţiunea de omor.
s-au interpus factori externi.Totodatǎ nu va exista legătură de cauzalitate dacǎ fǎptuitorul, în momentul sǎvârşirii Cel care sileşte o persoanǎ sǎ se sinucidǎ va rǎspunde tot pentru omor. În cazul acestei infracţiuni, hotǎrârea aparţine
faptei, nu-şi putea reprezenta urmǎrile faptelor sale (caz fortuit). subiectului pasiv.
3B. Latura subiectivǎ: - urmarea imediatǎ - sinuciderea persoanei sau încercarea de a se sinucide.
- forma de vinovǎţie - culpa simplǎ sau cu prevedere. 3B. Latura subiectivǎ:
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni. - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ.
FORME: 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
1. actele preparatorii - nu sunt posibile; FORME:
2. tentativa - nu este posibilǎ; 1. actele preparatorii - deşii posibile, nu se pedepsesc;
3. fapt consumat - se consumǎ atunci când se produce moartea persoanei. 2. tentativa - nu se pedepseşte;
MODALITǍŢI: Uciderea din culpǎ cunoaşte 3 forme agravate: 3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce sinucidrea sau când încercarea de sinucidere a avul loc.
a. Uciderea din culpǎ ca urmare a nerespectǎrii dispoziţiilor legale ori a mǎsurilor de prevedere MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ atunci când:
pentru exerciţiul unei funcţi sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitǎţi, se pedepseşte cu închisoare a. când fapta se sǎvârşeşte asupra unui minor;
da la 2 la 7 ani. b. când fapta se sǎvârşeşte asupra unui iresponsabil (în sensul art.48 C.pen.)
În aceastǎ agravantǎ se includ de obicei accidentele de circulaţie. Aici intervine culpa profesionalǎ, când În ambele situaţii este necesar ca fǎptuitorul sǎ fi cunoscut starea victimei, în caz contrar agravanta nu se reţine.
şoferii sunt obligaţi sǎ reducǎ viteza pânǎ la evitarea oricǎrui pericol. În activitatea medicalǎ se poate reţine culpa SANCŢIUNI:
profesionalâ în cazul unei consultaţii superficiale a bolnavului. - închisoare de la 2 la 7 ani - în forma tip şi
Astfel, de ex. existǎ rǎspunderea penalǎ a chirurgului care, dupǎ efectuarea operaţiei a uitat o compresǎ în - închisoare de la 3 la 10 ani - în forma agravatǎ.
corpul victimei şi aceasta a decedat.
b.Când uciderea din culpǎ a unei persoane este sǎvârşitǎ de un conducǎtor de vehicul cu tracţiune LOVIREA ŞI VǍTǍMAREA INTEGRITǍŢII CORPORALE SAU A SǍNǍTǍŢII
mecanicǎ, având în sânge o îmbibaţie alcoolicǎ ce depǎşeşte limita legalǎ sau care se aflǎ în stare de ebrietate, LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE (art. 180 C. pen.)
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. 1. Conţinutul legal:
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ fapta sǎvârşitǎ din culpǎ, de orice altǎ persoanǎ în exerciţiul “Lovirea sau orice acte de violenţǎ cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la o
profesiei sau meseriei şi care se aflǎ în stare de ebrietate. lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
În acest caz subiectul activ este calificat în sensul cǎ este un conducǎtor auto. De menţionat cǎ, starea de Faptele prevǎzute la alin. 1 sǎvârşite asupra membrilor de familie se pedepsesc cu închisoare de la 6
ebrietate nu este sinonimǎ cu starea în care şoferul are în corp o anumitǎ îmbibaţie alcoolicǎ. Aceastǎ agravantǎ îşi luni la 1 an sau cu amendǎ.
are raţionamentul în aceea cǎ între alcoolism şi ingracţionalitate existǎ o strânsǎ legǎturǎ. Dupǎ unii autori aceastǎ
9
 10
Lovirea sau actele de violenţǎ care au pricinuit o vǎtǎmare ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri 2B.Subiecţii infracţiunii:
medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ. - subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale.
Faptele prevǎzute în alin. precedent sǎvârşite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de Dacǎ loviturile sunt exercitate de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu, atunci vom avea infracţiunea
la 1 la 2 ani sau cu amendǎ. de purtare abuzivǎ. În forma agravatǎ, sub. activ trebuie sǎ fie soţ sau rudǎ apropiatǎ.
Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. În cazul alin 1¹ şi - subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat - membru de familie.
2¹ acţiunea penalǎ se pune în mişcare şi din oficiu. 3. Conţinutul constitutiv:
Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea 3A. Latura obiectivǎ:
penalǎ a fost pusǎ în mişcare din oficiu.” - elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau acte de violenţǎ. Fapta se poate
2. Condiţii preexistente: sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ durata
2A. Obiectul infracţiunii: îngrijirilor medicale nu depǎşeşte 60 de zile.
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei; - urmarea imediatǎ - vǎtǎmarea persoanei sau provocarea de suferinţe fizice.
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ 3B. Latura subiectivǎ:
sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane, indifedent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de familie. - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ, iar în anumite cazuri poate îmbrǎca şi forma
- obiectul material - este corpul persoanei. praeterintenţiei.
2B. Subiecţii infracţiunii: 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale. Dacǎ loviturile sunt FORME:
exercitate de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu, atunci vom avea infracţiunea de purtare abuzivǎ. În 1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;
forma agravatǎ, sub. activ trebuie sǎ fie soţ sau rudǎ apropiatǎ. 2. tentativa - nu se pedepseşte;
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat - membru de familie. 3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce o vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc
3. Conţinutul constitutiv: suferinţe fizice a cǎror vindecare nu depǎşesc 60 de zile.
3A. Latura obiectivǎ: MODALITǍŢI:Fapta este mai gravǎ atunci când ea se sǎvârşeşte asupra membrilor de familie;
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau acte de violemţǎ. Fapta se poate SANCŢIUNI:
sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal. - închisoare de la 6 luni la 5 ani - în forma tip şi de la 1 la 5 ani - în forma agravatǎ.
- urmarea imediatǎ - vǎtǎmarea persoanei sau provocarea de suferinţe fizice.
3B. Latura subiectivǎ: VǍTǍMAREA CORPORALǍ GRAVĂ(art.182 C. pen.)
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. 1. Conţinutul constitutiv:
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni. „Fapta prin care s-a pricinuit integritǎţii corporale sau sǎnǎtǎţii o vǎtǎmare care necesitǎ pentru
FORME: vindecare îngrijiri medicale mai mult 60 de zile se pedrpseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc; Dacǎ fapta a produs vreuna din urmǎtoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea
2. tentativa - nu se pedepseşte; funcţionǎrii acestuia, o infirmitate permanentǎ fizicǎ sau psihicǎ, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce o vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
suferinţe fizice. Când fapta a fost sǎvârşitǎ în scopul producerii consecinţelor prevǎzute la alin 1 şi 2, pedeapsa este
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ atunci când: închisoarea de la 3 la 12 ani.
a. fapta se sǎvârşeşte asupra membrilor de familie Tentativa faptei prevǎzutǎ în alin. 3 se pedepseşte.”
b. când fapta produce leziuni ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile. Nu intrǎ în acest 2. Condiţii preexistente:
termen durata concediului medical. 2A. Obiectul infracţiunii:
SANCŢIUNI: - obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- închisoare de la o lunǎ la 3 ani - în forma tip şi - obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ
- închisoare de la 6 luni la 1 an, de la 3 luni la 2 ani, de la 1 la 2 ani - în forma agravatǎ. sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane, indiferent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de familie.
- obiectul material - este corpul persoanei.
VǍTǍMAREA CORPORALǍ (art.181 C.pen.) 2B. Subiecţii infracţiunii:
1. Conţinutul constitutiv: - subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale.
„ Fapta prin care s-a pricinuit integritǎţii corporale sau sǎnǎtǎţii o vǎtǎmare care necesitǎ pentru - subiectul pasiv - orice persoanǎ.
vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. 3. Conţinutul constitutiv:
Faptele prevǎzute la alin. 1 sǎvârşite asupra membrilor de familie se pedepsesc cu închisoare de la 1 3A. Latura obiectivǎ:
la 5 ani sau cu amendǎ. - elementul material - se poate sǎvârşi printr-o acţiune de lovire sau acte de violenţǎ. Fapta se poate
Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. În cazul alin. 1¹ sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ durata
acţiunea penalǎ se pune în mişcare şi din oficiu. îngrijirilor medicale depǎşeşte 60 de zile sau produce una din urmǎtoarele consecinţe:
Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea - pierderea unul simţ sau organ ori încetarea funcţionǎrii acestuia (scoaterea unui ochi, tǎierea unei urechi);
penalǎ a fost pusǎ în mişcare din oficiu. ” - producerea unei infirmitǎţi fizice sau psihice permanente;
2. Condiţii preexistente: - sluţirea, care poate consta în schimbarea înfǎţişǎrii (şi ea trebuie sǎ fie permanentǎ);
2A. Obiectul infracţiunii: - avortul - cu condiţia ca fǎptuitorul sǎ cunoascǎ aceastǎ stare;
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei; - punerea în primejdie a vieţii persoanei. Totuşi fǎptuitorul nu urmǎreşte sǎ omoare victima.
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ - urmarea imediatǎ - vǎtǎmarea persoanei, provocarea de suferinţe fizice sau punerea în primejdie a
sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane, indifedent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de familie. vieţii persoanei.
- obiectul material - este corpul persoanei. 3B. Latura subiectivǎ:
10
 11
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ, iar în anumite cazuri poate îmbrǎca şi forma Când sǎvârşirea faptei prevǎzute în alin.1 este urmarea nerespectǎrii dispoziţiilor legale sau a
praeterintenţiei. mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitǎţi,
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni. pedeapsa este închisoarea de la3 luni la 2 ani sau amenda.
FORME: Fapta prevǎzutǎ în alin. 2 dacǎ este urmarea nerespectǎrii dispoziţiilor legale sau mǎsuriloe de
1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc; prevedere arǎtate în alin. precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
2. tentativa - se pedepseşte numai în cazul alin. 3; Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 3 şi 4 sunt sǎvârşite de cǎtre o persoanǎ care se aflǎ în stare de
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce o vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 3 ani, în cazul alin. 3, şi închisoarea de la 1 la 5 ani în cazul alin.
suferinţe fizice a cǎror vindecare depǎşesc 60 de zile. 4.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ atunci când faptuitorul acţioneazǎ în scopul producerii consecinţelor Pentru faptele prevǎzute în alin.1 şi 3, acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a
prevǎzute în alin. 1 şi 2. persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
SANCŢIUNI: 2. Condiţii preexistente:
- închisoare de la 2 la 7 ani - în forma tip şi 2A. Obiectul infracţiunii:
- închisoare de la 2 la 10 ani şi de la 3 la 12 ani - în forma agravatǎ. - obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ
LOVIRILE SAU VǍTǍMǍRILE CAUZATOARE DE MOARTE (art.183 C.pen) sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane.
1. Conţinutul constitutiv: - obiectul material - este corpul persoanei.
“Dacǎ vreuna din faptele prevǎzute în art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este 2B. Subiecţii infracţiunii:
închisoarea de la 5 la 15 ani.” - subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal.
2. Condiţii preexistente: - subiectul pasiv - orice persoanǎ.
2A. Obiectul infracţiunii: 3. Conţinutul constitutiv:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei ; 3A. Latura obiectivǎ:
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ - elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau orice acte de violenţǎ. Ne vom gǎsi
sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane. Aceastǎ infracţiune este de fapt o formǎ agravatǎ a infracţiunilor prevǎzute în art. în prezenţa acestei infracţiuni numai dacǎ durata îngrijirilor medicale este cuprinsǎ între 10 şi 60 de zile. Dacǎ
180 – 182 C. pen. acestea nu depǎşesc 10 zile fapta nu se încadreazǎ în acest art.
- obiectul material - este corpul persoanei. - urmarea imediatǎ - producerea vreuneia din urmǎrile menţionate în art. 180, 181 şi 182.
2B. Subiecţii infracţiunii: 3B. Latura subiectivǎ:
- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale. - forma de vinovǎţie - culpa simplǎ sau cu prevedere.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
3. Conţinutul constitutiv: FORME:
3A. Latura obiectivǎ: 1. actele preparatorii - nu sunt posibile;
- elementul material - se poate sǎvârşi printr-o acţiune de lovire sau înbrâncire. Fapta se poate sǎvârşi şi 2. tentativa - nu este posibilǎ;
indirect, prin intermediul unui animal sau obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ, moartea victimei 3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare.
se produce din culpǎ. MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
- urmarea imediatǎ - moartea persoanei. - când îngrijirile medicale depǎşesc 60 de zile;
3B. Latura subiectivǎ: - când aceasta este urmarea nerespectǎrii unor dispoziţii legale sau de prevedere pentru exercitarea unei
- forma de vinovǎţie - praeterintenţia. Lovirea victimei se produce cu intenţie, însǎ moartea se produce profesii sau meserii;
din culpǎ. Dacǎ se reţine intenţia autorului de a produce moartea victimei atunci se va exista infracţiunea de omor. - când autorul se aflǎ în stare de ebrietate;
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni. SANCŢIUNI:
FORME: - închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau amendǎ –în forma tip şi
1. actele preparatorii - nu sunt posibile; - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ, închisoare de la 6 luni la 3 ani, închisoare de la 1 la 5 ani – în forma
2. tentativa - nu este posibilǎ; agravatǎ.
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce moartea victimei. Dacǎ aceasta nu se produce, vom fi
în prezenţa unei infracţiuni de lovire sau vǎtǎmare corporalǎ. PROVOCAREA ILEGALǍ A AVORTULUI (art. 185 C. pen.)
MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agaravate analizate la infracţiunile prevǎzute la 1. Conţinutul constitutiv:
art. 180 - 182. “Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, sǎvârşitǎ în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri:
SANCŢIUNI: închisoare de la 5 la 15 ani. Sancţiunea este mai micǎ în comparaţie cu cea de la omor, deoarece în a. în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizare în acest scop;
acest caz moartea se produce din culpa autorului. b. de cǎtre o persoanǎ care nu are calitatea de medic de specialitate;
c. dacǎ vârsta sarcinii a depǎşit 14 sǎptǎmâni, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
VǍTǍMAREA CORPORALǍ DIN CULPǍ (art. 184 C. pen.) “Întreruperea cursului sarcinii, sǎvârşitǎ în orice condiţii fǎrǎ consimţǎmântul femeii însǎrcinate, se
1. Conţinutul constitutiv: pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
“Fapta prevǎzutǎ la art. 180 alin. 2 şi 2¹, care a pricinuit o vǎtǎmare ce necesitǎ pentru vindecare Dacǎ prin faptele prevǎzute în alin. 1 şi 3 s-a cauzat femeii însǎrcinate vreo vǎtǎmare corporalǎ
îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevǎzutǎ în art. 181, sǎvârşite din culpǎ, se pedepsesc cu gravǎ, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ fapta a avut ca urmare
închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ. moartea femeii însǎrcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ fapta a avut vreuna din urmǎrile prevǎzute la art. 182 alin. 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de În cazul când fapta prevǎzutǎ in alin. 2 şi 3 a fost sǎvârşitǎ de un medic, pe lângǎ pedeapsa închisorii,
la 3 luni la 2 ani sau amenda. se va aplica şi interdicţia exercitǎrii profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c.
Tentativa se pedepseşte.
11

Nu se pedepseşte întreruperea cursului sarcinii efectuatǎ de medic :
a. dacǎ întreruperea cursului sarcinii este necesarǎ pentru a salva viaţa, sǎnǎtatea sau ingritatea corporalǎ a
femeii însǎrcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi înlǎturat altfel ;
b. în cazul prevǎzut în alin.1 lit. c, când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit
dispoziţiilor legale ;
c. în cazul prevǎzut în alin. 2 când femeia însǎrcinatǎ s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, iar
întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ
sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane împotriva faptelor de întreruprere ilegalǎ a cursului sarcinii. Totodatǎ se mai iau în
vedere şi relaţiile sociale cu privire la libertatea femeilor însǎrcinate de a decide singure dacǎ pǎstreazǎ sau nu
fructul concepţiei.
- obiectul material - este corpul femeii însǎrcinate, precum şi al fǎtului, asupra cǎrora se îndreaptǎ
activitatea infracţionalǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ (moaşe, medici care nu sunt de specialitate, chiar şi un medic
ginecolog care efectueazǎ întreruperea fǎrǎ consimtǎmântul femeii).
- subiectul pasiv - este femeia însǎrcinatǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune susceptibilǎ sǎ provoace întreruperea cursului
sarcinii. Mijloacele pot fi: interne (administrarea unor substanţe avortive) şi externe (aplicarea de lovituri). Dacǎ
fǎtul a decedat ca urmare a unui fenomen natural, fapta nu va mai constitui infracţiune.
- urmarea imediatǎ - expulzarea produsului concepţiei, fie uciderea fǎtului înǎuntrul uterului.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. Fǎptuitorul trebuie sǎ cunoascǎ starea de graviditate a victimei,
iar în alin. 3 forma de vinovǎţie este praeterintenţia.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi
anume uciderea fǎtulului.
MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
a. întreruperea cursului sarcinii, sǎvârşitǎ în orice condiţii fǎrǎ consimţǎmântul femeii însǎrcinate, se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
b. dacǎ prin faptele prevǎzute în alin. 1 şi 3 s-a cauzat femeii însǎrcinate vreo vǎtǎmare corporalǎ gravǎ,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi;
c. iar dacǎ fapta a avut ca urmare moartea femeii însǎrcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani
şi interzicerea unor drepturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6 luni la 3 ani – în forma tip şi
- închisoare de la 2 la 7 ani, închisoare de la 3 la 10 ani, închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi – în
forma agravatǎ.
CAUZE DE NEPEDEPSIRE:
Nu se pedepseşte întreruperea cursului sarcinii efectuatǎ de medic:
a. dacǎ întreruperea cursului sarcinii este necesarǎ pentru a salva viaţa, sǎnǎtatea sau integritatea
corporalǎ a femeii însǎrcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi înlǎturat altfel;
b. în cazul prevǎzut în alin. 1 lit. c, când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice,
potrivit dispoziţiilor legale;
c. în cazul prevǎzut în alin. 2 când femeia însǎrcinatǎ s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa,
iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.
INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTǍŢII PERSOANEI
LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL (art. 189 C. pen.)
12
12
1. Conţinutul constitutiv:
“Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
În cazul în care fapta este sǎvârşitǎ prin simularea de calitǎţi oficiale, prin rǎpire, de o persoanǎ
înarmatǎ, de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ sau dacǎ în schimbul eliberǎrii se cere un folos material
sau orice alt avantaj, prcum şi în cazul în care victima este minorǎ sau este supusǎ unor suferinţe ori sǎnǎtatea
sau viaţa îi este pusǎ în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancţioneazǎ şi lipsirea de libertate a unei persoane
sǎvârşitǎ în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei.
Dacǎ pentru eliberearea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanǎ juridicǎ, o organizaţie
internaţionalǎ intreguvernamentalǎ sau un grup de persoane sǎ îndeplineascǎ sau nu un anumit act, pedeapsa
este închisoarea de la 7 la 18 ani.
Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-4 se sǎvârşesc de cǎtre o persoanǎ care face parte dintr-un grup
organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul alin.
2 şi 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.
Dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la
25 de ani.
Tentativa faptelor prevǎzute în alin. 1-4 se pedepseşte.
Constituie tentativǎ şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de mǎsuri
în vederea comiterii faptei prevǎzute în alin. 4.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei,
adicǎ posibilitatea acesteia de a se mişca liber şi de a acţiona dupǎ propria sa voinţǎ.
- obiectul material - este corpul persoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. Dacǎ acesta este minor, fapta va fi mai gravǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune sau inacţiune prin care se produce lipsirea de libertate a
persoanei. Acest lucru se poate realiza chiar în locuinţa subiectului pasiv. În mod obligatoriu lipsirea de libertate
trebuie sǎ aibǎ un caracter ilegal, în caz contrar, fapta nu va fi infracţiune. Nu are relevanţǎ penalǎ nici restrângerea
libertǎţii inpusǎ de activitatea desfǎşuratǎ de subiect - militarii în termen, sportivii din cantonamente.
- urmarea imediatǎ - constǎ în imposibilitatea victimei de a se mişca liber conform voinţei sale.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fapta a avut ca urnare moartea victimei, forma
de vinovǎţie este în acest caz praeterintenţia.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile şi se pedepsesc numai în cazul formelor agravate;
2. tentativa - se pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi
anume imposibilitatea victimei de a se mişca liber.
MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
- când fapta este sǎvârşitǎ prin simularea de calitǎţi oficiale;
- prin rǎpire;
- de o persoanǎ înarmatǎ;
- de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ;
- dacǎ în schimbul eliberǎrii se cere un folos material sau orice alt avanta ;
- victima este minorǎ sau este supusǎ unor suferinţe ori sǎnǎtatea sau viaţa îi este pusǎ în pericol, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani.
- lipsirea de libertate a unei persoane sǎvârşitǎ în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei- închisorii de la 7 la
15 ani;
 13
- dacǎ pentru eliberearea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanǎ juridicǎ, o organizaţie internaţionalǎ - subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
intreguvernamentalǎ sau un grup de persoane sǎ îndeplineascǎ sau nu un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la - subiectul pasiv - orice persoanǎ.
7 la 18 ani. 3. Conţinutul constitutiv:
- dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-4 se sǎvârşesc de cǎtre o persoanǎ care face parte dintr-un grup organizat, 3A. Latura obiectivǎ:
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul alin. 2 şi 3, - elementul material - constǎ într-o acţiune de silire a unei persoane de a presta o anume muncǎ sau
închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4. obligarea acesteia la prestarea muncii ca şi când ar fi fost obligatǎ sǎ o facǎ. Cfm. art. 39 alin. 2 din Constituţie nu
- dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani. constituie muncǎ forţatǎ:
SANCŢIUNI: - serviciul militar;
- închisoare de la 3 la 10 ani – în forma tip şi - munca unei pers. condamnate;
- închisoare de la 7 la 15 ani, închisoare de la 7 la 18 ani, închisoare de la 10 la 20 de ani, închisoare de la 15 la 25 - munca în stare de calamitate;
de ani - în forma agravatǎ. - urmarea imediatǎ - constǎ în prestarea unei munci fǎrǎ voia celui care lucreazǎ.
3B. Latura subiectivǎ:
SCLAVIA (art. 190C. pen.) - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Nu va intra sub incidenţa legii penale eroarea
1. Conţinutul legal: fǎptuitorului asupra caracterului ilegal al mǎsurii de a supune o pers. la o muncǎ forţatǎ.
“Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de sclavi, se pedepseşte cu 4. Forme. Sancţiuni.
închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. FORME:
Tentativa se pedepseşte.” 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. Condiţii preexistente: 2. tentativa - nu se pedepseşte;
2A. Obiectul infracţiunii: 3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei ; anume s-a produs supunerea victimei la o muncǎ forţatǎ, realizându-se o infracţiune continuǎ.
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei 4. fapt epuizat - acesta este reprezentat de momentul în care înceteazǎ activitarea infracţionalǎ.
împotriva actelor de punere sau menţinere a unei persoane în stare de sclavie. SANCŢIUNI: închisoare de la 6 luni la 3 ani.
- obiectul material - este corpul persoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii: VIOLAREA DE DOMICILIU (art. 192 C. pen.)
- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. 1. Conţinutul legal:
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. „Pǎtrunderea fǎrǎ drept, în orice mod, într-o locuinţǎ, încǎpere, dependinţǎ sau loc împrejmuit ţinând
3. Conţinutul constitutiv: de acestea, fǎrǎ consimţǎmântul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le pǎrǎsi la cererea acesteia, se
3A. Latura obiectivǎ: pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.
- elementul material - constǎ într-o acţiune sau inacţiune prin care se produce lipsirea de libertate a În cazul în care fapa se sǎvârşeşte de o persoanǎ înarmatǎ, de 2 sau mai multe persoane împreunǎ, în
persoanei. Sclavia se deosebeşte de lipsirea de libertate deoarece în acest caz victima devine un lucru. Elementul timpul nopţii sau prin folosire de calitǎţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
material se poate sǎvârşi prin: punerea, ţinerea în stare de sclavie sau traficul de sclavi. Dupǎ cum se poate observa, Pentru fapta prevǎzutǎ în alin. 1 acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a
aceastǎ infracţiune poate îmbrǎca forme continui, şi continuate. persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ. ”
- urmarea imediatǎ - constǎ în suprimarea completǎ a libertǎţii individuale a persoanei. 2. Condiţii preexistente:
3B.Latura subiectivǎ: 2A. Obiectul infracţiunii:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Nu are importanţǎ dacǎ victima şi-a dat - obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei ;
consimţǎmântul. - obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea oricǎrei
4. Forme. Sancţiuni. persoane sub aspectul vieţii domestice. Cfm. art. 27 din Constituţie domiciliul şi reşedinţa persoanei sunt inviolabile.
FORME : - obiectul material - este reprezentat de încǎperea, dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de acestea.
1. actele preparatorii – sunt posibile nu se pedepsesc; 2B. Subiecţii infracţiunii:
2. tentativa - se pedepseşte; - subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi Poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune şi proprietarul care pǎtrunde în locuinţǎ fǎrǎ consimţǎmântul chiriaşului.
anume suprimarea întregii libertǎţi a persoanei; - subiectul pasiv - este cel care foloseşte locuinţa, încǎperea, dependinţa în mod legal.
4. fapt epuizat - acesta este reprezentat de momentul în care înceteazǎ activitarea infracţionalǎ. 3. Conţinutul constitutiv:
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. 3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune sau inacţiune -pǎtrunderea fǎrǎ drept sau refuzul de a pǎrǎsi
SUPUNEREA LA MUNCǍ FORŢATǍ SAU OBLIGATORIE (art.191C.pen) încǎperea. Nu va intra sub incidenţa legii penale situaţia în care se pǎtrunde într-o încǎpere cu forţa, dar cu mandat
1. Conţinutul legal: sau în orice alt mod legal.
“Fapta de a supune o persoanǎ, în alte cazuri decât cele prevǎzute de dispoziţiile legale, la prestarea - urmarea imediatǎ - constǎ în încǎlcarea libertǎţii persoanei prin vreuna din modalitǎţile de mai sus.
unei munci contra voinţei sale sau la o muncǎ obligatorie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.” 3B. Latura subiectivǎ:
2. Condiţii preexistente: - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ.
2A. Obiectul infracţiunii: 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei; FORME:
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea oricǎrei 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
persoane de a-şi alege munca şi de a o presta dupǎ voinţa sa. 2. tentativa - nu se pedepseşte;
- obiectul material - nu are. 3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi
2B. Subiecţii infracţiunii: anume pǎtrunderea fǎrǎ drept într-o încǎpere fǎrǎ consimţǎmântul victimei.
13

MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
a. când fapta se sǎvârşeşte de o persoanǎ înarmatǎ;
b. de 2 sau mai multe persoane împreunǎ;
c. în timpul nopţii sau;
d. prin folosire de calitǎţi mincinoase.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6 luni la 4 ani - în forma tip şi
- închisoare de 3 la 10 ani - în forma agravatǎ.
AMENINŢAREA (art. 193 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Fapta de a ameninţa o persoanǎ cu sǎvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte pǎgubitoare
îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacǎ este de naturǎ sǎ alarmeze, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendǎ, fǎrǎ ca pedeapsa aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi sancţiunea prevǎzutǎ
de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţǎrii.
Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor
înlǎturǎ rǎspunderea penelǎ.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea psihicǎ
oricǎrei persoane. Faptele de ameninţare creazǎ o stare de temere, de nelinişte a persoanei ameninţate.
- obiectul material - nu existǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este persoana ameninţatǎ. În doctrina juridicǎ s-a apreciat cǎ noul-nǎscut, bolnavul în
stare de comǎ, ori alienatul mintal sau cel aflat în stare de beţie completǎ nu pot fi sub. pasivi ai infracţiunii de
ameninţare deoarece nu au capacitatea de a conştientiza acest lucru.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune de ameninţare a unei persoane de insuflare a temerii cǎ
victima va fi supusǎ unui pericol sau cǎ soţul ori rudǎ apropiatǎ vor suferii un rǎu. Aceastǎ acţiune poate fi sǎvârşitǎ
direct, prin orice milloace de comunicare: cuvinte, gesturi, fapte sau indirect, adicǎ printr-o terţǎ persoanǎ. În orice
caz aceastea trebuie sǎ aibǎ o relevanţǎ penalǎ, sǎ aibǎ ca obiect sǎvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte
pǎgubitoare indiferent de gravitate. Dacǎ din atitudinea fǎptuitorului rezultǎ cǎ nu va trece la sǎvârşirea faptei , nu va
fi incident acest articol. Dacǎ ameninţarea se referǎ la sǎvârşirea unei infracţiuni şi apoi se trece la sǎvârşirea
acesteia, atunci infracţiunea de ameninţare este absorbitǎ în infracţiunea care s-a sǎvârşit. În cazul în care fǎptuitorul
amenintǎ victima cu moartea, arǎtându-i un cuţit şi spunându-i cǎ o va omorî, fǎrǎ a trece însǎ la executarea acestei
fapte - fapta se încadreazǎ în acest art. În situaţia în care acesta trece la sǎvârşirea faptei, fǎrǎ a se produce moartea
persoanei, fapta va constitui tentativǎ de omor.
- urmarea imediatǎ - constǎ în crearea unei stǎri de alarmare a victimei.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Exprimarea unor cuvinte din culpǎ susceptibile de a
fi interpretate de o persoanǎ ca alarmante pentru ea nu constituie infracţiune.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi
anume insuflarea unei temeri persoanei ameninţate
SANCŢIUNI:închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendǎ, fǎrǎ ca pedeapsa aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi sacţiunea
prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţǎrii.
ŞANTAJUL (art. 194 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
14
14
“Constrângerea unei persoane, prin violenţǎ sau ameninţare, sǎ dea, sǎ facǎ, sǎ nu facǎ sau sǎ sufere
ceva, dacǎ fapta este comisǎ spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau penrtu altul, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Când constrângerea constǎ în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare,
compromiţǎtoare pentru persoana ameninţatǎ, pentru soţul acesteia sau pentru o rudǎ apropiatǎ, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea psihicǎ
oricǎrei persoane împtriva faptelor susceptibile sǎ îngrǎdeascǎ posibilitatea celui şanajat de a voi şi de a dispune de
acţiunile sale.
- obiectul material - de regulǎ nu existǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune de constrângere, în sensul cǎ se impune unei persoane sǎ
dea, sǎ facǎ, sǎ nu facǎ sau sǎ sufere ceva împotriva voinţei sale. Constrângerea se poate realiza prin violenţǎ sau
ameninţare.
Violenţa trebuie sǎ se exercite în limitele prevǎzute în art. 180 C. pen. Dacǎ prin folosirea violenţei se produe o
vǎtǎmare corporalǎ, va exista un concurs de infracţiuni.
Ameninţarea presupune efectuarea de cǎtre fǎptuitor a unui act care sǎ inspire victimei temerea cǎ în
viitor va suporta un rǎu, constând în sǎvârşirea unei fapte pǎgubitoare. Violenţa şi ameninţarea trebuie sǎ constituie
mijloace de a exercita o constrângere asupra victimei. A da ceva înseamnǎ un act de deposedare prin remiterea unui
bun sau prin a suporta un prejudiciu. Şantajul este o infracţiune îndreptatǎ în principal, nu împotriva patrimoniului ci
împotriva libertǎţii psihice. Infracţiunea de şantaj absoarbe infracţiunea de ameninţare.
Atenţie ! a nu se confunda cu infracţiunea de tâlhǎrie. Când deposedarea de un bun se face prin acte de violenţǎ
concomitente , va fi tâlhǎrie.
- urmarea imediatǎ - constǎ în îngrǎdirea libertǎţii psihice a persoanei, creându-i o stare de temere.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi
anume insuflarea unei temeri persoanei şantajate.
MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
Când constrângerea constǎ în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare,
compromiţǎtoare pentru persoana ameninţatǎ, pentru soţul acesteia sau pentru o rudǎ apropiatǎ, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.
SANCŢIUNI:închisoare de la 6 luni la 5 ani – în forma tip şi
- închisoare de la 2 la 7 ani – în forma agravatǎ.
VIOLAREA SECRETULUI CORESPONDENŢEI (art. 195 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicǎri
efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţǎ, fǎrǎ drept, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe,
precun şi divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisâ deschisǎ sai a fost
deschisǎ din greşealǎ ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunucǎri interceptate, chiar în cazul în
care fǎptuitorul a luat cunoştintǎ de acesta din greşealǎ sau din întâmplare.
 15
Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor alte persoane. Obligaţia de nedivulgare este totalǎ. Aceastǎ divulgare mai trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ drept, adicǎ sǎ nu
înlǎturǎ rǎspundarea penalǎ.” existe o îndatorire legalǎ de a denunţa acele secrete. Nu constituie divulgare fǎrǎ drept, atunci când a existat
2. Condiţii preexistente: consimţǎmântul persoanei. Totodatǎ aceastǎ faptǎ trebuie sǎ aducǎ prejudicii materiale sau morale unei persoane.
2A. Obiectul infracţiunii: - urmarea imediatǎ - constǎ în aducerea la cunoştinţa altor persoane a unor date ce au un carecter
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei; confidenţial.
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei 3B. Latura subiectivǎ:
de a comunica prin intermediul corespondenţei cu alte persoane. - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a acestei fapte nu intrǎ sub
- obiectul material - îl reprezintǎ corespondenţa violatǎ prin actul de deschidere, sustragere, distrugere incifenţa legii penale.
sau reţinere. 4. Forme. Sancţiuni.
2B. Subiecţii infracţiunii: FORME:
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Când fapta este sǎvârşitǎ de un funcţionar, vom fi 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
în prezanţa unui concurs ideal de infracţiuni între violarea secretului corespondemţei şi abuz în serviciu contra 2. tentativa - nu se pedepseşte;
intereselor personale. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. 3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. anume în momentul când s-a produs divulgarea.
3. Conţinutul constitutiv: SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune de deschidere fǎrǎ drept a unei corespondenţe adresate INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALǍ
altuia, interceptarea unei convorbiri, sustragerea sau distregerea ori divulgarea unor convorbiri sau comunicǎri VIOLUL (art. 197 C. pen.)
interceptate. 1. Conţinutul constitutiv:
- urmarea imediatǎ - constǎ în încǎlcarea libertǎţii de comunicare a persoanei cu alţi oameni. “Actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea
3B. Latura subiectivǎ: acesteia sau profitând de imposibiliratea ei de a se apǎra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a acestei fapte nu intrǎ sub de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
incidenţa legii penale. Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacǎ:
4. Forme. Sancţiuni. a. fapta a fost sǎvârşitǎ de 2 sau mai multe persoane împreună;
FORME: b. victima se aflǎ în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul fǎptuitorului;
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc; b¹. victima este membru al familiei;
2. tentativa - nu se pedepseşte; c. s-a cauzat victimei o vǎtǎmare gravǎ a integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii.
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, dacǎ victima nu a
anume interceptarea în orice mod a corespondenţei adresate altei persoane. împlinit vârsta de 15 ani, iar dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sunuciderea victimei, pedeapsa este
SANCŢIUNI: închisoare de la 6 luni la 3 ani. închisoarea de 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Acţiunea penalǎ pentru fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a
DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL (art. 196 C. pen.) persoanei vǎtǎmate.”
1. Conţinutul legal: 2. Condiţii preexistente:
“Divulgarea, fǎrǎ drept, a unor date, de cǎtre acela cǎruia i-au fost încredinţate, sau de care a luat 2A. Obiectul infracţiunii:
cunoştinţǎ în virtutea profesiei ori funcţiei, dacǎ fapta este de naturǎ a aduce prejudicii unei persoane, se - obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ. - obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea vieţii
Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor sexuale a oricǎrei persoane şi de a întreţine relaţii sexuale dupǎ propria sa voinţǎ.
înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.” - obiectul material - corpul persoanei.
2. Condiţii preexistente: 2B. Subiecţii infracţiunii:
2A. Obiectul infracţiunii: - subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei; sale.
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei - subiectul pasiv - orice persoanǎ. Acesta poate fi chiar şi soţul autorului.
de a i se respecta secretul datelor încredinţate celor care exercitǎ o profesie sau o funcţie, la care este nevoitǎ sǎ 3. Conţinutul constitutiv:
apeleze. 3A. Latura obiectivǎ:
- obiectul material - nu are. - elementul material - constǎ într-o acţiune sub formǎ de act sexual de orice naturǎ cu o persoanǎ de sex
2B. Subiecţii infracţiunii: diferit sau de acelaşi sex. Nu existǎ viol dacǎ nu a avut loc un act sexual, ci numai un simplu contact al organelor
- subiectul activ - orice calificat în sensul cǎ acesta este o persoanǎ care exercitǎ o profesie sau o funcţie sexuale. În acest caz, dacǎ sub. pasiv este o minorǎ, va fi infracţiunea de corupţie sexualǎ. Violul presupune un act
ce implicǎ obligarea de pǎstrare a secretului (avocaţi, medici, farmacişti, preoţi). sexual fǎrǎ a exista consimţǎmântul persoanei cu care se doreşte a avea relaţia sexualǎ, realizându-se prin
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. Dacǎ sectetul se referǎ la 2 sau mai multe persoane, va exista un constrângere fizicǎ sau moralǎ sau prin profitarea de starea victimei care se aflǎ în neputinţa de a-şi exprima voinţa.
concurs de infracţiuni, deoarece în cazul infracţiunilor contra persoanei, pluralitatea subiecţilor pasivi este Constrângerea trebuie exercitatǎ pentru a determina victima la o relaţie sexualǎ, iar nu pentru a-i provoca alte
incompatibilǎ cu infracţiunea continuatǎ şi cu unitatea naturalǎ de infracţiune. suferinţe fizice sau psihice. Imposibilitatea victimei de a se apǎra poate fi temporarǎ sau permanentǎ.
3. Conţinutul constitutiv: - urmarea imediatǎ - constǎ în încǎlcarea libertǎţii şi inviolabilitǎţii sexuale a persoanei.
3A. Latura obiectivǎ: 3B. Latura subiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune de divulgare a unor date din partea persoanei obligate la - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ.
pǎstrarea secretului, adicǎ o acţiune de dare în vileag, de aducere la cunoştinţa altor persoane. Fapta se poate sǎvârşi
şi printr-o inacţiune, când autorul a lǎsat intenţionat la vedere acte şi documente care cuprind astfel de date despre 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
15
 16
FORME: FORME :
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc; 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen. 2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a produs actul sexual forţat. 3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a produs actul sexual.
MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate: MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
a. când fapta a fost sǎvârşitǎ de 2 sau mai multe persoane împreunǎ; a. dacǎ actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit
b. victima se aflǎ în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul fǎptuitorului; vǎrsta de 18 ani , a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect,
c. victima este membru al familiei; victimei pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi;
d. s-a cauzat victimei o vǎtamere gravǎ a integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii; b. dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-3 au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice,
e. dacǎ victima nu a împlinit vârsta de 15 ani; pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a
f. dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. folosit constrângarea, pedeapsa este închisoarea de la 5 al 18 ani şi interzicerea unor drepturi;
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 la10 ani şi interzicerea unor drepturi –în forma tip şi închisoare de la 5 la 18 ani, c. când fapta prevǎzutǎ în alin. 1 a fost sǎvârşitǎ în împrejurǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. b ori
de la 10 la 25 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi – în formǎ agravatǎ. dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 4 au avut urmǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. c, pedeapsa este închisoarea de
la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi;
ACTUL SEXUAL CU UN MINOR (art. 198 C. pen.) d. dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25
1. Conţinutul constitutiv: de ani şi interzicerea unor drepturi.
„Actul sexual, de orice naturǎ, cu o presoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit SANCŢIUNI:
vârsta de 15 ani se pedepdeşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. - închisoare de la 3 la10 ani şi interzicerea unor drepturi – în forma tip şi
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţiuneazǎ actul esxual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de - închisoare de la 3 la12 ani, de la 5 la 15 de ani şi de la 5 la 18 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
acelaşi sex între 15 şi 18 ani, dacǎ fapta este sǎvârşitǎ de tutore sau curator, ori de cǎtre supravefhetor, îngrijitor, drepturi – în formǎ agravatǎ.
medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa , ori dacǎ fǎptuitorul a abuzat de încrederea
victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia. SEDUCŢIA (art. 199 C. pen.)
Dacǎ actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit 1. Conţinutul constitutiv:
vǎrsta de 18 ani , a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau “Fapta aceluia care, prin promisiuni de cǎsǎtorie, determinǎ o persoanǎ de sex feminin mai micǎ de
indirect victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ
Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-3 au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, rǎspunderea penalǎ.”
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop 2. Condiţii preexistente:
s-a folosit constrângarea, pedeapsa este închisoarea de la 5 al 18 ani şi interzicerea unor drepturi. 2A. Obiectul infracţiunii:
Când fapta prevǎzutǎ în alin. 1 a fost sǎvârşitǎ în împrejurǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. b ori - obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 4 au avut urmǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. c, pedeapsa este - obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea vieţii
închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi. sexuale, a unei persoane de sex feminin mai micǎ de 18 ani împotriva faptelor de inducere în eroare a victimei prin
Dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la promisiuni de cǎsǎtorie spre a consimţi la raport sexual.
25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ” - obiectul material - corpul minorei.
2. Condiţii preexistente: 2B. Subiecţii infracţiunii:
2A. Obiectul infracţiunii: - subiectul activ - orice persoanǎ de sex masculin. Esenţial este ca acesta sǎ poatǎ întrţine un act sexual.
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei; Participaţia penalǎ este posibilǎ în forma complicitǎţii şi instigǎrii, care pot fi şi de sex feminin.
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea vieţii - subiectul pasiv - orice persoanǎ minorǎ de sex feminin şi care este necǎsǎtoritǎ. Dacǎ minora nu are 15
sexuale, indifrent de sex, în perioada minoritǎţii. ani, autorul va rǎspunde pentru infracţiunea prevǎzutǎ în art. 198 C. pen.
- obiectul material - corpul prersoanei. 3. Conţinutul constitutiv:
2B. Subiecţii infracţiunii: 3A. Latura obiectivǎ:
- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale. În cazul actului - elementul material - constǎ într-o acţiune sub formǎ de act sexual de orice naturǎ cu o persoanǎ de sex
sexual cu o persoanǎ având vârsta între 15 şi 18 ani, sub. activ trebuie sǎ fie tutore sau curator, îngrijitor, profesor, feminin cu consimţǎmântul persoanei. Aceastǎ infracţiune se sǎvârşeşte prin promisiuni mincinoase de cǎsǎtorie.
sducator (calificat). Determinarea presupune o acţiune de convingere, stǎruinţǎ şi perseverenţǎ.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ minorǎ. Dacǎ victima din cauza vârstei fragede nu avea posibilitatea - urmarea imediatǎ - constǎ în realizarea actului sexual.
de a-şi exprima voinţa, fapta va constitui viol. 3B. Latura subiectivǎ:
3. Conţinutul constitutiv: - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi indirectǎ. Pentru a exista intenţie este necesar ca promisiunile
3A. Latura obiectivǎ: de cǎsǎtorie sǎ se facǎ cu rea-credinţǎ.
- elementul material - constǎ într-o acţiune sub formǎ de act sexual de orice naturǎ cu o persoanǎ de sex 4. Forme. Sancţiuni.
diferit sau de acelaşi sex cu consimţǎmântul persoanei. Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşi în concurs cu FORME:
infracţiunea de seducţie. 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
- urmarea imediatǎ - constǎ în realizarea actului sexual. 2. tentativa - nu se pedepseşte;
3B. Latura subiectivǎ: 3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a produs actul sexual, iar nu la data când promisiunile de
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. Dacǎ victima, având o conformaţie robustǎ, un corp dezvoltat şi cǎsǎtorie s-au dovedit a fi mincinoase.
prezentându-se celor din jur ca având o vârstǎ mai mare, a creat convingerea fǎptuitorului cǎ are o vǎrstǎ mai mare, SANCŢIUNI: închisoare de la 1 la 5 ani.
vor opera prevederile art. 51 alin. 1 C. pen.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni. PERVERSIUNEA SEXUALǍ (art. 201 C. pen.)
16

