PARTEA I

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. COMPORTAMENTUL ORGANIZAŢIONAL

CAPITOLUL 2. REPERE ISTORICE ÎN EVOLUŢIA
MANAGEMENTULUI
CAPITOLUL 3. ORGANIZAŢII LUCRATIVE ÎN ECONOMIA CUNOAŞTERII
CAPITOLUL 4. CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ

CAPITOLUL 5. ETICA ÎN AFACERI

5.1. Distincţia între etică şi morală

5.2. Definiţii şi „actori “ implicaţi
5.2.1. Definiţii propuse
5.2.2. Teoria stakeholder-ilor
5.3. „Comercial “ şi etic?
5.4. Etica în codurile/reglementările companiilor
5.4.1.Etica în afacerile anilor '80
5.4.2. Sursele comportamentului etic
5.4.3. Coduri de etică
5.5. Comportament non-etic în afacerile MNC-urilor
5.6. Etica în cazul I.M.M.-urilor
 CAPITOLUL 5
ETICA ÎN AFACERI

5.1. Distincţia între etică şi morală

În contextul societăţii/economiei globale din zilele noastre, pe fondul acutizării

„luptei” pentru putere şi influenţă între diverşi actori economici, îndeosebi între marile MNC-
uri (Multinational Corporations), filosofi şi lideri de opinie dintre cei mai remarcabili au
impus sintagma de etică şi/saumorală în afaceri, cu referire la un minimum dereguli de
comportament în lumea afacerilor. Este incontestabil că în lupta pentru surse ieftine de
aprovizionare, pentru cote cât mai mari de piaţă de desfacere, pentru obţinerea de contracte
publice, top managementul companiilor recurge frecvent la strategii şi practici discutabile.Pot
fi, într-adevăr, afacerile etice? Se poate obţine profit şi performanţă în afaceri fără abateri de
la un comportament etic/moral? Cine sau ce instituţie ar trebui să monitorizeze
comportamentul etic sau mai puţin etic al firmelor? Este dator statul să facă o astfel de
monitorizare? În ce zonă se sprijină reciproc interesul public cu interesul privat din afaceri?
Noţiunea de etică provine din termenul grecesc „ethos “, semnificând caracter sau
obişnuinţă, iar noţiunea de morală provine din latină – „mores “, semnificând aproape acelaşi

142
lucru. Aşa cum remarcă Dan Crăciun, termenii de etică şi morală, în limbaj obişnuit, îi
utilizăm interşarjabil; considerăm că o persoană acţionează etic atunci când ea acţionează
moral, corect; invers, descriem o persoană ca fiind rea, imorală atunci când percepem
comportamentul ei ca fiind non-etic/imoral.1
Totuşi, sub raport teoretic/filosofic, între acele două noţiuni se menţin unele distincţii,
aşa cum rezultă sintetic din tabelul următor:
Tabelul 5.1. Distincţia teoretică între etică şi morală
ETICA MORALA
Reflecţie ce ghidează acţiunea
DEFINIŢIE Normă impusă prin drept
individului
 Fundament: libertatea  Fundament: cod social
judecăţii şi acţiunii
 Distincţia dintre bine şi rău,  Distincţia dintre bine şi
acţiune ce derivă în raport de rău şi acţiunea ce derivă
CARACTERISTICI ceea ce considerăm ca fiind în raport cu ceea ce este
bine conform
 Dă sens lucrurilor prin  Sens impus
alegerea făcută (valori la
care ne raportăm)
Adaptat după: D. Crăciun, V. Morar, V. Macoviciuc – Etica afacerilor, EdituraPaideia, Bucureşti, 2005, pag.9.
Copyright © All rights reserved.

În mod obişnuit, în retorica zilnică acceptăm diverse observaţii/critici din partea

