UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ZI

Inovaţia – instrument specific al antreprenorului

Studiu de caz la SC Sabion Elen SRL

Prof. Coord.
Conf.univ.dr. Mirela Bucurean

Masterand:
Mone Ancuţa Maria
MO, Anul II

Oradea,
 2014
Cuprins

Capitolul I – Noţiuni generale privind inovaţia...........................................................3

Capitolul II – Studiu de caz : SC Sabion Elen SRL...................................................13

Concluzii…………………………………………………………………………….18

Bibliografie………………………………………………………………………….19

2
 Capitolul I – Noţiuni generale privind inovaţia

Inovarea este unealta caracteristica a intreprnzatorilor, mijlocul prin care el

exploateaza schimbarea ca pe o posibilitate de a realiza diferite afaceri sau servicii. Ea
poate fi prezentata ca o disciplina, poate fi deprinsa, poate fi practicata. Este necesar ca
intreprinzatorul sa caute in mod consecvent sursele de inovare, schimbarile si simptomele
loc, care indica posibilitatile de realizare a inovatiilor de success. Ei trebuie sa cunoasca
si sa aplice principiile inovarii de succes.
“Intreprinzatorul”, spunea economistul francez J.B. Say pe la 1800, “transfera
resursele economice dintr-un domeniu cu o productivitate mai scazuta intr-unul cu o
productivitate mai mare si cu profituri mai mari”. Dar definitia lui Say nu spune cine este
“intreprinzatorul”. Si de cand Say a inventat termenul, cu aproape doua sute de ani in
urma, definitia “intreprinzatorului” si a “sipiritului intreprinzator” au generat o confuzie
totala.
Intreprinzatorii nu sunt nici capitalisti desi, bineinteles, au nevoie de capital,
asa cum au nevoie de toate activitatile economice (si majoritatea celor neeconomice).
Intreprinzatorii, prin definitie, transfera resursele din domenii cu productivitate si
profitabilitate scazuta in domenii in care acesti indicatori au valori mai mari. Bineinteles,
exista riscul ca ei sa nu reuseasca. Dar in cazul in care obtin fie si un success modest,
beneficiul trebuie sa fie mai mult decat adecvat pentru a compensa orice risc posibil. De
aceea este de asteptat ca spiritual intreprinzator sa fie mult mai putin riscant decat
optimizarea. Intradevar, nimic nu poate fi considerat mai riscant decat optimizarea
utilizarii resurselor in domenii in care cursul firesc si profitabil al lucrurilor duce spre
inovare, adica in domeniile in care oportunitatile de inovare deja exista. Teoretic,
spiritual intreprinzator ar trebui sa fie cea mai putin riscanta directie de urmat si nu cea
mai riscanta.
Intreprinzatorii inoveaza. Inovarea este instrumentul specific al spiritului de
initiative. Este actul care înzestrează resursele c o nouă capacitate de a crea avuţie.
Inovarea, intradevăr, creează resurse.

3
 Inovarea nu trebuie să fie tehnică, nu trebuie până la urmă să fie un „obiect”.
Puţine inovaţii tehnice pot concura din punct de vedere al impactului cu inovaţii sociale
cum sunt ziarele sau asigurările.1
Mai precis, inovarea sistematică înseamnă identificarea celor şapte surse ori
factori care favorizează inovarea.
Primele patru surse se găsesc în cadrul întreprinderii, fie ea institutie cu caracter
comercial sau din domeniul serviciilor publice, în interiorul ramurii de activitate sau a
sectorului de servicii. Prin urmare, acestea sunt vizibile în primul rând pentru oamenii
care lucrează în acea ramură industrială sau sector de servicii. Ele sunt în principal nişte
simptome. Dar sunt indicatori foarte siguri ai schimbărilor care au avut deja loc sau care
pot fi realizate fără prea mult efort. Aceste patru elemente-sursă sunt:
 Imprevizibilul – succesul neaşteptat, eşecul neaşteptat, evenimentul exterior
neaşteptat;
 Nepotrivirea – dintre realitate aşa cum este ea de fapt şi realitatea aşa cum se
presupune că este sau aşa cum „ar trebui să fie”;
 Inovaţia bazată pe nevoile opraţionale;
 Schimbări în structura industriei sau a pieţei care iau pe toată lumea prin
surprindere.
Al doilea grup de surse ale inovării, trei la număr, implică schmbări în afara întreprinderii
sau a ramurii de activitate:
 Fenomenul demografic (schimbări în structura populaţiei);
 Schimbări de percepţie, dispoziţie şi semnificaţie;
 Cunoştinţele noi, atât cele ştiinţifice, cât şi cele neştiinţifice.
Cele şapte surse reclamă o analiză separată, deoarece fiecare are propriile sale
caracteristici. Nici una însă nu este mai importantă sau mai productivă decât alta.

