Casa din copac

E același cer oare,

O limpede nesfârșire izvorâtă

Din fântâna munților de sticlă ?

Sau e un altul, ce-aleargă norii cenușii

În zarea zbuciumată ?

Nedumerită fiind, am desprins

Al vântului verde din cercul de rouă.

Tu, prieten drag, spune-mi: e același cer ?

E același, îmbrăcat cu stelele dintâi,

Țesut din depărtări adânci și calma strălucire

A soarelui care apune ?

Sau e altul, cu aripi uriașe,

Vâslind în larg neobosit ?

Adu-ți aminte de casa din copac

Ca să-nțelegi de ce murmură izvorul.

Și vei ști care e cerul tău, cel neschimbat.