celorlalţi, mai puţin însă atunci când este vorba despre comportamentul etic în relaţie cu
ceilalţi; nu putem tolera, spune Andrei Pleşu, „să ni se spună că suntem moralmente precari,
că suntem corupţi, necinstiţi, discutabili din unghi etic”.2
După cum vom vedea ulterior, distincţia între etică şi morală nu este una pur
speculativă, întrucât este în interesul public în sensul cel mai larg să se impună anumite norme
de comportament etic în viaţa economică (astfel de norme se impun prin lege în măsura în
care există un interes comun confirmat de normele morale acceptate).
Controversa „etic sau non-etic” nu se rezumă la „lumea afacerilor”, ea cere o
întindere cu mult mai amplă în plan social, la nivel de grupuri sociale mari/naţiuni, cât şi în
viaţa de zi cu zi a individului. Într-adevăr, fiecare dintre noi ne regăsim şi/sau acţionăm în
diverse ipostaze, respectiv ca salariat, ca lider al unui grup informal, ca membru al unui grup
cultural/sportiv; este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, de separat complet
comportamentul etic al unui grup de persoane (organizaţia de afaceri sau alt tip de organizaţie
ce se manifestă ca o entitate), faţă de comportamentul etic şi/sau non-etic la care recurge
fiecare membru din acel grup social. Deocamdată, apreciem că este util să facem o serie de
clarificări cu privire la conceptul de etică în afaceri (inclusiv raporturile dintre acest concept şi
politică, religie, lege etc.), întinderea acestuia şi conexiunea cu anumite valori culturale, după
cum urmează:
 În sfera politicului, lupta dintre partidele aparţinătoare unui stat de drept
(democratic, deci) nu ar trebui să ignore complet comportamentul etic, respectiv un minim de
reguli după care să se orienteze competiţia politică, chiar dacă clasicii ştiinţelor politice au
argumentat că „politica rămâne imorală“3.În sensul invocat de Machiavelli, decizia politică
poate să facă abstracţie de o anume chestiune etică numai atunci când, prin natura efectului ei,
serveşte binelui comun, deci are o utilitate publică.Deciziile macroeconomice sunt, prin
definiţie, decizii politice şi trebuie fundamentate prin prisma interesului comun, interes ce se
prezumă a fi guvernat de norme morale; este adevărat însă că în anumite situaţii nu putem
defini cu certitudine care anume este interesul comun, întrucât două sau mai multe grupuri
sociale se află în opoziţie.
1
D. Crăciun s.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005 pag. 7
2
A. Pleşu – Minima moralia, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag. 18 şi următoarele
3
N. Machiavelli – Principele, Editura Mondero, Bucureşti, 1997
143
  În orice tip de profesie (medicină, juridic, ştiinţele exacte etc.), demersul etic
rămâne un vector la care individul ar trebui să se raporteze permanent,în caz contrar fiind
predictibile dileme/ coşmaruri de mari proporţii; 4 măsura în care o persoană abdică sau nu de
la restricţiile etice în profesia pe care o practică se raportează mai întâi la legislaţia în materie;
în ultimă instanţă însă conştiinţa fiecăruia rămâne judecătorul suprem cu privire la
comportamentul etic.
 Demersul etic nu este subordonat religiei, chiar dacă orice religie
enunţă/susţine standarde etice înalte; sub raport istoric, uneori în numele religiei s-au comis
orori şi crime de neimaginat astăzi. Inclusiv în societatea contemporană, religia continuă să
joace un rol fundamental în diverse culturi; normele morale promovate de religie trebuie
acceptate şi în afaceri ca un prim „cod etic”. Etica rămâne valabilă atât pentru atei cât şi
pentru persoanele religioase, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi cu referire la afaceri; se remarcă o
percepţie diferită a eticii în lumea Occidentală, preponderent creştină, şi în lumea Orientului,
în care coexistă diverse curente religioase.
 Asocierea etic şi afectiv are arareori o susţinere de fond în diverse contexte;
mai mult, sentimentele şi raţiunea se exclud frecvent, deci anumite stări afective ne „conduc “
la abateri de la normele etice. Aşadar, este greu să acceptăm un comportament non-etic şi/sau
la limita eticii, atunci când o persoană invocă argumente de ordin afectiv ce au determinat-o
să acţioneze într-o anumită manieră.
 Distincţia între etic şi legal, distincţie argumentată strălucit de Dan Crăciun şi
ceilalţi doi autori ai volumului „Etica afacerilor “, rămâne o chestiune de fond şi, îndeosebi,
ea se reflectă profund în practica afacerilor din societatea contemporană. De pildă,sclavia din
SUA înainte de Războiul Nord-Sud era consacrată prin lege, apartheid-ul din Africa de Sud
este şi azi impus prin forţa legii, discriminarea femeilor în ţările radical islamice este
consfinţită prin lege, sistemul social rasist în Germania lui Hitler era perfect legiferat;este
greu însă de conexat aceste exemple, pentru individul educat, ca fiind ipoteze ale unui
comportament etic, ca reflectând stări etice.5 Inclusiv astăzi, întâlnim situaţii în care corporaţii
de renume mondial declară public că au procedat perfect legalîntr-o ţară sau alta din Lumea a
treia, ţări în care au recurs la practici discutabile de salarizare şi/sau angajare a copiilor în
fabrici.6 Chiar dacă au procedat legal în astfel de situaţii, acele MNC-uri au procedat oare şi
etic?
Într-o definiţie simplă, etica constituie o teorie filosofică despre morala individului,
despre ceea ce trebuie sau nu să facă individul muritor pentru a tinde către adevărul absolut,
către autorealizarea sa deplină; ce anume înseamnă însă morală nu este pe deplin convenit de
filosofi pe parcurs de trei milenii; cel mai frecvent se emit norme morale de tipul : „Să nu
furi! “, „Sănu ucizi! “ etc.7
Probabil că, într-o anumită măsură,distincţia între moral şi non-moral poartă şi o
„amprentă“ specifică fiecăruia dintre noi, după personalitatea şi structura interioară a
fiecăruia, după „matricea culturală “de care aparţine fiecare individ; analiştii în management
au remarcat diferenţe semnificative între conceptul de morală din Occident faţă de cel de
morală din Japonia. Aşadar, am invocat anterior sintagma de morală şi norme morale
(înţelegând o sumă de reguli impuse de societate prin confirmarea lor în timp); în plus, fiecare
dintre noi conştientizăm că suntem în bună măsură„prizonieri” ai anumitor valori şi/sau al