Categorii de inovaţii
1
Peter F. Druker – Inovare şi spirit întreprinzător, Editura Teora, Bucureşti 2000, pag 21.

4
  Noi produse. Dezvoltarea de produse noi se află printre cele mai comune şi mai
vizibile tipuri de inovaţie
 Inovaţii administrative (schimbări în structura organizatorică şi procese:
redefinirea posturilor, un nou control, reorganizarea, noi programe de pregătire
etc.)
 Inovaţii tehnice

Inovaţia este instrumental specific al antreprenorilor, mijlocul cu care ei

exploatează schimbarea ca pe o ocazie pentru diferite afaceri sau diferite servicii. Poate fi
reprezentată ca o disciplină, poate fi învăţată, poate fi practicată.Antreprenorii trebuie să
caute, cu un scop précis, sursele inovaţiei, schimbările şi simptomele ei, care indică
ocazii favorabile pentru inovaţii încununate de success. Ei au nevoie să cunoască şi să
aplice principiile inovaţiei reuşite.
Antreprenorii inovează. Inovaţia este instrumental specific al sistemului
antreprenorial. Este actul care înzestrează mijloacele cu o nouă capacitate de a crea
bogăţie. Întradevăr, inovaţia creează un mijloc. Nu există un mijloc până când omul nu
găseşte o întrebuinţare pentru ceva din natură, pe care, în felul acesta,îl înzestrează cu
valoare economică. Nu există resurse mai mari în economie decât “puterea de
cumpărare”. Dar, puterea de cumpărare este creaţia unui antreprenor inovator.2

Strategia egalizării puterii

Strategia egalizării puterii îndeplineşte câteva obiective, incluzând creşterea
înţelegerii schimbării, creşterea angajamentelor în schimbare, ridicarea calităţii
schimbării, îmbogăţirea în conţinut a posturilor subordonaţilor şi punerea în practică a
principiilor democratice la locul de muncă.
Egalizarea de putere sporeşte autonomia la cele mai de jos nivele şi permite mai
multă cunoaştere a unor informaţii utile pentru rezolvarea problemelor. Adesea oamenii
de la nivelul ierarhic de jos deţin cele mai semnificative informaţii pentru planificarea
schimbării, mai ales când sarcinile sunt incerte. Acesta este unul din motivele pentru care
inovaţiile tehnice apar de jos. Specialiştii de pe prima linie deţin informaţiile tehnice
necesare pentru a iniţia schimbările.

2
Peter F. Drucker – Inovaţia şi sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, pag 20.

5
 Deţinerea unei părţi de putere de către toţi membrii organizaţiei este mult mai
bună decât delegarea completă sau centralizarea completă. Schimbarea prin egalizarea
puterii este un proces prin care puterea este redistribuită printr-o serie de etape. Iniţial,
presiunea managerilor de vârf asupra conducătorilor din prima linie îi face pe aceştia din
urmă să acţioneze. Un consultant, dinăuntrul sau dinafara organizaţiei, lucrează apoi cu
nivelele de sus şi deopotrivă cu cele de jos pentru a identifica problemele specifice şi a
propune soluţii, pentru a obţine angajamente în noile direcţii de acţiune şi a le
experimenta. Pe măsură ce experimentele conduc la rezultate pozitive, întreaga
organizaţie este aptă să accepte noile practici şi începe să considere că egalizarea puterii
este calea cea mai bună pentru a realiza schimbarea.
Lipsa egalizării puterii rezultă din anumite motive principale şi are consecinţe.
În primul rând, dacă cei care deţin puterea nu acceptă şi influenţa celor de jos, ei nu vor
descoperi alte valori şi nevoi sau condiţii care cer schimbarea. În al doilea rând, ei vor
pierde feed-back-ul celor de jos faţă de comportamentele sau politicile pe care le practică.
În al treilea rând, informaţiile de jos nu se vor regăsi în procesele decizionale, ceea ce va
afecta calitatea schimbării propuse. În sfârşit, cei de jos nu-şi vor dezvolta independenţa
şi responsabilitatea şi nici nu vor învăţa să-şi dirijeze propriul comportament. O egalizare
a puterii evită toate aceste probleme.

