Cursul 1: PEDAGOGIA COMPARATĂ – conceptul de educatie comparata.

O1. Semnificatia si actualitatea comparativismului educational

O2. Delimitări si consideratii conceptuale
O3. Obiectivele analizei comparative în domeniul educational
O4. Scurt istoric al abordărilor comparative în aria preocupărilor educationale

Importanta comparativismului educational.

Pedagogia comparata – domeniu teoretic fundamental al sistemului stiintelor educatiei, alaturi de
pedagogia generală, didactica, pedagogia prospectiva si istoria pedagogiei.
Obiectul de studiu al P.C. – analiza comparativa a sistemelor nationale de educatie si învătământ
în scopul desprinderii principalelor caracteristici ale acestora, dar si al identificării acelor elemente
ce pot contribui la continua optimizare a educatiei lumii contemporane. Pedagogia (educatia)
comparata isi propune sa studieze sistemele educative din diversele tări ale lumii, evolutia si
schimbarea acestora, analizate din punct de vedere comparativ în scopul desprinderii aspectelor
care le aseamănă sau, dimpotrivă, le diferentiază.
Realizeaza un studiu teoretic, dar si unul practic-descriptiv, explicativ, constatativ si prospectiv.
Dictionar de Pedagogie, pg. 328 - „cercetările de pedagogie comparată pot avea drept obiect atât
sistemele de educatie si învătământ în ansamblu, cât si aspecte particulare ale acestora, cum ar fi
metodele pedagogice, structurile învătământului, planurile sau programele scolare etc.”
Metoda principala: comparatia (lat. comparatio – „analogie”, „raport”, „confruntare”), operatie
logică prin care se raportează două sau mai multe obiecte, multimi, sisteme în vederea determinării
asemănării sau deosebirii lor calitative, cantitative sau structurale.
Este bine cunoscut faptul că fiecare natiune, fiecare tară îsi configurează o anumită modalitate de
„a face” educatie, de a forma personalităti responsabile în functie de specificul său psiho-socio-
cultural si de scopurile pe care le urmăreste. Totusi, atunci cand o tara obtine rezultate importante
si valide in educatie, merita sa “adoptam” din bunele practice educationale. Aceste “schimburi” au
devenit din ce in ce mai dese. Globalizarea are impact si asupra educatiei, aceasta devenind mai
putin “teritorializata”. De unde si actualitatea si insemnatatea P.C.

Delimitari conceptuale.
Exista divergente de opinii cu privire la definirea pedagogiei comparate vs educatie comparata,
acordandu-se predilectie pentru utilizarea unui termen in favoarea celuilalt. De asemenea, unii
autori considera ca PC este un subdomeniu/subcapitol al Sociologiei educatiei.
Obiectivele analizei comparative în domeniul educational.

Analiza sistemelor educationale nu se poate realiza fara studierea si intelegerea sistemelor sociale
aferente (inclusiv politice, culturale, economice) ale tărilor considerate, ca si fără prelungirea
concluziilor în decizii, dar si în prognoze realiste de „dezvoltare prin similitudine” (Noah, H.;
Eckstein, M., 1969).
M. Debesse (1972) arăta că, de regulă, obiectivele pe care le poate urmări o analiză comparativă
cu referire la domeniul educational pot fi:
- finalitătile educationale,
- curriculum-ul national (în special curriculum-ul nucleu);
- maniera si strategiile dominante de evaluare, în special probele de evaluare natională;
- structura sistemului national de educatie pe verticală/nivelar (cicluri de scolaritate), dar si pe
orizontală (filiere, profile, specializări etc.);
- stabilitatea educatiei formale în raport cu dinamica politicii de stat;
- gradul de democratizare, descentralizare, autonomie;
- coabitarea si loialitatea concurentei între educatia publica si educatia privată;
- pregătirea cadrelor didactice etc.
Scopul final: finalitati realiste. Finalitati la nivel international/ global si finalitati la nivel national.