1. Conţinutul constitutiv:
“Actele de perversiune sexualǎ sǎvârşite în public sau dacǎ au produs scandal public se pedepsesc cu
închisoarea de la 1 la 5 ani.
Actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu
închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ între 15 şi 18 ani,
dacǎ fapta este sǎvârşitǎ de tutore sau curator ori de cǎtre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau
educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacǎ fǎptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori
influenţa sa asupra acesteia.
Dacǎ actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vǎrsta de 18 ani au fost
determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect victimei, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 2, 3 şi 3¹ au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale
pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru
realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor
drepturi.
Actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ aflatǎ în imposibilitatea de a se apǎra ori de a-şi exprima
voinţa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 1-4 are ca urmare vǎtǎmarea gravǎ a integritǎţii corporale sau a
sǎnǎtǎţii, pedeapsa este închisoarea de 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ are ca urmare moartea
sau sinuciderea victumei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ a
persoanei, care trebuie sǎ se desfǎşoare în condiţii de moralitate şi decenţǎ.
- obiectul material - corpul persoanei asupra cǎreia se sǎvârşesc actele de perversiune sexulǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ fizicǎ - bǎrbat sau femeie. Prin sǎvârşirea actelor de perversiune
sexualǎ, subiectul activ urmǎreşte o satisfacere contra firii, anormalǎ a apetitului sexual.
- subiectul pasiv - existǎ numai la modalitǎţile agravate.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune de sǎvârşire de acte de perversiune sexualǎ, în sensul unor
fapte nefireşti legate de satisfacerea apetitului sexual. Acestea trebuie sǎvârşite în public sau sǎ producǎ scandal
public adicǎ ele trebuie sǎ ajungǎ în orice mod la cunoştinţa altor persoane.
- urmarea imediatǎ - constǎ în producerea scandalului public sau în lezarea libertǎţii sexuale a
persoanei.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi praeterintenţie în formele agravate.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-au produs actele de perversiune sexualǎ în public sau în condiţii
care tulburǎ liniştea publicǎ.
MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
a. actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu
închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi;
b. cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ între 15 şi 18 ani,
dacǎ fapta este sǎvârşitǎ de tutore sau curator ori de cǎtre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau
educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacǎ fǎptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori
influenţa sa asupra acesteia;
17
17
c. dacǎ actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vǎrsta de 18 ani au fost determinate
de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect victimei, pedeapsa este închisoarea
de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi;
d. dacǎ faptele prevǎzute în alin. 2, 3 şi 3¹ au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale
pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea
acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi;
e. actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ în imposibilitate de a se apǎra ori de a-şi sxprima voinţa
sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi;
f. dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 1-4 are ca urmare vǎtǎmarea gravǎ a integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii,
pedeapsa este închisoarea de 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ are ca urmare moartea sau sinuciderea
victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 1 la 5 ani - în forma tip şi
- închisoare de la 3 la 10 ani, de la 3 la 12 ani, de la 5 la 15 ani, de la 5 la 18 ani, de la 3 la 10 ani, de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor drepturi -în forma agravatǎ.
CORUPŢIA SEXUALǍ (art. 202 C. pen.)
1. Conţinutul constitutiv:
“Actele cu caracter obscen sǎvârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor se pedepsesc cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Când aclele prevǎzute în alin.1 se sǎvârşesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 7
ani.
Dacǎ faptele sǎvârşite în alin. 1 şi 2 au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice,
maximul special al pedepsei se majoreazǎ cu 2 ani.
Ademenirea unei persoane în vederea sǎvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de
acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ a
persoanei, pentru care minorul trebuie sǎ fie pregǎtit în condiţii de decenţǎ şi moralitate.
2B. Subiecţii infracţiunii :
- subiectul activ - orice persoanǎ fizicǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este un minor, de sex feminin sau masculin.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acte cu caracter obscen, în sensul cǎ este vorba despre fapte
care aduc atingere pudoarei şi bunului simţ al celor prezenţi. Astfel, s-a decis în practica judiciarǎ cǎ existǎ aceastǎ
infracţiune chiar prin simpla apropiere a organelor sexuale ale autorului faţǎ de un minor.
- urmarea imediatǎ - constǎ într-o stare de încǎlcare a valorilor sociale apǎrate de lege prin incriminarea
faptei.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-au produs actele cu caracter obscen în prezenţa sau asupra
minorului.
MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
a. când actele prevǎzute în alin. 1 se sǎvârşesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 7
ani;
b. dacǎ faptele sǎvârşite în alin. 1 şi 2 au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice,
maximul special al pedepsei se majoreazǎ cu 2 ani;
c. ademenirea unei persoane în vederea sǎvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi
sex se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
 18
SANCŢIUNI: închisoare de la 6 luni la 5 ani - în forma tip şi 3B. Latura subiectivǎ:
- închisoare de la 1 la 7 ani şi de la 1 la 5 ani - în forma agravatǎ. - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop.
4. Forme. Sancţiuni.
INCESTUL (art. 203 C. pen.) FORME:
1. Conţinutul constitutiv: 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
“Raportul sexual între rude în linie directǎ sau între fraţi şi surori se pedepseşte cu închisoare de la 2 2. tentativa - nu se pedepseşte;
la 7 ani.” 3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a sǎvârşit elementul material al infracţiunii;
2. Condiţii preexistente: 4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul în care activitatea infracţionalǎ a luat sfârşit.
2A. Obiectul infracţiunii: SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoane;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ, care INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMINIULUI
trebuie sǎ se deşfǎşoare în condiţii care nu afecteazǎ calitǎţile biologice şi morale ale existenţei umane. Pericolul
grav îl reprezintǎ producerea de degenerǎri a speciei umane. FURTUL (art. 208 C. pen.)
2B. Subiecţii infracţiunii: 1. Conţinutul legal:
- subiectul activ - incestul presupune obligatoriu un raport sexual între 2 persoane de sex diferit, fiind “Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fǎrǎ consimţǎmântul acestuia, în scopul de a
astfel o infracţiune bilateralǎ, cu subiect activ plural, rǎspunzând penal ambele persoane. Subiecţii sunt calificaţi în şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.
sensul cǎ sunt rude. Este posibilǎ şi participaţia în forma instigǎrii şi complicitǎţii. Se considerǎ bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economicǎ, precum şi înscrisurile.
- subiectul pasiv - de regulǎ nu existǎ, însǎ în mod excepţional ar putea fi acel partener care a fost Fapta constituie furt chiar dacǎ bunul aparţine în întregime sau în parte fǎptuitorului, dar în
victima celuilalt. În acest caz este posibil ca numai unul dintre parteneri sǎ fie tras la rǎspundere penalǎ. momentul sǎvârşirii acel bun se gǎsea în posesia sau deţinerea legitimǎ a altei persoane.
3. Conţinutul constitutiv: De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe
3A. Latura obiectivǎ: nedrept.”
- elementul material - se realizeazǎ prin sǎvârşirea unui raport sexual. Este vorba de relaţii sexuale 2. Condiţii preexistente:
normale. 2A. Obiectul infracţiunii:
- urmarea imediatǎ - constǎ în atingerea valorilor sociale ocrotite de lege. - obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt
3B. Latura subiectivǎ: asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
4. Forme. Sancţiuni. - obiectul juridic special - îl constituie valoarea socialǎ, relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror
FORME: existenţǎ, evoluţie sau dezvoltare este condiţionatǎ de pǎstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi de împiedicare
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc; luǎrii pe nedrept a acestor bunuri din patrimoniul privat sau public.
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.; - obiect material - este un bun mobil care se aflǎ în posesia sau detenţia altei persoane. Acest bun trebuie
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a relizat raportul sexual între rude. Aceastǎ infracţiune se poate sǎ aibǎ o valoare pentru cel care îl deţine şi nu o valoare în general. Noţiunea de bun corespunde aceleia din dr. civil,
sǎvârşi repetat, îmbrǎcând o formǎ repetatǎ; în sensul cǎ el poate fi deplasat, transportat, transferea dintr-un loc într-altul. Imobilele nu pot face obiectul unei
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul în care activitatea infracţionalǎ a luat sfârşit. infracţiuni de furt ci pǎrţi dintr-un imobil. Sunt considerate bunuri mobile şi acele energii susceptibile de a fi
SANCŢIUNI: închisoare de la 2 la 7 ani. sustrase şi care au o anumitǎ valoare economicǎ (energia electricǎ, termicǎ, hidraulicǎ). Omul nu poate reprezenta
obiectul material al infracţiunii de furt.
HǍRŢUIRA SEXUALǍ (art. 203¹ C. pen.) 2B. Subiecţii infracţiunii:
1. Conţinutul constitutiv: - subiectul activ - este orice persoanǎ. Particapaţia este posibilǎ în toate formele sale. Totuşi, coautoratul
“Hǎrţuirea unei persoane prin ameninţare sau constrângere, în scopul de a obţine satisfacţii de schimbǎ încadrarea juridicǎ, transformând fapta în furt calificat.
naturǎ sexualǎ, de cǎtre o persoanǎ care abuzeazǎ de autoritatea sau influenţa pe care i-o conferǎ funcţia - subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ. Poate fi întâlnitǎ o pluralitate de subiecţi pasivi.
îndeplinitǎ la locul de muncǎ se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.” 3. Conţinutul constitutiv:
2. Condiţii preexistente: 3A. Latura obiectivǎ:
2A. Obiectul infracţiunii: - elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de deposedare sau printr-o apropriere, furtul
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei; caracterizându-se şi printr-o acţiune de sustragere a bunului mobil. În doctrinǎ şi jurisprudenţǎ se apreciazǎ cǎ
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ, care acţiunea de luare poate fi sǎvârşitǎ prin diferite moduri: apucare, ascundere, înhǎţare, desprindere, deviere, prin
ocrotesc persoana împotriva oricǎror fapte de a presta servici sexuale sub imperiul unor acte din partea unor racordǎri la surse de energie. În mod excepţional, luarea se poate înfǎptui şi prin inacţiune, cum ar fi cazul celui care
persoane care au o anume autoritate faţǎ de victimǎ. predǎ o masǎ de bunuri şi omite în mod intenţionat sǎ predea anumite bunuri, pe care le reţine pentru el. Elementul
2B. Subiecţii infracţiunii : material prezintǎ unele cerinţe esenţiale:
- subiectul activ - este calificat - şef(ǎ) sau persoanǎ care are o anumitǎ autoritete faţǎ de victimǎ. a- sǎ fie vorba de un bun mobil;
- subiectul pasiv - orice persoanǎ - bǎrbat sau femeie. b- acesta sǎ se gǎseascǎ în posesia sau detenţia altei persoane;
3. Conţinutul constitutiv: c- iar, luarea sǎ se fi fǎcut fǎrǎ consimţǎmântul acesteia.
3A. Latura obiectivǎ: - urmarea imediatǎ - constǎ în trecerea bunului din stǎpânirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, în
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de hǎrţuire prin constrângere sau ameninţare în cea a fǎptuitorului. Urmarea imediatǎ se realizeazǎ şi atunci când bunul luat fǎrǎ drept a fost ascuns de fǎptuitor
scopul de a obţine avantaje sexuale. Toate aceste lucruri trebuie sǎ se sǎvârşeascǎ la locul de muncǎ a persoanelor chiar în locul de unde l-a sustras, fǎcând imposibilǎ utilizarea lui de cǎtre posesor sau detentor. Urmarea imediatǎ nu
implicate. trebuie confundatǎ cu paguba produsǎ prin aceastǎ urmare. De ceea când se realizeazǎ o restituire a bunlui, urmarea
- urmarea imediatǎ - constǎ în atingerea valorilor sociale ocrotite de lege şi anume libertatea persoanei imediatǎ nu este înlǎturatǎ.
de a-şi alege singurǎ partenerul.
18
 19
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a agravantǎ şi în situaţia în care fapta se sǎvârşeşte de un major împreunǎ cu un minor, chiar dacǎ cel din urmǎ nu
sǎvârşirii elementutlui material. rǎspunde penal;
3B. Latura subiectivǎ: b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ sau o substanţǎ narcoticǎ – Pericolul social al faptei creşte, în aceastǎ
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ în cele mai multe cazuri,dar şi cea indirectǎ atunci când bunul situaţie deoarece fǎptuitorul care este înarmat sau are asupra sa o substanţǎ narcoticǎ se simte mai în siguranţǎ, este
sustras mai conţine în el alt bun. mai dezinvolt, ştiind cǎ prin folosirea cestor mijloace poate mobiliza sau intimida victima. Pentru realizarea
4. Forme. Sancţiuni. agravantei este deci necesar ca fǎptuitorul sǎ aibǎ asupra sa aceste instrumente şi nu în mod obligatoriu sǎ le
FORME: foloseascǎ. În cazul în care fǎptuitorul are o armǎ asupra sa şi nu are permis de port armǎ, infracţiunea de furt
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc; calificat intrǎ în concurs real cu cea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor(art. 279C. pen.);
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.; c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ – Aceastǎ împrejurare conferǎ furtului un caracter mai
3. fapt consumat - fapta se consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau stǎpânire a grav datoritǎ pericolului pe care îl prezintǎ fǎptuitorul. Acesta opereazǎ astfel încât sǎ intimideze şi sǎ înfricoşeze
bunului. Simpla deposedare a subiectului pasiv duce automat la realizarea infracţiunii de furt, şi deci la consumarea victima, ştiind totodatǎ cǎ va fi mai greu de recunoscut;
ei; d. asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apǎra – Aceastǎ agravantǎ
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încatat activitatea infracţionalǎ. (furtul de energie are la bazǎ situaţia în care se aflǎ subiectul pasiv, care este o persoanǎ incapabilǎ de a-şi exprima voinţa. Starea
electricǎ). respectivǎ, cunoscutǎ şi valorificatǎ de fǎptuitor, îl face sǎ acţioneze cu mai mult curaj, cu mai multǎ dezinvolturǎ.
SANCŢIUNI: închisoare de la 1 la 12 ani. Incapacitatea constǎ într-o stare psiho-fizicǎ ce pune persoana în imposibilitatea de a realiza ce se petrece în jurul
sǎu. Incapacitatea victimei de a se apǎra nu trebuie sǎ fie consecinţa unei fapte a autorului, deoarece în acest caz
FURTUL CALIFICAT (art. 209 C. pen.) vom fi în prezenţa infracţiunii de tâlhǎrie;
1. Conţinutul legal: e. într-un loc public – Aceastǎ agravantǎ se justificǎ prin aceea cǎ într-un loc public sunt prezente de obicei mai
“Furtul sǎvârşit în urmǎtoarele împrejurǎri: multe persoane, iar fǎptuitorul îşi realizeazǎ acţiunea cu mai multǎ uşurinţǎ. Prin loc public trebuie sǎ înţelegem
a. de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ; situaţia prevǎzutǎ în art. 152 C. pen.
b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ sau o substanţǎ narcotică; f. într-un mijloc de transport în comun - Se are în vedere în acest caz, condiţiile de deplasare în aglomereţie şi
c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestită; fluxul mare de cǎlǎtori, starea de obosealǎ a acestora şi imposibilitatea de supraveghere a bagajelor. Aceste aspecte
d.asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apǎra; constituie împrejurǎri de care pot profita infractorii pentru a sustrage diferite bunuri. Aceastǎ agravantǎ nu se reţine
e. într-un loc public; în cazul furturilor sǎvârşite în taxiuri, deoarece acestea nu sunt considerate mijloace de transport în comun. Fiind
f. într-un mijloc de tramsport în comun; destinate unui numǎr restrâns de persoane;
g. în timpul nopţii; g. în timpul nopţii – Aceastǎ împrejurare este consideratǎ agravantǎ, deoarece furtul sǎvârşit în astfel de situaţii este
h. în timpul unei calamitǎţi; mai uşor de executat decât în timpul zilei când vizibilitatea este sporit mai bunǎ. La adǎpostul întunericului,
i. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei chei mincinoase, se fǎptuitorul are posibilitatea sǎ transporte şi sǎ ascundǎ bunurile furate;
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. h. în timpul unei calamitǎţi – Prin calamitate se înţelege situaţia imediat urmǎtoare creeatǎ de un cutremur,
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi furul privind: inundaţie, epidemie gravǎ, accidente aeriene, navale sau feroviare având consecinţe deosebite. Aceste situaţii
a. un bun care face parte din patrimoniul cultural; prezintǎ un grad de pericol social sporit, deoarece în timpul unor astfel de evenimente, grija este îndreptatǎ cǎtre
b. un act care serveşte pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare. salvarea altor valori decât cele patrimoniale. Aceste situaţii creeazǎ pentru infractori posibilitǎţi mai mari de
Furtul privind urmǎtoarele categorii de bunuri: sustragere a unor bunuri;
a. ţiţei, gazolinǎ, condensat, etan lichid, benzinǎ, motorinǎ, alte produse petroliere sau gaze naturale din î. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei chei mincinoase –
conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternǎ; Aceastǎ agravantǎ se referǎ la anumite mijloace pe care le foloseşte fǎptuitorul în vederea sǎvârşirii furtului, ce îi
b. componente ale sistemelor de irigaţii; imprimǎ faptei un careacer mai grav. Prin efracţie înţelegem înlǎturarea violentǎ a oricǎrul obiect sau dispozitiv de
c. componente ale reţelelor electrice; siguranţǎ;
d. un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarme ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţǎ i. un bun care face parte din patrimoniul cultural – Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ natura bunului care formeazǎ
publicǎ; elementul material al furtului, în sensul cǎ acesta face parte din patrimoniul cultural al ţǎrii noastre. Fac parte din
e. un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale feratǎ, rutiere, navale aceastǎ categorie bunurile cu valoare istoricǎ, artisticǎ,etc. Necesitatea acestei agravante este reliefatǎ şi de cazul
sau aeriene, ori în caz de dezastru; unui cetǎţean român care, dupǎ ce a sustras o icoanǎ dintr-o bisericǎ datând din sec. XIV a încercat sǎ pǎrǎseascǎ
f. instalaţii de siguranţǎ şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi componente ale acestora, ţara pentru a o valorifica.
precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente; j. un act care serveşte pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare. Introducerea acestei
g. bunuri prin însuşirea cǎrora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice; agravante este justificatǎ prin aceea cǎ, odatǎ sustrase de infractori, aceste acte le dau posibilitatea acestora ca prin
h. cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii, se pedepseşte falsuri sǎ-şi atribuie o stare civilǎ care nu le aparţinǎ şi sǎ se punǎ în sigyranţǎ contra unui risc de identificare. Din
cu închisoare de la 4 la 18 ani. aceastǎ categorie fac parte: buletinul, paşaportul, legitimaţia. În situaţia în care fǎptuitorul sustrage un portofel care
Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi conţine şi astfel de acte, el va rǎspunde pentru furt calificat, deoarece autorul trebuia sǎ prevadǎ cǎ în portofel se pot
interzicerea unor drepturi. gǎsi astfel de acte;
În cazul prevǎzut la alin. 3 lit. a sunt considerate tentativǎ şi efectuarea de sǎpǎturi pe terenul aflat în k. Furtul sǎvârşit în condiţiile art. 209 alin. 3 C. pen. - Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ calitatea obiectului material al
zona de protecţie a conductei de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid şi benzinei, infracţiunii. Sustragerea acestora poate provoca urmǎri deosebite activitǎţilor umane şi pot pune în pericol viaţa mai
motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum şi deţinerea în acele locuri sau în apropierea multor persoane. Totodatǎ, sustragerea şi valorificarea acestor bunuri pot aduce mari pierderi proprietarului sau
depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternǎ, a ştuţurilor, instalaţiilor sau oricǎror altor dispozitive de posesorului şi în acelaşi timp mari avantaje ilegale fǎptuitorului;
prindere ori perforare.” l. Când furtul a produs consecinţe deosebit de grave – Aceastǎ agravantǎ are în vedere urmarea produsǎ de
a. de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ – Aceastǎ agravantǎ presupune cel puţin doi autori, instigatori şi sǎvârşirea faptei. Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubǎ materialǎ ce depǎşeşte 2.000.000.000.de lei
complici. Periculozitatea rezultǎ din conlucrarea acestora la sǎvârşirea faptei cu mai multǎ uşurinţǎ. Existǎ aceastǎ sau o perturbare gravǎ a activitǎţii cauzatǎ unei autoritǎţi publice sau unei unitǎţi la care se referǎ art. 145 C. pen.,
ori altei persoane fizice sau juridice (art. 146 C. pen.)
19
 20
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
PEDEPSIREA UNOR FURTURI LA PL. PREALABILǍ (art. 210 C. pen.) sǎvârşirii elementutlui material.
1. Conţinutul legal: 3B. Latura subiectivǎ:
“Furul sǎvârşit între soţi ori între rude apropiate, sau de cǎtre un minor în paguba tutorelui sǎu, ori - forma de vinovǎţie - intenţia directǎ în ceea ce priveşte acţiunea principalǎ dar şi cea secundarǎ. Când
de cǎtre cel care locuieşte împreunǎ cu persoana vǎtǎmatǎ sau este gǎzduit de aceasta, se urmǎreşte numai la fapta are ca urmare o vǎtǎmare corporalǎ gravǎ sau moartea victimei, forma de vinovǎţie este praeterintenţia.
plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.” 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
TÂLHǍRIA (art. 211 C. pen.) 1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
1. Conţinutul legal: 2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
“Furtul sǎvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţǎri ori prin punerea victimei în stare de 3. fapt consumat - fapta se consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau stǎpânire a
inconştienţǎ sau neputinţǎ de a se apǎra , precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace bunului concomitent cu sǎvârşirea acţiunilor de ameninţare sau violenţǎ. În cazul modalitǎţii agravate, tâlhǎria se
pentru pǎstrarea bunului furat sau pentru înlǎturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca fǎptuitorul sǎ-şi asigure consumǎ dacǎ s-a produs vǎtǎmarea sau moartea victimei;
scǎparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani. 4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea
Tâlhǎria sǎvârşitǎ în urmǎtoarele împrejurǎri: consecinţelor a luat sfârşit.
a. de o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ; MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când este sǎvârşitǎ în urmǎtoarele împrejurǎri:
b. în timpul nopţii ; a. de o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ;
c. într-un loc public sau într-un mijloc de transport, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani. b. în timpul nopţii;
Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, dacǎ tâlhǎria a fost sǎvârşitǎ: c. într-un loc public sau într-un mijloc de transport ;
a. de două sau mai multe persoane împreunǎ; d. de doua sau mai multe persoane împreunǎ;
b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ, o substanţǎ narcoticǎ ori paralizantǎ; e. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ, o substanţǎ narcoticǎ ori paralizantǎ;
c. într-o locuinţǎ sau în dependinţe ale acesteia; f. într-o locuinţǎ sau în dependinţe ale acesteia;
d. în timpul unei calamitǎţi; g. în timpul unei calamitǎţi;
e. a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182. î. a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art.182;
Tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se e. tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.
pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi inrerzicerea unor drepturi.” SANCŢIUNI:
2. Condiţii preexistente: - închisoare de la 3 la 18 de ani – în forma tip şi
2A. Obiectul infracţiunii: - închisoare de la 5 la 20 de ani , de la 7 la 20 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi– în forma
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt agravatǎ
asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ. PIRATERIA (art. 212 C. pen.)
- obiectul juridic special - este complex, fiind reprezentat de releţiile sociale patrimoniale, ca obiect 1. Conţinutul legal:
juridic principal, precum şi de relaţiile sociale privind viaţa, sǎnǎtatea, integritatea corporalǎ şi libertatea persoanei, “Jefuirea prin acte de violenţǎ sǎvârşite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave
ca obiect juridic secundar. Aşadar, tâlhǎria este îndreptatǎ în acelaşi timp împotriva a douǎ valori sociale împotriva persoanelor sau bunurilor care se gǎsesc pe acea navǎ ori împotriva altei nave, dacǎ navele se aflǎ în
(patrimoniul şi persoana); marea liberǎ sau într-un loc care nu ecte supus jurisdicţiei nici unui stat, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la
- obiect material - este un bun mobil care se aflǎ în posesia sau detenţia altei persoane şi corpul 18 ani.
persoanei împotriva cǎreia se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ. Dacǎ pirateria a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20
2B. Subiecţii infracţiunii: de ani.
- subiectul activ - este orice persoanǎ. Particapaţia este posibilǎ în forma instigǎrii şi complicitǎţii. Pirateria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se
Coautoratul schimbǎ încadrarea juridicǎ, transformând fapta într-o variantǎ agravantǎ. pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ nu şi juridicǎ ca în cazul furtului. Poate fi întâlnitǎ o pluralitate Dispoziţiile alin. precedente se vor aplica în mod corespunzǎtor şi cǎnd infracţiunea de piraterie s-a
de subiecţi pasivi. comis pe o aeronavǎ sau între aeronave şi nave.”
3. Conţinutul constitutiv: 2. Condiţii preexistente:
3A. Latura obiectivǎ: 2A. Obiectul infracţiunii:
- elementul material - se realizeazǎ prin douǎ acţiuni corelate şi anume: acţiunea de furt, în principal, şi - obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt
printr-o acţiune de ameninţare sau violenţǎ, în secundar. Violenţele trebuie sǎ fie exercitate direct împotriva victimei. asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
Dacǎ acestea îmbracǎ forma distrugerii, va exista un concurs de infracţiuni. Totodatǎ când bunul se ia prin smulgere consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
va exista întotdeauna infracţiunea de tâlhǎrie. - obiectul juridic special - este complex, fiind reprezentat de releţiile sociale patrimoniale, ca obiect
Tâlhǎria nu trebuie confundatǎ cu şantajul, deaorece în cazul şantajului fǎptuitorul urmǎreşte obţinerea de juridic principal, precum şi de relaţiile sociale privind viaţa, sǎnǎtatea, integritatea corporalǎ şi libertatea persoanei,
foloase materiale de la victimǎ într-un moment viitor şi nu exact în momentul sǎvârşirii faptei. ca obiect juridic secundar. Aşadar, pirateria este îndreptatǎ în acelaşi timp împotriva a douǎ valori sociale
Tâlhǎria nu trebuie confundatǎ nici cu furtul calificat când fǎptuitorul acţioneazǎ profitând de starea (patrimoniul şi persoana);
victimei de a se apǎra sau de starea de inconştienţǎ a cesteia, deoarece în cazul tâlhǎriei fǎptuitorul îi provoacǎ - obiect material - este un bun mobil care se aflǎ în posesia sau detenţia altei persoane pe o navǎ sau
intenţionat aceste stǎri pentru a putea mai uşor sǎ sustragǎ bunurile. aeronavǎ şi corpul persoanei împotriva cǎreia se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ.
Tâlhǎria poate intra în concurs cu infracţiunea de ultraj când fapta se sǎvârşaşte asupra unui funcţionar 2B. Subiecţii infracţiunii:
public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat. - subiectul activ - este orice persoanǎ care se aflǎ pe acea navǎ sau aeronavǎ. Particapaţia este posibilǎ
- urmarea imediatǎ - constǎ în trecerea bunului din stǎpânirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, în în toate formele sale. Sunt subiecţi activi atât cei care executǎ acţiunea de jaf cât şi cei care realizeazǎ violenţele.
cea a fǎptuitorului. În unele modalitǎţi agravate se poate produce şi moartea victimei.
20

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ aflatǎ pe navǎ sau aeronavǎ. Poate fi întâlnitǎ o pluralitate de
subiecţi pasivi.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin douǎ acţiuni corelate şi anume : acţiunea de jaf, în principal, şi
printr-o acţiune de ameninţare sau violenţǎ, în secundar. Violenţele trebuie sǎ fie exercitate direct împotriva victimei.
O cerintǎ esenţialǎ este locul sǎvârşirii faptei - marea liberǎ sau în spaţiul aerian care nu sunt supuse jurisdicţiei
vreunui stat. În caz contrar se vor aplica regulile de la infracţiunea de tâlhǎrie.
- urmarea imediatǎ - constǎ în trecerea bunului din stǎpânirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, în
cea a fǎptuitorului. În unele modalitǎţi agravate se poate produce şi moartea victimei.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop. Când fapta are ca urmare o vǎtǎmare
corporalǎ gravǎ sau moartea victimei, forma de vinovǎţie este praeterintenţia.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau stǎpânire a
bunului, prin jefuire, concomitent cu sǎvârşirea acţiunilor de ameninţare sau violenţǎ. În cazul modalitǎţii agravate,
tâlhǎria se consumǎ dacǎ s-a produs vǎtǎmarea sau moartea victimei;
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea
consecinţelor a luat sfârşit.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când este sǎvârşitǎ în urmǎtoarele împrejurǎri:
a. dacǎ a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182;
b. tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 la 18 ani – în forma tip şi
- închisoare de la 5 la 20 de ani, şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.
ABUZUL DE ÎNCREDERE (art. 213 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori
refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amendǎ.
Dacǎ bunul este proprietate privatǎ, cu excepţia cazului cǎnd acesta este în întrgime sau în parte al
statului, acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor
înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt
asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate
implicǎ o anumitǎ încredere pe care participanţii trebuie sǎ şi-o acodre unii altora.
- obiect material - este un bun mobil al altuia deţinut cu orice titlu de cǎtre fǎptuitor şi pe care şi l-a
însuşit pe nedrept. Pot fi astfel de bunuri: recolte, un vehicul, banii obţinuţi din vǎnzarea unor bunuri, etc. Acest bun
trebuie sǎ fie deţinut cu orice titlu de cǎtre fǎpruitor (un depozit); deci esenţa acestei infracţiuni o reprezintǎ
existenţa unui raport juridic între pǎrţi.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este persoana care deţine bunul cu orice titlu. Bun ce aparţine altuia. Participaţia
penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de la care autorul a primit, cu un
anumit titlu, un bun mobil pe care l-a însuşit.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
21
21
- elementul material - se realizeazǎ prin una din urmǎtoarele acţiuni sau inacţiuni: însuşirea bunului,
dispunerea pe nedrept, refuzul de a-l restitui –acest refuz trebuie sǎ fie nejustificat şi nu presupune efectuarea
vreunui act de dispoziţie.
- urmarea imediatǎ - constǎ în modificarea situaţiei bunului şi crearea unei situaţii contrare celei care ar
fi trebuit sǎ existe.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
sǎvârşirii elementului material.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi indirectǎ. Mobilul sau scopul nu au relevanţǎ în realizarea
laturii subiective; de ele ţinându-se seama la individualizarea pedepsei.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune este instantanee, consumarea ei are loc odatǎ cu executarea în întregime a
oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii. Dacǎ pǎrţile au convenit o anumitǎ datǎ de
restituire, infracţiunea se va consuma la acea datǎ.
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea
consecinţelor a luat sfârşit.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 4 ani
GESTIUNEA FRAUDULOASĂ (art. 214 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinţǎ, cu ocazia administrǎrii ori conservǎrii
bunurilor acesteia, de cǎtre cel care are ori trebuie sǎ aibǎ grija administrǎrii sau conservǎrii acelor bunuri, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Gestiunea frauduloasǎ sǎvârşitǎ în scopul de a dobândi un folos material se pedepseşte cu închisoare
de la 3 la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o infracţiune mai gravǎ.
Dacǎ bunul este proprieatea privatǎ, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte în
proprietatea statului, acţiunea penalǎ pentru fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea
prealabilǎ a persoanei vǎtǎmte.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt
asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate
implicǎ o anumitǎ încredere în persoana care a primit în administrare sau conservare bunurile altuia şi cǎ nu va
pricinui cu rea-credintǎ pagube proprietarului bunurilor respective.
- obiect material - este un bun mobil sau imobil ce aparţine altuia şi care a fost dat fǎptuitorului pentru
a-l administra sau conserva.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este persoana care are sarcina de a administra sau conserva bunurile. Aceastǎ calitate
poate reieşi dintr-un contract sau cvasicontract. Astfel de persoane pot fi: tutorele, curatorul, intendentul, executorul
testamemtar, judecǎtorul sindic, custodele, depozitarul. Participaţia este posibilǎ în toate formrle sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de la care autorul a primit
anumite bunuri în vederea conservǎrii lor.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni sau inacţiuni pǎgubitoare pentru proprietarul bunurilor,
sǎvârşitǎ de fǎptitutor cu prilejul administrǎrii lor. Pentru existenţa elementului material se cer îndeplinite
urmǎtoarele condiţii :
a .existenţa unui raport juridic;
b. bunurile sau valorile sǎ se afle în posesia sau detenţia fǎptuitorului;
c. fǎptuitorul sǎ aibǎ de drept ori de fapt gestionarea sau administrarea bunurilor respective.

Astfel, sǎvârşeşte aceastǎ infracţiune cel care foloseşte bunurile în interesul sǎu personal, având drept
urmare diminuarea valorii acestora.
- urmarea imediatǎ - constǎ în crearea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru bunurile încredinţate,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi indirectǎ.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME :
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumă odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce
formeazǎ elementul material al infracţiunii.
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea
consecinţelor a luat sfârşit.
MODALITǍŢI: gestiunea frauduloasǎ sǎvârşitǎ în scopul de a dobândi un folos material se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o infracţiune mai gravǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6 luni la 5 ani – în forma tip şi
- închisoare dela 3 la 10 ani – în forma agravatǎ.
ÎNŞELĂCIUNEA (art. 215 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei fapte mincinoase sau ca
mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material înjust şi
dacǎ s-a pricinuit o pagubǎ, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înşelǎciunea sǎvârşitǎ prin folosire de nume sau calitǎţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacǎ mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se
aplicǎ regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executǎrii unui
contract, sǎvârşitǎ în aşa fel încât fǎrǎ aceastǎ eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în
condiţiile stipulate, se sancţioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. precedente, dupǎ distincţiie acolo arǎtate.
Emitarea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cǎ pentru valorificarea lui
nu existǎ provizia sau acoperirea necesarǎ, precum şi fapta de a retrage, dupǎ emitere, provizia în totul sau în
parte, ori de a interzice trasului de a plǎti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arǎtat în alin.
1 dacǎ s-a pricinuit o pagubǎ posesorului cecului, se sancţioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. 2
Înşelǎciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani
şi interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt
asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate
implicǎ încredere între subiecţii acestor raporturi.
- obiect material - poate fi un bun mobil sau imobil, înscrisuri cu valoare patrimonialǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ care îndeplineşte condiţiile pentru a rǎspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ al cǎrei patriminiu a fost lezat
prin înşelǎciune. Uneori poate exista un sub. pasiv principal şi unul secundar.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
22
22
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni sau inacţiuni frauduloase de amǎgire ori inducere în
eroare a victimei, prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate.
Inducerea în eroare se face mai uşor în funcţie de gradul de culturǎ a victimei, precum şi de starea psihicǎ a acesteia.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop. Escrocul este acel tip de infractor care profitǎ
de încrederea pe care i-o acordǎ victima. El trişeazǎ, speculeazǎ, înşealǎ, rezultând cǎ este abil, fǎrǎ scrupule,
cunoscǎtor al legilor pe care le încalcǎ în mod deliberat. Escrocul este imoral, fǎrǎ afi neapǎrat bolnav psihic şi nu
manifestǎ violenţǎ pentru realizarea scopului propus.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME :
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce
formeazǎ elementul material al infracţiunii şi când s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ paguba efectivǎ în
patrimuniul celui înşelat.
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea
consecinţelor a luat sfârşit.
MODALITǍŢI:
1. Înşelǎciunea prezintǎ o variantǎ simplǎ (alin.1);
2. Douǎ variante speciale (alin. 3 şi 4);
3. Şi douǎ variante agravate (alin. 2 şi 5).
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6 luni la 12 ani – în forma tip şi
- închisoare dela 3 la 15 ani, de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.
DELAPIDAREA (art. 215¹ C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Însuşirea, folosirea sau traficarea, de cǎtre un funcţionar în interesul sǎu ori pentru altul, de bani,
valori sau alte bunuri pe care le gestioneazǎ sau le administreazǎ, se pedepsesc cu închisoare la 1 la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave pedeapsa este închisoarea de la 10 la
20 de ani şi interzicearea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt
asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror ezistenţǎ şi
dezvoltare este condiţionatǎ de menţinerea condiţiei de fapt a bunurilor ce aparţin sau intereseazǎ o persoanǎ juridicǎ
privatǎ sau publicǎ împotriva actelor gestionarilor sau administratorilor, de însuşire sau folosire în scopuri personale
a bunurilor ce constituie obiectul activitǎţii de gestionare sau administrare.
- obiect material - poate fi: bani, valori sau alte bunuri din patrimoniul public sau privat pe care
fǎptuitorul le gestioneazǎ sau administreazǎ. Aşadar obiectul material al acestei infracţiuni în reprezintǎ numai
bunurile corporale mobile, care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ şi o anumitǎ situaţie juridicǎ, adicǎ sǎ aparţinǎ
unei persoane juridice.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este dublu calificat în sensul cǎ, acesta este un funcţionar şi gestionar sau
administrator. Aceste douǎ calitǎţi trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa uneia dintre ele ducând la inexistenţa
delapidǎrii. Întotdeauna funcţionarul trebuie sǎ se afle într-un raport de muncǎ, pe baza unui contract individual de
muncǎ cu o altǎ persoanǎ juridicǎ, alta decât cele arǎtate în art. 145 C. pen. Prin calitatea de gestionar se înţelege
acea persoanǎ care are ca atribuţii principale primirea, pǎstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea,