Strategia „de sus în jos"

Puterea nu este un concept negativ atunci când este utilizată în obţinerea unor
obiective valorizate uman. În timp ce schimbarea de sus în jos nu permite participarea
nivelelor inferioare, şi astfel neagă obiectivele de autodeterminare, efectul schimbării de
sus în jos poate fi valorizat. Acest tip de schimbare este un exerciţiu unilateral pentru
puterea celorlalţi, dar obiectivele acestei acţiuni pot reflecta şi obiective colective ale
organizaţiei sau ale societăţii. În timp ce fixarea de scopuri colective este întotdeauna
problematică, managerii de sus au o oportunitate pentru a folosi puterea în realizarea a
ceea ce ei percep că ar fi obiective dezirabile.
Schimbarea formală este insuficientă şi implică atît construcţia unui nou model
comportamental cît şi o deconstrucţie a celui vechi. Tranziţia este graduală şi frecvent
forţele destructive operează simultan cu cele constructive. Deconstrucţia nu este niciodată
completă în realitate, dar poate fi considerată că a reuşit atunci când vechea coaliţie este

6
înlocuită de o nouă coaliţie dominantă. Puterea, chiar dacă nu este distribuită în
organizaţie, poate fi o parte a repertoriului managerial de asigurare a eficienţei.

Preţul schimbării
Putem distinge două opţiuni care se află într-un dezacord considerabil: pe de o
parte schimbarea incrementală realizată continuu, treptat şi în doze mici, iar pe de altă
parte schimbarea bruscă, în salturi, de la o perioadă la alta. Pentru agentul de schimbare
nu există răspunsuri clare în această privinţă.
Cazul schimbării incrementale, pas cu pas. Mulţi pledează pentru conducerea
schimbării sub forma incrementală. Schimbarea pas cu pas este realizată în subdiviziuni
diferite ale unei organizaţii. Creşterea este o strategie de schimbare care este graduală şi
pare nesemnificativă; ea evită revoluţiile bruşte şi costisitoare, care provoacă duşmănii,
demotivaţie, irosirea unor energii, etc. Asemenea schimbări revoluţionare în organizaţii
pot însă să răspundă unor probleme specifice dinafara organizaţiei.
Cazul schimbării în salturi. Are în vedere două aspecte principale. În primul
rând, fiind stabilită în comun acord de către membrii organizaţiei, este mai eficace decât
schimbarea incrementală. Schimbarea profundă, când direcţia este cea bună, este mult
mai bună decât schimbarea treptată. Acordul comun şi schimbarea profundă luate laolaltă
generează ceea ce numim schimbarea în salturi.
Orice schimbare într-o organizaţie, dacă urmăreşte să realizeze îmbunătăţirile
dorite, trebuie să fie condusă cu atenţie.

Sisteme şi principii inovative

Inovaţia este instrumentul specific al inovatorilor, mijlocul cu care ei folosesc în
mod conştient schimbarea ca pe o ocazie pentru a îmbunătăţi diferite afaceri, servicii,
secvenţe de viaţă. Poate fi reprezentată ca o disciplină, poate fi învăţată, poate fi
practicată. Întreprinzătorii, managerii pot să caute, cu un scop precis, sursele inovaţiei,
schimbările şi simtomele ei - care indică ocazii favorabile pentru soluţii şi aplicaţii
încununate de succes. Ei pot să cunoască şi să aplice principiile inovaţiei de succes.
A crea ceva nou, a face ceva diferit, a schimba sau transforma valori, a
sistematiza standardizând, a crea o piaţă nouă şi diferită, a avea o nouă viziune asupra a
ceva - înţelegând tot mai bine procesul vieţii, a evolua într-un sens pozitiv şi a câştiga, a

