Asigurarea calităţii în educaţia timpurie şi

învăţământul preuniversitar
On this page
1
0.1 Organisme responsabile
2
0.2 Abordări şi metode de asigurare a calităţii
1
1.1 Evaluarea Instituţiilor Educaţionale
2
2.1 Evaluarea Internă
3
3.1 Evaluarea Externă
3.2
3.3 Evaluarea realizată de către inspectoratele şcolare judeţene
3.4
3.5 Evaluarea realizată de către ARACIP
4
4.1 Evaluarea Sistemului Educaţional

Organisme responsabile
Conform prevederilor legale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are responsabilitatea de
a evalua atât sistemul de învăţământ, cât şi procesul de învăţământ, conform standardelor naţionale şi prin
instituţii specializate.
Evaluarea sistemului şi procesului de învăţământ are o componentă internă - în întregime realizată la nivelul
unităţilor sau instituţiilor de învăţământ, şi o componentă externă - realizată de următoarele organisme:

 Inspectoratele şcolare pentru evaluarea procesului de învăţământ în învăţământul preuniversitar;

 Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii Învăţământului Preuniversitar (ARACIP) pentru
evaluarea instituţională a unităţilor de învăţământ preuniversitar (atât din punct de vedere al
procesului de învăţământ, cât şi din punct de vedere instituţional);

 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru evaluarea întregului sistem de

învăţământ.

Abordări şi metode de asigurare a calităţii

Scopul principal al evaluărilor realizate la diverse niveluri îl constituie îmbunătăţirea calităţii sistemului şi a
procesului de educaţie şi formare profesională. În această privinţă, pe lângă dimensiunea de diagnosticare,
procesul de evaluare are şi o dimensiune importantă de sprijin - fiind considerat ca principala modalitate de
a identifica problemele existente şi de a planifica şi duce la îndeplinire măsuri de ameliorare - ceea ce se
aplică atât la nivelul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ, cât şi la nivel local şi naţional. Pentru a deveni
baza politicilor educaţionale promovate la diverse niveluri, toate procesele de evaluare se materializează prin
rapoarte prezentând detalii asupra fiecărui aspect evaluat.
Rapoartele de evaluare sunt agregate de la nivelul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ la nivel naţional
prin organismele responsabile pentru evaluările externe. La sfârşitul fiecărui an şcolar, inspectorul şcolar
general elaborează un raport privind starea învăţământul în judeţul respectiv. Acest raport este înaintat
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Prefectului, Consiliului judeţean şi consiliilor locale
şi este făcut public pentru toate unităţile de învăţământ din judeţ. Informaţiile colectate din rapoartele
elaborate de inspectoratele şcolare, precum şi cele provenite din rapoartele de evaluare ale ARACIP şi ale
ARACIS sunt analizate la nivelul Direcţiilor Generale din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului. În final, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează un raport anual privind
starea învăţământului pe care îl înaintează Parlamentului. Raportul de evaluarea anual devine baza
planificării în domeniul educaţiei şi formării profesionale pentru anul următor şi constituie de asemenea un
instrument în stabilirea strategiilor Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe termen
mediu şi scurt.
Suplimentar sistemului naţional de evaluare, România participă la studiile internaţionale PISA, PIRLS şi
TIMSS. Rezultatele acestor studii sunt interpretate în contextul educaţional concret din România şi utilizate
în continuare în politicile educaţionale. Începând cu anul 1995, România a realizat un număr de studii
interne asupra elevilor claselor a IV-a - cu scopul de a evalua calitatea educaţiei furnizate în învăţământul
primar. Pe lângă rezultatele studiilor naţionale şi internaţionale, rezultatele generale obţinute de elevi la
examenele finale organizate la sfârşitul clasei a VIII-a şi la sfârşitul învăţământului liceal constituie referinţe
majore în evaluarea generală a procesului de învăţământ.

Evaluarea Instituţiilor Educaţionale

Managementul întregului sistem de evaluare a învăţământului preuniversitar este în responsabilitatea
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Evaluarea este realizată de inspectorii şi evaluatorii
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, inspectoratelor şcolare şi Agenţia Română pentru
Asigurarea Calităţii Învăţământului Preuniversitar (ARACIP).
Serviciul de control din Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este un organism de control
administrativ şi financiar pentru activitatea unităţilor de învăţământ şi pentru personalul ministerului.
Activităţile de control pot fi ordonate de Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, de Corpul de
Control al Guvernului, alte organisme abilitate prin lege. Structura controlului are două secţiuni principale:
controlul administrativ şi controlul financiar. Principalele atribuţii ale Serviciului de Control sunt după cum
urmează:
Elaborarea de proiecte de acte normative, metodologii, note, referate, sinteze, studii, informări, planuri
tematice şi grafice de control, chestionare, probe şi criterii de evaluare;

