C1.

Deontologie = studiul bunei conduite şi al exercitării corecte a îndatoririlor pe care le incumbă o profesie,
o ocupaţie, o meserie, o îndeletnicire.
Deontologie = DEONTOS + LOGOS
 Cercetează regulile şi îndatoririle aferente unei profesii sau ocupaţii în legătură cu practicarea
autorizată şi corectă a acesteia.
 Descrie un ansamblu de reguli de conduită specifice, de atitudini şi comportamente sub
constrângerile legislaţiei în vigoare, dar fără a se suprapune acesteia, în scopul binelui individual
şi al servirii interesului public, în virtutea eticii profesionale. De cele mai multe ori deontologia şi
etica profesională sunt acceptate ca echivalente
 Se particularizează prin folosirea limbajului specific, dominat de conceptele etice: bine-rău,
moral-imoral, corect-incorect, cinstit-necinstit, loial-neloial, exact-inexact, drept-nedrept etc..
C2.
Principiile deontologice:

• respectarea indatoririlor
• onestitatea si corectitudinea
• independent profesionala
• transparenta
• responsabilitate profesionala si civica
• professionalism
• integritate morala
• toleranta
C3.
Subiecte ale dezacordului moral:

• coruptia=monopol+putere-transparenta
• libertatea
• alteritatile
• terorismul
• avortul si morala
• razboiul drept vs razboiul nedrept
• migratia
• dreptatea stat vs privat
C4.
Romania se claseaza pe locul 69 din 175 de tari intr-un raport privind coruptia.
 Istoric - corupţia poate fi considerată cea mai veche formă de criminalitate care a însoţit dezvoltarea
societăţii umane până în prezent.
Cauzele aparitiei coruptiei:
 slăbirea autorității statului din cauza ineficienței instituțiilor acestuia,
 degradarea nivelului de trai al indivizilor,
 lipsa unor valori sociale însoțită de alterarea respectării principiilor morale,
 lipsa unei reforme la nivelul instituțional și legislativ care să fie în concordanță cu condițiile socio-
economice.
Corupţia se poate clasifica astfel în trei mari categorii:
 Corupţia de mici dimensiuni, cum ar fi cea caracteristică medicilor, asistentelor şi celor implicaţi
în sistemul de asigurare a serviciilor medicale sau cea întâlnită sub formă de bacşiş dat barmanilor,
coafezelor etc.;
 Corupţia medie, caracteristică, spre exemplu, avocaţilor sau preoţilor;
 Marea corupţie, caracteristică, spre exemplu, celor implicaţi în „recompensantele” afaceri de stat.
 În acelaşi timp, trebuie să facem atent distincţia între:
 Corupţia frauduloasă (ca cea dintr-o instanţă de judecată, spre exemplu)
 Libera corupţie (în cazul în care corupţia nu este însoţită de nici o altă acţiune ilegală, ca în cazul
celei oferite de exemplu
C5.
Termenul "bune practici" desemnează într-un domeniu de activitate, un set de comportamente, asupra
cărora există consens, considerate esențiale de către cei mai mulți profesioniști din acel domeniu și care pot
fi regăsite sub formă de ghiduri (coduri) de bune practici.
Bunele practici au un scop bine definit: generarea încrederii durabile în economie și în mediul de
afaceri .
Erodarea bunelor practici:
- Mita: electorala, la profesori
- Parandărătul, cu sensul particular de "comision ilegal; şpagă“, reprezintă suma care se întoarce la
cel care aprobă o tranzacţie în favoarea cuiva. Astfel, la o licitaţie cu mai mulţi concurenţi, numai
cu unul se prestabilește parandărătul.
- Bacșiș = suma de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal, pentru a câștiga
bunăvoința sau protecția cuiva (DEX);
C6.
 ”Plagiatul” este un mod necinstit sau fraudulos de însușire, în întregime sau parțial, a unei opere
literare, artistice sau tehnice (și prin extensie – a unui stil, a unei idei sau a unui fapt) aparținând
autorului original.