folosirea sau deţinerea unei unitǎţi publice. Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşii şi în coautorat cu condiţia ca toţi
participanţii sǎ albǎ calitatea cerutǎ de lege.
- subiectul pasiv - este organul, instituţia publicǎ sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ în cadrul cǎrora
autorul îşi exercitǎ activitatea. Deci, la infracţiunea de delapidare, subiectul pasiv poate fi numai o persoanǎ juridicǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni de sustragere definitivǎ sau temporarǎ a unui bun din
patrimoniul unei persoane juridice de cǎtre un gestionar sau administrator, în urmǎtoarele modalitǎţi: însuşire,
folosire sau traficare de naturǎ a produce o pagubǎ.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Mobilul faptei nu are importanţǎ în realizarea laturii
subiective, el va ajuta însǎ la determinarea pericolului concret al infracţiunii şi la individualizarea rǎspunderii
penale.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce
formeazǎ elementul material al infracţiunii (însuşire, traficare, folosire) şi când s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ o
paguba efectivǎ .
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ, deoarece delapidarea
în cele mai multe cazuri are un aspect continuat.
MODALITǍŢI: în cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave pedeapsa este închisoarea de la 10
la 20 de ani şi interzicearea unor drepturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 1 la 15 ani – în forma tip şi
- închisoare dela 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.
ÎNSUŞIREA BUNULUI GĂSIT (art. 216 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun gǎsit autoritǎţilor sau celui care l-a pierdut sau de a
dispune de acel bun ca de al sǎu, se pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia,
ajuns din eroare în posesia fǎptuitorului.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt
asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror naştere,
existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de buna-credinţǎ, cinstea şi corectitudinea din partea acelora care gǎsesc
anumite bunuri sau ajung din eroare în posesia unor astfel de bunuri.
- obiect material - poate fi orice bun mobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ susceptibil de a fi
evaluat şi care prin natura sa poate fi pirdut sau poate sǎ sjungǎ din eroare în posesia altor persoane. Bunul gǎsit
trebuie sǎ fi ieşit din posesia altuia, fǎrǎ voia acestuia, adicǎ sǎ fie un bun pierdut, iar fǎptuitorul sǎ nu ştie cui
aparţine. Nu este considerat un bun gǎsit acel bun lǎsat temporar fǎrǎ supraveghere (ex.- haina de piele lǎsatǎ într-un
cuier în holul unui hotel). Dacǎ o persoanǎ a pierdut un bun şi îl cautǎ pentru a reintra în posesia acestuia, iar altǎ
persoanǎ care are bunul şi ştie cǎ proprietarul îl cautǎ şi îl ţine în mod deliberat, fapta va fi furt. Nu intrǎ în aceastǎ
categorie bunurile abandonate sau pǎrǎsite.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, poate fi orice persoanǎ care rǎspunde penal.
- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a bunului pierdut.
23
23
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune sau inacţiune astfel: nepredarea bunului gǎsit,
dispunerea de acesta şi însuşirea lui pe nedrept. Pentru întregirea laturii obiective, în varianta nepredǎrii, se impune
împlinirea unui termen de 10 zile. Cu alte cuvinte, omisiunea de a preda bunul capǎtǎ relevanţǎ juridicǎ abia în
momentul îndeplinirii acestui termen, infracţiunea consumându-se dupǎ 10 zile de la gǎsirea bunului. Dar elementul
material al infracţiunii se poate realiza şi înainte de 10 zile, dacǎ are loc dispunerea pe nedrept cu privire la bunul
gǎsit.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Este în afara oricǎrei îndoieli, cǎ un bun poate fi luat
sau folosit din culpǎ.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul împlinirii termenului de 10 zile, în cazul nepredǎrii,
iar în cazul dispunerii sau însuşirii bunului gǎsit infracţiunea se consumǎ chiar în acel moment.
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ, deoarece delapidarea
în cele mai multe cazuri are un aspect continuat.
SANCŢIUNI: închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
DISTRUGEREA (art. 217 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau
împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de salvare a unui astfet de bun, precum şi înlǎturarea mǎsurilor
luate, se pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 3 ani sau cu amendǎ.
În cazul în care bunul are dosebitǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ
asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 10 ani.
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de
gaze, a unui cablu de înaltǎ tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea
progamelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a conductelor magistrale de alimentare
cu apǎ, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 10 ani.
Dacǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se sǎvârşeşte prin incendiere,
explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacǎ rezultǎ pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15
ani.
Dispoziţiile prevǎzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplicǎ chiar dacǎ bunul aparţine fǎptuitorului.
Dacǎ bunul este proprietate privatǎ, cu excepţia cazului când acesta este în întrgime sau în parte al
statului, acţiunea penalǎ pentru faptǎ prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei
vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt
asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror naştere,
existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de asigurarea integritǎţii materiale a bunurilor şi potenţialul de utilizare a
acestora.
- obiect material - poate fi orice bun mobil sau imobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ
aparţinând patrimoniului privat sau public. Bunul trebuie sǎ aparţinǎ altuia, în varianta simplǎ. Bunurile abandonate
sau cele care nu mai pot fi utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale nu pot constitui obiect material al infracţiunii de
distrugere. Dacǎ bunul are o valoare deosebitǎ, fapta va fi mai gravǎ. Distrugerea poate avea obiect material şi un

înscris, dacǎ în aceste sunt consemnate raporturi patrimoniale. Dacǎ înscrisul este unul oficial, fapta va fi încadratǎ
în art 242 C. pen. - sustragere sau distrugere de înscrisuri.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal, dar nu şi proprietarul
bunului - în forma simplǎ. La formele agravate, sub. activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul bunului.
Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a bunului distrus. Se
poate întâlni şi o pluralitate de subiecţi pasivi. Când fǎptuitorul este chiar proprietarul bunului distrus, vor fi sub.
pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunului distrus sau ale cǎror bunuri au fost distruse odatǎ cu acesta.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin urmǎtoarele acţiuni: distrugerea, degradarea, aducerea în stare
de neîntrebuinţare, împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de salvare a bunului, înlǎturarea mǎsurilor luate
de conservare ori de salvare. Fapta este mai gravǎ când toate aceste fapte se sǎvârşesc prin incendiere, explozie şi
care au prezentat un pericol public.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului sau a capaciţǎţii
de utilizare a acestuia.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fapta se sǎvârşeşte din culpǎ, va fi altǎ
infracţiune şi anume aceea de distrugere din culpǎ (art. 219C. pen.)
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de distrugere a fost dusǎ pânǎ la
sfârşit şi s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a
bunului;
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:
a. bunul are dosebitǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare;
b. distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui
cablu de înaltǎ tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea progamelor de
radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a conductelor magistrale de alimentare cu apǎ;
c. dacǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se sǎvârşeşte prin incendiere, explozie sau
prin orice alt asemenea mijloc şi dacǎ rezultǎ pericol public;
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ la 3 ani sau cu amendǎ - în forma tip şi
- închisoare de la 1 la 10 ani, de la 3 la 15 ani - în forma agravatǎ.
DISTRUGEREA CALIFICATĂ (art. 218 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Dacǎ faptele prevǎzute în art. 217 a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de
la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este
detenţiunea pe viaţǎ sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dezastrul constǎ în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mǎrfuri sau
persoane, ori a unor instalaţii sau lucrǎri şi care a avut ca urmare moartea sau vǎtǎmarea gravǎ a integritǎţii
corporale ori sǎnǎtǎţii mai multor persoane”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt
asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
24
24
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror naştere,
existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de asigurarea integritǎţii materiale a bunurilor şi potenţialul de utilizare a
acestora.
- obiect material - poate fi orice bun mobil sau imobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ
aparţinând patrimoniului privat sau public. Bunul trebuie sǎ aparţinǎ altuia, în varianta simplǎ. Bunurile abandonate
sau cele care nu mai pot fi utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale nu pot constitui obiect material al infracţiunii de
distrugere. Dacǎ bunul are o valoare deosebitǎ, fapta va fi mai gravǎ. Distrugerea poate avea obiect material şi un
înscris, dacǎ în aceste sunt consemnate raporturi patrimoniale. Dacǎ înscrisul este unul oficial, fapta va fi încadratǎ
în art 242 C. pen. - sustragere sau distrugere de înscrisuri.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal, dar nu şi proprietarul
bunului - în forma simplǎ. La formele agravate, sub. activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul bunului.
Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a bunului distrus. Se
poate întâlni şi o pluralitate de subiecţi pasivi. Când fǎptuitorul este chiar proprietarul bunului distrus, vor fi sub.
pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunului distrus sau ale cǎror bunuri au fost distruse odatǎ cu acesta.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin urmǎtoarele acţiuni: distrugerea, degradarea, aducerea în stare
de neîntrebuinţare, împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de salvare a bunului, înlǎturarea mǎsurilor luate
de conservare ori de salvare şi s-au produs consecinţe deosebit de grave sau un dezastru. Aşadar, aceastǎ infracţiune
este condiţionatǎ de aceste urmǎri. Pentru analizǎ facem trimitere la art. 146 C. pen. şi 218 alin. 2 C. pen. Stabilirea
caracterului deosebit de grav este un atribut exclusiv al instenţei de judecatǎ.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului sau a capaciţǎţii
de utilizare a acestuia.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia depǎşitǎ, fǎptuitorul comite actele de distrugere cu intenţie, iar
consecinţale prevǎzute de art. 218 din culpǎ. Dacǎ ambele se sǎvârşesc cu intenţie va fi concurs de infracţiuni între
distrugere şi omor depsebit de grav.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de distrugere a fost dusǎ pânǎ la
sfârşit şi s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ dezastrul sau consecinţele deosebit de grave. Aceastǎ infracţiune este o
formǎ agravatǎ a infracţiunii de distrugere.
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi când fapta a avut ca urmare consecinţe deosebit de
grave şi
- detenţiunea pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi când fapta a avut ca urmare
un dezastru.
DISTRUGEREA DIN CULPĂ (art. 219 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpǎ, a unui bun chiar dacǎ
acesta aparţine fǎptuitorului, în cazul în care fapta este sǎvârşitǎ prin incendiere, exploxie sau prin orice alt
asemenea mijloc şi dacǎ rezultǎ pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ distrugerea sau degradarea din culpǎ a unei conducte petroliere
sau de gaze, a unui cablu de înaltǎ tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru
difuzarea programelor de radio şi televiziune pri a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a conductelor magistrale
de alimentare cu apǎ, dacǎ a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuinţare a acestora.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpǎ, a unui bun chiar dacǎ
acesta aparţine fǎptuitorului, în cazul în care a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de
la 1 la 6 ani, iar dacǎ a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Când dezastrul ori consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare a pǎrǎsirii postului sau a
sǎvârşirii oricǎrei alte fapte de cǎtre personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de cǎtre
personalul care asigurǎ direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15
ani. ”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt
asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror naştere,
existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de asigurarea integritǎţii materiale a bunurilor şi potenţialul de utilizare a
acestora.
- obiect material - poate fi orice bun mobil sau imobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ
aparţinând patrimoniului privat sau public. Bunul trebuie sǎ aparţinǎ altuia, în varianta simplǎ. Bunurile abandonate
sau cele care nu mai pot fi utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale nu pot constitui oboect material al infracţiunii de
distrugere.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. La formele agravate,
sub. activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul bunului. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a bunului distrus. Se
poate întâlni şi o pluralitate de subiecţi pasivi. Când fǎptuitorul este chiar proprietarul bunului distrus, vor fi sub.
pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunului distrus sau ale cǎror bunuri au fost distruse odatǎ cu acesta.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin urmǎtoarele acţiuni: distrugerea, degradarea, aducerea în stare
de neîntrebuinţare, împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de salvare a bunului, înlǎturarea mǎsurilor luate
de conservare ori de salvare.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului şi imposibilitarea
de utilizare a acestuia.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie – culpa.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – nu sunt posibile;
2. tentativa - nu este posibilǎ;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de distrugere a fost dusǎ pânǎ la
sfârşit şi s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a
bunului sau imposibilitatea de utilizare a cestora cfm.destinaţiei iniţiale.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:
a. distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpǎ, a unui bun chiar dacǎ acesta aparţine
fǎptuitorului, a avut consecinţe deosebit de grave;
b. dacǎ a avut ca urmare un dezastru;
c. când dezastrul ori consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare a pǎrǎsirii postului sau a sǎvârşirii oricǎrei
alte fapte de cǎtre personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de cǎtre personalul care asigurǎ
direct securitatea unor asemenea transporturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ - în forma tip şi
- închisoare de la 1 la 6 ani, de la 3 la 12 ani şi de la 5 la 15 ani - în forma agravatǎ.
TULBURAREA DE POSESIE (art. 220 C. pen.)
25
25
1. Conţinutul legal:
“Ocuparea, în întregime sau în parte fǎrǎ drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără
consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a aelibera
imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se sǎvârşeşte prin violenţǎ sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau
strǎmutarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 2 se sǎvârşeşte de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 15 ani.
Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ. ”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt
asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale,
consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial referitoare la
securitatea imobilelor, la starea lor paşnicǎ de posesie, bunuri care aparţin de drept unor persoane fizice sau juridice.
În cazul formei agravate, întâlnim şi un obiect juridic secundar format din relaţiile sociale privind sǎnǎtatea şi
integritatea fizicǎ a persoanei.
- obiectul material - poate fi un imobil care aparţine altuia, dar şi corpul persoanei în forma agravatǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Subiectul activ poate fi
chiar şi proprietarul bunului, dacǎ în momentul sǎvârşirii faptei imobilul se afla în posesia legalǎ a altei
persoane(chiriaş). Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale numai în alin.1.
- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a imobilului.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de ocupare care presupune pǎtrunderea în imobil şi
rǎmânerea în acel imobil cu intenţia de a-l poseda. Ocuparea reprezintă o acţiune instantanee. Simpla intrare într-o
locuinţǎ, fǎrǎ consimţǎmântul proprietarului, constituie violare de domiciliu. Prin urmare ceea ce incrimineazǎ art.
220 este ocuparea imibilului, în sensul de rǎmânere mai departe fǎrǎ voia proprietarului. Toate acestea trebuie sǎ se
facǎ fǎrǎ drept.
- urmarea imediatǎ - constǎ în schimbarea situaţiei de fapt pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii
sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ şi indirectǎ.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de ocupare a avut loc şi fǎptuitorul
îşi ia în stǎpânire imobilul.
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul când înceteazǎ activitatea de ocupare sau când se pronunţǎ o hotǎrâre în
cauzǎ.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:
a. fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se sǎvârşeşte prin violenţǎ sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strǎmutarea semnelor
de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia;
b. dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 2 se sǎvârşeşte de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 1 la 15 ani - în forma tip şi
- închisoare de la 2 la 7 ani, de la 3 la 15 ani - în forma agravatǎ.
TĂINUIREA (art. 221 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
 26
“Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificǎrii acestuia, cunoscând cǎ 1. Conţinutul legal:
bunul provine din sǎvârşirea unei fapte prevǎzute de legea penalǎ dacǎ prin aceasta s-a urmǎrit obţinerea, “Orice manifestare prin care se exprimǎ dispreţ pentru însemnele României se pedepseşte cu
pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fǎrǎ ca închisoare de la 6 luni la 3 ani.
sancţiunea aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea din care provine bunul Manifestarea prin care se exprimǎ dispreţ pentru emblemele sau semnele de care se folosesc
tǎinuit. autoritǎţile se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendǎ.”
Tǎinuirea sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ nu se pedepseşte.” 2. Condiţii preexistente:
2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii:
2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ
asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl
consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ. implicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial referitoare la apǎrarea - obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la atributul autoritǎţii, care
patrimoniului persoanelor împotriva faptei de tǎinuire. Aceasta are şi un obiect juridic secundar format din relaţiile implicǎ respect faţǎ de însemnele României, cât şi faţǎ de emblemele şi semnele de care se folosesc autoritǎţile.
sociale privind înfǎptuirea justiţiei. Simbolurile naţionale sunt: drapelul, ziua naţionalǎ, imnul naţional, stema ţǎrii şi sigiliul statului. Din categoria
- obiectul material - este bunul care provine din sǎvârşirea unei infracţiuni şi asupra cǎruia are loc semnelor fac parte : semnele(stemele) judeţeloe şi municipiilor ori semnul distinctiv al organelor de justiţie prin
acţiunea specificǎ tǎinuirii (lucruri, animale, vehicule, acte). insigna purtatǎ de magistraţi. Nu intrǎ în aceastǎ categorie semnele folosite de partidele politice ori de diferite
2B. Subiecţii infracţiunii: asociaţii sportive sau artistice.
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Subiectul activ poate fi - obiectul material - constǎ în însemnele şi emblemele sau semnele asupra cǎrora se rǎsfrânge activitatea
chiar şi proprietarul bunului, dacǎ în momentul sǎvârşirii fapteibunul se afla în posesia legalǎ a altei persoane. infracţoinalǎ, prin care fǎptuitorul exprimǎ dispreţ.
Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale. Tǎinuitorul nu participǎ efectiv la sǎvârşirea faptei de 2B. Subiecţii infracţiunii:
sustragere a bunurilor pe care acesta le primeşte sau valorificǎ, situaţie în care se deosebeşte de complice. - subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este
- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a posibilǎ în toate formele sale.
imobilului. Poate exista şi o pluralitate de subiecţi pasivi. - subiectul pasiv - este organul de stat ale cǎrui embleme sau însemne au fost dispreţuite(sub. pasiv
3. Conţinutul constitutiv: secundar), iar sub. pasiv principal este statul.
3A. Latura obiectivǎ: 3. Conţinutul constitutiv:
- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune alternativǎ de: primire, dobândire, transformare ori 3A. Latura obiectivǎ:
de înlesnire a valorificǎrii bunului. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca acţiunea incriminatǎ sǎ poarte - elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune prin care se exprimǎ dispreţ pentru însemnele
întotdeauna asupra unui bun provenit din sǎvârşirea unei infracţiuni. arǎtate mai sus. Aceastǎ acţiune poate fi sǎvârşitǎ prin orice mijloace: verbal – cuvinte jignitoare, în scris – afişe,
- urmarea imediatǎ - constǎ în schimbarea situaţiei de fapt pentru a bunului prin trecerea lui într-o altǎ prin acte materiale – distrugerea, degradarea, murdǎrirea, prin gesturi – gesturi obscene care exprimǎ
sferǎ patrimonialǎ. desconsiderare, lipsǎ de respect. Ex. - cǎlcarea în picioare a steagului ţǎrii.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a - urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea
sǎvârşirii elementutlui material. statului
3B. Latura subiectivǎ: - raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ calificatǎ prin scop, şi anume, obţinerea unui folos material pentru sǎvârşirii elementutlui material.
sine sau pentru altul. Dacǎ nu se urmǎreşte obţinerea acestui folos material, fapta va fi încadratǎ în art. 264 C. pen. 3B. Latura subiectivǎ:
-favorizarea infractorului. Totodatǎ fǎptuitorul trebuie sǎ ştie cǎ bunul provine din sǎvârşirea unei fapte prevǎzute de - forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a acestei fapte nu cade sub
legea penalǎ. În cazul în care subiectul nu cunoaşte sursa realǎ de provenienţǎ a bunului, vor opera prevederile art. incidenţa legii penale.
51 C. pen. -eroarea de fapt. 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
4. Forme. Sancţiuni. FORME:
FORME: 1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc; 2. tentativa - nu se pedepseşte;
2. tentativa - nu se pedepseşte; 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ instantaneu în momentul în care acţiunea sau inacţiunea cu
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care se executǎ în întregime cu intenţie vreuna caracter ofensator fiind sǎvârşitǎ, se produce urmarea periculoasǎ pentru autoritatea de stat. Poate îmbrǎca şi o formǎ
din acţiunile ce formeazǎ elementul material. Tǎinuirea se poate sǎvârşi şi în formǎ continuatǎ în situaţia în care continuatǎ sau continuǎ.
bunurile dobândite provin din infracţiuni diferite. 4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul când înceteazǎ activitatea infracţionalǎ sau în momentul sǎvârşirii
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul când înceteazǎ activitatea infracţionalǎ. ultimei acţiuni cu caracter ofensator.
SANCŢIUNI: MODALITǍŢI: Infracţiunea prezintǎ mai multe modalitǎţi faptice în funcţie de modul cum a fost sǎvârşitǎ: verbal,
- închisoare de la 3 luni la 7 ani fǎrǎ ca sancţiunea aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru în scris, prin gesturi. Infracţiunea prezintǎ şi o modalitate atenuatǎ când fapta se sǎvârşeşte asupra unor embleme sau
infracţiunea din care provine bunul tǎinuit. Tǎinuirea sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ nu se pedepseşte. semne ale autoritǎţilor publice ale statului.
Aceastǎ exonerare de rǎspundere se bazeazǎ pe legǎtura de afectivitate ce se realizeazǎ în mod natural între rude SANCŢIUNI:
apropiate sau soţi. În cazul infracţiunilor contra pǎcii şi omenirii şi în cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, - închisoare de la 6 luni la 3 ani – în forma tip şi
tǎinuirea sǎvârşitǎ de cǎtre aceste persoane se pedepseşte. - închisoare de la 3 luni la 1 an – în forma atenuatǎ.

INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITǍŢII ULTRAJUL (art. 239 C. pen.)

1. Conţinutul legal:
OFENSǍ ADUSǍ UNOR ÎNSEMNE (art. 236 C.pen.)
26
 27
“Ameninţarea sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directǎ contra unui funcţionar MODALITǍŢI: Ultrajul cunoaşte urmǎtoarele forme agravate:
public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru a. Lovirea sau orice acte de violenţǎ, vǎtǎmarea corporalǎ şi vătămarea corporală gravă sǎvârşitǎ împotriva persoanei
fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. prevǎzute în alin. 1, aflatǎ în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.
Lovirea sau orice acte de violenţǎ, sǎvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o b. Dacǎ faptele prevǎzute în alin. precedente sunt sǎvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt
funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în militar, maximul special se majoreazǎ cu 2 ani.
exerciţiul funcţiunii, se pedepeşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. SANCŢIUNI:
Vǎtǎmarea corporalǎ, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce - închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă – în forma tip şi
implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul - închisoare de la 6 luni la 12 ani – în forma agravatǎ.
funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vǎtǎmarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce UZURPAREA DE CALITǍŢI OFICIALE (art. 240 C. pen.)
implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul 1. Conţinutul legal:
funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 3 luni la 12 ani.” “Folosirea fǎrǎ drept a unei calitǎţi oficiale, însoţitǎ sau urmatǎ de îndeplinirea vreunui act legat de
acea calitate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. ”
CAZURI SPECIALE DE PEDEPSIRE(art. 239¹ C. pen.) 2. Condiţii preexistente:
“În cazul infracţiunilor prevǎzute în art. 180-182, 189 şi 193 sǎvârşite împotriva soţului, copiilor sau 2A. Obiectul infracţiunii:
pǎrinţilor unui judecător, procuror, poliţist, jandarm ori militar, în scop de intimidare sau de rǎzbunare pentru - obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea
acte sau fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, maximul pedepsei se majoreazǎ cu 2 ani. “ prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ
2. Condiţii preexistente: este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl
2A. Obiectul infracţiunii: implicǎ.
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea - obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privind exercitarea calitǎţolor oficiale
prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ numai de cǎtre persoanele învestite cu astfel de calitǎţi.
este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl - obiectul material – nu are.
implicǎ. 2B. Subiecţii infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privind autoritatea de stat, a cǎror - subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este
dezvoltare este asiguratǎ prin apǎrarea prestigiului şi siguranţei funcţionarilor care exercitǎ aceastǎ autoritate. posibilǎ în toate formele sale. Subiect al infracţiunii poate fi şi o persoanǎ învestitǎ cu o calitate oficialǎ, dar
Obiectul juridic secundar este format din relaţiile sociale care se referǎ la onoarea, libertatea sau integritatea foloseşte fǎrǎ drept o altǎ calitate oficialǎ. Poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune şi persoana care a avut aceastǎ calitate,
corporalǎ a persoanei, purtǎtoare a autoritǎţii publice. dar a pierdut-o şi continuǎ sǎ o exercite dupǎ ce a piedut-o.
- obiectul material – Infracţiunea nu are obiect material când se sǎvârşeşte prin ameninţare, dar dacǎ se - subiectul pasiv – este autoritatea publicǎ prejudiciatǎ prin calitatea oficialǎ pe care fǎptuitorul o
comite prin lovire sau alte violenţe, obiectul material este corpul persoanei. foloseşte fǎrǎ drept.
2B. Subiecţii infracţiunii: 3. Conţinutul constitutiv:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este 3A. Latura obiectivǎ:
posibilǎ în toate formele sale. - elementul material - se caracterizeazǎ prin douǎ acţiuni distincte, cumulative, care se pot sǎvârşi
- subiectul pasiv – este, în principal, organul care exercitǎ autoritatea publicǎ, iar în secundar este simultan sau succesiv şi anume : folosirea fǎrǎ drept a unei calitǎţi oficiale şi îndeplinirea vreunui act legat de acea
persoana care îndeplineşte o functie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat şi împotriva cǎreia s-a exercitat calitate. De ex. – o persoanǎ îşi atribuie calitatea de procuror şi efectueazǎ o percheziţie sau o arestare. O condiţie
ameninţarea, lovirea sau actele de vătămare. Aceastǎ persoanǎ îşi poate exercita funcţia în cadrul puterii legislative, esenţialǎ este aceea cǎ toate aceste acte trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ drept.
executoreşti sau judecǎtoreşti. Asemenea funcţii sunt: membru al Parlamentului, al Guvernului, al Curţii - urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea
Cinstituţionale, al Curţii de Conturi. Nu pot fi subiecţi pasivi ai acestei infracţiuni persoanele care efectueazǎ acte statului în numele cǎreia s-a folosit fǎrǎ drept calitatea oficialǎ.
sau operaţii tehnico-administrative (arhivari, şoferi la aceste institiţii). 3B. Latura subiectivǎ:
3. Conţinutul constitutiv: - forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ.
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunile specifice ce caracterizeazǎ infracţiunile de: ameninţare 4. Forme. Sancţiuni.
sau vătămare corporală. Pentru întregirea elementului material este necesar ca: FORME:
a. fapta sǎ fie sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directǎ; 1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
b. sǎ fie sǎvârşitǎ contra unui funcţiunar aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul 2. tentativa - nu se pedepseşte;
funcţiunii. 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-au sǎvârşit cele douǎ acţiuni incriminate şi
- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea cu s-a produs urmarea imediatǎ. Dacǎ fǎptuitorul a sǎvârşit numai prima acţiune, fapta se aflǎ în forma tentativei şi nu
care este investit organul din care face parte funcţionarul ultragiat iar, ca o urmare adiacentǎ, o atingere adusǎ se pedepseşte.
libertǎţii psihice sau integritǎţii corporale a persoanei. SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. PORTUL NELEGAL DE DECORAŢII SAU SEMNE DISTINCTIVE (art. 241 C. pen.)
4. Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni. 1. Conţinutul legal:
FORME: “Purtarea, fǎrǎ drept, de decoraţii, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc; pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
2. tentativa - nu se pedepseşte; Purtarea, fǎrǎ drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea incriminatǎ a fost sǎvârşitǎ şi s-a la 2 ani sau cu amendǎ.
produs urmarea imediatǎ a infracţiunii.
27

Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. precedent se sǎvârşeşte în timp de rǎzboi, pedeapsa este închisoarea de
la 1 la 5 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea
prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ
este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl
implicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privind purtarea corectǎ a decoraţiilor,
uniformelor sau semnelor distinctive ale autoritǎţii de stat numai de cǎtre persoanele cǎrora li s-a conferit acest
drept.
- obiectul material – constǎ în decoraţia, uniforma sau semnul distinctiv al autoritǎţii de stat.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în forma complicitǎţii şi instigǎrii.
- subiectul pasiv – este organul de stat ale cǎrui semne distinctive le-a purtat subiectul fǎrǎ drept.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de purtare fǎrǎ drept de decoraţii sau semne
distinctive ale unui organ de stat. Aceaste presupune o anumitǎ duratǎ, ceea ce ne indicǎ faptul cǎ aceasta este o
infracţiune continuǎ. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca purtarea sǎ se facǎ fǎrǎ drept, adicǎ fǎrǎ o
justificare care sǎ-i dea dreptul sǎ poarte acele uniforme sau decoraţii, fie cǎ acest drept nu l-a avut niciodatǎ, fie cǎ
l-a pierdut. Oaltǎ cerinţǎ esenţialǎ este ca purtarea sǎ aibǎ loc în public.
- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea
ogranului de stat pe care acestea îl reprezintǎ.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc purtarea uniformei sau a semnului
distinctiv pe o duratǎ suficientǎ pentru a exista un pericol concret pentru autoritatea de stat;
4. fapt consumat – are loc în momentul în care activitatea infracţionalǎ înceteazǎ. În unele situaţii infracţiunea de
port nelegal de uniformǎ sau semne distinctive constituie un mijloc fraudulos pentru sǎvârşirea altei infracţiuni. În
aceste cazuri vom avea un concurs de infracţiuni.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:
a. se poartǎ, fǎrǎ drept, uniforme, grade sau insigne militare, închisoarea este de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ;
b. când fapta prevǎzutǎ în alin. precedent se sǎvârşeşte în timp de rǎzboi, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau amendǎ – în forma tip şi.
- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ sau de la 1 la 5 ani – în forma agravatǎ.
SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE ÎNSCRISURI (art. 242 C.pen.)
1. Conţinutul legal:
“Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau alt înscris care se aflǎ în pǎstrarea
ori în deţinerea unui organ sau a unei instituţii de stat ori a unei unitǎţi din cele la care se referǎ art.145 se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.
Distrugerea din culpǎ a vreunuia din înscrisurile prevǎzute în alin. precedent, care prezintǎ valoare
artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendǎ.
Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 2 sunt sǎvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu, maximul pedepselor prevǎzute în aceste alineate se majoreazǎ cu un an.
Tentativa infracţiunii prevǎzute în alin. 1 se pedepseşte”.
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
28
28
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea
prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ
este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl
implicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la securitatea înscrisurilor sau
documentelor aflate în deţinerea unui organ sau instituţie de stat ori a unei alte unitǎţi din cale prezǎxute în art. 145
C.pen. şi asigurarea prin aceasta a autoritǎţii acestora.
- obiectul material – îl formeazǎ dosarul, înscrisul, registrul, documenrul aflat în pǎstrarea ori deţinerea
unei organizaţii prevǎzute în art. 145 C.pen. Nu intrǎ în categoria acestor înscrisuri cele care cuprind o valoare
materialǎ certǎ, sustragerea ori distrugerea lor constând infracţiuni contra patrimoniului şi nici cale emise de un
organ de urmǎrire penalǎ, de o instanţǎ de judecatǎ sau de un alt organ de jurisdicţie, sustragerea ori distrugerea lor
constând în infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri prevǎzutǎ în art. 257 C.pen.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ de un funcţionar sau alt salariat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, fapta este mai gravǎ
- subiectul pasiv – este organ sau instituţie de stat care desfǎşoarǎ o activitate utilǎ din punct de vedere
social şi care funcţioneazǎ potrivit legii.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de sustragere ori distrugere a obiectului material. Prin
aceastǎ infracţiune legiuitorul a incriminat faptele de distrugere a acelor înscrisuri ce sunt purtǎtoare ale autoritǎţii
orgenizaţiilor publice.
- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea
organului de stat şi lezarea materialǎ a pbiectului însuşi.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Legea pedepseşte şi distrugerea din culpǎ numai
atunci când înscrisul prezintǎ o valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ valoare socialǎ.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte numai în cazul alin. 1;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc executarea faptei şi s-a produs
urmarea sau rezultatul vǎtǎmǎtor.
MODALITǍŢI:Pedeapsa este mai blândǎ când:
a. distrugerea s-a sǎvârşit din culpǎ asupra vreunuia din înscrisurile prevǎzute în alin. precedent, care prezintǎ
valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendǎ.
Pedeapsa este mai asprǎ când:
a. faptele prevǎzute în alin. 1 şi 2 sunt sǎvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul
pedepselor prevǎzute în aceste alineate se majoreazǎ cu un an.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 luni la 5 ani – în forma tip şi.
- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma atenuatǎ.
- închisoare de la 3 luni la 6 ani sau amendǎ sau de la 3 luni la 3 ani - în forma agravatǎ.
RUPEREA DE SIGILII (art. 243 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Înlǎturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 1 an
sau cu amendǎ.
Dacǎ fapta a fost sǎvârşitǎ de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda ”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea
prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ
 29
este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl 3A. Latura obiectivǎ:
implicǎ. - elementul material - se realizeazǎ prin orice acţiune prin care se poate realiza sustragerea bunului legal
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la existenţa şi integritatea sechestrat; trebuie ca acel sechestru sǎ fi fost legal aplicat. Sustragerea se poate realiza prin înstrǎinarea sau
sigiliilor legel aplicate în numele autoritǎţii publice şi a altor organe. Aplicarea sigiliului este o măsurǎ prin care se consumarea bunurilor sechestrate. În cazul în care o persoanǎ are bunurile legal sechestrate date în custodie altei
asigurǎ identificarea şi conservarea sau indisponibilizarea anumitor bunuri, existând obligaţia de a respecta mǎsura persoane, şi acesta le sustrage, el va sǎvârşi un concurs ideal de infracţiuni şi anume: sustragere de sub sechestru şi
luatǎ. furt.
- obiectul material – îl formeazǎ însuşi sigiliul aplicat, adicǎ materialul pe care este imprimatǎ amprenta - urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea
sigiliului şi asupra cǎruia acţioneazǎ fǎptuitorul. organului de stat care a aplicat sechestrul.
2B. Subiecţii infracţiunii: 3B. Latura subiectivǎ:
- subiectul activ – în varianta simplǎ este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. - forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fǎptuitorul nu ştia cǎ bunul se aflǎ sub
Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ de un custode, fapta este mai gravǎ. sechestru, el va rǎspunde pentru furt.
Custodele este persoana cǎreia i s-a încredinţat paza şi conservarea temporarǎ a bunurilor indisponibilizate prin 4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
sechestru. FORME:
- subiectul pasiv – este un organ sau instituţie de stat care a dispus aplicarea sigiliului. 1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
3. Conţinutul constitutiv: 2. tentativa – nu se pedepseşte;
3A. Latura obiectivǎ: 3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc sustragerea de sub sechestru. Dacǎ
- elementul material - se realizeazǎ prin orice acţiune prin care se poate realiza alternativ înlǎturarea sau fǎptuitorul este proprieterul bunului sechestrat şi acesta este în acelaşi timp şi custode, el va sǎvârşi infracţiunea de
distrugerea unui sigiliu aplicat. Trebuie ca acest sigiliu sǎ fi fost legal aplicat. sustragere de sub sechestru în concurs ideal cu abuzul de încredere.
- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea MODALITǍŢI: Pedeapsa este mai asprǎ când fapta a fost sǎvârşitǎ de custode - închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau
organului de stat carea aplicat sigiliul. amenda.
3B. Latura subiectivǎ: SANCŢIUNI:
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. - închisoare de la o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ – în forma tip şi
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni. - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma agravatǎ.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc; INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITǍŢI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR
2. tentativa – nu se pedepseşte; ACTIVITǍŢI REGLEMENTATE DE LEGE
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc înlǎturarea sau distrugera sigiliului.
Fapta poate îmbrǎca şi o formǎ continuatǎ. CAP. 1 – INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGǍTURǍ CU SERVICIUL
MODALITǍŢI: Pedeapsa este mai asprǎ când fapta a fost sǎvârşitǎ de custode - închisoarea de la 3 luni la 2 ani ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR (art. 246 C. pen.):
sau amenda. 1. Conţinutul legal:
SANCŢIUNI: “Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţǎ, nu
- închisoare de la o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ – în forma tip şi îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazǎ o vǎtǎmare intereselor legale ale
- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma agravatǎ. unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”
2. Condiţii preexistente:
SUSTRAGEREA DE SUB SECHESTRU(art. 244 C. pen.) 2A. Obiectul infracţiunii:
1. Conţinutul legal: - obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la asigurarea bunului mers al
“Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de o lunǎ la 1 an sau cu unitǎţilor prevǎzute în art. 145 ori a altor persoane juridice, la buna desfǎşurare şi realizare a activitǎţii de serviciu,
amendǎ. care implicǎ executatrea îndatoririlor de serviciu în mod cinstit şi corect.
Dacǎ fapta a fost sǎvârşitǎ de custude, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda.” - obiectul material – de regulǎ nu existǎ; însǎ când interesele legale se referǎ la un bun, la un înscris,
2. Condiţii preexistente: obiectul material va fi reprezentat de acel bun sau înscris.
2A. Obiectul infracţiunii: 2B. Subiecţii infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea - subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt
prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi
este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl una privatǎ. Pentru a cǎpǎta calitatea de “alt salariat” şi implicit de funcţionar în sensul art. 147 alin. 2, trebuie sǎ
implicǎ. existe un contract individual de muncǎ între acea persoanǎ fizicǎ şi persoana juridicǎ. Calitatea de funcţionar sau de
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la existenţa şi integritatea funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ
mǎsurii sechestrului legal aplicat în numele autoritǎţii publice şi a altor organe. aibǎ aceastǎ calitate. Pot comite aceastǎ infracţiune în coautorat membrii unei comisii de examen pentru ocuparea
- obiectul material – îl formeazǎ bunul sechestrat. Este sechestrat acel bun inventariat şi indisponibilizat unui post într-o anumitǎ instituţie, care în mod abuziv priveazǎ o persoanǎ de dreptul de a ocupa acel post, cu toate
de organul în drept. cǎ din punct de vedere legal şi al cunoştinţelor îndeplinea toate condiţiile. Instigarea şi complicitatea sunt posibile
2B. Subiecţii infracţiunii: fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii.
- subiectul activ – în varianta simplǎ este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. - subiectul pasiv – general - este reprezentat de stat ca titular al valorii sociale care este bunul mers al
Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ de un custode, fapta este mai gravǎ. activitǎţii organelor şi instituţiilor publice sau a altor persoane juridice de interes public.
Custodele este persoana cǎreia i s-a încredinţat paza şi conservarea temporarǎ a bunurilor indisponibilizate prin - secundar – este persoana fizicǎ cǎreia i s-a adus o vǎtǎmare
sechestru. intereselor legale prin fapta abuzivǎ a subiectului activ.
- subiectul pasiv – este un organ sau instituţie de stat care a dispus aplicarea sechestrului. 3. Conţinutul constitutiv:
3. Conţinutul constitutiv: 3A. Latura obiectivǎ:
29

- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune dar şi printr-o inacţiune, respectiv îndeplinirea unui
act defectuos sau neîndeplinirea unui asemenea act.
- urmarea imediatǎ - constǎ într-o vǎtǎmare a intereselor legale ale unei persoane.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. Mobilul şi scopul nu reprezintǎ importanţǎ, dar ele trebuie avute
în vedere la individualizarea pedepsei.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa – nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-a produs urmarea prevǎzutǎ de lege.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
ABUZUL ÎN SERVICIU PRIN ÎNGRǍDIREA UNOR DREPTURI (art. 247 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Îngrǎdirea, de cǎtre un funcţionar public, a folosinţei sau exerciţiului drepturilor vreunui cetǎţean,
ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă religie, gen,
orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală
cronică necontagioasă sau infecţie HIV/ SIDA, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la apǎrarea şi garantarea
intereselor legale ale cetǎţenilor, în ceea ce priveşte egalitatea în drepturi fǎrǎ nici o discriminare împotriva faptelor
abuzive ale funcţionarilor publici sau altor funcţionari.
- obiectul material – de regulǎ nu existǎ; însǎ când interesele legale se referǎ la modificarea unui act de
stare civilǎ sau a altui act public, obiectul material va fi reprezentat de acel act.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt
definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi
una privatǎ. Pentru a cǎpǎta calitatea de “alt salariat” şi implicit de funcţionar în sensul art. 147 alin. 2, trebuie sǎ
existe un contract individual de muncǎ între acea persoanǎ fizicǎ şi persoana juridicǎ. Calitatea de funcţionar sau de
funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ
aibǎ aceastǎ calitate. Instigarea şi complicitatea sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii.
- subiectul pasiv – principal - este reprezentat de stat ca titular al valorii sociale care este bunul mers al
activitǎţii organelor şi instituţiilor publice sau a altor persoane juridice de interes public.
- secundar – este cetǎţeanul cǎruia i s-a îngrǎdit folosirea sau exerciţiul
drepturilor pe temei de naţionalitate, religie, rasǎ, etc. De ex. i se refuzǎ dreptul unei persoane de sex feminin sǎ
ocupe o funcţie de conducere cu toate cǎ îndeplinea toate condiţiile impuse de lege.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ în douǎ modalitǎţi: prin îngrǎdirea folosinţei sau exerciţiunui
drepturilor vreunui cetǎţean. Aceasta se poate realiza prin acte comisive dar şi omisive – concedierea unei persoane
pe motiv de religie şi/sau prin crearea pentru o persoanǎ a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasǎ,
sex sau religie, etc. Fapta, în ambele modalitǎţi, trebuie sǎ se sǎvârşeascǎ de un funcţionar în cadrul atribuţiilor de
serviciu.
- urmarea imediatǎ - constǎ în lezarea drepturilor unui cetǎţean prin sǎvârşirea elementului material al
infracţiunii.
- legǎtura de cauzalitate – trebuie sǎ se demonstreze cǎ fapta abuzivǎ a unui funcţionar public a avut
drept urnare punerea unei persoane în imposibilitatea de a-şi exercita sau folosi un drept sau a creeat pentru aceasta
o situaţie de inferioritate.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. La baza sǎvârşirii acestei fapte poate sta un anumit mobil: ( ura
de rasǎ, sex sau religie, etc.). Stabirirea mobilului reprezintǎ şi o cerinţǎ esenţialǎ pentru existenţa laturii subiective.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
30
30
2. tentativa – nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-a produs urmarea prevǎzutǎ de lege.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE (art. 248 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţǎ, nu
îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazǎ o tulburare însemnatǎ bunului
mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori a unei alte unitǎţi din cele la care se referǎ art. 145 sau o
pagubǎ patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale a cǎror naştere, normalǎ desfǎşurare şi
dezvoltare nu ar fi posibile fǎrǎ îndeplinirea cu corectitudine a îndatoririlor de serviciu de cǎtre funcţionarii publici
sau alţi funcţionari. Obiectul juridic specific mai este reprezentat şi de relaţiile sociale referitoare la patrimoniul
public.
- obiectul material – de regulǎ nu existǎ; dacǎ în anumite situaţii neîndeplinirea cu ştiinţǎ sau
îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu vizeazǎ în mod direct un bun, atunci acel bun devine obiect
material al infracţiunii - de ex. subiectul activ nu predǎ bemeficiarilui anumite bunuri, deşi era obligat sǎ facǎ acest
lucru în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt
definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi
una privatǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în
cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate. De ex. sǎvârşeşte aceastǎ infracţiune conducǎtorul
auto angajat al unei societǎţi de stat care face transporturi clandestine cu maşina unitǎţii. Instigarea şi complicitatea
sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii.
- subiectul pasiv - poate fi o autoritate publicǎ, un organ sau o instituţie de stat sau o unitate din cele
prevǎzute în art. 145 C. pen. care a fost prejudiciatǎ prin comitarea infracţiunii, adicǎ i-a fost cauzatǎ o tulburare
însemnatǎ a activitǎţii sau i-a fost produsǎ o pagubǎ patrimoniului.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune: îndeplinirea unui act
defectuos sau neîndeplinirea unui asemenea act. De ex. fapta unui angajat, vǎnzǎtor la o unitate de stat, care a vândut
mǎrfuri pe credit, acest lucru nefiind permis sau fapta unui tractorist care a folosit tractorul unitǎţii ptr. efectuarea
unor transporturi în folosul unor cetǎţeni în schimbul unor sume de bani.
- urmarea imediatǎ – constǎ într-o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui organ sau instituţii de stat
sau o pagubǎ patrimoniului acesteia. Cfm. art. 248 nu orice tulburare realizeazǎ conţinulul infracţiunii, ci aceasta
trebuie sǎ fie una însemnatǎ, adicǎ o tulburare de o anumitǎ proporţie şi gravitate. Acest caracter se apreciazǎ de
cǎtre instanţa de judecatǎ în concret. A doua urmare constǎ în producerea unei pagube unui organ sau instituţii de
stat.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ dar şi indirectǎ.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa – nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care ca urmare a faptei abuzive a funcţionarului
public, se produce una din urmǎrile prevǎzute de lage. Fapta se poate comite şi în formǎ continuatǎ.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
ABUZUL ÎN SERVICIU ÎN FORMǍ CALIFICATǍ (art. 248¹ C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Dacǎ faptele prevǎzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu
închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale a cǎror naştere, normalǎ desfǎşurare şi
dezvoltare nu ar fi posibile fǎrǎ îndeplinirea cu corectitudine a îndatoririlor de serviciu de cǎtre funcţionarii publici
sau alţi funcţionari. Obiectul juridic specific mai este reprezentat şi de relaţiile sociale referitoare la patrimoniul
public.
- obiectul material – de regulǎ nu existǎ; dacǎ în anumite situaţii neîndeplinirea cu ştiinţǎ sau
îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu vizeazǎ în mod direct un bun, atunci acel bun devine obiect
material al infracţiunii.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt
definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi
una privatǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în
cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate.
- subiectul pasiv - poate fi o autoritate publicǎ, un organ sau o instituţie de stat sau o unitate din cele
prevǎzute în art. 145 C.pen. care a fost prejudiciatǎ prin comitarea infracţiunii, adicǎ i-a fost cauzatǎ o tulburare
însemnatǎ a activitǎţii sau i-a fost produsǎ o pagubǎ patrimoniului.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune întocmai ca în cazul art.
246, 247 şi art. 248 C.pen.
- urmarea imediatǎ – constǎ în producerea unor consecinţe deosebit de grave care reprezintǎ consecinţa
agravǎrii urmǎrii immediate corespunzǎtoare uneia din infracţiunile prevǎzute în art. 248¹ C.pen. Potrivit art. 146
C.pen. prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubǎ materialǎ mai mare de 200.000 de lei noi sau o
perturbare deosebit de gravǎ cauzatǎ unei autoritǎţi publice sau oricǎreia dintra unitǎţile la care se referǎ art. 145
C.pen. Perturbarea deosebit de gravǎ se mai referǎ la însǎşi existenţa persoanelor juridice, care poate fi ameninţatǎ
prin producerea unor asemene urmǎri.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ dar şi indirectǎ. Mobilul şi scopul nu reprezintǎ cerinţe ale laturii
subiective dar vor fi avute în vedere la stabilirea pedepsei.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa – nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care a fost realizat în întregime elementul
material şi s-au produs urmǎrile cerute de lege.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 5 la 15 ani.
NEGLIJENŢA ÎN SERVICIU (art. 249 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Încǎlcarea din culpǎ, de cǎtre un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea
acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasǎ, dacǎ s-a cauzat o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui organ
sau al unei instituţii de stat ori a unei alte unitǎţi din cele la care se referǎ art. 145 sau o pagubǎ patrimoniului
acesteia ori o vǎtǎmare importantǎ intereselor legale ale unei persoane, de pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ
la 2 ani sau cu amendǎ.
Fapta prevǎzutǎ în alin. 1, dacǎ a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la
2 la 10 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la asigurarea respectǎrii de
cǎtre funcţionarii publici sau funcţionari a obligaţie de a îndeplini în mod corect atribuţiile ce le revin pentru a nu
vǎtǎma interesele publice ori interesele legale ale persoanelor fizice.
- obiectul material – de regulǎ nu existǎ; dacǎ în anumite situaţii acţiunea ce constituie elementul
material al infracţiunii s-a exercitat asupra unui lucru, în astfel de situaţii va exista un obiect material ; de ex.
redactatrea defectuoasǎ a unui înscris. Obiectul material al infracţiunii poate fi şi corpul unei persoane în situaţia în
care, ca urmare a încǎlcǎrii din culpǎ a îndatoririlor de serviciu de cǎtre un funcţionar public sunt vǎtǎmate interesele
legale ale unei persoane, în sensul cǎ i se produce efectiv o vǎtǎmare acestei persoane ; de ex. fapta medicului care
31
31
nu a luat toate mǎsurile pentru desfǎşurarea în bune condiţii a unei operaţii de vaccinare, din care cauzǎ s-a produs
uciderea din culpǎ a unei persoane de cǎtre agentul sanitar. În acest caz madicul va rǎspunde pentru neglijenţǎ în
serviciu, iar agentul sanitar pentru ucidere din culpǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt
definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice.
Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei. Fiind o infracţiune
din culpǎ, nu este posibilǎ participatia. Totuşi s-ar putea concepe şi coautoratul, atunci când îndeplinirea unei
obligaţiiincumbǎ unui grup de persoane (unei comisii care executǎ un control).
- subiectul pasiv - poate fi o autoritate publicǎ, un organ sau o instituţie de stat sau o unitate din cele
prevǎzute în art. 145 C.pen. cǎreia prin fapta funcţionarului public sau funcţionarului i s-a cauzat o tulburare bunului
mers ori o pagubǎ patrimoniului acesteia.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin încǎlcarea unei îndatoriri de serviciu de cǎtre subiectul activ al
infracţiunii, încǎlcare ce se poare sǎvârşii prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei în mod defectuos.
Neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu înseamnǎ omiterea, neefectuarea unui act care trebuia sǎ fie îndeplinit ori
rǎmânerea fǎptuitorului în stare de oasivitate. Neîndeplinirea poate sǎ fie totalǎ sau parţialǎ, poate viza o singurǎ
îndatorire sau chiar mai multe asemenea îndatoriri. Toate acestea trebuie sǎ se facǎ de cǎtre funcţionar în exerciţiul
atribuţiilor de servici.
- urmarea imediatǎ – constǎ într-o tulburare însemnatǎ a bunului mers al unui organ sau a unei instituţii
de stat ori al unei alte unitǎţi din cele prevǎzute în art. 145 sau printr-o pagubǎ adusǎ patrimoniului acesteia ori
printr-o vǎtǎmare importantǎ a intereselor legale ale unei persoane.În cazul variantei agravate, urmarea imediatǎ
constǎ în producerea unor consecinţe deosebit de grave. Potrivit art. 146 C.pen. prin consecinţe deosebit de grave se
înţelege o pagubǎ materialǎ mai mare de 2000.000 de lei noi sau o perturbare deosebit de gravǎ cauzatǎ unei
autoritǎţi publice sau oricǎreia dintra unitǎţile la care se referǎ art. 145 C.pen. Perturbarea deosebit de gravǎ se mai
referǎ la însǎşi existenţa persoanelor juridice, care poate fi ameninţatǎ prin producerea unor asemene urmǎri. Întrucât
în cazul variantei tip, cât şi în cazul calei agravate legiuitorul prevede urmǎri alternative, ori de câte ori prin
sǎvârşirea infracţiunii s-au produs ambele consecinţe nu vom fi în prezenţa unui concurs de infracţiuni ci a unei
infracţiuni unice cu pluralitate de urmǎri, situaţie care va fi avutǎ în vedere de cǎtre instanţa ce judecatǎ la
individualizarea pedepsei.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie – culpa cu cele douǎ modalitǎţi ale sale: uşurinţa şi neglijenţa.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – nu sunt posibile;
2. tentativa – nu este posibilǎ;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care a fost realizat în întregime elementul
material şi s-au produs urmǎrile cerute de lege.
Ex – fapta inculpatului gestionar care nu a ţinut cu regularitate evidenţa bunurilor din magazie şi prin
aceasta s-a produs un prejudiciu.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când a avut consecinţe deosebit de grave şi se pedepseşte cu închisoare de la
2 la 10 ani.
SANCŢIUNI:închisoarea de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ – în forma tip şi închisoarea de la 2 la 10 ani – în
forma agravatǎ.
PURTAREA ABUZIVǍ (art. 250 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţǎ de o persoanǎ, de cǎtre un funcţionar public în exerciţiul
atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendǎ.
Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare
de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Lovirea sau alte acte de violenţǎ sǎvârşite de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1 se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Vătămarea corporală sǎvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 6 ani.