 Informarea conducerii ministerului cu privire la aspectele deosebite din unităţile de învăţământ;

 Organizarea controlului şi îndrumării activităţii din învăţământ, precum şi a activităţii inspectorilor
din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

 Organizarea de acţiuni de perfecţionare a inspectorilor din Serviciul de Control;

 Coordonarea aplicării strategiei de dezvoltare şi reformă, precum şi a întregii activităţi de control din
unităţile subordonate;

 Analizarea periodică a modului de rezolvare a situaţiilor speciale apărute în unităţile de învăţământ;

 Analizarea periodică a îndeplinirii de către organismele din subordine a sarcinilor şi măsurilor

stabilite în urma inspecţiilor efectuate.

Prin Legea 87/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului 75/2005 a fost înfiinţată Agenţia Română
pentru Asigurarea Calităţii Învăţământului Preuniversitar (ARACIP) şi sunt stabilite obiectivele generale ale
evaluării realizate de sub-comisiile de experţi:

 să asigure respectarea de către toate unităţile de învăţământ evaluate a standardelor de calitate

minime stabilite la nivel naţional;
 să ofere şanse egale în creşterea calităţii educaţiei furnizate în toate unităţile de învăţământ.

ARACIP are de asemenea şi alte responsabilităţi legate de evaluarea unităţilor de învăţământ:

 elaborează, actualizează periodic şi propune ministrului educaţiei standardele, standardele de

referinţă şi indicatorii de performanţă pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în învăţământul
preuniversitar, respectiv metodologia de evaluare instituţională şi de acreditare,care se aprobă prin
hotărâre a Guvernului;
  realizează activitatea de evaluare şi acreditare a furnizorilor de educaţie din învăţământul
preuniversitar;

 propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului înfiinţarea şi acreditarea

instituţiilor de învăţământ preuniversitar, pentru fiecare nivel de învăţământ, program de studii şi
calificare profesională, după caz. Înfiinţarea şi acreditarea se fac prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării şi inovării;

 efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei evaluarea calităţii educaţiei din
învăţământul preuniversitar;

 propune ministrului educaţiei acreditarea organizaţiilor care oferă programe de formare

profesională;

 realizează împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului activitatea de monitorizare şi control al calităţii;

 efectuează, cel puţin o dată la 3 ani, evaluarea organizaţiilor furnizoare de educaţie acreditate;

 elaborează manuale de evaluare internă a calităţii, ghiduri de bune practici;

 elaborează periodic, cel puţin la fiecare 4 ani, analize de sistem asupra calităţii învăţământului
preuniversitar din România şi recomandări de îmbunătăţire a calităţii învăţământului preuniversitar.

Învăţământul preuniversitar, incluzând şcolile de toate tipurile, unităţile pentru activităţi extraşcolare şi
unităţile conexe, este subordonat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin
inspectoratele şcolare - acţionând ca organe descentralizate de specialitate la nivel judeţean. Inspectoratele
şcolare au, pe lângă alte atribuţii, rolul principal de a asigura calitatea învăţământului şi respectarea
standardelor naţionale prin inspecţia şcolară. În urma evaluării unităţilor de învăţământ, inspectoratele
şcolare elaborează un raport anual privind starea învăţământului din judeţul respectiv. Pe baza acestei
evaluări şi a politicilor educaţionale naţionale, inspectoratele şcolare stabilesc planurile manageriale pentru
anul următor, detaliind obiective, activităţi, resurse şi responsabilităţi.

