MONOPOLUL

Exprimă situaţia de piaţă în care un singur ofertant (producător) se confruntă cu cererea unui număr mare de
cumpărători.
Deşi se spune că pe o piaţă cu concurenţă perfectă nu există concurenţă, deoarece firma respectivă este singură
pe piaţă, există cel puţin două forme de concurenţă, şi anume:
- concurenţa indirectă;
- concurenţa potenţială.
Concurenţa indirectă: constă în primul rând în concurenţa pe care o fac produsele substituibile: dacă pentru
produsul monopolului există substituenţi apropiaţi, convenabili, puterea de piaţă a monopolului este redusă.
Există de asemenea o concurenţă indirectă dată de concurenţa pe care o fac toate produsele pentru a intra în
bugetul consumatorului. Chiar dacă nu există substituenţi apropiaţi, dacă un produs de monopol nu este cerut de
consumatori, puterea monopolului este zero.
Aşa se face că anual sunt înregistrate la Oficiile de invenţii numeroase brevete de invenţii ale unor produse ce
constituie tot atâtea monopoluri. Cu toate acestea, foarte puţine produse din cele brevetate ajung să fie oferite pe piaţă
cumpărătorilor. Cele mai multe din ele rămân în stadiu de prototip, aceasta deoarece nu există cerere pentru ele, deci
puterea monopolului este nulă.
Concurenţa potenţială: este concurenţa pe care o fac firmele care urmăresc să intre pe piaţa produsului respectiv.
Dacă monopolul va practica preţuri mari, va obţine profituri ridicate, acesta este un motiv ce determină alte firme să
intre pe piaţa produsului respectiv. Ele se vor gândi că, practicând preţuri mai mici, vor obţine o marjă de piaţă deţinută
de monopol şi vor înregistra profituri.
Pentru a-şi menţine puterea pe piaţă, monopolul nu va practica preţuri ridicate, ci dimpotrivă, monopolul va servi
bine piaţa pentru a o putea menţine.
Cum apare un monopol:
1) atunci când o firmă deţine integral în posesie un anumit factor de producţie. Aceasta creează un monopol
durabil, foarte greu de depăşit.
2) din desfăşurarea liberă a concurenţei pe piaţă. Uneori între firmele prezente pe piaţă se desfăşoară o
competiţie dură, se promovează un adevărat „război al preţurilor” în care fiecare încearcă să practice preţuri
cât mai mici pentru a-l elimina pe celălalt de pe piaţă. Situaţia finală: unele firme sunt eliminate de pe piaţă,
poate apărea un monopol. Monopolul rezultat în acest mod, apărut în urma desfăşurării naturale a competiţiei
pe piaţă se numeşte monopol natural.
3) Când produsul obţinut este protejat printr-un brevet de invenţie, care acordă drept exclusiv producătorului pe
o anumită perioadă, putând fi prelungit. Pe durata respectivă firma deţine monopol.
4) Când puterea publică acordă anumite drepturi exclusive anumitor firme. E vorba în principal de serviciile
comunale, municipale, prestate în general de o singură firmă. De obicei, acordarea unor drepturi exclusive
unor firme de către puterea publică este însoţită de stabilirea unor protocoale prin care puterea publică
intervine în stabilirea tarifelor serviciilor respective.