Vătămarea corporală gravă sǎvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1 se pedepseşte
cu închisoare de la 3 la 12 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la comportarea corectǎ şi
cuviincioasǎ a funcţionarului public sau funcţionarul faţǎ de orice persoanǎ, cu excluderea folosirii unor expresii
jignitoare ori a actelor de violenţǎ. Prin incriminarea acestei infracţiuni se asigurǎ apǎrarea persoanelor care vin în
contact cu anumiţi a funcţionari publici sau funcţionari.
- obiectul material – acesta existǎ numai în forma agravatǎ a infracţiunii şi constǎ în corpul persoanei
asupra cǎreia se sǎvârşesc actele de violenţǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt
definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice.
Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale. Pentru instigatori şi complici nu este necesarǎ vreo calitate anume.
- subiectul pasiv - poate fi orice personǎ fizicǎ cǎreia i s-au adresat expresiile jignitoare sau care a
suferit o lovire sau o vătămare corporală. Când elementul material se sǎvârşeşte tot asupra unui funcţionar public sau
funcţionar care se afla în exerciţiul funcţiunii actele de purtare abuzivǎ constituie infracţiunea de ultraj. Pluralitatea
de subiecţi pasivi va reprezenta un concurs ideal sau real de infracţiuni.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material – constǎ în întrebuinţarea de expresii jignitoare faţǎ de o persoanǎ – în forma tip de
naturǎ sǎ aducǎ atingere demnitǎţii persoanei. Acestea pot îmbrǎca o formǎ scrisǎ, oralǎ sau prin gesturi. În cadrul
formei agravate elementul material constǎ într-o faptǎ de ameninţare, lovire sau alte violenţe, precum şi acte de
vătămare corporală sǎvârşite asupra subiectului pasiv. Toate acestea trebuie sǎvârşite de subiectul activ în cadrrul
atribuţiilor de serviciu.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ.
4. Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu sunt pedepsite;
2. tentativa – nu este pedepsitǎ;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-au întrebuinţat expresiile jignitoare, s-a
realizat ameninţarea ori s-a recurs la loviri.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când s-a realizat prin ameninţare, loviri sau alte acte de violenţǎ, vătămare
corporală, vătămare corporală gravă sǎvârşite în condiţiile alin. 1 şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendǎ – în forma tip şi
- închisoare de la 6 luni la 12 ani – în forma agravatǎ.
NEGLIJENŢA ÎN PǍSTRAREA SECRETULUI DE STAT (art. 252 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce
constituie secret de stat, precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane sǎ afle un asemenea secret, dacǎ
fapta este de naturǎ sǎ aducǎ atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la buna desfǎşurare a
activitǎţii de serviciu, care este incompatibilǎ cu comportarea neglijentǎ a funcţionarilor publici, precum şi a
celorlalţi funcţionari în pǎstrarea secretului de stat.
- obiectul material – acesta este reprezentat de un document care constituie secret de stat. Noţiunea de
secrete de sata este definitǎ în art. 150 C. pen.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Numai persoanele
care au aceastǎ calitate au acces la respectivele documente cu caracter secret şi numai ele ar putea avea o comportare
32
32
neglijentǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei.
Participaţia nu este posibilǎ.
- subiectul pasiv - poate fi oricare dintra unitǎţile prevǎzute în art. 145 C. pen. Sau alte persone juridice
ale cǎror interese au fost lezate ca urmare a neglijenţei în pǎstrarea secretului de stat.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material – constǎ în comportarea neglijentǎ a funcţionarului public sau funcţionarului, care
a avut ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea, sustragerea unui document ce constituie secret de stat; trebuie ca
fapta sǎ fie de naturǎ sǎ aducǎ atingere intereselor statului. Dacǎ aceastǎ cerinţǎ nu este îndeplinitǎ, fapte va atrage o
altǎ sancţiune.
- urmarea imediatǎ – constǎ în distrugerea, alterarea, pierderea, sustragerea unui document ce constituie
secret de stat, ori sǎ fi dat prilejul unei persoane de a afla un astfel de secret.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie – culpa în oricare din formele sale.
4. Forme.Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – nu sunt posibile;
2. tentativa – nu este posibilǎ;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-au produs consecinţele cerute de lege.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 3 luni la 3 ani.
LUAREA DE MITǍ (art. 254 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se
cuvin, ori acceptǎ promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini,
ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar
acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Fapta prevǎzutǎ în alin. 1, dacǎ a fost sǎvârşitǎ de un funcţiunar cu atribuţii de control, se pedepseşte
cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut obiectul luǎrii de mitǎ se confiscǎ, iar dacǎ acestea
nu se gǎsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere,
desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de
serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie.
- obiectul material – acestǎ infracţiune nu are obiect material, deoarece activitatea funcţionarului nu se
rǎsfrânge asupra unor bunuri, lucruri sau persoane. Banii, valorile sau alte foloase reprezintǎ obiecte ale mitei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar în înţelesul art. 147 C.pen. Calitatea de
funcţionar trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei. În practica judiciarǎ s-a decis cǎ pot comite aceastǎ
infracţiune, profesorul care primeşte o anumitǎ sumǎ de bani pentru a favoriza un elev la examen, ofiţerul de poliţie
care primeşte bani pentru a nu face acte de cercetare în vederea descoperiri unei infracţiuni.
În practicǎ s-a mai pus problema avocaţilor şi medicilor dacǎ pot avea sau nu calitatea de subiect activ al
acestei infracţiuni. Avocatul fiind plǎtit de cǎtre justiţiabil, el nu poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune, de aceea ei nu pot
fi asimilaţi cu alţi salariaţi. În privinţa medicilor, C. S. de Justiţie susţine cǎ ei pot fi asimilaţi funcţionarilor publici
sau altor salariaţi. Dupǎ adoptatrea L. 74/1995 care a înfiinţat Colegiul Medicilor din România, s-a statutat cǎ
medicul nu este funcţionar public. Totuşi, aceastǎ lege neavând caracter penal ci unul administrativ, termenul de
funcţionar îşi pǎstreazǎ înţelesul din art. 147 C. pen. – aceştia fiind aşadar subiecţi activi ai infracţiunii de luare de
mitǎ.
- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în
art. 145 C.pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material – se poate realiza atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune. Acţiunea poate
îmbrǎca urmǎtoarele forme: pretinderea, primirea, acceptarea. Inacţiunea incriminatǎ se poate realiza prin

nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi
urmǎtoarele condiţii:
a. pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea trebuie sǎ aibǎ ca obiect bani sau alte foloase de
ordin patrimonial sau nepatrimonial. Micile “atenţii” sau cadouri cu ocazia zilei de naştere sau onomastice nu pot fi
considereate drept mitǎ. Dacǎ valoarea lor este foarte mare putem avea o mitǎ deghizatǎ;
b. ce cere ca banii sau foloasele sǎ nu fie datoraţi în mod legal funcţionarului sau unitǎţii în care acesta îşi
desfǎşoarǎ activitatea;
c. acţiunea de pretindere, acceptare, primire sau inacţiunea de nerespingere sǎ aibǎ loc înainte sau în
timpul îndeplinirii ori întârzierii efectuǎrii unui act ce intrǎ în sferea atribuţiilor sale de serviciu;
d. se mai cere ca actul vizat de acţiunea de corupere sǎ facǎ parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale
funcţionarului. Dacǎ în momentul sǎvârşirii acţiunii specifice elementului material al infracţiunii de luare de mitǎ,
fǎptuitorul nu avea ca îndatorire de serviciu îndeplinirea acelui act, dar lasǎ sǎ se creadǎ acest lucru, atunci fapta va
fi calificatǎ ca înşelǎciune.
- urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de
serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ
juridicǎ.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt asimilate formei consumate (acceptarea, nerespingerea);
2. tentativa – ar fi posibilǎ numai în varianta “primirii”, dar la acest moment infracţiunea ar puta fi deja consumatǎ
sub forma acceptǎrii sau nerespinferii acesteia. De aceeea este greşit a spune cǎ tentativa este posibilǎ, dar legea nu o
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul pretinderii, chiar dacǎ nu s-au primit foloasele,
acceptǎrii, primirii sau nerespingerii primirii acestor bunuri sau foloase.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ dacǎ a fost sǎvârşitǎ de un funcţiunar cu atribuţii de control.
SANCŢIUNI:
-închisoare de la 3 la 12 ani – în forma tip şi interzicerea unor drepturi.
-închisoare de la 3 la 15 ani – în forma agravatǎ şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut obiectul luǎrii de mitǎ se confiscǎ, iar dacǎ acestea nu se gǎsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
DAREA DE MITǍ (art. 255 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arǎtate în art. 254,
se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevǎzutǎ în alin. precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns
prin orice mijloace de cǎtre cel care a luat mitǎ.
Mituitorul nu se pedepseşte dacǎ denunţǎ autoritǎţii fapta mai înainte ca organul de urmǎrire sǎ fi
fost sesizat pentru acea infracţiune.
Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplicǎ în mod corespunzǎtor, chiar dacǎ oferta nu a fost urmatǎ de
acceptare.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arǎtate în alin. 2 şi
3.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere,
desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de
serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie.
- obiectul material – acestǎ infracţiune nu are obiect material. Totuşi, în doctrimǎ se admite cǎ existǎ
obiect material în situaţia ofertei de mitǎ respinsǎ de cǎtre funcţiunar, bunurile oferite devenind obiecte materaiale
ale infracţiunii.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este necalificat , fiind orice persoanǎ. Infracţiunea poate fi comisǎ şi de un
funcţionar în scopurile arǎtate în art. 254, în acest caz primul funcţionar comportându-se ca un simplu particular în
33
33
raport cu cel de-al doilea. Având în vedere cǎ luarea şi darea de mitǎ sunt infracţiuni corelative, întotdeauna
mituitorul va fi subiect activ la darea de mitǎ, iar cel care a luat mitǎ va fi subiect activ la luare de mitǎ. Dacǎ fapta
se sǎvârşeşte prin intermediar, acesta va avea calitatea de complice la darea de mitǎ. În cazul în care chiar
intermediarul l-a determinat pe mituitor sǎ comitǎ fapta, el va dobândi calitatea de instigator la darea de mitǎ care o
absoarbe pe cea de complice.
- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în art.
145 C.pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ. Subiectul pasiv poate fi şi
funcţionarul în cazul în care el respinge promisiunea, oferirea sau darea de bani, fiind atins şi prestigiul acestuia.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune care poate îmbrǎca urmǎtoarele forme:
promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase. Darea de mitǎ se poate efectua şi prin intermediar. Pentru
întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii:
a. promisiunea, oferirea sau darea trebuie sǎ aibǎ ca obiect bani sau alte foloase de ordin patrimonial sau
nepatrimonial.
b. ce cere ca banii sau foloasele sǎ nu fie datoraţi în mod legal funcţionarului sau unitǎţii în care acesta îşi
desfǎşoarǎ activitatea; Promisiunea, oferirea sau darea sǎ aibǎ loc înainte sau în timpul îndeplinirii ori întârzierii
efectuǎrii unui act ce intrǎ în sferea atribuţiilor sale de serviciu;
c. se mai cere ca actul în vederea cǎruia se dǎ mitǎ sǎ fie unul licit sau ilicit.
Nu va exista infracţiune cǎnd funcţionarul cǎruia i s-a oferit suma de bani nu avea competenţa de a
efectua actul în vederea cǎruia participantul a comis fapta.
- urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de
serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ
juridicǎ.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ. În lipsa conştiinţei şi dorinţei de a efectua un act de corupere
asupra unui funcţionar, acţiunea fǎptuitorului nu va constitui infracţiune.(acţiunea fǎptuitorului fǎcutǎ în stare de
beţie). Latura subiectivǎ mai cuprinde şi un scop şi anume îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea
îndepliniriiunui act privitor la atribiţiile sale de serviciu. Alteori, pe lǎngǎ scopul specific dǎrii de mitǎ mai apare şi
un alt scop: (o persoanǎ oferǎ o sumǎ de bani unui funcţionar pentru a-l determina sǎ întocmeascǎ un act fals).
Cauze care exclud existenţa infracţiunii:
Fapta prevǎzutǎ în alin. 1 nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de
cǎtre cel care a luat mitǎ. Este vorba despre o constrângere psihicǎ.
4. Forme.Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt asimilate formei consumate (promisiunea, oferirerea);
2. tentativa – nu este posibilǎ, darea de mitǎ fiind o infracţiune cu consumare anticipatǎ;
3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul promite, oferǎ sau dǎ
funcţionarului public bani sau alte foloase. Ea poate avea şi o formǎ continuatǎ.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ este mai mare de 2 ani, se poate
dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut
obiectul dǎrii de mitǎ se confiscǎ.
Cauzǎ de nepedepsire: Mituitorul nu se pedepseşte dacǎ denunţǎ autoritǎţii fapta mai înainte ca organul de
urmǎrire sǎ fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Acesta trebuie sǎ se facǎ în faţa unei autoritǎţi, chiar şi în faţa unei
autoritǎţi necompetente a efectua urmǎrirea penalǎ în aceastǎ materie.
PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE (art. 256 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Primirea de cǎtre un funcţionar direct sau indirect, de bani ori alte foloase, dupǎ ce a îndeplinit un
act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, sa pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5
ani.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscǎ, iar dacǎ acestea nu se gǎsesc, condamnatul
este obligat la plata echivalentului lor în bani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere,
desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de
serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie. Între aceastǎ infracţiune şi luarea de
mitǎ existǎ multe asemǎnǎri, de aceea unii autori considerǎ cǎ infracţiunea prevǎzutǎ în art. 256 C.pen. este o
variantǎ de specie a luǎrii de mitǎ.
- obiectul material – acestǎ infracţiune nu are obiect material. Banii sau foloasele primite constituie
bunuri dobândite prin sǎvârşirea infracţiunii în sensul art. 118 C. pen. şi vor fi supuse confiscǎrii. În acest caz se
poate vorbi de un obiect material al infracţiunii.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat , fiind un funcţionar sau funcţionar public. Participaţia este
posibilǎ în situaţia în care actul de care a beneficiat persoana fizicǎ a fost îndeplinit de mai multe persoane, iar
foloasele au fost date întregului colectiv, simultan sau succesiv. Persoana care coopereazǎ în mod nemijlocit la
sǎvârşirea infracţiunii, neavând calitatea cerutǎ de lege va rǎspunde pentru complicitate la infracţiunea de primire de
foloase necuvenite. Autor al acestei infracţiuni este acela care primeşte foloasele atât direct cât şi prin intermediar.
Dacǎ fapta se sǎvârşeşte prin intermediar, acesta va avea calitatea de complice la aceastǎ infracţiune. Persoana care a
dat foloasele necuvenite cât şi cel care a cumpǎrat influenţa, nu se pedepseşte, deoarece fapta nu este incriminatǎ ca
infracţiune.
- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în
art. 145 C.pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune de primire a unor bani sau foloase de cǎtre un
funcţionar public sau funcţionar, dupǎ ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul
acesteia. În cazul acestei infracţiuni legiuitorul a avut în vedere întotdeauna îndeplinirea unui act licit şi obligaroriu
de îndeplinit pentru respectivul funcţionar. Dacǎ un funcţionar public sau funcţionar şi-a îndeplinit atribuţiile de
serviciu nu în mod corect, iar dupǎ aceasta primeşte bani sau bunuri de la o persoanǎ favorizatǎ prin îndeplinirea
acelui act, fapta va fi consideratǎ abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dacǎ sunt îndeplinite şi celelalte
condiţii cerute de lege. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii:
a. ce cere ca banii sau foloasele sǎ fie necuvenite funcţionarului sau unitǎţii în care acesta îşi desfǎşoarǎ
activitatea;
b. banii sau foloasele sǎ fi fost remise funcţionarului dupǎ îndeplinirea actului ce intrǎ în sferea
atribuţiilor sale de serviciu, cu condiţia sǎ nu fi existat anterior între ei vreo astfel de înţelegere şi nici în timpul
efectuǎrii actului ; în caz contrar fapta va fi luare de mitǎ. Dacǎ dupǎ ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiri sale şi
la care era obligat, funcţionarul obligǎ pe beneficiarul actului sǎ-i remitǎ bani sau alte foloase, considerǎm cǎ suntem
în prezenţa unui abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
- urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de serviciu
într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ juridicǎ.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ dar şi indirectǎ.
4. Forme.Sancţiuni.
FORME:
1. tentativa –este posibilǎ în forma întreruptǎ, dar nu se pedepseşte;
2. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care, dupǎ îndeplinirea actului, fǎptuitorul
primeşte bani sau alte foloase în mod direct sau indirect. Ea poate avea şi o formǎ continuatǎ, când funcţionarul în
baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dupǎ ce a îndeplinit mai multe acte, primeşte de la mai multe persoane,
beneficiare ale actelor respective, diferite bunuri, foloase sau bani la intervale diferite de timp.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ este mai mare de 2 ani, se poate
dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de
fǎptuitor se confiscǎ. Dacǎ persoana care a dat foloasele necuvenite denunţǎ autoritǎţii fapta mai înainte ca fapta sǎ
fi fost descoporitǎ, acestea se vor restitui persoanei care le-a dat.
TRAFICUL DE INFLUENŢǍ (art. 257 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau
indirect, pentru sine ori pentru altul, sǎvârşitǎ de cǎtre o persoanǎ care are influenţǎ sau lasǎ sǎ se creadǎ cǎ are
34
34
influenţǎ asupra unui funcţionar pentru a-l determina sǎ facǎ ori sǎ nu facǎ un act ce intrǎ în atribuţiile sale de
serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Dinpoziţiile art. 256 alin. 2 se aplicǎ în mod corespunzǎtor.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la desfǎşurarea activitǎţilor
publice sau private în condiţii care sǎ asigure încrederea şi prestigiul de care trebuie sǎ se bucure personalul
acestora. Comiterea acestei infracţiuni discrediteazǎ activitatea de serviciu şi îi aduce grave prejudicii.
- obiectul material – acestǎ infracţiune nu are obiect material, banii sau foloasele pretinse sau primite
constituie bunuri date pentru sǎvârşirea infracţiunii şi vor fi supuse confiscǎrii.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este necalificat, putând fi orice persoanǎ care are influenţǎ sau lasǎ sǎ se creadǎ
cǎ are influenţǎ asupra unui funcţionar public sau funcţionar, aceste aspecte nefiind condiţii ale subiectului activ ci
mijloace prin care se sǎvârşeşte infracţiunea. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. De cele mai multe ori
fapta este sǎvârşitǎ de rude, prieteni, cunoştinţe sau alte persoane care nici mǎcar nu cunosc funcţionarul respectiv.
În doctrimǎ s-a pus problema cǎ ar trebui pedepsiţi şi cei care cumpǎrǎ influenţa nefiind cu nimic mai prejos de cel
care dǎ mitǎ. În situaţia în care cel care a conceput infracţiunea şi l-a determinat pe autor sǎ o comitǎ este chiar
intermediarul atunci el va cumula calitatea de instigator cât şi pe cea de complice, fiind în final pedepsit doar pentru
instigare la trafic de influenţǎ.
- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în
art. 145 C. pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ. În secundar sub. pasiv este
chiar funcţionarul public a cǎrui imagine este denaturatǎ prin sǎvârşirea faptei.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material – se poate realiza prin trei acţiuni distincte: primirea, pretinderea sau acceptarea de
promosiuni de daruri direct sau indirect în vederea determinǎrii unui funcţionar sǎ facǎ ori sǎ nu facǎ un act ce intrǎ
în atribuţiile sale de serviciu. Iniţiativa comiterii traficului de influenţǎ poate porni de la subiectul activ sau de la
cumpǎrǎtorul de influenţǎ. Dacǎ iniţiativa comiterii infracţiunii o are cumpǎrǎtorul de influenţǎ, pentru existenţa
infracţiunii se care ca subiectul activ sǎ fi primit efectiv banii sau bunurile sau sǎ fi acceptat promisiunule fǎcute.
Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii:
a. ce cere ca fǎptuitorul sǎ aibǎ influenţǎ sau sǎ lase sǎ se creadǎ acest lucru. În aceastǎ variantǎ
infracţiunea se aseamǎnǎ cu înşelǎciunea;
b. fǎptuitorul sǎ promitǎ intervenţia sa pe lǎngǎ un funcţionar public sau funcţionar;
c. acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii sǎ fie realizatǎ mai înainte ca funcţionarul pe
lângǎ care se intervine sǎ fi îndeplinit actul care îl intereseazǎ pe cumpǎrǎtorul de influenţǎ, sau cel târziu în timpul
îndeplinirii acestuia.
Dacǎ traficantul de influenţǎ nu remite funcţionarului bani sau alte foloase, ci doar îl determinǎ sǎ facǎ
acel act, atunci se va reţine un concurs de infracţiuni între trafic de influenţǎ şi instigare la abuz în serviciu sǎvârşita
de funcţionar. Traficul de influenţǎ trebuie sancţionat în concurs cu înşelǎciunea dacǎ traficarea reprezintǎ un mijloc
de amǎgire pentru o inducere în eroare.
- urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de
serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ
juridicǎ.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii şi tentativa de regulǎ nu se pedepsesc, numai atunci când sunt asimilate infracţiunii
consumate (pretinderea sau acceptarea) Tentativa este posibilǎ numai în cazul primirii de bani sau alte foloase, or în
acest moment fapta este deja consumatǎ în forma pretinderii sau acceptǎrii de promisiuni de daruri;
2. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul acceptǎrii de promisiuni de daruri, în momentul
primirii de bani sau alte foloase. Pentru consumarea infracţiunii nu are relevanţǎ dacǎ intervenţia promisǎ a şi fost
efectuatǎ.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 2 la 10 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ este mai mare de 2 ani, se poate
dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii unor drepturi.Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de
fǎptuitor se confiscǎ. Dacǎ acestea nu se gǎsesc, fǎpruitorul va face plata echivalentului lor în bani.

INFRACŢIUNI CARE ÎMPIEDICǍ ÎNFǍPTUIREA
JUSTIŢIEI
DENUNŢAREA CALOMNIOASĂ (ART. 259)
1. Conţinutul legal:
“Învinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu
privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anume persoană, se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei
învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Dacă cel care a săvârşit fapta declară mai înainte de punerea
în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana în contra căreia s-a
făcut denunţul sau plângerea, ori împotriva căreia s-au produs
probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt mincinoase,
pedeapsa se reduce potrivit art.76.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
35
35
- obiectul juridic generic - este reprezentat de acele relaţii
sociale care presupun buna credinţă şi corectitudinea celor care fac
sesizări în faţa organelor judiciare sau participă la activitatea de
administrare a probelor. Vătămarea corporală sǎvârşită de către un
funcţionar public, în condiţiile alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la
6 luni la 6 ani.
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii
sociale privind onoarea, demnitatea şi chiar libertatea persoanei
împotriva căreia se face plângerea sau denunţul ori în contra căreia se
ticluiesc sau se produc probele.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - poate fi:
1. orice persoană care răspunde penal
2. o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă care depune un
denunţ sub o plângere, mincinoase
3. reprezentantul unei persoane juridice indiferent că este publică sau
privată
Participaţia este posibilă în toate cele trei forme: coautorat, instigare
şi complicitate. Existǎ coautorat când douǎ sau mai multe persoane
întocmesc şi semneazǎ împreunǎ un denunţ calomnios, neavând
importanţǎ dacǎ fiecare dintre coautori acţioneazǎ în nume propriu.
- subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat prin
organele judiciare a căror activitate este periclitată.
- subiectul pasiv secundar - persoana contra căreia s-a făcut
plângerea sau denunţul mincinos, sau împotriva căreia s-au produs sau
ticluit probele.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - acţiune de învinuire mincinoasă a unei
persoane de comiterea unei infracţiuni, iar conform alin. 2 în
producerea sau ticluirea de probe mincinoase. Învinuirea reprezintǎ
acuzarea unei persoane cǎ ar fi sǎvârşit o infracţiune. Învinuirea trebuie
sǎ priveascǎ o persoanǎ determinatǎ.

- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează pentru
înfăptuirea justiţiei. Există şi o urmare socialmente periculoasă
secundară care constă în lezarea onoarei şi demnităţii persoanei
învinuite pe nedrept.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovatie - intenţia directǎ şi indirectă.
4. Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care
denunţul, probele sau plângerea sunt aduse la cunoştinţa organelor
judiciare competente.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când se produc ori se ticluiesc
probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte şi se pedepseşte
cu închisoarea de la unu la 5 ani.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 6 luni - 3 ani (art.259 alin.1)
- închisoarea de la 1 an - 5 ani (art.259 alin.2)
- în alin. 3 este prevăzută o circumstanţă atenuantă legală specială.
Astfel, dacă cel care a săvârşit fapta declară mai înainte de a se pune în
mişcare acţiunea penală faţă de persoana contra căreia s-a făcut
denunţul sau plângerea, pedeapsa se reduce potrivit art.76 C. pen.
MĂRTURIA MINCINOASĂ (ART. 260)
1. Conţinutul legal:
“Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă,
disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face
afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ceea ce ştie privitor la
împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepseşte dacă,
în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului,
36
36
ori în toate cazurile mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de
a se fi dat o altă soluţie ce urmare a mărturiei mincinoase, martorul
îşi retrage mărturia.
Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după
ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cazurile după ce s-a
pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluţie ca urmare a
mărturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art.76.
Dispoziţiile alin. 1-3 se aplică în mod corespunzător şi
expertului sau interpretului.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic specific - este reprezentat de acele relaţii
sociale privind înfăptuirea justiţiei care presupun comportarea cu
onestitate a celor care participă la activitatea judiciară în calitate de
martori, experţi sau interpreţi.
- obiectul material – nu existǎ;
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este calificat putând fi un martor, expert sau
interpret.
Participaţia este posibilă în forma: instigării şi complicităţii.
Coautoratul este posibil doar atunci când o expertiză este efectuată de o
echipă de mai mulţi experţi.
- subiectul pasiv - principal este reprezentat de stat
- subiectul pasiv - secundar este o persoană fizică sau juridică,
parte în proces, ale cărei drepturi sau interese sunt lezate ori vătămate
prin săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - este reprezentat atât de o acţiune (face
afirmaţii mincinoase) cât şi de o inacţiune (nu spune tot ce ştie privitor
la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat).
 37
- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează la adresa 2. Condiţii preexistente:
înfăptuirii justiţiei precum şi în atingerea care poate fia dusă intereselor 2A. Obiectul infracţiunii:
legale ale unei persoane fizice sau juridice. - obiectul juridic specific - este reprezentat de acele relaţii
- raportul de cauzalitate - rezultă însăşi din săvârşirea sociale privind înfăptuirea justiţiei a căror existenţă nu ar fi posibilă
infracţiunii. fără să asigure o protecţie a martorilor, eperţilor şi interpreţilor care
3B. Latura subiectivǎ: participă la proces.
- forma de vinovatie - intenţia directǎ sau indirectă. - obiectul juridic secundar - relaţiile sociale referitoare la
cinstea, onoarea, sănătatea, integritatea corporală, a persoanelor faţă de
4. Forme. Sancţiuni care se încearcă acte de corupere sau de constrângere.
FORME: - obiectul material - lipseşte, dar când infracţiunea se
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile dar nu se pedepsesc; săvârşeşete prin constrângere fizică, asupra unui martor, expert sau
2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte; interpret, obiectul material este corpul acestei persoane.
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ dupǎ ce audierea s-a 2B. Subiecţii infracţiunii:
terminat, în momentul semnǎrii declaraţiei de cǎtre acesta, iar în cazul - subiectul activ - poate fi orice persoană. Participaţia este
expertului în momentul în care raportul de expertizǎ a fost predat posibilă în toate cele trei forme: coautorat, instigare şi complicitate.
organului judiciar. - subiectul pasiv - principal este reprezentat de stat;
SANCŢIUNI: - subiectul pasiv - secundar este persoana celui chemat în
- închisoarea de la 1-5 ani (art. 260 alin. 1) proces în calitate de martor, expert sau interpret şi care suportă acţiunea
- art. 260 alin. 2 prevede o cauză de nepedepsire ; de constrângere sau corupere desfăşurată de subiectul activ.
- în alin. 3 este prevăzută o circumstanţă atenuantă legală specială
atunci când retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce
3. Conţinutul constitutiv:
s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a 3A. Latura obiectivǎ:
pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o soluţie ca urmare a mărturiei - elementul material - este reprezentat de o acţiune a unei
mincinoase. În acest caz pedeapsa se reduce potrivit art.76 C. pen. persoane de a încerca să determine mărturia mincinoasă a altei
persoane, prin constrângere sau corupere. În situaţia în care se încearcǎ
ÎNCERCAREA DE A DETERMINA MĂRTURIA MINCINOASĂ (ART. determinarea unei persoane sǎ depunǎ mǎrturie falsǎ prin rugǎminţi,
261) sugestii, simple aluzii, fapta nu va constitui infracţiune. Acţiunea de
1. Conţinutul legal : determinare nu trebuie sǎ reuşeascǎ, rǎmânând la stadiul de tentativǎ de
“Încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori instigare la mǎrturie mincinoasǎ, dar pe care legiuitorul a incriminat-o
corupere, să dea declaraţii mincinoase într-o cauză penală, civilă, distinct.
disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, se - urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează la adresa
pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. înfăptuirii justiţiei.
Dispoziţile din alin. precedent se aplicǎ şi în cazul în care - raportul de cauzalitate - nu trebuie dovedit.
fapta este sǎvârşitǎ faţǎ de un expert sau interpret.” 3B. Latura subiectivǎ:
37

- forma de vinovatie - intenţia directǎ.
4. Forme. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul exercitǎrii
actelor de constrângere sau corupere asupra unui martor, expert sau
interpret, dar fǎrǎ a avea loc determinarea de a depune mǎrturie
mincinoasǎ.
4. Modalităţi faptice: constrângere sau corupere.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 3 luni - la 2 ani, sau amenda.
ÎMPIEDICAREA PARTICIPĂRII ÎN PROCES (ART. 2611)
1. Conţinutul legal:
“Împiedicarea participării într-o cauză penală, civilă,
disciplinară sau în orice altă cauză, a unui martor, expert, interpret
sau apărător, săvârşită prin violenţă, ameninţare sau prin orice alt
mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa, a soţului sau a unei
rude apropiate, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 7ani.
Tentativa se pedepseşte”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic specific - este reprezentat de acele relaţii
sociale care se referă la soluţionarea temeinică şi legală a unei cauze
judiciare
- obiectul juridic secundar - relaţiile sociale privind libertatea,
sănătatea şi integritatea corporală, a persoanelor.
- obiectul material - este corpul martorului, expertului,
interpretului sau apărătorului,în situaţia săvârşirii faptei prin acte de
violenţă.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - poate fi orice persoană. Participaţia este
posibilă în toate cele trei forme: coautorat, instigare şi complicitate.
38
38
- subiectul pasiv - principal este reprezentat de stat
- subiectul pasiv - secundar este persoana celui chemat în
proces în calitate de martor, expert, interpret sau apărător, soţul acestora
sau o rudă apropiată împotriva căruia are loc acţiunea de constrângere
şi care suportă consecinţele nemijlocite ale faptei.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - este reprezentat de o acţiune de
împiedicare ce se poate realiza prin violenţe, ameninţǎri, şantaj;
- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează la adresa
înfăptuirii justiţiei.
- raportul de cauzalitate - rezultă din materialitatea faptei.
3B. Latura subiectivǎ:
-forma de vinovatie - intenţia directǎ.
4. Forme. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, nu se pedepsesc.
2. Tentativa: este posibilă şi se pedepseşte.
3. Modalităţi faptice: violenţă, ameninţări sau oricare formă de
constrângere.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 6 luni- la 7 ani.
- în cazul tentativei închisoarea de la 3 luni- la 3 ani şi 6 luni.
NEDENUNŢAREA UNOR INFRACŢIUNI (ART. 262)
1. Conţinutul legal:
“Omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea vreuneia dintre
infracţiunile prevăzute în art. 174, 175, 211, 212, 2151, 217 alin.2-4,
218 alin.1 şi art.276 alin.3 se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni
la 3 ani.
Fapta prevăzută în alin. 1, săvârşită de soţ sau de o rudă
apropiată, nu se pedepseşte.

Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a se fi început
urmărirea penală pentru infracţiunea nedenunţată, încunoştinţează
autorităţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar după
ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovaţii au fost
descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic specific - este reprezentat de acele relaţii
sociale care se referă la prompta înfăptuire a justiţiei;
- obiectul material – nu existǎ;
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - poate fi orice persoană care a luat cunoştinţă
de săvârşirea uneia din infracţiunile prevăzute în art. 262 C.
pen. Participaţia este posibilă doar în forma instigǎrii şi
complicitǎţii. Soţul sau ruda apropiatǎ a fǎptuitorului nu poate
fi subiect activ al acestei infracţiuni.
- subiectul pasiv - este reprezentat de stat.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - este reprezentat de omisiunea de a
denunţa de îndată săvârşirea unei infracţiuni din cele prevăzute în art.
262 C. pen.
- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează pentru
înfăptuirea justiţiei prin atitudinea pasivă a făptuitorului.
- raportul de cauzalitate - urmarea imediată este implicită.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovatie - poate fi intenţia cât şi culpa. Dacǎ
fǎptuitorul urmǎreşte sǎ dea un ajutor autorului infracţiunii nedenunţate
pentru a îngreuna urmǎrirea penalǎ, se va reţine un concurs de
infracţiuni între nedenunţare şi favorizarea infractorului. Nedenunţarea
exclude o înţelegere prealabilǎ cu autorul infracţiunii nedenunţate
deoarece în aceste caz avem o complicitate moralǎ.
39
39
4. Forme. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: nu sunt posibile.
2. Tentativa: nu este posibilă.
3. Fapt consumat: fapta se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul,
deşi avea posibilitatea realǎ de a denunţa o infracţiunie autoritǎţilor, nu
o face.
4. Modalităţi faptice:o singură modalitate normativă prevăzută în art.
262 alin.1. SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 3 luni - la 3 ani.
- conform art. 262 alin. 2 făptuitorul nu se pedepseşte dacă are calitatea
de soţ sau rudă apropiată cu autorul infracţiunii nedenunţate.
- conform art. 262 alin. 3 fapta nu se pedepseşte dacă făptuitorul
încunoştinţează autorităţile despre săvârşirea infracţiunii, înainte de
începerea urmăririi penale.
OMISIUNEA SESIZĂRII ORGANELOR JUDICIARE(ART. 263)
1. Conţinutul legal:
“Fapta funcţionarului public care luând cunoştinţă de
săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia
îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu, omite sesizarea de îndată a
procurorului sau a organului de urmărire penală potrivit legii de
procedură penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.
Dacă fapta este săvârşită de către un funcţionar public cu
atribuţii de conducere sau control, pedeapsa este închisoarea de la 6
luni la 7 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic specific - este reprezentat de relaţiile sociale
care se referă la înfăptuirea justiţiei.
- obiectul juridic secundar - relaţiile sociale privind activitatea
de serviciu care este grav afectată prin neîndeplinirea cu promptitudine
de către funcţionarii publici a obligaţiei de a sesiza organele judiciare

cu privire la infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul în cadrul
căruia îşi îndeplinesc sarcinile.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este calificat, fiind doar un funcţionar public
în sensul art. 147 alin. 1 C. pen., iar nu şi un funcţionar, în
sensul art. 147 alin. 2 C pen. Participaţia este posibilă doar
sub forma: instigării şi complicităţii.
- subiectul pasiv - este reprezentat de stat.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - este reprezentat de o inacţiune,
omisiunea de a sesiza de îndată organele de urmărire penală potrivit
legii de procedură penală. Comite aceastǎ infracţiune, directorul unei
şcoli care a aflat cǎ un profesor a luat mitǎ şi nu sesizeazǎ de îndatǎ
organele judiciare.
- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează pentru
înfăptuirea justiţiei prin atitudinea pasivă a făptuitorului, iar în secundar
constă în atingerea adusă desfăşurării în bune condiţii a activităţii de
serviciu în cadrul unui organ sau al unei instituţii de stat al unei unităţi
din cele la care se referă art. 145 C. pen.
- raportul de cauzalitate - nu trebuie dovedită.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovatie - poate fi intenţia cât şi culpa. Aceastǎ
infracţiune poate veni în concurs cu infracţiunea de favorizare a
infractorului.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: nu sunt posibile.
2. Tentativa: nu este posibilă;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul neîndeplinirii
obligaţiei de a sesiza organele judiciare. Fapta se poate prelungi în timp
putând avea şi un moment al epuizǎrii.
40
40
MODALITǍŢI: o modalitate normativă simplă prevăzută în art. 263
alin. 1 şi într-o modalitate agravată prevăzută în art. 263 alin. 2. dacă
fapta este săvârşită de către un funcţionar public cu atribuţii de
conducere sau control.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 luni la 5 ani – în forma tip şi
- închisoare de la 6 luni la 7 ani – în forma agravatǎ.
FAVORIZAREA INFRACTORULUI(ART. 264)
1. Conţinutul legal:
“Ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte
sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau a
zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori
pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.
Pedeapsa aplicatǎ favorizatorului nu poate fi mai mare decât
pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru autor. Favorizarea fǎcutǎ de soţ
sau de o rudǎ apropiatǎ nu se pedepseşte.
2. Condiţii preexistente :
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic specific - este reprezentat de relaţiile sociale
care se referă la înfăptuirea justiţiei penale sub aspectul tragerii la
răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiunea sau al executării
pedepselor definitive pronunţate prin hotărâri judecătoreşti în condiţiile
legale.
- obiectul material - nu-l întâlnim, de cele mai multe ori. Atunci
când ajutorul dat unui infractor priveşte în mod direct un bun, acel bun
va fi obiect material al infracţiunii.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ- poate fi orice persoană care răspunde penal.
Participaţia este posibilă în toate cele trei forme: coautorat,
instigare şi complicitate.
- subiectul pasiv - este reprezentat de stat.

- subiectul pasiv- secundar - este orice persoană ale cărei
interese au fost prejudiciate prin săvârşirea infracţiunii de către
subiectul activ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - este reprezentat de o acţiune de ajutor
dată unui infractor. Ajutorul poate fi dat prin acte omisive sau comisive,
personal sau prin intermediar. Nu se considerǎ ajutor declaraţiile
mincinoase date de o persoanǎ, vom reţine eventual infracţiunea de
mǎrturie mincinoasǎ. Dacǎ ajutorul dat constituie o infracţiune se vor
aplica regulile concursului de infracţiuni. Întotdeauna ajutorul trebuie
dat unui infractor, indiferent de calitatea lui – autor, instigator,
complice.
- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează pentru
înfăptuirea justiţiei
- raportul de cauzalitate - rezultă din materialitatea faptei.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovatie - poate fi intenţia directă sau indirectă.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul când
favorizatorul dǎ ajutor autorului infracţiunii iar acest ajutor este apt sǎ
realizeze scopurile prevǎzute în art. 264 C.pen.
4. Modalităţi faptice: o modalitate normativă se referă la ajutorul dat
unui infractor pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală,
judecata sau executarea pedepsei. Cealaltă modalitate se referă la
ajutorul dat unui infractor pentru a-i asigura folosul sau produsul
infracţiunii.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 3 luni - la 3 ani.
41
41
- conform art. 264 alin. 2 - pedeapsa aplicată de instanţă nu poate fi mai
mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru ajutor.
OMISIUNEA DE A ÎNCUNOŞTINŢA ORGANELE JUDICIARE (AR
265)
1. Conţinutul legal :
“Fapta de a nu aduce la cunoştinţa organelor judiciare a unor
împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea
nevinovăţiei unei persoane trimise în judecatǎ sau condamnate pe
nedreptori la eliberarea unei persoane ţinute în arest preventiv pe
nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu
amendă.
Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepseşte dacă,
prin aducerea la cunoştinţă, persoana care are această obligaţie ar
produce un prejudiciu pentru ea, pentru soţul său sau pentru o rudă
apropiată.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale a
căror naştere normală, desfăşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile fără a
se impune tuturor persoanelor obligaţia de a aduce la cunoştinţa
organelor judiciare probe de nevinovăţie privind o persoană trimisă în
judecată ori condamnată pe nedrept, sau ţinută în arest preventiv pe
nedrept.
- obiect material – nu are.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - poate fi orice persoană. Participaţia -
instigarea şi complicitatea sunt posibile.
- subiectul pasiv - este reprezentat de stat.
- subiectul pasiv- secundar- persoana supusă pe nedrept
arestului sau care a fost trimisă în judecată ori condamnată pe nedrept.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
 42
- elementul material - este reprezentat de o acţiune. Fǎptuitorul Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi întrebuinţarea de
omite sǎ aducǎ la cunoştinţa organelor judiciare anumite împrejurǎri de
promisiuni, ameninţări sau violenţe faţă de un martor, expert sau
care el a luat cunoştinţǎ şi care ar putea duce la stabilirea nevinovǎţiei
interpret.”
unei persoane ţinutǎ în arest preventiv pe nedrept , trimisǎ în judecatǎ
2. Condiţii preexistente:
ori condamnatǎ pe nedrept. 2A. Obiectul infracţiunii:
- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează pentru - obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale
înfăptuirea justiţiei. privind înfăptuirea justiţiei care împiedică respectarea prevederilor
- raportul de cauzalitate - rezultă din materialitatea faptei. legale privind reţinerea ori arestarea învinuitului sau inculpatului,
3B. Latura subiectivǎ: precum şi a prevederilor legale privind respectarea regimului de
- forma de vinovǎţie - poate fi intenţia dar şi culpa. executare a pedepsei ori a măsurilor de siguranţă sau educative
4.Forme. Sancţiuni (privative de libertate).
FORME: - obiectul juridic secundar - este constituit de relaţiile sociale
1. Acte pregǎtitoare: nu sunt posibile. privind libertatea persoanei.
2. Tentativa: nu este posibilă. - obiectul material - există când activitatea infracţională se
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ dupǎ ce fǎptuitorul a aflat resfrânge în mod direct asupra corpului unei persoane.
despre existenţa unor împrejurǎri care dacǎ ar fi cunoscute de organele
2B. Subiecţii infracţiunii:
judiciare ar duce la stabilirea nevinovǎţiei unei persoane. Infracţiunea - subiectul activ - este calificat; acesta fiind un funcţionar
poate continua în timp, realizându-se şi un moment al epuizǎrii. public care are ca atribuţii de serviciu luarea, punerea în
SANCŢIUNI: executare sau executarea reţinerii sau arestării preventive sau
- închisoarea de la 3 luni - la 1 an. în legătură cu punerea în executare ori executarea unei
- conform art. 265 alin. 2- fapta decrisă în alin.1 nu se pedepseşte. pedepse, măsuri de siguranţă ori educative ( judecător,
procuror, ofiţer sau subofiţer de poliţie, sau lucrător de la locul
ARESTAREA NELEGALĂ ŞI CERCETAREA ABUZIVĂ (ART. 266) de executare al pedepselor, măsurilor de siguranţă sau
1. Conţinutul legal : educative).Participaţia - instigarea şi complicitatea sunt
“Reţinerea sau arestarea nelegală, ori supunerea unei posibile, iar în privinţa coautoratului se cere ca toţi făptuitorii
persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau să aibă calitatea cerută de lege pentru autor.
educative, în alt mod decât cel prevăzut prin dispoziţiile legale, se - subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat;
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. - subiectul pasiv - secundar - este diferit în funcţie de
Întrebuinţarea da promisiuni, ameninţări sau violenţe infracţiunea la care ne referim.
împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetă penală
ori judecată, pentru obţinerea de declaraţii, se pedepseşte cu 3. Conţinutul constitutiv:
închisoarea de la unu la 5 ani. 3A. Latura obiectivǎ:

42

- elementul material - este reprezentat de o acţiune de reţinere,
arestare sau supunere a unei persoane la executarea unei pedepse,
măsuri de siguranţă sau educative.
- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează pentru
înfăptuirea justiţiei.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - poate fi intenţia directă sau indirectă.
Dacǎ fapta se sǎvârşeşte din culpǎ, vom avea infracţiunea de neglijenţǎ
în serviciu
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul când privarea
de libertate în mod ilegal a fost efectivǎ.
4. Modalităţi faptice: două modalităţi normative (arestarea nelegală şi
reţinerea nelegală) şi o modalitate asimilată (supunerea unei persoane la
executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative în alt mod
decât cel prevăzut de dispoziţiile legale).
Fapta este mai gravǎ când:
a. ea se sǎvârşeşte prin întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări
sau violenţe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetă
penală ori judecată, pentru obţinerea de declaraţii şi se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi
întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe faţă de un martor,
expert sau interpret.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 6 luni la 3 ani – în forma tip şi
- închisoarea de la 1 an la 5 ani - în forma agravatǎ.
SUPUNEREA LA RELE TRATAMENTE (ART. 267)
1. Conţinutul legal :
43
43
“Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare
de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau
educative, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.”
2. Condiţii preexistente :
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic specific - este reprezentat de acele relaţiile
sociale privind înfăptuirea justiţiei sub aspectul executării sancţiunilor
de drept penal şi a măsurilor procesuale în conformitate cu prevederile
legale.
- obiectul juridic secundar - este constituit de relaţiile sociale
privind demnitatea şi sănătatea persoanelor menţionate anterior.
- obiectul material - nu există, dar când relele tratamente
privesc sănătatea fizică a persoanei, corpul acesteia devine obiect
material al infracţiunii.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - calificat fiind o persoană care are atribuţii pe
linia organizării, tratamentului şi supravegherii persoanelor aflate în
stare de reţinere sau deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă
sau educative. Participaţia este posibilă în toate formele sale, iar în
privinţa coautoratului se cere ca toţi făptuitorii să aibă calitatea cerută
de lege.
- subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
- subiectul pasiv secundar - persoana care este supusă efectiv
la rele tratamente şi se află în stare de reţinere sau deţinere ori în
executare unei măsuri educative sau de siguranţă.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - este reprezentat de o acţiune de supunere
la rele tratamente care se poate realiza prin acte comisive sau omisive.
Aceasta presupune producerea unor suferinţe fizice care nu se înscriu în
limitele suferinţelor inerente regimului de executare. Suferinţele pot
rezulta din încǎlcǎri abuzive ale regimului de cazare, igienǎ, alimentare,
asistenţǎ medicalǎ. În acest caz este exclusǎ tortura. Atunci când
 44
acţiunile sau inacţiunile ce formeazǎ elementul material constituie prin Dacă fapta prevăzută la alin. 1 a avut vreuna din urmările
ele însele o infracţiune se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10
- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează pentru ani.
înfăptuirea justiţiei şi o vǎtǎmare efectivǎ a demnitǎţii şi integritǎţii Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte
fizice ori sǎnǎtǎţii persoanei. cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.
3B. Latura subiectivǎ: Tentativa se pedepseşte.
- forma de vinovǎţie- poate fi intenţia directă sau indirectă. Nici o împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este
vorba de stare de război sau de ameninţări cu războiul, de
4. Forme. Sancţiuni instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu
FORME: poate fi invocată pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc; invocat nici ordinul superiorului sau al unei autorităţi publice.
2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte; Faptele prevăzute în alin. 1 nu constituie infracţiunea de
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care se tortură dacă durerea sau suferinţele rezultă exclusiv din sancţiuni
realizeazǎ elementul material al infracţiunii sub forma relelor legale şi sunt inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele.”
tratamente. Activitatea infracţionalǎ poate îmbrǎca şi forma continuatǎ 2. Condiţii preexistente:
sau continuǎ. 2A. Obiectul infracţiunii:
SANCŢIUNI: închisoarea de la 1 la 5 ani. - obiectul juridic specific - este reprezentat de acele relaţiile
sociale privind exercitarea autorităţii publice în conformitate cu legea.
1
TORTURA (ART. 267 ) - obiectul juridic secundar - este constituit de relaţiile sociale
1. Conţinutul legal: privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
“Fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o - obiectul material - corpul persoanei este obiect material al
durere sau suferinţe puternice, fizice sau psihice, îndeosebi cu scopulinfracţiunii.
de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă 2B. Subiecţii infracţiunii:
informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care - subiectul activ – de obicei este calificat fiind un agend al
aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că la comis, de autoritǎţii publice sau o persoanǎ care acţioneazǎ cu titlu oficial ori la
a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a instigarea ori cu consimţǎmântul unei astfel de persoane. Participaţia
face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate.
bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o - subiectul pasiv - este persoana supusă nemijlocit unor
asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de către un suferinţe psihice sau fizice deosebite. Poate fi şi o terţă persoană care
agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează prin torturarea victimei este intimidată, suportă o constrângere morală.
cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţământul expres sau
tacit al unor asemenea persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 2 3. Conţinutul constitutiv:
la 7 ani. 3A. Latura obiectivǎ:

44

- elementul material - este reprezentat de acţiunea de a provoca
unei persoane o durere sau suferinţe puternice, fizice sau psihice, prin
acte de violenţă. Legea nu prevede gravitatea acestor suferinţe, lǎsând
la latitudinea instanţei de a verifica îndeplinirea acestei condiţii. Fapta
trebuie de asemenea sǎvârşitǎ în vederea obţinerii unor informaţii sau
mǎrturisiri sau pentru a-l intimida.
- urmarea imediatǎ - constă în provocarea unei suferinţe fizice
sau psihice
- raportul de cauzalitate- suferinţe fizice sau psihice.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - poate fi intenţia directă sau indirectă.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregătitoare: sunt posibile, dar nu se pedepesesc;
2. Tentativa: este posibilă, se pedepseşte.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:
a. fapta prevăzută la alin. 1 a avut vreuna din urmările arătate în
art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani;
b. tortura a avut ca urmare moartea victimei, se pedepseşte cu
detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 2 la 7 ani, în forma tip şi
- închisoarea de la 3 la 10 ani, detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la
15
la 25 ani.
REPRESIUNEA NEDREAPTĂ (ART. 268)
1. Conţinutul legal :
“Fapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a dispune
arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna o persoană,
ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7
ani.”
2. Condiţii preexistente:
45
45
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale
privind buna înfăptuire a justiţiei şi acre sunt grav afectate prin
comiterea faptelor calificate drept represiune nedreaptă.
- obiectul juridic secundar - este constituit de relaţiile sociale
privind onoarea, demnitatea şi libertatea persoanei.
- obiectul material - există, atunci când activitatea infracţională
se răsfrânge asupra corpului persoanei nevinovate.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - calificat ( procuror sau judecător).
Participaţia este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare şi
complicitate.
- subiectul pasiv – este o persoană fizică, adică persoana
împotriva căreia s-a exercitat pe nedrept represiunea penală.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se prezintă sub forma acţiunii, care
poate cunoaşte mai multe modalităţi: punerea în mişcare a acţiunii
penale, arestarea, trimiterea în judecată, condamnarea pe nedrept.
- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează pentru
înfăptuirea justiţiei, iar pe de altă parte apare sub forma unor atingeri
concrete ale drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, cum ar fi dreptul
la libertate, onoare, demnitate.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - poate fi intenţia directă.
4.Forme. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte;
3. Modalităţi faptice: 4 modalităţi normative.
SANCŢIUNI:închisoarea de la 2 la 7 ani şi o pedeapsǎ complementarǎ
prevǎzutǎ în art. 64 C. pen.

EVADAREA (ART. 269)
1. Conţinutul legal:
“Evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani.
Dacă fapta este săvârşită prin folosire de violenţe, de arme sau
de alte instrumente ori de câte două sau mai multe persoane
împreună, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani.
Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la
pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăşi maximul general al
închisorii.
Tentativa se pedepseşte.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale
privind buna înfăptuire a justiţiei.
- obiectul material - conform alin. 1 nu există, conform alin. 2
obiectul material constă în corpul persoanelor vătămate.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - autorul nu poate fi decât o persoană care se
află în stare de reţinere. Participaţia instigarea este posibilă, dar
complicitatea nu se poate realiza, deoarece înlesnirea evadǎrii
constituie o infracţiune distinctǎ.
-subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
-subiectul pasiv secundar - în cadrul alin. 2 este persoana
împotriva căreia s-au îndreptat violenţele sau unitatea unde a fost
reţinut sau deţinut legal făptuitorul, când prin comiterea faptei s-au
produs distrugeri sau degradări în paguba acesteia.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se prezintă sub forma acţiunilor de
părăsire, fără încuviinţarea obţinută a legii, a locului în care făptuitorul
este legal reţinut sau deţinut.
46
46
- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează pentru
înfăptuirea justiţiei. În forma agravată, se creează o stare de pericol
pentru viaţa, integritatea sau sănătatea unei persoane.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - poate fi intenţia directă.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă şi se pedepseşte;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care se
pǎrǎseşte starea legalǎ de detenţie sau reţinere.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:
a. fapta este săvârşită prin folosire de violenţe, de arme sau de
alte instrumente ori de câte două sau mai multe persoane împreună,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 6 luni la 2 ani – în forma tip şi
- închisoarea de la 2 la 8 ani - pentru modalităţile agravate.
ÎNLESNIREA EVADĂRII (ART. 270)
1. Conţinutul legal :
“Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă fapta s-a săvârşit de către o
persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care avea îndatorirea
de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7
ani.
Înlesnirea evadării în condiţiile art. 269 alin. 2 se pedepseşte
cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar dacă fapta este săvârşită de o
persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Înlesnirea evadării unei persoane reţinute, arestate sau
condamnate pentru o infracţiune pentru care legea prevede o
pedeapsă mai mare de 10 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la

10 ani, iar dacă fapta este săvârşită de o persoană care a evadat,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Înlesnirea evadării săvârşită din culpă, de către o persoană
care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani. Tentativa la faptele prevăzute în
alin.1, 2 şi 3 se pedepseşte.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic specific - este reprezentat de relaţiile sociale
privind buna înfăptuire a justiţiei care reclamă rămânerea celor deţinuţi
sau reţinuţi în starea de lipsire de libertate în care se află în condiţii de
legalitate.
- obiectul material - conform alin. 1 nu există, conform alin. 2
obiectul material constă în corpul persoanelor ori vreun bun împotriva
căruia se îndreaptă acţiunea.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ- necalificat. În cazul modalităţii normative agravate
subiectul activ este un funcţionar cu atribuţii de pază. Participaţia
instigarea este posibilă în toate formele sale.
- subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
-subiectul pasiv secundar- persoana împotriva căreia s-au
îndreptat violenţe şi se cauzează anumite vătămări ale integrităţii
corporale sau ale sănătăţii unei persoane.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constă în înlesnirea evadării, o activitate
desfăşurată de o altă persoană care constă în ajutorul dat acesteia pentru
a evada. Actul de ajutor poate fi material şi moral.
- urmarea imediatǎ - starea de pericol ce se creează pentru
înfăptuirea justiţiei fiind vorba de o evadare din starea legală de
deţinere sau încercarea de evadare.
3B. Latura subiectivǎ:
47
47
- forma de vinovǎţie - poate fi intenţia directă, indirectă sau
culpa.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: nu sunt incriminate de legea penală.
2. Tentativa: există când actele de înlesnire au fost întrerupte sau când
cel ajutat nu a reuşit să evadeze ori să încerce să evadeze.
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care
executarea acţiunii de înlesnire dusǎ pânǎ la capǎt a avut ca efect
evadarea sau tentativa de evadare şi s-a produs urmarea imediatǎ.
Activitatea infracţionalǎ se epuizeazǎ în momentul consumǎrii
infracţiunii.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:
a. înlesnirea evadării se face în condiţiile art. 269 alin. 2 şi se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar dacă fapta este săvârşită de
o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
b. înlesnirea evadării unei persoane reţinute, arestate sau
condamnate se face pentru o infracţiune pentru care legea prevede o
pedeapsă mai mare de 10 ani şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la
10 ani, iar dacă fapta este săvârşită de o persoană care a evadat,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Fapta este mai puţin gravǎ când:
a. înlesnirea evadării se face din culpă, de către o persoană care
avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 1an la 5 ani – în forma tip şi
- închisoarea de la 2 la 7 ani, de la 2 la 8 ani, de la 3 la 10 ani, de la 2
la 12 ani – în forma agravatǎ;
- închisoarea de la 3 luni la 2 ani – în forma atenuatǎ.
NERESPECTAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI (ART. 27

1. Conţinutul legal:
“Împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti, prin
ameninţare faţă de organul de executare, se pedepseşte cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită prin
acte de violenţă, pedeapsa este de unu la 5 ani.
Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori parte
dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri
judecătoreşti, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau
cu amendă.
Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârşeşte prin ameninţare,
pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost
săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este închisoarea de la unu la
5 ani.
Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin sustragerea de la
executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c) şi d),g)
se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prin neexecutarea, cu
rea-credinţă, a pedepselor complementare aplicate persoanelor
juridice se pedepseşte cu închisoaere dela 3 luni la un an sau cu
amendă.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic specific – este complex - reprezentat de
relaţiile sociale privind buna înfăptuire a justiţiei şi din relaţiile sociale
privind respectarea drepturilor persoanelor, care se realizeazǎ prin
intermediul hotǎrârilor judecǎtoreşti.
- obiectul material - poate exista în cadrul acestei infracţiuni
numai în cazul în care se aduce o vătămare a integrităţii fizice a unei
persoane, obiectul material constă în corpul persoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat. Conform art. 271 alin. 4
autorul nu poate fi decât acea persoană împotriva căreia s-a dispus
măsura de siguranţă respectivă. Participaţia este posibilă în toate
formele sale. În cazul art 271 alin. 4 coautoratul nu este posibil.
48
48
- subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
- subiectul pasiv secundar - persoana al cărui drept se
valorifică prin executarea hotărârii judecătoreşti, precum şi de persoana
asupra căreia se exercită violenţa sau ameninţarea.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - o acţiune care constă în împotrivirea la
executarea unei hotărâri judecătoreşti. Acţiunea de împotrivire se poate
realiza prin ameninţare faţă de organul de executare sau acte de
violenţă faţă de acelaşi organ.
Conform art. 271 alin. 2 obiectul material constă şi în împiedicarea unei
persoane de a folosi o locuinţă sau o parte dintr-o locuinţă ori imobil. În
cazul în care actul de împotrivire se manifestǎ violent sau prin
ameninţare îndreptate împotriva unor persoane învestite cu autoritatea
de a pune în executare hotǎrârile judecǎtoreşti, nu vom fi în prezenţa
unui concurs de infracţiuni(art. 271 şi 239) deoarece aceste acte se
sǎvârşesc cu ocazia executǎrii unei hotǎrâri şi astfel fapta se încadreazǎ
numai în dispoziţiile art. 271 C.pen. Va exista infracţiunea de ultraj
dacǎ ulterior executǎrii hotǎrârii, dar în legǎturǎ cu aceastǎ executare,
fǎptuitorul sǎvârşeşte acte de violenţǎ sau ameninţare faţǎ de organul de
executare.
- urmarea imediatǎ - este reprezentată de o stare de pericol
pentru desfăşurarea normală a justiţiei, iar uneori împiedicarea efectivă
a unui act de justiţie. Poate consta, în secundar, într-o vătămare a
libertăţii psihice şi a integrităţii fizice a persoanei sau a altor drepturi
ale acesteia recunoscute printr-o hotărâre judecătorească.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovaǎţe - poate fi intenţia directă sau indirectă.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: nu sunt incriminate de legea penală.
2. Tentativa: nu este incriminată.