4
A se vedea, de pildă, regretele sau remuşcările mai marilor savanţi ai umanităţii cum ar fi AlbertEinstein, după
descoperirea teoriei relativităţii care a stat la baza construcţiei primei bombe atomice;
http://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Einstein#The_atomic_bomb
5
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005 , pag. 12 şi următoarele
6
Pe marginea acestui subiect discutăm mai pe larg în paragraful „Comportament non-eticîn afacerile MNC-
urilor”.
7
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005; se ajunge astfel la respectarea celor Zece
Porunci enunţate în Vechiul Testament, care poate fi considerat un prim cod etic; altfel spus, deducem că a te
comporta etic în general sau în calitate de om de afaceri se rezumă la a respecta anumite principii şi cutume
impuse de istoria civilizaţiei umane, alături de legile/reglementările ce guvernează viaţa economică.
144
unui sistem de valori la care ne raportăm în viaţa zilnică. 8 De unde provine şi cum se
structurează acest sistem de valori? Se regăsesc sau nu aceleaşi valori şi în cadrul
organizaţional?
Analiştii în etica afacerilor disting pe larg între:9
 Normele morale, abordate ca o „sumă“ de reguli de conduită în plan social,
reguli asumate de individ în mod conştient; unele „norme morale “se consacră de autoritatea
normativă ca fiind imperative sub forma unor reglementări juridice(Parlamentul, Executivul,
autorităţile locale din fiecare ţară etc.); alte instituţii, precum Bisericaconsacră „porunci
religioase”ce vin să completeze „modelele de acţiune” la care se raportează individul în
profesia sa şi în viaţa de zi cu zi.Aşadar, norma morală diferă de reglementarea juridică şi/sau
porunca religioasă; norma moralăreflectă un act liber,cu consecinţe asupra celorlalţi, bazat pe
autonomia de voinţă a individului şi impus de conştiinţa lui morală ca autoritate supremă.
Distincţia între normele morale şi reglementările juridice, spune Dan Crăciun, este de
maximă importanţă pentru ceea ce numim lumea afacerilor; întradevăr, îndeosebi atunci când
este vorba de negocieri, tratative comerciale, modificarea unor contracte, ipoteza unor litigii
comerciale etc. cei profund implicaţi în practica afacerilor invocă ideea că „tot ceea ce legea
nu interzice în mod expres, înseamnă că admite”.
 Valorile morale, abordate ca elemente ce compun „conştiinţa colectivă”a unor
grupuri sociale mari, în sensul cel mai larg al umanităţii, se referă la efectele/consecinţele
actelor noastre asupra celorlalţi sau asupra propriei noastre persoane; prin valori morale
seoptează între bine şi răusub forma unor tipare sociale de raportare confirmate în istoria
umanităţii, ele exprimând apropierea explicită către bine.Astfel de valori se iniţiază odată cu
Eul conştient, însă au un caracter supraindividual, în sensul că se validează ca valori morale
numai preferinţele individuale ce întrunesc acordul social. Altfel spus, valorile morale
desemnează tipuri de raportare socială (nu individuală), preferenţială şi raţională, faţă de
contextul concret în care trăim cu toţii; ele sugerează o orientare spre coeziune şi ordine şi/sau
spre un tip ideal de societate.
„Legea morală nu e o lege de care să asculţi, spune Pleşu, ci una cu care comunici,
care ştie să te asculte”; ajungem, din nou, la acceptarea conştientă/deliberată a unor norme
morale.10 Îndeosebi în ceea ce priveşte lumea afacerilor decidenţii de la nivel de top
management se confruntă zilnic cu situaţii non- tipice, cu situaţii în care este suficient ca 1%
din formularea unei decizii să contravină normelor morale pentru ca, pe cale de consecinţă,
însăşi decizia în sine să fie pusă sub semnul întrebării. Există împrejurări în care „nici
verticalitatea virtuţii, nici înălţimea inteligenţei nu sunt suficiente pentru a traversa corect un
impas existenţial”; este nevoie în plus de ceea ce Pleşu consideră a fi talent moral.11