Evaluarea Internă
Principalele obiective ale evaluării interne sunt legate de asigurarea informaţiilor necesare pentru
monitorizarea întregii activităţi a unităţii de învăţământ şi pentru evaluările externe. Evaluarea internă a
unităţilor de învăţământ este menită să valideze activitatea acesteia în ansamblu şi nu este legată de actori
specifici.
La nivelul fiecărei instituţii educaţionale se înfiinţează comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii.
Instituţia elaborează şi adoptă strategia şi regulamentul de funcţionare a comisiei.
Criteriile recomandate pentru realizarea evaluării interne sunt cele incluse în modelul naţional de inspecţie
şcolară aplicate de inspectorii de la inspectoratul şcolar sau de la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului care efectuează evaluările externe. Unităţile de învăţământ pot de asemenea decide asupra unor
criterii suplimentare - conform nevoilor specifice. Toate unităţile de învăţământ trebuie să îşi evalueze anual
activitatea lor privind dezvoltarea şcolară, programele educaţionale, activităţile curriculare şi
extracurriculare, calitatea procesului de predare-învăţare, dezvoltarea resurselor umane, relaţiile cu
comunitatea şi dimensiunea europeană în educaţia oferită.
Nu există proceduri standardizate privind evaluarea internă. Instrumentele utilizate cel mai frecvent în
procedura de evaluare a procesului de predare-învăţare sunt: asistenţa la lecţii (minim 120 de asistenţe
anual), analiza lucrărilor şi rezultatelor elevilor, evaluarea documentelor de planificare a cadrelor didactice
(planificările anuale şi semestriale, planurile de lecţie). Directorii unităţilor de învăţământ se informează de
asemenea pe baza întâlnirilor cu personalul didactic şi cu părinţii elevilor şi analiza documentelor
administrative şi financiare. Directorii utilizează de asemenea şi ultimele rapoarte de inspecţie şi statistici
referitoare la contextul în care îşi desfăşoară activitatea unitatea de învăţământ.
Rezultatele evaluărilor interne sunt utilizate la nivelul unităţii de învăţământ de director şi de consiliul de
administraţie pentru analiza calităţii activităţilor educaţionale şi administrativ şi elaborarea deciziilor privind
obiectivele politicii educaţionale şi dezvoltării instituţionale. La nivelul autorităţilor locale, rezultatele sunt
utilizate de consiliile locale pentru decizii privind finanţarea unităţilor de învăţământ, iar la nivelul
inspectoratelor şcolare sunt utilizate pentru a elabora studii de diagnoză şi prognoză, cât şi pentru a elabora
raportul anual privind starea învăţământului la nivelul judeţului. Evaluările interne sunt de asemenea
utilizate în scopul sprijinirii evaluările externe.

Evaluarea Externă
Evaluarea externă a instituţiilor de învăţământ preuniversitar se realizează de către inspectoratele şcolare
judeţene şi de către Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP).

Evaluarea realizată de către inspectoratele şcolare judeţene

Învăţământul preuniversitar, incluzând şcolile de toate tipurile, unităţile pentru activităţi extraşcolare şi
unităţile conexe, este subordonat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin
inspectoratele şcolare judeţene - acţionând ca organe descentralizate de specialitate la nivel judeţean. Toate
unităţile de învăţământ preuniversitar sunt evaluate în mod regulat de inspectorii şcolari în ceea ce priveşte
procesul educaţional.
Inspecţia şcolară este în principal realizată de inspectorii de la inspectoratul şcolar.
În anumite ocazii, inspectorii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pot de asemenea să
efectueze inspecţii şcolare - ca parte a evaluării activităţii inspectoratelor şcolare sau în scopul elucidării
anumitor sesizări înregistrate la nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Obiectivele
inspecţiei şcolare, precum şi procedurile şi regulile de organizare şi desfăşurare a acesteia sunt stabilite prin
Ordin Ministerial.
Inspecţia şcolară are următoarele obiective generale:

 Sprijinirea unităţilor de învăţământ şi cadrelor didactice în îmbunătăţirea activităţilor de

educaţionale şi de formare profesională;
 Sprijinirea evaluării calităţii ofertei educaţionale şi a performanţelor elevilor - la nivel local, judeţean
şi naţional - prin asigurarea unor informaţii corecte şi actuale pentru decidenţi, prin rapoartele de
inspecţie.

Unităţile de învăţământ care urmează a fi inspectate sunt alese de inspectoratul şcolar la începutul fiecărui
semestru, pe baza concluziilor incluse în ultimul raport de inspecţie şi a performanţelor generale ale
unităţilor de învăţământ.
Inspecţiile pot fi:

 Inspecţii generale care evaluează întreaga activitate a unităţii de învăţământ;

 Inspecţii tematice care evaluează anumite aspecte privind activitatea unităţii de învăţământ
(aspectele ce urmează a fi inspectate sunt decise la nivel local sau naţional). Obiectivul principal al
inspecţiilor tematice este legat de stadiul implementării diverselor iniţiative legislative adoptate de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

 Inspecţii speciale ca parte din evaluarea individuală a cadrelor didactice pentru obţinerea
definitivării în învăţământ şi a gradelor didactice.
Atât în inspecţiile generale, cât şi în cele tematice, unitatea de învăţământ este evaluată în ansamblu.
Inspectorii şcolari trebuie să se refere atât la funcţiile administrative cât şi la cele educaţionale realizate de
unitatea de învăţământ. În timpul inspecţiei şcolare, inspectorii vizează toate sau o parte din următoarele
aspecte:

