Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoric
Observat prima data la MO in 1841 de catre Henle si dacatre Schwann in 1847, care a elaborat
si teoria celulara. La MO celula este fusiforma, nucleu mic, situat central, citoplasma aparent
omogena. La ME Csapo a observat m. neted visceral (1955) iar Fawcett (1959) si Sonebyo (1970) au
observat m. neted vascular.
Inervatia a fost studiata intre anii 1950-1970. Muschiul are inervatie exclusiv vegetativa:
simpatica (descoperita de Falck in 1962) si parasimpatica (descoperita de Ruska in 1967).
Fiziologia a fost studiata de catre Hidaka, Bozler (1947), Bullbring (1970) si Hidata. S-a
stabilit ca celulele musculare netede au proprietatea de excitabilitate, adica sunt capabile sa declanseze
un potential de actiune ce are la baza intrarea Ca in celula prin canalele de Ca. De asemenea, ele
genereaza spontan (automat) potentiale de actiune, ceea ce asigura caracterul miogenic al tesutului
muscular neted. Generarea potentialului de actiune se face in interiorul celulei, in absenta stimulilor
exteriori. Prin aceste doua proprietati celulele musculare netede se aseamana atat cu celulele nervoase
cat si cu cele musculare.
Localizare:
· in organele cavitare (cu perete si lumen). Peretele este format din mai multe tunici, una fiind m.
neted. Exemple:
· arborele respirator - de la trahee pana la ductul alveolar
· arborele vascular - tot cu exceptia capilarelor si venulelor, ce au peretele subtire, fara
tunica musculara neteda dar totusi celule musculare speciale (pericite) care sunt de fapt
celule contractile si ajuta la progresia coloanei sangvine
· tubul digestiv - din 1/3 mijlocie a esofagului pana la rect
· aparatul urinar - de la ureter pana la uretra
· aparatul genital feminin - tube uterine pana la vagin
· aparatul genital masculin - epididim, canalul deferent, veziculele seminale, prostata,
penisul.
· glandele exocrine:
· ductele excretoare (glandele salivare, caile biliare etc)
· portiunea secretorie (acinii glandelor salivare etc) - este inconjurata de celule
mioepiteliale care ajuta la eliminarea produsului de secretie.
· organele de simt:
· in piele - m. piloerectori
· globii oculari - m. irisului, m. intrinseci (ciliari)
· celule izolate sau fascicule foarte mici raspandite in tesutul conjunctiv. Acestea se gasesc in:
· capsulele organelor (ggl. limfatici, splina etc)
· pleura viscerala
· ligamentele largi ale uterului
· tesutul conjunctiv subcutanat, in unele zone speciale (zona mamelonara, perineu, scrot,
orbita)
Sarcoplasma
Cuprinde doua regiuni distincte: una situata central (mica d.p.d.v. al volumului) care contine
nucleul si unele organite comune si o regiune periferica, mai intinsa. Regiunea periferica contine
aparatul contractil care contine organite asemanatoare celor din m. striat dar cu dispozitie diferita, fapt
care indreptateste denumirea lor ca organite specifice. Acest aparat contractil contine mai multe
elemente:
· filamente contractile: de actina (subtiri) sau de miozina (groase).
· filamente intermediare, specifice acesti muschi, alcatuite din proteina numita desmina.
· filamente de vimentina (in m. netezi vasculari) care sunt echivalente cu filamentele din fibroblasti
· filamente intermediare de simedina (in m. netezi viscerali)
Alte componente ale sarcoplasmei:
· microtubulii - componenta mica
· proteine asociate actinei. Acestea sunt multe si unele au expresie morfologica sub forma corpilor
densi (aglomerari de proteine). Corpii densi sunt raspanditi in toata citoplasma, au dimensiuni
de sute de nm si sunt alcatuiti din doua proteine de legare a actinei: a-actinina si filamina. Ele
au un rol special: solidarizeaza capetele filamentelor de actina prin punti transversale pe care
aceste proteine le formeaza.
· RE este sursa de eliberare a ionilor de Ca pentru a creste concentratia de Ca in momentul
contractiei m. neted. El reprezinta o alta sursa de intrare a Ca in citosol in afara de spatiul
extracelular.