7
lua hotărâri potrivite - presupun anumite trăsături de comportament şi de personalitate
fundamentate în concept şi teorie. Un sistem inovativ se referă la toate activităţile
omeneşti. Inovatorii văd schimbarea ca pe ceva sănătos. Ei caută schimbarea, o folosesc
pentru a obţine rezultate. Ei transferă posibilităţile din zonele cu productivitate şi
randamente crescute în zone cu productivitate şi randamente scăzute, ştiind că există
riscuri ce pot fi reduse prin aplicarea corectă a unor legi binecunoscute, folosind o
metodologie adecvată.
Inovaţia trebuie să aibă un scop; la început poate fi mică, experimentală, flexibilă.
Ocaziile se găsesc în apropierea evenimentelor, în deviaţiile marilor probleme:
neprevăzut, incongruenţe, legăturile slabe ale proceselor, diferenţa dintre "paharul este
jumătate plin" şi "paharul este jumătate gol". Mare parte din inovaţii se găsesc înafara
tehnologiilor avansate. Inovaţiile bazate pe tehnologie avansată trebuiesc încorporate într-
o economie inovativă puternic tehnologizată, bazată şi pe tehnologie mică sau medie.
Societatea are nevoie de inovaţii sociale substanţiale. Printre domeniile esenţiale se află:
- Soarta angajaţilor disponibilizaţi. Unii sunt bine organizaţi, dar nu ştiu să se
redirecţioneze, nu au încredere şi abilităţile necesare pentru a-şi schimba stilul de viaţă,
pentru a-şi lărgi orizontul. Nu au capacitatea, ca indivizi sau ca grup să se ajute, dar au
suficientă putere să se opună. Dacă societatea nu are grijă să-i plaseze, ei pot deveni o
forţă negativă. O economie inovativă poate crea noi locuri de muncă. Asocierea unor
eforturi pentru pregătirea şi plasarea acestor lucrători poate învinge teama de viitor -
generatoare de rezistenţă la inovaţie. Cei peste cinzeci şi cinci de ani au o pensie
asigurată, cei sub treizeci de ani îşi pot găsi mai uşor un loc de muncă, dar ceilalţi pot
avea unele probleme. Prin reorientare masivă în politici şi, mai ales, în priorităţi,
încurajând flexibilitatea, pregătirea continuă, acceptarea schimbării ca pe ceva normal şi
ca pe o ocazie pentru societate, instituţii şi indivizi, se pot estima consecinţe asupra
comportamentului, valorilor şi priorităţilor societăţii.
- Organizarea abandonării sistematice a politicilor sociale depăşite şi a instituţiilor de
servicii publice învechite. Politicile şi instituţiile sunt de origină umană, şi nu divină; în
privinţa lor singurul lucru sigur este îmbătrânirea rapidă. Ar fi util un sistem care să
schimbe ceea ce este vechi şi neproductiv în societate. Măsuri de genul reactivării
sistematice a legilor şi instituţiilor pe baza unor criterii obiective, dezvoltarea unor

8
metode noi pentru a prognoza efectele legilor şi instituţiilor, ar fi foarte utile. Încurajarea
abandonării a ceea ce este vechi, demodat, neproductiv în paralel cu încurajarea folosirii
capitalului pentru promovarea proiectelor de viitor prin sistemul de impozitare care
stimulează formarea capitalului, reducerea costurilor invizibile prin reducerea
completărilor de rapoarte şi formulare - poate ajuta.

Surse de inovare
Inovaţia este instrumentul specific al sistemului inovativ. Este actul care
înzestrează mijloacele cu o nouă capacitate de a crea bogăţie. Inovaţia crează un mijloc
atunci când omul găseşte o posibilitate de întrebuinţare pentru ceva din natură, în sfera
socială şi economică. Oricare ar fi schimbările, potenţialul de producere a bogăţiei din
mijloace deja existente constituie inovaţie. Ea poate fi tehnică sau socială (ziarul,
asigurarea, spitalul).
Unele inovaţii care par foarte mari pot deveni virtuozitate tehnică, iar unele cu
pretenţii modeste pot deveni afaceri gigantice foarte profitabile. Inovatorii de succes,
oricare ar fi motivaţia lor individuală - fie bani, fie putere, fie curiozitate sau dorinţă de
faimă şi recunoaştere - încearcă să aducă valoare şi contribuţie. Inovatorii de succes
ţintesc sus. Ei nu se mulţumesc numai cu îmbunătăţirea sau cu modificarea a ceea ce
există deja. Ei caută să creeze valori şi satisfacţii noi, deosebite, să creeze configuraţii
noi - mai productive, mai eficace.
Majoritatea inovaţiilor de succes exploatează schimbarea. Inovaţia sistematică presupune
supravegherea surselor de ocazii de inovare. Primele patru surse de inovare se află în
cadrul organizaţiilor (instituţii de servicii publice, servicii, industrie etc.) şi sunt vizibile
mai întâi oamenilor care lucrează în acel sector. Acestea sunt, în esenţă, simtome şi, în
acelaşi timp, indicatori ai schimbărilor care au avut deja loc sau care se pot petrece cu
eforturi mici.