C7.
 Trișarea înseamnă nerespectarea regulilor pentru a se bucure de beneficiile acestui fapt. Puteți trișa
la un joc, în sport, la un examen (copiuțe, copiere de la vecin, telefon etc. ...).
C8.
 În principiu, discriminarea este un tratatement diferit, socotit nedrept, față de persoane din cauza
apartenenței lor la un anumit grup social. Toate comportamentele discriminatorii implica fie
excluderea, fie respingerea.
 ATENȚIE! Discriminarea este ilegală și este sancționată de lege!
 Criterii si formele discriminarii:
- Rasa
- Nationalitatea
- Etnia
- Limba
- Religia
- Categoria sociala
- Convingerile
- Sexul
- Genul
- Orientarea sexuala
- Varsta
- Boala cronica necontagioasa
- Infectarea HIV
- Apartenenta la o categorie defavorizata
- Handicapul
C9.
Deontologia economistului: om de afaceri, bancher, finantist, contabil, manager, etc.
Modele
- Modelul Webber:
• Potrivit opiniei lui Weber întreprinzătorul burghez, având conştiinţa că se bucură de toată
graţia lui Dumnezeu şi că este vizibil binecuvântat de acesta, putea [dacă nu depăşea
limitele corectitudinii formale şi morala sa ireproşabilă, dacă modul în care îşi folosea
bogăţia nu era condamnabil] să-şi urmărească interesele de câştig şi era chiar recomandabil
s-o facă.
• Tot credința sa îi mai furniza asigurarea liniştitoare că distribuţia inegală a bunurilor în
această lume este o operă cu totul specială a providenţei divine, care prin aceste deosebiri,
la fel ca şi prin graţia particulară, îşi urmărea scopurile tainice necunoscute nouă.
• Omul de afaceri tradiţional, simbol al “spiritului capitalist”, era depozitarul nu numai al
unei “etici a muncii”, ci al unor virtuţi sociale precum onestitatea, sentimentul datoriei,
credibilitatea, hărnicia, cumpătarea, înţelepciunea, inventivitatea, curajul în asumarea
riscurilor etc.
 - Modelul Fukuyama
• Francis Fukuyama (1952-) caută fondul laic al bunei conduite în afaceri, recunoscând însă
importanţa moştenirii culturale comune în evoluţia capitalismului. După opinia sa, epoca
actuală, începută cu secolul al XX-lea, se caracterizează prin dominaţia economică a marilor
firme corporative, care sunt fondate pe alte valori, decât cele ale firmelor tradiţionale.
• Condiţia necesară este ca organizaţia să adopte ansamblul normelor comune înainte ca
încrederea să se generalizeze în rândul membrilor săi, ceea ce înseamnă că dacă membrii
organizaţiei acţionează pe cont propriu nu pot obţine capital social.
- Modelul HIRSCHMAN
• Marcat de un scepticism explicit, Hirschman lansează o mare provocare economiştilor, cărora
le contestă în primul rând capacitatea de previzionare şi de anticipare a eficacităţii sistemului
fondat pe ordinea pieţei: “Nici un sistem economic, social sau politic nu poate garanta că
indivizii, firmele sau organizaţiile în general, vor acţiona întotdeauna într-un mod funcţional şi
vor avea constant o conduită eficace, raţională, în respectul legilor şi virtuoasă”
• Potrivit concepţiei lui Hirschman economiştii au o morală secretă sunt oameni complexaţi,
marcaţi de fracasomanie şi exit-voice.
Concluzia: Un pic mai multă etică între economiști nu îi va face neapărat mai relevanți, dar opinia publică
ar afla interesele pe care ei le apărau. [Christian Chavagneux]
C10.
• Functionarul public este persoana fizica investita cu o functie publica cu caracter de permanenta în
serviciile autoritatii centrale sau locale, ori în institutiile publice care apartin de acestea.