 Performanţele şcolare ale elevilor în comparaţie cu standardele educaţionale naţionale;

 Modul în care şcoala sprijină şi încurajează dezvoltarea personală a fiecărui elev;

 Calitatea predării şi a personalului didactic;

 Calitatea managementului şcolar şi eficienţa utilizării resurselor;

 Calitatea curriculumului şcolii şi a activităţilor extracurriculare şi modul în care curriculumul naţional

şi cel local sunt implementate;

 Relaţiile şcoală-părinţi;

 Relaţiile şcoală-comunitate locală;

 Modul în care sunt respectate legislaţia şi regulamentele în vigoare;

 Atitudinea elevilor faţă de educaţia oferită de şcoală.

În timpul inspecţiilor şcolare, ca şi în întreaga lor activitate, inspectorii şcolari trebuie să respecte un set
specific de reguli de conduită.
În mod obişnuit inspecţia şcolară este realizată de echipe de 2-8 inspectori şcolari, dintre care unul este
numit de inspectorul şcolar general inspector coordonator. Echipa de inspectori trebuie să posede
competenţele necesare pentru a evalua funcţiile educaţionale ale unităţii de învăţământ (cel puţin şase
discipline, incluzând limba română, matematica şi ştiinţele) şi funcţiile administrative ale acesteia. În funcţie
de mărimea unităţii de învăţământ, inspecţia şcolară poate dura până la 5 zile lucrătoare. Dacă este
necesar, inspectorii pot realiza anchete sociologice pentru a dobândi informaţii specifice privind anumite
discipline şi/sau privind aspecte din viaţa unităţii de învăţământ.
Principalele etape în realizarea inspecţiei şcolare sunt după cum urmează:

 Selecţia unităţii de învăţământ, stabilirea obiectivelor şi numirea echipei de inspecţie;

 Activităţi care preced inspecţia (pre-inspecţia): în unitatea de învăţământ: întâlniri ale inspectorului
coordonator cu directorul unităţii de învăţământ şi cu consiliul profesoral pentru a informa asupra
inspecţiei şi pentru planificarea activităţilor; la inspectoratul şcolar: întâlniri ale echipei de inspecţie
pentru a stabili rolurile şi pentru a planifica activităţile;

 Activităţi de inspecţie: analiza documentelor unităţii de învăţământ; asistenţa la ore (55% - 65%
din timpul total petrecut în unitatea de învăţământ de echipa de inspecţie); discuţii în grup (personal,
părinţi, elevi); întâlniri regulate ale inspectorilor;

 Activităţi ulterioare inspecţiei (post-inspecţia): Raportul verbal al inspectorului coordonator către

directorul unităţii de învăţământ, şefii de catedre şi cadrele didactice inspectate privind rezultatele
preliminarii ale inspecţiei; Raportul scris al echipei de inspecţie privind rezultatele inspecţiei; Raportul
verbal al directorului unităţii de învăţământ către consiliul de administraţie şi părinţi privind rezultatele
inspecţiei; Planul de activităţi şi măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei elaborat de directorul unităţii de
învăţământ şi aprobat de inspectorul coordonator; Implementarea planului de activităţi şi măsuri
pentru îmbunătăţirea situaţiei.

Pentru a stabili rezultatele inspecţiei, echipa de inspecţie utilizează o grilă de notare de la 1 la 5, cu 1

pentru foarte bine şi 5 pentru foarte slab. Pentru fiecare aspect inspectat, echipa de inspecţie aplică
standardele naţionale de evaluare detaliate în descriptori pentru calificativele bine, acceptabil şi slab.
Celelalte calificative sunt la decizia echipei de inspectori. Planul de activităţi şi măsuri pentru îmbunătăţirea
situaţiei elaborat de directorul unităţii de învăţământ în urma rezultatelor inspecţiei trebuie să se
concentreze asupra tuturor aspectelor inspectate, dar în special asupra aspectelor care au primit
calificativele slab sau foarte slab. Monitorizarea implementării planului de activităţi şi măsuri pentru
îmbunătăţirea situaţiei este realizată în mod obişnuit de către inspectorul şcolar care răspunde de unitate de
învăţământ (nu în mod necesar inspectorul care a coordonat echipa de inspecţie). Ocazional, pentru unităţi
de învăţământ cu rezultate foarte slabe la majoritatea aspectelor inspectate, implementarea planului de
activităţi şi măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei poate fi monitorizată de inspectorul şcolar general sau de
un inspector şcolar general adjunct.
Sistemul de asigurare a calităţii inspecţiei şcolare se bazează pe:

 Respectarea procedurilor şi regulilor stabilite privind inspecţia şcolară;

 Inspectori şcolari cu o formare corespunzătoare în domeniul inspecţiei şcolare;

 Monitorizarea şi evaluarea realizate la nivel local;

 Monitorizarea şi evaluarea realizate la nivel naţional.