Există mai multe feluri de nepotriviri:

Nepotriviri între realităţile economice ale unui domeniu (lipsa de profit în
condiţiile creşterii cererii, de exemplu). Inovaţia trebuie să fie simplă şi "evidentă"; dacă
necesită încă muncă de cercetare şi cunoştinţe noi s-ar putea să nu fie încă timpul potrivit

9
pentru aplicare. Exemple: asigurarea particulară de sănătate, mini-laminorul, transferarea
unor servicii din spitale în locuri care nu necesită facilităţi costisitoare etc.
Nepotriviri între realitatea unui domeniu şi presupunerile care se fac despre
acesta, rezultate din eforturi îndreptate greşit. Exemplu de inovaţii: vasul comercial cu
containere încărcate la ţărm.
Nepotriviri între eforturile dintr-un domeniu şi valorile, aşteptările beneficiarilor.
Exemple: forme particulare de asigurări - se vinde liniştea, valoarea. Aşteptările
beneficiarului şi valorile producătorului sunt diferite.
Nepotriviri interne în ritmul şi logica unui proces. Este, de obicei, la îndemâna
celor din interiorul domeniului.

Al doilea set de surse de inovaţii implică schimbări în afara organizaţiei sau domeniului:
Demografice (schimbări de populaţie); consecinţe importante pentru educaţie,
forţa de muncă, cerinţe etc.
Schimbări în receptivitate, dispoziţie şi înţelegere; inovaţii în alimentaţie, modă
etc. Există şi riscul de a exploata prematur o schimbare în modul de percepere a realităţii.
Sincronismul este foarte important. E bine ca la început inovaţia să fie mică şi specifică.
Cunoştinţe noi, atât ştiinţifice cât şi neştiinţifice. Inovaţia bazată pe acestea are
nevoie de cea mai mare durată de pregătire. De obicei ele nu se bazează pe un singur
factor, ci pe convergenţa mai multor cunoştinţe, nu toate ştiinţifice şi tehnologice. Este
nevoie de o analiză atentă a tuturor factorilor necesari, fie că este vorba de cunoştinţe, fie
că este vorba de factori sociali, economici sau de percepţie. Concentrarea asupra poziţiei
strategice impune folosirea strategiei corecte de la început pentru că este posibil să nu
apară a doua şansă.

Principiile inovaţiei. Ce trebuie făcut?

 Inovaţia sistematică începe cu analiza ocaziilor, a surselor ocaziilor inovatoare.
 Inovaţia este conceptuală şi perceptivă, de aceea e important să vezi, să întrebi, să
asculţi.
 Inovaţia trebuie să fie simplă şi concentrată
 Inovaţiile eficace sunt simple la început.

10
  inovaţie ţinteşte spre supremaţie.

Ce nu trebuie făcut?
 Ceva care este prea "deştept", fie ca design, fie ca execuţie, are şanse mici de
reuşită.
 Nu diversifica, nu încerca să faci mai multe lucruri deodată.
 Nu încerca să inovezi în primul rând pentru viitor, ci pentru prezent.

Condiţii
 Inovaţia înseamnă muncă şi necesită cunoştinţe şi multă ingeniozitate.
 Inovatorii de succes se bazează în special pe propria putere.
 Inovaţia de succes trebuie să fie aproape de piaţă, concentrată asupra acesteia şi să
fie dirijată de ea.

Firmele de tip inovativ

Mărimea unei firme nu este un impediment în calea unei inovaţii. Se poate începe
cu lucruri mici şi simple. Există tendinţa de a aloca resurse afacerilor existente, crizei
momentane, adică de a "hrăni" trecutul şi de a "înfometa" viitorulConducerea inovativă
are nevoie de o anumită politică şi o anumită practică.
 Organizaţia trebuie să fie receptivă la inovaţii şi să perceapă schimbarea ca pe o
ocazie, şi nu ca pe o ameninţare. Trebuie astfel organizată astfel încât să facă
plăcută munca de inovator. Pentru crearea climatului creativ este nevoie de efort
bine orientat.
 Este obligatorie atât evaluarea sistematică sau măcar aprecierea performanţelor
obţinute ca inovatori, cât şi deprinderea de a îmbunătăţi activitatea inovativă.
 Conducerea inovativă impune faţă de structura organizatorică, de personal şi de
conducere, faţă de sistemul de retribuire, de stimulare şi premiere anumite practici
specifice.
 Conducerea inovativă are un set de interdicţii, de lucruri pe care nu trebuie să le
facă.