3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul când acţiunile
sau inacţiunile incriminate au fost efectiv realizate. Aceastǎ infracţiune
poate fi simplǎ sau continuatǎ, cunoscând aşadar şi un moment al
epuizǎrii.
MODALITǍŢI: Fapta prezintǎ 3 modalitǎţi de specie:
a. împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori parte
dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
b. dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârşeşte prin ameninţare,
pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost
săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5
ani.
c. nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin sustragerea de la
executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c) şi d), se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.”
SANCŢIUNI:
- conform alin.1 închisoarea de la 6 luni la 3 ani, când fapta se
realizează
prin ameninţare, şi de la 1 la 5 ani, când fapta se realizează prin acte de
violenţă.
- conform alin. 2 închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă,
iar pentru forma agravată la această modalitate, cu închisoare de la 6
luni la 3 ani, când fapta se săvârşeşte prin ameninţare, şi cu închisoarea
de la 1 la 5 ani, când se săvârşeşte prin acte de violenţă
- conform alin. 4 pedeapsa cu închisoarea este de la 1 lună la 3
luni sau
amenda.
REŢINEREA SAU DISTRUGEREA DE ÎNSCRISURI (ART. 272)
1. Conţinutul legal:
“Reţinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de
urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de
jurisdicţie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia
dintre organele sus-arătate să ajungă la acesta, când astfel de
49
49
înscrisuri sunt necesare soluţionării unei cauze, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic specific - este reprezentat de relaţiile sociale
privind buna înfăptuire a justiţiei care presupun respectarea cu stricteţe
a tuturor măsurilor privind păstrarea şi circulaţia înscrisurilor necesare
soluţionării cauzelor judiciare.
- obiectul material - este constituit de un înscris.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este orice persoană. Participaţia este posibilă
în toate formele sale. Dacǎ subiectul activ are calitatea de funcţionar
public sau alt salariat şi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu distruge un
înscris va sǎvârşi un concurs de infracţiuni între 272 C.pen şi abuz în
serviciu. Dacǎ acelaşi funcţionar primeşte bani sau ale foloase pentru
distrugerea unui înscris va fi concurs între luare de mitǎ şi 272 C.pen.
- subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
- subiectul pasiv secundar - atunci când o persoană fizică sau
juridică sunt lezate în interesele lor, fie că sunt lipsite de anumite
înscrisuri necesare soluţionării procesului, fie că se poate pronunţa o
hotărâre nedreaptă cauzatoare de prejudicii.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - o acţiune şi anume reţinerea, distrugerea
sau împiedicarea în orice mod ca un înscris să ajungă la un organ
judiciar. Se poate întâlni şi inacţiunea când, de exemplu, o persoană
primeşte în condiţii legale un înscris, dar aceasta omite cu ştiinţă să-l
transmită organului de urmărire penală, instanţei de judecată sau unui
alt organ judiciar. Infracţiunea se mai poate sǎvârşi şi prin împiedicarea
în orice mod a unui înscris sǎ ajungǎ la un organ de urmǎrire penalǎ,
instanţǎ de judecatǎ sau la un alt organ judiciar. De ex. persoana care a
scris în mod intenţionat pe pilc adresa greşitǎ de destinaţie a plicului ce
conţinea documentul.
 50
- urmarea imediatǎ - este reprezentată de o stare de pericol Se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:
creată prin săvârşirea infracţiunii pentru buna desfăşurare a actului de a) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme
justiţie. ascunse ori de arme militare, precum şi muniţiei pentru astfel de
3B. Latura subiectivǎ: arme;
- forma de vinovǎţie - poate fi intenţia directă sau indirectă. b) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor
arme cu excepţia celor prevăzute la lit. a), precum şi a armelor de
4. Forme. Sancţiuni panoplie, ori muniţiei respective în cantităţi mari;
FORME: Portul de arme, fără drept, în localul unităţilor de stat sau a
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc; altor unităţi publice la care se referǎ art. 145, la întruniri publice ori
2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte; în localuri de alegeri, se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 15 ani.
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care se Tentativa se pedepseşte.
realizeazǎ în întregime elementul material. În varianta reţinerii este 2. Condiţii preexistente:
posibilǎ sǎvârşirea infracţiunii în formǎ continuatǎ, existând şi un 2A. Obiectul infracţiunii:
moment al epuizǎrii. - obiectul juridic specific - este reprezentat de relaţiile sociale
4. Modalităţi faptice: există două modalităţi normative şi anume ale căror formare şi dezvoltare normală sunt condiţionate de respectarea
distrugerea sau reţinerea unui înscris emis de un organ judiciar. Dacǎ o regimului armelor şi muniţiilor din România, fixat de Legea nr.
persoanǎ reţine şi apoi distruge un înscris va sǎvârşi o singurǎ 17/1996.
infracţiune şi nu un concurs. - obiectul material - este reprezentat de armele şi muniţiile
SANCŢIUNI: închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. asupra cărora poartă activitatea infracţională.
2B. Subiecţii infracţiunii:
INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT - subiectul activ - este orice persoană care îndeplineşte
PENTRU UNELE ACTIVITǍŢI REGLEMENTATE DE LEGE condiţiile răspunderii penale. În variantă asimilată, subiect activ
nemijlocit poate fi doar acea persoană care a avut permis pentru
NERESPECTAREA REGIMULUI ARMELOR ŞI MUNIŢIILOR (ART. respectiva armă sau muniţie.
279) - subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
1. Conţinutul legal: - subiectul pasiv secundar - este persoana fizică sau juridică
“Deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi asupra căreia se răsfrânge activitatea infracţiunii de nerespectare a
orice operaţie privind circulaţia armelor şi muniţiilor sau regimului armelor şi muniţiilor.
funcţionarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu
închisoarea de la 2 la 8 ani. 3. Conţinutul constitutiv:
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi nedepunerea armei 3A. Latura obiectivǎ:
sau a muniţiei în termenul fixat de lege la organul competent, de - elementul material - în cazul variantei tip se poate realiza
către cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilităţii prin următoarele acţiuni alternative: deţinerea, portul, confecţionarea,
permisului.
50

transportul sau efectuarea oricăror operaţiuni privind circulaţia armelor
şi muniţiilor ori funcţionarea atelierelor de reparat arme.
- cerinţe esenţiale- pentru ca acţiunile enumerate în art. 279
alin. 1 C. pen. să întregească latura obiectivă a infracţiunii se cere ca
ele să fie înfăptuite fără drept, adicǎ cu nerespectarea prevederilor L.
17/1996. Infracţiunea se mai poate sǎvârşi şi printr-o inacţiune:
nedepunerea armelor într-un interval de timp stabilit de lege (10 zile).
- urmarea imediatǎ - este reprezentată de o stare de pericol
pentru relaţiile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor prevăzute în
art. 279 C. pen.
Conţinutul constitutiv al variantei agravate:
A. Latura obiectivǎ:
- elementul material- conform art. 279 alin. 3 lit. A) şi b) C.
pen. Constă într-o acţiune de deţinere, înstrăinare sau port, fără drept
de arme ascunse sau arme militare, iar elementul material al
modalităţii descrise la lit. c) constă numai în acţiunea de port de arme
fără drept în anumite locuri limitativ arătate de lege.
- urmarea imediatǎ - este identică cu cea de la forma tip.
B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directă sau indirectă.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: în varianta tip este susceptibilă de toate tipurile
de forme : act pregătitor, tentativă, fapt consumat şi fapt epuizat.
2. Tentativa: nu este posibilă în varianta asimilată.
Această infracţiune atât în varianta tip cât şi în varianta agravată are
uneori caracter de infracţiune continuă şi alte ori de infracţiune
continuată.
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care s-a
executat acţinea ce constituie elementul material şi s-a creat starea de
pericol.
MODALITǍŢI: fapta prezintă mai multe modalităţi agravate:
51
51
a) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse
ori de arme militare, precum şi muniţiei pentru astfel de arme;
b) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor
arme cu excepţia celor prevăzute la lit. a), precum şi a armelor de
panoplie, ori muniţiei respective în cantităţi mari;
c) portul de arme, fără drept, în localul unităţilor de stat sau a
altor unităţi publice la care se referǎ art. 145, la întruniri publice ori în
localuri de alegeri.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 2la 8 ani pentru varianta tip şi cea asimilată.
- închisoarea de la 3 la 10 ani şi de la 5 la 10 ani pentru variantele
agravate. Dacă instanţa consideră necesar poate dispune şi pedeapsa
complimentară a interzicerii unor drepturi.
NERESPECTAREA REGIMULUI MATERIALELOR
NUCLEARE SAU AL ALTOR MATERII RADIOACTIVE(ART. 27
1. Conţinutul legal:
“Primirea,deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea,
înstrăinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea
materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum şi orice
alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fără drept, de pedepsesc cu
închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute în alin. 1 au produs pericol public, au
avut vreuna din urmările arătate în art. 181 sau 182 ori au cauzat o
pagubă materială, pedeapsa este închisoarea de la 4 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Sustragerea sau distrugerea materialelor nucleare sau a altor
materii radioactive se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute în alin. 3 au produs pericol public sau
au avut vreuna din urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa
este închisoarea de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.
În cazul în care faptele prevăzute în alin. 1 şi 3 au avut
consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20

ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia
sau mai multor persoane, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau
închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
Ameninţarea, adresată unui stat, unei organizaţii
internaţionale sau unei persoane fizice ori juridice, cu folosirea
materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, în scopul de a
provoca vătămarea corporală sau moartea unor persoane ori pagube
materiale, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani.
Dacă fapta prevăzută în alin. 6 este condiţionată de
îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau când prin ameninţare,
sub orice formă, se pretinde a se da ori a se preda materiale nucleare
sau alte materii radioactive, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15
ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - îl formează valorile sociale ce
privesc viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, patrimoniul public
sau privat, întreaga ordine şi siguranţă publică şi relaţiile ce sunt
asigurate prin respectarea regimului materialelor nucleare sau a altor
materii radioactive.
- obiectul material - îl reprezintă materialele nucleare sau a alte
materii radioactive. În cazul în care fapta a avut ca urmare vătămarea
corporală sau moartea uneia sau mai multor persoane, infracţiunea are
ca obiect material corpul persoanei vătămate.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este orice persoană care îndeplineşte
condiţiile generale răspunderii penale.
- subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
- subiectul pasiv secundar - persoana fizică sau juridică asupra
cărora se răsfrâng consecinţele faptei.
3.Conţinutul constitutiv:
3A.Latura obiectivǎ:
52
52
- elementul material - în varianta tip şi în variantele agravate
prevăzute în art 2791 alin. 2-5 C. pen. se poate realiza prin oricare din
următoarele acţiuni: primirea, deţinerea, folosirea, cedarea,
modificarea, înstrăinarea, dispersarea, expunerea, transportul,
deturnarea, precum şi orice alte operaţii sau sustragerea ori distrugerea
materialelor nucleare ori a altor materii radioactive.
La variantele agravate prevăzute în art 2791 alin. 6 şi 7 C. pen.
elementul material constă în ameninţarea, adresată unui stat, unei
organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice ori juridice, cu
folosirea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, în scopul
de a provoca vătămarea corporală sau moartea unor persoane ori
pagube materiale. Cerinţe esenţiale - pentru ca acţiunile enumerate în
art. 2791 să se săvârşească fără drept.
- urmarea imediatǎ - este reprezentată de o stare de pericol
pentru viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, pentru patrimoniul
public şi privat, precum şi pentru întreaga ordine şi siguranţă publică.
- raportul de cauzalitate - între acţiunea incriminată şi urmarea
imediată trebuie stabilită existenţa unei legături de cauzalitate.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - este intenţia directă şi indirectă în cazul
variantei tip. La variantele agravate prevăzute în art. 2791 alin. 3, 6 şi 7
C. pen. vinovăţia se prezintă sub forma intenţiei directe , iar la cele
incriminate în alin. 2, 4 şi 5 , forma de vinovăţie este praeterintenţia.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni
FORME:
1. Actele preparatorii: deşi posibile, nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă şi se pedepseşte;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care se
sǎvârşeşte oricare dintre acţiunile incriminate, moment în care se
produce şi urmarea imediatǎ. Infracţiunea poate avea şi o formǎ
continuǎ când se sǎvârşeşte prin acţiunea de deţinere.
MODALITǍŢI: infracţiunea cunoaşte mai multe forme agravate:
 53
a) dacă s-a produs pericol public, au avut vreuna din urmările Când faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 privesc o cantitate mai
arătate în art. 181 sau 182 ori au cauzat o pagubă materială; mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea de exploziv este
b) sustragerea sau distrugerea materialelor nucleare sau a altorînsoţită de materiale de iniţiere, pedeapsa este închisoarea de la 5 la
materii radioactive; 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
c) dacă faptele prevăzute în alin. precedent au produs pericol Faptele prevăzute în alin. 1 şi 2, dacă au produs pericol public
public sau au avut vreuna din urmările arătate în art. 181 sau 182; sau au avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182, se
d) în cazul în care faptele prevăzute în alin. 1 şi 3 au avut pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor
consecinţe deosebit de grave, iar dacă s-a produs moartea uneia sau drepturi. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta prevăzută în
mai multor persoane; alin. 1, dacă a cauzat o pagubă materială.
e) ameninţarea, adresată unui stat, unei organizaţii În cazul în care faptele prevăzute în alineatele precedente au
internaţionale sau unei persoane fizice ori juridice, cu folosirea avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10
materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, în scopul de a la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea
provoca vătămarea corporală sau moartea unor persoane ori pagube uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă
materiale; sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
f) dacă fapta prevăzută în alin. 6 este condiţionată de Ameninţarea, adresată unui sta, unei organizaţii
îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau când prin ameninţare, sub internaţionale sau unei persoane fizice sau juridice, cu folosirea
orice formă, se pretinde a se da ori a se preda materiale nucleare sau materiilor explozive în scopul de a provoca vătămarea corporală sau
alte materii radioactive. moartea unor persoane ori pagube materiale se pedepseşte cu
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 la 12 ani.
- închisoarea de la 3 la 10 ani pentru varianta tip Fapta de ameninţare cu folosirea materiilor explozive,
săvârşită în condiţiile arătate de art. 2791 alin. 7, se sancţionează cu
- închisoarea de la 5 la 15 ani, de la 4 la 12 ani, de la 10 la 20 ani, de
la 15 la 25 ani sau detenţiunea pe viaţă, de la 3 la 12 ani, de la 5 la 15
pedeapsa prevăzută în acel alineat.
ani – în forma agravatǎ. Dacă instanţa consideră necesar poate dispune Tentativa se pedepseşte.”
şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. 2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
NERESPECTAREA REGIMULUI MATERIILOR EXPLOLZIVE (ART. - obiectul juridic special - îl formează valorile sociale ce
280) privesc viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, patrimoniul public
1. Conţinutul legal: sau privat, întreaga ordine şi siguranţă publică şi relaţiile ce sunt
“Producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, asigurate prin respectarea regimului materialelor explozive.
transportul sau folosirea materiilor explozive sau orice alte - obiectul material - îl reprezintă materiile explozive în sensul
operaţiuni privind aceste materii fără drept se pedepsesc cu de amestecuri explozive, pirotehnice, mijloace de iniţiere şi cele
închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. auxiliare de aprindere, precum şi orice altă substanţă sau amestecuri de
Sustragerea materiilor explozive se pedepseşte cu închisoare substanţe capabile să dea naştere la reacţii chimice instantanee, cu
de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. degajare de căldură şi gaze la temperatură ridicată.
53

2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este orice persoană care îndeplineşte
condiţiile generale răspunderii penale. Participaţia este posibilă în
toate formele sale.
- subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
- subiectul pasiv secundar - persoana fizică sau juridică
prejudiciată prin săvârşirea faptei.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se poate realiza prin una din următoarele
acţiuni incriminate: producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea,
transportul, folosirea sau sustragerea materiilor explozive. Cerinţe
esenţiale - este necesar ca aceste acţiuni să se săvârşească fără drept.
- urmarea imediatǎ - este reprezentată de o stare de pericol
pentru viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, pentru bunurile din
patrimoniul public şi privat, precum şi pentru întreaga ordine şi
siguranţă publică.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - este intenţia directă şi indirectă în cazul
variantei tip. La variantele agravate forma de vinovăţie este
praeterintenţia.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă şi se pedepseşte;
3. Fapt consumat: acest moment are loc în momentul în care
executarea acţiunii s-a produs în întregime şi s-a creat starea de pericol.
Infracţiunea poate îmbrăca forma continuă şi continuată.
4. Modalităţi faptice: sunt mai multe: producerea, experimentarea,
prelucrarea, deţinerea, transportul, folosirea sau orice alte operaţii
privind materiile explozive sau sustragerea acestor materii ori
ameninţarea adresată unui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei
54
54
persoane fizice sau juridice, cu folosirea materiilor explozive în scopul
de a provoca vătămarea corporală sau moartea unor persoane ori
pagube materiale.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 3 la 10 ani pentru varianta tip
- închisoarea de la 5 la 15 ani când se săvârşeşte prin sustragerea
materiilor
explozive.
- închisoarea de la 5 la 20 ani potrivit art. 280 alin. 3.
- închisoarea de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi potrivit art.
280
alin. 4.
- închisoarea de la 10 la 20 ani când fapta a avut consecinţe deosebit de
grave şi închisoarea de la 15 la 25 ani sau detenţiunea pe viaţă când s-a
produs moartea uneia sau mai multor persoane.
- închisoarea de la 3 la 12 ani în cazul ameninţării adresate unui stat,
unei
organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice sau juridice cu
folosirea materiilor explozive în scopul de a provoca vătămarea
corporală sau moartea unor persoane ori pagube materiale.
NERESPECTAREA REGIMULUI DE OCROTIRE A UNOR
BUNURI(ART. 2801)
1. Conţinutul legal :
“Înstrăinarea, ascunderea sau orice altă faptă prin care se
pricinuieşte pierderea pentru patrimoniul cultural naţional sau
pentru fondul arhivistic naţional a unui bun care, potrivit legii, face
parte din acel patrimoniu sau fond, se pedepseşte cu închisoare de la
2 la 7 ani.
Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau fondul
prevăzut în alineatul precedent a fost pricinuită prin săvârşirea unei
fapte care constituie prin ea însăşi o altă infracţiune, pedeapsa este
cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim
se majorează cu 3 ani.

Fapta prevăzută în alin. 1 nu se pedepseşte, iar în cazul
faptelor prevăzute în alin. 2 pedeapsa nu se majorează, dacă înainte
ca hotărârea să fi rămas definitivă, făptuitorul înlătură rezultatul
infracţiunii făcând ca bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - îl formează valoarea socială pe care
o denumim patrimoniul cultural naţional sau fondul arhivistic naţional
şi ansamblul relaţiilor sociale ce se nasc şi se dezvoltă în legătură cu
aceste valori sociale.
- obiectul material - îl reprezintă orice bun care, potrivit legii,
face parte din patrimoniul cultural naţional sau fondul arhivistic
naţional.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este orice persoană, inclusiv cea care deţine
bunul. Participaţia este posibilă în toate formele sale.
- subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
- subiectul pasiv secundar - persoana fizică sau juridică în
posesia sau detenţia căreia se află bunul de patrimoniu sau de fond.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constă într-o acţiune de înstrăinare sau
ascundere ori în orice altă faptă prin care se pricinuieşte pierderea
pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondul arhivistic
naţional a unui bun care, potrivit legii face parte din acest patrimoniu
sau fond.
- urmarea imediatǎ - constă în lipsirea patrimoniului cultural
naţional sau fondului arhivistic naţional de bunul respectiv considerat
în valoarea sa artistică, istorică, ştiinţifică, documentară.
- legătura de cauzalitate - rezultă din expresia „prin care se
pricinuieşte” folosită în textul de incriminare.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - este intenţia directă sau indirectă.
55
55
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care se
produce pierderea bunului pentru patrimoniul cultural-naţional.
Modalităţi normative: sunt trei: înstrăinarea, ascunderea, ori în orice
altă faptă prin care se pricinuieşte pierderea pentru patrimoniul cultural
naţional sau pentru fondul arhivistic naţional a unui bun care, potrivit
legii face parte din acest patrimoniu sau fond.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 2 la 7 ani pentru varianta tip.
- pentru varianta agravată pedeapsa este desemnată prin referire la
pedeapsa infracţiunii absorbite, al cărui maxim se majorează cu 3 ani.
CAUZĂ DE NEPEDEPSIRE SAU REDUCERE A PEDEPSEI:
- atunci când infracţiunea a fost săvârşită în varianta tip, şi o cauză de
reducere a pedepsei în situaţia în care a fost săvârşită în varianta
agravantă. Pentru a opera cauza de nepedepsire sau cea de reducere a
pedepsei este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii:
 o primă condiţie este aceea ca făptuitorul să înlăture rezultatul
infracţiunii.
 a doua condiţie este ca făptuitorul să facă să reintre bunul în
patrimoniul
sau fondul căruia îi aparţine.
 a treia condiţie este ca înlăturarea rezultatului să aibă loc înainte
ca
hotărârea să fi rămas definitivă.
EXERCITAREA FĂRĂ DREPT A UNEI PROFESII (ART. 281)
1. Conţinutul legal :
“Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte
activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora
în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că

săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special - îl constituie relaţiile sociale
referitoare la regimul de exercitare a unei profesii sau a altor activităţi.
- obiectul material - există numai în cazul în care acţiunea prin
care se exercită profesia sau altă activitate se efectuează asupra unui
lucru sau asupra unei persoane.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ- este orice persoană. Participaţia este posibilă
în formele instigării şi compicităţii.
- subiectul pasiv principal - este reprezentat de stat.
- subiectul pasiv secundar - în cazul în care prin exercitarea
fără drept sau abuzivă a profesiei sau a activităţii s-au cauzat vătămări
unei persoane fizice .
56
- forma de vinovǎţie - este intenţia directă sau indirectă.
4. Forme. Sancţiuni
FORME:
1. Acte pregǎtitoare: sunt posibile, dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă, dar nu se pedepseşte;
3. Fapt consumat: consumarea are loc în momentul în care acel act
este efectuat şi se produce o stare de pericol; În cazul în care legea
incrimineazǎ exercitarea ca îndeletnicire a unei profesii pentru care
legea cere autorizaţie, consumarea are loc în momentul în care se
realizeazǎ un nr. suficient de mare de acte pentru a releva obiceiul.
4. Modalităţi faptice: sunt două: exercitarea fără drept a unei profesii
sau a oricărei activităţi pentru care legea cere autorizaţie şi exercitarea
profesiei sau a oricărei alte activităţi pentru care s-a obţinut autorizaţie
în alte condiţii decât cele legale.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la o lună la un an sau cu amendă.

3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constă în exercitarea fără drept a unei
profesii sau a oricărei activităţi pentru care legea cere autorizaţie şi
exercitarea profesiei sau a oricărei alte activităţi pentru care s-a obţinut
autorizaţie în alte condiţii decât cele legale. Cerinţe esenţiale - prima
cerinţă este ca profesia sau activitatea pentru care legea cere autorizaţie
să fie exercitată fără drept, sau în alte condiţii decât cele legale; a doua
cerinţă cere să se menţioneze în legea specială, că faptele de exercitare
fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea
cere autorizaţie, ori exercitarea acestora, în alte condiţii decât cele
legale, se sancţionează potrivit legii penale.
- urmarea imediatǎ - constă în crearea unei stări de pericol
pentru relaţii sociale ocrotite prin incriminarea faptelor prevăzute de
legea specială.
3B. Latura subiectivǎ:
56