OLIGOPOLUL

Se caracterizează prin existenţa câtorva producători. Fiecare firmă producătoare este destul de puternică pt
ca acţiunile ei să aibă efecte importante asupra rivalilor.
Deşi preţul nu poate fi controlat de nici unul dintre cei câţiva producători din ramură, totuşi apare posibilitatea
influenţării individuale a situaţiei de piaţă sau adaptării la reacţiile concurenţilor, datorită ponderii fiecăruia în oferta
totală. Deciziile privind preţul şi volumul producţiei fiecărei firme sunt puternic influenţate de deciziile celorlalte
firme din ramură. Noile firme forţează intrarea pe piaţă, iar firmele existente caută să prevină şi să stopeze această
intrare.
În cadrul pieţei oligopoliste se înregistrează un proces de schimb unor informaţii între firmele din ramură.
Lipsa de informaţii poate duce la coliziuni puternice între firme. De aceea, pt a se evita pierderile, firmele se înţeleg
în a aschimba informaţii parţiale.
Criterii de clasificare a oligopolurilor:
- în raport cu gradul de omogenitate a produselor:
- oligopol nediferenţiat: acţionează pe piaţa unor produse omogene, cum ar fi produsele petroliere, mobila,
cafeaua;
- oligopol diferenţiat: acţionează pe piaţa produselor neomogene (autoturisme, tehnică electronică).
- în raport cu gradul de cooperare dintre firmele oligopoliste:
- oligopol perfect coordonat: înţelegerile între firmele oligopoliste îmbracă forma unor acorduri formale, ce
pot fi publice sau secrete (cartel sau trust).
Cartelul este o înţelegere între firme oligopoliste care îşi păstrează fiecare independenţa de producţie şi
financiară. Ele se înţeleg în legătură cu nivelul preţurilor aplicate, cu volumul producţiei, cota de piaţă, cu modalităţile
de modificare a preţului. Toate aceste elemente ale înţelegerii dintre firme vizează maximizarea profitului acestora.
Înţelegerea tip cartel este, în marea majoritate a cazurilor, confidenţială.
Trustul este o formă oligopolistă mai complexă, firmele fuzionând sub controlul unui grup financiar puternic
(holding) care deţine pachetul acţiunilor de control al acestora. Ele au independenţă din punct de vedere organizatoric
şi al producţiei, holdingul stabilind însă modul de împărţire al pieţelor, nivelul preţurilor, obiectivele strategice, etc.
Şi aici, scopul acţiunilor firmelor este maximizarea profitului.
- oligopol parţial coordonat: presupune existenţa unei firme lider, care se detaşează prin dimensiune, forţă
economică, cotă de piaţă, etc. Celelalte firme stabilesc fie raporturi de subordonare faţă de această firmă, fie raporturi
de coordonare voluntară, realizate pe baza unor interese comune.
- oligopol fără coordonare: este cazul în care firmele oligopoliste acţionează fiecare independent de
celelalte, neexistând înţelegeri sau strategii comune. Confruntarea dintre ele este deschisă, chiar agresivă (război
economic), ducându-se cu arme cum ar fi: preţul, calitatea, cantitatea, publicitatea, etc. Un asemenea tip de oligopol
slăbeşte puterea şi poziţia firmelor, creează breşe prin care pot intra outsideri şi nu de puţine ori noua firmă învinge
vechii combatanţi care şi-au diminuat şi distrus forţele în bătăliile purtate.
Duopolul:
- simetric (Cournot): comportament bilateral de dependenţă;
- duopol asimetric (Stackelberg): comportament unilateral de dominaţie;
- duopol dominat (Bowley): comportament bilateral de dominaţie.

CONCURENŢA MONOPOLISTICĂ

Piaţa monopolistică reprezintă acea structură a pieţei în care sunt verificate toate axiomele concurenţei perfecte
cu excepţia omogenităţii produselor.
Caracteristici ale pieţei monopoliste:
- oferta influenţează cererea;
- bunurile nu au substitute realizate de alte firme;
- deciziile firmei nu iau în considerare deciziile firmelor concurente;
- nu există nici un fel de cooperare între firme care să reducă concurenţa.
Pe termen scurt, firma monopolistică se comportă asemeni firmei monopoliste: datorită diferenţierii bunurilor, pe
termen scurt, firma monopolistică deţine un avantaj monopolist asupra bunului specific.
Pe termen lung, firma monopolistică se comportă asemeni firmei în concurenţă perfectă: datorită intrării de noi
firme pe piaţă, cererea adresată firmei monopolistice scade până când curba cererii devine tangentă la curba costului
mediu, adică se atinge pragul de rentabilitate.