Actina se insera cu un capat pe ariile dense iar celalalt capat este liber. Uneori acest capat liber
se insera pe corpii densi. De asemenea. filamentele de actina se pot insera cu un capat pe corpii densi,
celalalt ramanand liber. Mecanismul contractiei consta in glisarea fibrelor de miozina printre cele de
actina. “Motorul” contractiei este miozina. In contractie au loc scurtari ale fibrelor in directii diferite si
ca urmare areloc o scurtare a celulei care este asociata si cu o scurtare a membranei celulare. La ME
in contractie se observa scurtarea foarte mare a fibrei musculare. La ME de baleiaj, pe sectiune
transversala se vad puncte ce reprezinta filamentele (citoplasma este plina de filamente).
Recunoasterea filamentelor pe sectiune se face pe baza diametrului pe sectiune transversala:
· filamentele de actina au 6-8 nm
· filamentele de miozina au 12-15 nm
· filamentele intermediare au 11 nm
De asemenea apar densificari din loc in loc (corpii densi). Pentru reconstructia aparatului
contractil s-ar folosi sectiuni seriate din aceeasi celula pentru ca m.neted este dificil de preparat pentru
ME. Nu s-a reusit inca stabilirea unui model convenabil.
Filamentele de miozina sunt formate din multe molecule de miozina. M. striat nu are punti
transversale pe toata lungimea sa (in portiunea benzii H nu are punti transversale) in timp ce m. neted
are punti transversale pe toata lungimea filamentului gros. Lungimea filamentului gros la m. neted este
de 3 ori mai mare decat la m. striat. De aceea interactiunea actina-miozina este pe o distanta mai mare
si prin urmare m. neted se scurteaza mai mult.
In m. striat, unui filament gros ii corespund 2 fialmente subtiri. In m. neted, unui fialment gros
ii coerspund 8-15 filamente subtiri, de aceea o punte transversala in m. neted trage mai multe
filamente de actina si deci forta de contractie este mai mica.
Actina - la baza filamentelor sta actina F care este alcatuita din doua lanturi proteice
filamentoase. Fiecare dintre cele doua lanturi este alcatuit din mai multi monomeri de actina G. Aceste
lanturi de actina sunt stabilizate de tropomiozina care are forma de bastonas ce subintinde 7 monomeri
de actina. Moleculele tropomiozinei sunt situate in santul dintre cele doua lanturi ale actinei F.
Tropomiozina mascheaza situsul de interactiune intre actina si miozina in relaxare. La acest nivel
exista diferente fata de m. striat. La m. striat, starea tropomiozinei este controlata de troponina care
prin subunitatea C leaga Ca si se activeaza modificand si conformatia tropomiozinei. La m. neted rolul
troponinei C este prelluat de catre calmodulina care este o proteina solubila in citosol. Prin legarea a 4
ioni de Ca ea se activeaza si actioneaza asupra caldesmonei care la randul ei actioneaza asupra
tropomiozinei si determinand modificarea ei conformationala, ce are ca efect expunerea situsului de
interactiune actina-miozina. Exista 3 tipuri de actina, in functie de tipul de m. neted.
Particularitatile contractiei
· forta de contractie e scazuta (datorita nr. mic de punti transversale)
· viteza de contractie e scazuta (datorita activitatii ATPazice scazute)
· capacitatea de scurtare e crescuta (datorita existentei puntilor transversale pe toata lungimea
filamentului gros)
Particularitati functionale
· Activitatea contractila ritmica spontana - au loc contractii cu frecventa si amplitudine constanta
dependenta de muschi. - acestia fiind m. fazici. Exista insa si m. tonici care au un tonus
spontan, o stare de contractie sustinuta, tradusa printr-o miograma in platou
· Contractia e modulata de urmatorii liganzi, prin legare la receptorii de pe membrana celulei
musculare netede:
· neurotransmitatori
· hormoni
· prostaglandine
· Prezinta dubla inervatie vegetativa, excitatorie si inhibitorie; sinapsele sunt absente. Acetilcolina
poate influenta procesul contractil la nivelul placii motorii. Aceste molecule (toti liganzii)
actioneaza la nivelul receptorilor. Ei actiuni de tip elastic: intr-un loc poate fi inhibitor iar in alt
loc poate fi stimulator al contractiei. Actiunea lor depinde de tipul de receptor exprimat in
membrana celulara si de tipul de mecanism de transductie ce are loc in celula.
· Fibrele sunt cuplate electric prin jonctiuni gap si cuplate mecanic prin jonctiuni adherens. Aceste
jonctiuni asigura functionalitatea tesutului.