11
Politica inovativă
Conducerea inovativă trebuie să încurajeze conducătorii astfel încât aceştia să
devină "avizi de lucruri noi".
Cum putem face ca organizaţia să fie receptivă la inovaţii, să dorească să le facă,
să ajungă la ele, să muncească pentru ele?. Inovaţia trebuie să fie ceva obişnuit, chiar de
rutină. Inovaţia este un mijloc de auto-conservare, de auto-perpetuare, este baza
siguranţei şi succesului pentru fiecare conducător. Informaţia orientată spre inovare este
necesară în contextul definirii unui cadru temporal. Este necesar şi un plan cu obiective
specifice.
Pentru a fi atraşi de inovare este necesară o politică sistematică de abandonare a
tot ceea ce este depăşit, uzat moral, neproductiv, a greşelilor, a eşecurilor şi a orientării
greşite a efortului. Periodic trebuiesc testate fiecare produs, proces tehnologic, piaţă,
canal de distribuire, activitatea fiecărui individ în parte. Dacă la întrebarea: "Mai
continuăm acest produs, această piaţă, acest canal de distribuire, această tehnologie?"
răspunsul este "Nu", nu trebuie să spunem: "Să mai analizăm", ci "Ce trebuie făcut pentru
a stopa risipirea resurselor pe acest produs, această piaţă, acest canal de distribuire,
această activitate?" Abandonarea nu este întotdeauna un răspuns, şi poate nu este nici
posibilă, dar ea limitează măcar eforturile următoare şi se opreşte devorarea resurselor
productive de oameni şi bani. Ceea ce face ca un conducător să fie preocupat de inovaţii
este ideea că produsul sau serviciul actual va fi abandonat într-un viitor apropiat. Un
proverb spune că "Nimic nu cere eforturi mai eroice şi inutile decât salvarea unui
cadavru". Concentrarea celor mai bune forţe umane şi investirea resurselor financiare în
inovaţii conduce la schimbarea organizării.
Pentru ca o firmă să devină avidă de lucruri noi ea trebuie să accepte faptul că
produsele, serviciile, pieţele, canalele de distribuţie, procesele, tehnologiile au o "stare de
sănătate şi o viaţă limitată, de obicei scurtă". Orice diagnostic impune luarea unei
hotărâri, cunoaşterea firmei, a produselor, pieţei, clienţilor, tehnologiilor. Diagnosticul
presupune analiză şi multă experienţă. Analiza permite găsirea întrebărilor şi constituie o
provocare pentru toate cunoştinţele şi pentru toată experienţa organizaţiei.

12
 Capitolul II – Studiu de caz : SC Sabion Elen SRL

Prezentarea companiei

S.C. Sabion Elen S.R.L. având sediul social în Tg-Mures, a fost înfiinţată în anul
1998.. Începând cu luna iunie 1999, aici funcţionează atelierul de prelucrare a bijuteriilor.
A început ca o mică afacere de familie, dintr-o mare pasiune. A continuat pe
această linie până în ziua de astăzi, când Casa de Bijuterii Sabion rămâne tot o afacere
românească de familie, însă una mult mai mare, care angrenează în activitatea ei şi soţi,
fini, prieteni şi nepoţi, fiecare specializaţi de-a lungul timpului pe segmente de activitate
diferite.
Compania inoveaza prin faptul ca pentru prima oara in tara relatia client-consilier
se schimba radical, prin eliminarea tejghelelor care ii separau pana la acea data. Astfel,
clientul este insotit de catre un consilier in vanzarea bijuteriilor prin magazine si il
introduce astfel intr-o lume pe care nu a mai avut ocazia sa o exploreze in acest mod.
Relatia dintre cele doua parti devine una calda, mult mai deschisa, mai amicala si care
ofera o nota de distinctie unica.

Descrierea produselor si serviciilor oferite in cadrul magazinelor Sabion

Este un concept innovator care are la baza cultura dezvoltata de tari cu traditie in
prelucrarea bijuteriilor, de a investi in pietre pretioase, in bijuterii unicat ori realizate in