Scurt istoric al abordărilor comparative în aria preocupărilor educationale

Marc-Antoine Julien de Paris (17751848) - părinte al comparativismului educational. Îndeplinind
o importantă functie în cadrul Ministerului Instructiunii Publice din Franta, J. de Paris călătoreste
în multe din tările europene si realizează interesante observatii cu privire la cultura si sistemele de
educatie specifice acestora. Scrieri: „Eseu general despre educatia fizică, morala si intelectuală”,
„Plan de educatie practică pentru copilărie, adolescent si tinerete”, „Schită si puncte de vedere
preliminare ale unei lucrări asupra educatiei comparate” (1817).
Victor Cousin (1772-1867), apărător si sustinător al „împrumuturilor” educative din alte tări;
publică în 1832 studiul intitulat „Raport asupra instruirii în Germania si în special în Prusia”;
Dimitri Usinski (1824-1870) publică o serie de articole sub forma unor „Scrisori” expediate din
tările europene în care a călătorit, în care realizează analize comparative ale sistemelor de educatie
specifice acestor tări;
Horace Mann si Henry Barnard – personalităti importante ale scolii americane care au făcut
cunoscute în SUA lucrările lui Victor Cousin si conceptia pedagogică novatoare a lui J. F.
Pestalozzi.
Un argument în sprijinul ideii conform căreia începutul secolului XX marchează o nouă etapă în
dezvoltarea comparativismului educational este si faptul că între anii 1899-1900 este predat primul
curs de pedagogie comparată la Universitatea Columbia de către James Russel.
Michael Ernest Sadler (1861-1923) În lucrarea publicată în anul 1900 si intitulată în mod foarte
sugestiv „Cât de multe lucruri de valoare practică putem învăta din studiul sistemelor educative
străine”, Sadler prezintă principalele coordonate ale conceptiei sale comparative. O teză
importantă pe care o sustine în mod argumentat este ideea caracterului determinat al educatiei din
fiecare tară de către factori si forte specifice cum ar fi: statul, biserica, minoritătile nationale,
familia, climatul economic si financiar, institutiile de învătământ etc. Cunoasterea acestor forte
determinative ne va ajuta să întelegem mai bine matricea socio-istorică si culturală a tării
respective si măsura în care ea este compatibilă cu „istoria” social si educatională a tării ce recurge
la astfel de împrumuturi educationale.
I. L. Kandel consideră că PC trebuie să treacă dincolo de simpla descriere a „faptelor si stărilor
educationale” si să desprindă acea „fortă spirituală intangibilă, impalpabilă ce pune în miscare
sistemul educativ dintr-o tară sau alta – si-l face ceea ce este” (apud Stanciu, Ghe. I., et. al., 1971,
p.112). În lucrarea sa „Educatia comparată”, I. Kandel supune analizei sistemele educationale a
sase tări (Anglia, Franta, Germania, Italia, Rusia s S.U.A.) pe care le consideră „laboratoarele
mondiale ale educatiei”.
George Fialkowski Bereday. „Metoda comparativă în educatie” (1964), „Eseuri despre educatia
mondială” (1969), „Criza cererii si ofertei în educatia lumii” (1971) s.a., autorul subliniază nu
numai însemnătatea comparării faptelor educationale, dar si dificultătile care apar în sesizarea si
desprinderea aspectelor esentiale si generale ale acestora. Odată sesizate diferentele dintre faptele
educationale supuse cercetării, a caracteristicilor esentiale ale acestora, urma să se „infereze”
întregul, ceea ce era comun în toate „educatiile” lumii, dincolo de specificul national. Numai în
urma unui asemenea demers stiintific se puteau întelege si valorifica, în mod adecvat, aceste
diferente.

Concepte cheie tratate:

Pedagogie comparată Identităti educationale Educatie comparată Metodologie comparativă

Precursorii pedagogiei comparate Studiu comparativ Teoreticienii pedagogiei comparate
Împrumuturi educationale Similitudini educationale