INGRIJIRILE COMUNITARE

Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala,

angajare si devotament pentru oameni si sanatatea lor.
Sanatate publica ca stiinta si arta de a preveni imbolnavirile si de a prelungi viata isi
organizeaza eforturile in urmatoarele directii: controlul imbolnavirilor, educarea in vederea
pastrarii igienei personale, organizarea de servicii medicale si de nursing pentru stabilirea
diagnosticului si aplicarea tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj social care
sa poata asigura fiecaruia un standard de viata adecvat in vederea mentinerii starii de
sanatate si a cresterii duratei de viata a individului.
Semantica referitoare la obiectivele sale s-a schimbat in timp pornind de la perioada
definirii sanatatii publice. Hanlon si Picket (1979) defineau relatia dintre starea de sanatate
a individului si sanatatea publica dupa cum urmeaza: " Sanatatea este o expresie a
functionarii fiziologice si psihologice efective a persoanei. In acelasi timp ea are si
semnificatia de sistem de ingrijire conditionat de cultura, economie, legi si guvern ce poate
functiona intr-un cadru privat sau public".
Scopul ingrijirilor comunitare: este de a promova spre binele oamenilor, cel mai
inalt nivel de functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul de persoana se refera in
sens larg la toate fiintele omenesti. In teoriile nursingului, el a capatat complexitatea sa
reala conferita de componentele sale biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea
asistentele sunt acelea care se ingrijesc de aspectele complexe ale vietii oamenilor (Ruth
si Partridge, 1978).
Cel de al doilea concept major il reprezinta mediul, care include toti factorii care
afecteaza oamenii din interior si exterior. Indivizii pot reactiona in mod diferit fata de stimuli
ambientali interni/externi. Conceptul de mediu include de asemenea aspectele
intelectuale, psihologice si interpersonale ale individului care pot influenta reactiile
ambientale.
Al treilea concept major sanatatea, poate fi privita ca fiind intr-o continua dinamica si
schimbare. Ea este dependenta de modul in care individul se adapteaza continuu la
factorii de mediu si de stres. Deoarece teoreticienii nursingului cred ca sanatatea este
influentata de multi factori, definitiile date acesteia sunt mai putin consistente decat cele,
destinate celorlalte concepte.
Standardele de nursing comunitar: sunt orientate mai mult spre activitatea practica
si cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza planului de
nursing.
Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe pregatirea,
activitatea ei profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie experienta de
lucru, colaborare complexa cu clientul, familial, comunitatea, cu ceilalti membri ai echipei
precum si studiul permanent. Filozofia nursingului comunitar este bazata pe "valoarea si
demnitatea individuala".
Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu probleme
de sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demnitate cu propriile infirmitati.
 In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele standarde
pentru practica de nursing comunitar:
1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si
sistematica.
2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.
3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.
4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de nursing.
5. interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale de
sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.
6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.
7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea
comuna a nursei si a sa.
8. actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor,
definirea noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.
Integrarea: una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea
sa cu celelalte serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara
introducerea cunostintelor de psihologie comportamentala si de dezvoltare in pregatirea
asistentelor si recunoasterea de catre comunitate a responsabilitatilor ce le revin in raport
cu dereglarile/modificarile emotionale ale cetatenilor precum si a valorilor rezultate din
relatia asistenta - client si asistenta-familie.
Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor economice au inceput sa
fie preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate a fiecarui individ. S-a recunoscut
faptul ca sanatatea nu este un privilegiu al acelora care pot plati pentru ea, ci un drept al
fiecaruia.
Formele nursingului: Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii
acordate indivizilor de toate varstele. Ele se adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite
dizabilitati, bolnavilor aflati in convalescenta care necesita ingrijiri de scurta/lunga durata.
Serviciile de ingrijire a domiciliu pot fi specializate si depind de natura si dimensiunea
nevoilor de ingrijire ale clientului.
Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de ingrijire programe
de planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu furnizate dupa externarea din spital.
Regulile nursingului comunitar. Literatura de specialitate a pus in evidenta
unele reguli ce tin de derularea in bune conditii a activitatii de nursing comunitar:
1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe recunoasterea
nevoilor de ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o activitate ce are ca scop
recunoasterea nevoilor de sanatate ale comunitatii, nursingul este parte integrala a
programelor de sanatate publica.
2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile serviciilor
lor.
3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte integranta din
programul de nursing.
4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire la resursele
economice, culturale, sociale din aria de referinta.
5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei de ingrijire.
6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii sunt parti
integrale ale nursingului comunitar.
7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de sanatate in
comunitate.
8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina de a face evaluari
periodice privind de sanatate a comunitatii a familiei, a clientului.
9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna functionare
a echipei fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai echipei in atingerea
scopurilor si obiectivelor propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate, siguranta si
confort pentru client si comunitate.
10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului responsabil
de ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.