13
serie limitata. Bijuteriile cu pietre pretioase sunt mijloace care combina unicitatea unui
cadou deosebit cu avantajele unui plasament financiar bine investit.
In plus bijuteriile care intra in aceasta categories i care de cele mai multe ori
insotesc un eveniment important din viata celor care le poarta se poate constitui dintr-o
mostenire pretioasa pentru generatiile viitoare.
Pentru ca magazinele Sabion se adreseaza clientilor cu venituri medii si peste
medie si pentru ca stim din experienta ca este foarte important ca si categoriile de marfa
sa acopere o cat mai variata gama de solicitari, am facut in asa fel incat bijuteriile pe care
le propunem sa se adreseze deopotriva doamnelor si domnilor indiferent de varsta.
 Bijuterii de familie: colectii complete de bijuterii cu pietre pretioase si
naturale;
 Bijuterii de nunta, inele de logodna si verighete, realizate in Atelierele de
Creatie Sabion, personalizate cu pietre pretioase si naturale;
 Bijuterii clasice, invechite de patina timpului – colectii de bijuterii din aur,
realizate de Atelierele de Creatie Sabion dupa modele clasice, care isi
patreaza farmecul neconditionat de trend-uri;
 Bijuterii de copii din colectiile Alice & Alex;
 In exlusivitate pentru provincie, bijuterii cu pietre pretioase semnate de
celebrul designer Gianni Lazzaro si Donna Oro;
 Ceasuri de dama si barbatesti, din aur sau otel inoxidabil, marcile
Longines si Tissot, Mont Blanc, Tag Heuer si Epos.
 Bijuterii de serie formate din modele variate, realizate in Atelierele de
Creatie Sabion si importate din Italia;
 Bijuterii neconventionale Ivan DoZmi, realizate din otel inoxidabil si
pietre pretioase;
 Instrumente de scris Cartier, Montegrappa si Mont Blanc;
 Accesorii de piele si birotica Mont Blanc.

Bijuteriile Sabion se inscriu cu success in linia promovarii unui comert civilizat

si al bunului gust exprimat pana in cele mai mici detalii.3
3
www.sabion.ro, accesat la data 13.11.2014.

14
Strategia S.C. SABION ELEN S.R.L.
Perfectionarea continua prin participarea la expozitii nationale si international,
aprecierea obtinuta din partea Camerei de Comert Industries si Agricultura a Judetului
Mures si a Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania,
absolvirea cursurilor Institutului Gemologic American, atentia sporita acordata imaginii
prin intermediul modului de amenajare a spatiilor pe care le detine, a serviciilor pe care le
ofera, precum si a imaginii promovate prin intermediul angajatilor, au facut ca S.C.
Sabion S.R.L. sa se remarce sis a se impuna ca lider in toate orasele in care isi desfasoara
activitatea, sa devina un exponent al rafinamentului si elegantei in materie de bijuterii, un
model de success pentru alti oameni de afaceri.
Pe viitor societatea isi propune sa urmeze aceeasi linie constructive pe care a
urmat-o in cei peste sase ani scursi de la infiintarea acesteia si sa ramana in continuare
acelasi partener de afaceri de incredere, iar rolul pe care il au consilierii este unul extreme
de important.
Mai mult de atat, Sabion imbratiseaza ideile Consiliului pentru Practici
Responsabile in Bijuterie in ceea ce priveste etica afacerii, protectia sociala si protectia
mediului, asa cum acestea au fost consfintite la infiintarea organizatiei.
Etica afacerii:
- Ne-am luat angajamentul de a ne conduce afacerile la un standard etic ridicat si de
a asigura integritatea, transparenta si conformitatea acestora cu legislatia
aplicabila in domeniu
- Vom face cunoscut in intregime si cu cea mai mare acuratete, caracteristicile
bijuteriilor pe care le producem
- Vom respecta confidentialitatea comerciala si politica de confidentialitate a
datelor.

Performanta sociala:
- Vom sprijini dezvoltarea comunitatilor locale in care vom active, contribuind la
bunastarea sociala si economica a acesteia.

15
Performanta de mediu:
- Ne vom conduce afacerile intr-o maniera responsabila si din punct de vedere al
protectiei mediului.
- Vom reduce consumul de energies si apa si vom gestiona atent resursele.