Monitorizarea şi evaluare la nivel naţional este realizată de inspectorii Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului şi implică utilizarea de rapoarte din partea unităţilor de învăţământ inspectate.
Unităţile de învăţământ cu rezultate excelente la toate aspectele inspectate pot fi nominalizate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ca exemple naţionale de bună practică. Unităţile de învăţământ
cu rezultate foarte slabe pot fi incluse în planuri de îmbunătăţire şi dezvoltare locale sau naţionale în scopul
corectării situaţiei. Unităţile de învăţământ cu rezultate sub standardele minime naţionale înregistrate la
ultima inspecţie şcolară generală sunt incluse într-un program special de inspecţie, conceput şi implementat
atât de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cât şi de inspectoratul şcolar implicat.
Inspectorii implicaţi în acest program sunt destinaţi să ofere sprijin şi asistenţă pe termen lung.

Evaluarea realizată de către ARACIP

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii Învăţământului Preuniversitar (ARACIP) are deplină responsabilitate
pentru evaluarea din punct de vedere instituţional a tuturor unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat şi
private. Evaluarea poate fi realizată pentru autorizarea provizorie, pentru acreditare sau poate fie evaluarea
periodică.
Conform Ordonanţei de Urgenţă 75/2005, ARACIP are în structura sa organizatorică 2 departamente –
Departamentul de acreditare şi Departamentul de evaluare externă a calităţii, servicii şi compartimente
operaţionale. ARACIP este condusă de un preşedinte, numit de asemenea de Ministrul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
In activitatea sa de evaluare externă, ARACIP foloseşte colaboratori externi, experţi în evaluare şi
acreditare, înscrişi în Registrul ARACIP al experţilor în evaluare şi acreditare, selectaţi în conformitate cu
prevederile O.MEdC nr. 5338/2006 privind aprobarea Metodologiei privind criteriile de selecţie şi de formare
a experţilor înscrişi în Registrul ARACIP al experţilor în evaluare şi acreditare, precum şi a Programului de
formare pentru experţii în evaluare şi acreditare ai ARACIP.
Fiecare instituţie de învăţământ nou înfiinţată va fi supusă unei proceduri de evaluare în două faze,
autorizarea provizorie şi acreditarea. Conform legii, acreditarea presupune parcurgerea a două etape
succesive:

 autorizarea de funcţionare provizorie, care acordă dreptul de a desfăşura procesul de învăţământ şi

de a organiza, după caz, admiterea la studii;
 acreditarea, care acordă şi dreptul de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii recunoscute
de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de a organiza, după caz, examen de
absolvire.

Acreditarea instituţiilor de învăţământ certifică, în afara existenţei şi reînnoirii premiselor şi faptul că

procesele educaţionale, în special procesele de predare şi de învăţare, respectă reglementările legale iar
rezultatele sunt cele aşteptate şi se înscriu, totodată, în limitele considerate ca acceptabile la nivel naţional.

Instituţiile acreditate se supun evaluării periodice la fiecare 5 ani. Scopul evaluării periodice este de a
verifica dacă instituţia şcolară se menţine la nivelul standardelor naţionale de acreditare. Ca urmare,
evaluarea periodică va fi echivalentă cu o reacreditare.
Procedurile de evaluare externă în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a unităţilor de
învăţământ preuniversitar se derulează în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007
pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţionala în vederea autorizării, acreditării şi evaluării
periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie.

Evaluarea Sistemului Educaţional

Evaluarea generală a sistemului naţional de învăţământ din România este realizată anual de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Scopul principal al evaluărilor realizate la diverse niveluri îl constituie îmbunătăţirea calităţii sistemului şi a
procesului de educaţie şi formare profesională. În această privinţă, pe lângă dimensiunea de diagnosticare,
procesul de evaluare are şi o dimensiune importantă de sprijin - fiind considerat ca principala modalitate de
a identifica problemele existente şi de a planifica şi duce la îndeplinire măsuri de corecţie - ceea ce se aplică
atât la nivelul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ, cât şi la nivel local şi naţional. Pentru a deveni baza
politicilor educaţionale promovate la diverse niveluri, toate procesele de evaluare se materializează prin
rapoarte prezentând detalii asupra fiecărui aspect evaluat.