Opera literara “Morometii” a fost scrisa de Marin Preda si publicata in perioada postbelica a literaturii romane in doua volume,

primul volum in anul 1955, iar al doilea in anul 1967. Opera este bazata pe viata scriitorului.“Morometii” apartine genului epic si
este un roman social obiectiv postbelic. Ampla fresca a satului romanesc surprinde numeroase personaje reprezentative pentru
diferite categorii sociale, tipuri umane sau teme infatisate si impune o tipologie noua.Ca si curent literar, opera apartine
realismului. Realismul este un curent artistic si literar, manifestat pe plan european la mijlocul secolului al 19-lea, a carui
estetica reprezenta reflectarea veridica a realitatii in arta. Personajele sunt tipice pentru o categorie sociala in situatii tipice, ori
exponentiale (invinsi sau invingatori). Stilul este impersonal, obiectiv. Personajul “Ilie Moromete” este personajul principal al
primului volum si secundar celui de-al doilea. Volumul 1 il contureaza pe Ilie Moromete in mod complex, cap de familie,
dominand copiii din prima si a doua casnicie cu autoritate, cu o pozitie centrala in lumea satului, fiindca era cel mai inteligent si
abil dintre tarani. Spre deosebire de alte personaje, isi ascundea gesturile prin puterea disimularii. Volumul 2 il gaseste pe Ilie
Moromete ca personaj secundar si un om dominat de timpul schimbarilor. Isi pierde cele doua valori, familia si pamantul, ca
urmare moartea personajului reprezinta o stingere a lumii satului arhaic. El este caracterizat direct de catre narator si alte
personaje sau autocaracterizare ori indirect prin limbaj, gesturi, fapte, atitudini fata de alte personaje sau prin
nume.Caracterizarea directa facuta de narator arata ca Ilie Moromete “era cu zece ani mai mare decat Catrina” si acum
avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva. Chiar la
inceutul romanului, in scena cinei “Moromete statea parca deasupra tuturor”. In alt loc, naratorul spune ca “Moromete avea
uneori obiceiul (semn de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca si cele mai intortocheate ganduri pot capata glas) de
a se retrage pe undeva prin gradina si de a vorbi singur.Caracterizarea directa facuta de alte personaje sugereaza perceptia
diferita asupra personajului. Sotia sa, Catrina ii reproseaza lenea si placerea vorbei “Toata ziua stai la drum si bei tutun”, sora
sa Guica ii poarta pica deoarece recasatorindu-se, ea a fost obligata sa se mute din casa, ramanand singura, in timp ce
Cocosila, prietenul sau ii zice mereu “Esti prost!”, calificativ ce ascunde, insa pe de o parte simpatia, iar pe de alta parte invidia
fata de inteligenta si spontaneitatea personajului.Procedeul autocaracterizarii ramane definitoriu prin marturisirea facuta de
Moromete doctorului, cu o sublima trufie a omului ce si-a respectat conditia si menirea “Domnule, eu intotdeauna am dus o
viata independenta!”.Caracterizarea indirecta prin limbaj arata schimbarile majore si dramatice prin care trece personajul: la
inceput are placerea de a povesti cu lumea, raspunzand in multe cuvinte la salutul oamenilor, ulterior este poreclit “Mutul”, “nu
se mai putea vorbi cu el, spuneai una si el asculta si ai fi zis ca intelegea, ca sa te pomenesti pe urma ca raspunsurile pe care
le dadea veneau din alta parte”. El este un disimulat, care vorbeste singur, fiindca nu considera ca merita cineva sa-i asculte
gandurile. Disimularea este o reactie defensiva, ulterior devine o a doua natura a personajului, aratand instrainarea tragica “Lui
Moromete parca ii zburase mintea din cap si cu buna stiinta facuse scimb cu a altui taran care vorbea cu tine asa cum vorbesti
cu un cal sau cu o vaca”. In gura lui, cuvantul capata fascinatie magica, cele mai obisnuite intamplari devin aventuri.
Nedumerirea prefacuta a lui Ilie, pauzele in rostire, interjectiil si lacomitatea cu care vrea sa afle detaliile picante in situatia
despre cei care isi “amendeaza copiii”, vanzandu-le pamantul.Caracterizarea indirecta prin idealuri si valori arata ca
personajul are o conceptie de viata parte, centrata pe ideea libertatii spirituale si considera ca omul este dator sa tina la rostul
si menirea lui, chiar daca este bun sau rau. Personajul este considerat “cel din urma taran adevarat”.Caracterizarea indirecta
prin fapte a personajului spune ca el continua sa fie preocupat de politica si dupa ce se instaleaza comunistii la putere. Fiind
inteligent, prevede marile schimbari dramatice si le impartaseste prietenilor sai. El prinde viata (ca personaj prinicpal) nu doar
din faptele pe care le face cat si din comportamentul sau. Faptele savarsite de Moromete sunt cele ale unui taran obisnuit cu
familie si griji. El merge la camp, dar nu se omoara cu munca, vorbeste cu vecinii, il viziteaza pe altul si isi bate copiii cand
acestia intrec masura. Important pentru acest taran nu este ceea ce face, cu cum face sau cum le prezinta intamplarile celor
care-l asculta. Ceea ce face, in mare parte, se modifica in functie de ceea ce simte, de starea lui, de aceea devine o
nedumerire pentru cei din jurul sau. Niciuna din faptele sale nu dovedeste graba, caci timpul are rabdare cu oamenii. El ii
interzice fiului sau cel mic, Niculae, sa mai mearga la scoala, considerand ca nu-i aduce niciun “beneficiu”, iar acesta se
instraineaza de familie. In al doilea volum, cei doi raman certati, Moromete moare, iar Niculae viseaza ca s-au impacat.