11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal calificat
(exemplu, asistenta sefa, directorul de nursing)
12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie
continua pentru personalul de ingrijire.
13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire profesionala
perioadica.
Ingrijirile la domiciliu: fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor comunitare si
ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor ce au nevoie. Scopul
principal al acestui model de ingrijire este acela de a face posibil ca oamenii sa-si mentina
gradul de independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult timp posibil.
De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru la domiciliul
clientilor. Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor de tip
geriatric, datorita imbatranii populatiei, a cresterii procentajului de batrani, majoritatea
ramasi singuri acasa, a maririi incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a
bolilor cardiovasculare, la care imbunatatirea tratamentului, desi a slava multe vieti, nu a
impiedicat aparitia unui numar important de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor
semnificative interventii de reabilitare resocializare.
In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta dezvolta nu numai
oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si activitati practice de ingrijire.
Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a membrilor
familiei acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in ingrijirea zilnica a acestuia,
pentru a le oferi competenta necesara. Intr-o anumita masura ea devine responsabila si
pentru sanatatea celorlalti. In interventia comunitara ea poate deveni responsabila pentru
sanatatea celor incredintati din scoli, policlinici, platforme industriale sau alte locuri de
munca.
Definitii. Exista numeroase definitii ale ingrijirilor la domiciliu, dintre care enuntam
cateva:
1. Ingrijirile la domiciliu reprezinta partea componenta a ingrijirilor de sanatate prin care
acestea din urma sunt furnizate si familiilor lor la locurile lor de rezidenta, cu scopul de a
promova, de a mentine sau de a reinstaura starea de sanatate sau pentru a mari gradul de
autonomie prin reducerea efectelor create de boala si handicap; se face referire inclusive
la fazele terminale. Serviciile corespunzatoare nevoilor individului si familiei sale sunt
planificate, coordonate si pot fi asigurate de catre furnizorii organizati de servicii de
sanatate, angajati prin aranjamente contractuale sau intelegeri intre doi parteneri, pentru a
oferi ingrijiri la domiciliu, folosind personal angajat si bine pregatit profesional.
 O alta definitie descrie ingrijirile la domiciliu dupa cum urmeaza:
2. Pregatirea nursingului la domiciliu, a asistentei sociale, a terapiilor (ocupationale, fizice,
psihologice si de vorbire), a interventiilor de prim ajutor, a ingrijirilor de baza realizate de
ingrijitorul la domiciliu reprezinta o componenta de baza a ingrijirilor la domiciliu.
Pregatirea acestor servicii, bazate pe nevoile pacientului aflat acasa, constituie o extensie
logica a responsabilitatilor terapeutice ale medicului. La recomandarea si sub directa
indrumare a medicului, personalul care efectueaza aceste servicii de ingrijire la domiciliu,
functioneaza intr-o echipa de evaluare si dezvoltare a planului de ingrijire.
Aceste definitii, ca si multe altele, integreaza componentele ingrijirilor la domiciliu: client,
familie, echipa multidisciplinara de profesionisti si scopurile urmarite in procesul de
asistare a clientului in vederea reintoarcerii sale la un nivel optim de sanatate si
independenta.
Rolul familiei. Un membru important in actiunea de ingrijire este familia,
reprezentata de orice persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care
asista clientul la domiciliu in rezolvarea de catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si
de ingrijire, adica realizarea igienei personale corespunzatoare, prepararea mancarii si
administrarea medicatiei. Ele rezolva acest tip de nevoi pana la sau intre vizitele
personalului de specialitate.
Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea
(cresterea) gradului de independenta. Asistentele care ofera ingrijiri la domiciliu pot asista
clientul pentru a functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel dependenta.
Acest timp de asistenta se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de
legaturi intre client si alte institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i pot fi necesare
pentru a ramane acasa, neinstitutionalizat.
In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme cronice
ca si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul suferintelor
indelungate pot fi preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la domiciliu.
Bolile terminale pot fi monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este
acceptat de client si familia sa.
Planul de ingrijiri: alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin
psihic prin:
1) mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea, evitarea,
rationalizarea, distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat rolul de bolnav, de
persoana asistata, precum si interferenta actiunilor sau procedurilor propuse cu valorile
morale, credintele religioase, opiniile si prejudecatile proprii si ale grupului familial.
2) Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de stresul
anterior boli, produs de alte evenimente psihotraumatizante.
3) Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de starea
patologica actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin deteriorarea
functiilor intelectuale si emotionale, clientul poate neglija semnele lor ca si consecintele pe
diferite planuri, cum ar fi nevoia de tutela juridica.
Esecuri. Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de
ocrotire sunt legate de complexitatea, lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a raspunde
nevoilor si circumstantelor specifice fiecarui pacient si familiei sale. Numarul mare de
factori cu potential contradictoriu pozitiv sau negativ, implicati in fiecare sistem, impune
dezvoltarea unor abilitati speciale de evaluare si coordonare a actiunilor de nursing din
partea asistentei.