Inovaţii ale companiei

Compania inovează la început prin faptul că pentru prima oară în ţară relaţia
client-consilier se schimbă radical, prin eliminarea tejghelelor care îi separau până la acea
data. Astfel, clientul este însoţit de catre un consilier în vanzarea bijuteriilor prin
magazine şi îl introduce astfel intr-o lume pe care nu a mai avut ocazia să o exploreze în
acest mod. Relaţia dintre cele două parţi devine una caldă, mult mai deschisă, mai
amicala şi care oferă o notă de distincţie unică.
Cele mai importante inovaţii aduse de Sabion au in vedere produsele pe care le creează în
atelierele proprii.
Este un concept inovator care are la baza cultura dezvoltata de tari cu traditie in
prelucrarea bijuteriilor, de a investi in pietre pretioase, in bijuterii unicat ori realizate in
serie limitata. Bijuteriile cu pietre pretioase sunt mijloace care combina unicitatea unui
cadou deosebit cu avantajele unui plasament financiar bine investit.
Una dintre cele mai marcante inovatii in materie de bijuterii este crearea unei
colectii de bijuterii din aur in combinatie cu tantal. Exceptand aurul, argintul si platina
sunt putine metale care de-alungul istoriei s-au regasit in bijuterii. Tantalul este un metal
rar, dur, extrem de rezistent in fata coroziunii cu un punct foarte ridicat de topire de peste
3000˚C, ceea il face foarte greu de prelucrat. Astfel indrumatorul artistic al Casei de
Bijuterii Sabion, Adrian Bobletec a studiat mai bine de 6 ani metode de aliere, topire,
prelucrare si asocierea acestui metal cu aurul.
Aurul impune prin proprietatile sale extraordinare asocierea cu un metal cu
trasaturi cel putin inedite, iar din combinatia celor doua sa rezulte o noua dimensiune in
universul bijuteriilor, si mai mult de atat una din marile inovatii aduse giuvaeriei.
Sunt creații unicat, nu sunt bijuterii de serie și sunt realizate în întregime manual;
sunt bijuterii inovatoare prin combinație, impunătoare prin designul unic și poetice prin
atitudine. Aceste bijuterii pot fi gasite in Romania doar in cadrul magazinelor Sabion.

16
 Compania a venit cu ceva inedit si in magazinele de prezentare a bijuteriilor,
astfel in cadrul magazinului din Bucuresti gasim un sistem de iluminare inovativ direct
din pardoseala si tavan, un concept unic in lume.
Galeriile Sabion din București au fost create într-un demers unic în țară de
restabilire a titulaturii de artă acordată creațiilor de bijuterie. A acest magazin a fost
gandit tocmai ca o galerie de artă, un concept nou, unic în lume și care a fost înscris în
cadrul A.R.E. Design Awards, cel mai mare concurs de design comercial din lume
desfășurat an de an în Statele Unite.
Festivitatea de decernare a premiilor s-a desfășurat pe data de 28 martie în Las
Vegas unde echipa Sabion a primit recunoașterea mondială. Nu mai puțin de 3 premii au
fost acordate acestui proiect:
 Premiul pentru inovație în pardoseala din inox
 Premiul pentru amenajare artistică
 Marele Premiu pentru cel mai frumos magazin din lume, într-un centru comercial.

Concluzii

17
 In ceea ce priveste inovatia, Sabion se poate mandri cu o serie de inovatii atat in
ceea ce priveste noi produse, dar si administrative si tehnice.
Sabion este una dintre cele mai de succes companii 100% româneşti, care îşi
propune sa se dezvolte într-o manieră susţinută. Compania se implică activ în vederea
contribuirii pentru dezvoltarea societăţii româneşti, fapt confirmat si prin premiile
castigate pentru inovatiile aduse, toate acestea ducand la promovarea produselor
romanesti pe plan international.
Societatea actuală este caracterizată de existenţa unei noi revolutii ştiintifico-
tehnice care duce la schimbari importante
De la apariţia primelor mijloace promoţionale şi pâna în prezent, promovarea a
evoluat, s-a modificat atât ca tehnică concretă cât şi în reflectarea sa teoretică. Au apărut
tehnici noi, organizări noi, echipe de specialişti noi.
Promovarea vănzărilor reprezintă un instrument promoţional ce se utilizează în
ultima vreme cu succes deosebit, care a reuşit să sporească cheltuielile destinate, mai
repede decât publicitatea şi constă în acordarea de stimulente pentru cumpărarea
imediată, mai ales a produselor standardizate cu cerere foarte elastică.
În realizarea unor campanii publicitare, întreprinderile se confruntă cu sarcina de
a împărţi bugetul total alocat promovării pe instrumente promoţionale care reprezintă
diferite caracteristici şi costuri.
O alta problemă este alegerea strategiilor de promovare în funcţie de ciclul de
viaţă al produsului, al firmei, de stadiul de pregătire al cumpărătorului, de obiectivele
urmărite de întreprindere astfel încât, în urma desfăşurării campaniei promoţionale,
rezultatele să fie favorabile.
Promovarea on-line a ajutat foarte mult imaginea Sabion, îmbunătăţind-o şi
sporind încrederea clientilor în aceasta, deşi compania nu s-a axat în mod special pe acest
tip de promovare.

Bibliografie

18
 Peter F. Druker – Inovare şi spirit întreprinzător, Editura Teora, Bucureşti 2000

 Peter F. Drucker – Inovaţia şi sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică,

Bucureşti, 1993

 www.sabion.ro

19