• Ocuparea functiei de catre functionar, în mod legal, se face prin simpla investire sau prin investirea
urmata de încheierea unui contract de munca sau prin simpla încheiere a unui contract de munca.
• Ca fenomen instituţional, rutinele birocratice constituie un pachet al modului în care se desfăşoară
activitatea în practic toate administraţiile publice şi include acceptarea ierarhiei, diviziunea muncii,
dar şi stabilirea procedurilor pentru finalizarea activităţilor, mai concret, aceste rutine sunt
substanţa unei zile de lucru.
• Transparenţa a devenit un element cheie pentru buna desfăşurare a activităţii administraţiilor
publice.
• Dintr-un prim punct de vedere informaţiile ar trebui să fie înţelese cu timpul, ar trebui să se refere
la probleme generale şi relevante pentru fiecare individ în parte, şi ar trebui să fie explorate şi bine
puse în context.
• Dintr-un al doilea punct de vedere transparenţa ar trebui privită ca un transport al informaţiilor într-
o modalitate care favorizează într-un mod cât mai direct relaţia de colaborare dintre cetăţeni şi
administraţiile publice.
• În orice caz, fundamentele necesare pentru o comunicare transparentă sunt ca informaţia să fie
disponibilă şi să ajungă la toţi cetăţenii cu aceeaşi claritate pentru a se evita discriminarea.
C11.
Jurnalistul sau gazetarul sau ziaristul din România a devenit simbolul unei prese justiţiare (scrise, vorbite,
video) într-o societate în care autoritatea s-a aflat uneori în pierdere de viteză?
Tipuri de journalism: pe dom de active, pe domenii ale comunicarii, pe domenii ale presei
 Codul deontologic al jurnalistului precizează dintr-o perspectivă morală relaţia jurnalistului cu sine,
cu sursele de informare, cu instituţia sa, cu publicul larg.
C12.
Virtuti cardinale: intelepciunea, vitejia, cumpatarea, dreptatea
Virtuti aristotelice: dreptatea, modestia, increderea, curajul, cinstea, prietenia, cumpatarea
C13.
 Răul, păcatul, viciul sunt opuse adevărurilor morale fundamentale, pentru că „dacă omul este o
valoare în sine, şi nu este în măsură să acţioneze corect decât atunci când vrea, este necesar ca el
să aibă o voinţă liberă, faţă de care n-ar putea să acţioneze în mod corect” cu alte cuvinte libertatea
de alegere a individului este o valoare asociată libertăţii de credinţă.
 Răul este cel care strică ordinea divină. Sfântul Augustin, răspunzându-i interlocutorului său
Evodius [„Spune-mi te rog, nu ţi se pare că Dumnezeu este autorul răului?”], clarifică de la început
înţelesul răului în vorbirea curentă:
 „Pentru că noi suntem obişnuiţi să numim răul în două moduri: unul, atunci când spunem că cineva
a făcut rău, şi altul, când spunem că a suportat un rău”, Dumnezeu fiind bun nu poate fi autorul
răului, dar fiind drept atribuie atât răsplăţile celor buni, cât şi pedepsele celor răi.
Doctrine etice : proclamau legea muncii, acceptarea inegalitatii conditiilor, ca sursa a virtutilor practicate,
propovaduirea detasarii de bogatie, propagau infratirea umana.
 Abaterea de la morala creştină era păcatul.
 Morala creştină şi-a pierdut, în bună parte, din intensitate şi din influenţa asupra educaţiei şi
instrucţiei şcolare, atunci când şcoala a fost scoasă de sub tutela bisericii, ceea ce nu a însemnat
însă negarea valorilor creştine, ci mai degrabă asimilarea lor şi pe alte căi în viaţa laică.
C14.
Doctrine etice:
- Contractualismul THOMAS HOBBES SI JHON LOCKE
- Emotivismul moral FRANCIS HUTCHESON
- Empirismul moral DAVID HUME SI ADAM SMITH
- Rationalismul IMMANUEL KANT
- Utilitarismul JEREMY BENTHAM SI JHON STUART MILL