5.2. Definiţii şi „actori “ implicaţi

5.2.1. Definiţii propuse

Etica afacerilor, ca domeniu distinct de studiu, se localizează preponderent între
economie/management şi filosofie; definirea acestui concept ţine seama obligatoriu de ceea ce
sugerează/propun filosofii cu privire la noţiunea de etică, însă indirect se raportează la
sociologie, psihologie etc.12 Explicitarea acestui domeniu de studiu trebuie să ţină seama atât
8
C. Cooper (editor)– The Blackwell Encyclopedia of Management, 2nd edition, vol. II, Business Ethics, edited
by P.H. Werhane şi R.E. Freeman, Blackwell Publishing, USA, 2005, pag.533
9
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005; autorii discută pe larg desprece sunt
normele , structura acestora, specificul normelor morale etc., pp 48-75; similar, atunci când discută de valorile
morale ei îşi încep analiza cu subiectivismul, materialismul, continuând cu treptele conştiinţei morale,
convingerea morală etc. pp. 85-122.
10
A. Pleşu –Minima moralia, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007
11
A. Pleşu – idem.
12
Este evident că sintagma de etica afacerilor se utilizează interşarjabil cu cea de etică în afaceri; este oportun
să precizăm faptul că sintagma de etică în afaceria fost propusă/susţinută cu argumente pertinente de către
reputatul filosof Sorin Maxim de la Universitatea din Suceava. După evaluări şi discuţii repetate cu membrii
145
de norme/reguli recomandate pentru CEO şi echipa sa, cât şi de comportamentul şi viziunea
diverselor grupuri deinteres faţă de evoluţia firmei; la momentul actual în lume există peste
200 de Research Centers for Business Ethics, cel mai adesea fiind organizate ca organizaţii
non-profit de tip ONG, organizaţii ce studiază problematica eticii şi responsabilităţii sociale a
companiilor.13Cum se explică această stare de fapt? Este de remarcat faptul că începând din
anii '80 şi până în prezent, atât la nivel global cât şi cu referire la raporturile dintre companii,
se înregistrează un trend ascendent pentru interesul manifestat faţă de etică şi/sau morală. Din
perspectivă globală, finalizarea Războiului Rece şi atenuarea disputelor de natură ideologică
dintre ţăria fost însoţită de o revitalizare a interesului manifestat de individ pentru religie. Am
discutat anterior despre relaţia dintre etică şi religie, motiv pentru carenu vom dezvolta
această idee; însă raportarea la religie, explicit sau nu, este asociată aproape automat cu ceea
ce numim conştiinţa individului. Din acest punct de vedere, filosofii discută despre conştiinţa
morală, deşi tot ei arată că este dificil să definim însăşitermenul de „conştiinţă”. Oricum am
aborda lucrurile ajungem din nou la relaţia dintre membrii unui grup social, la modelele de
comportament promovate de aceştia; în această „zonă” vom identifica şi/sau vom putea
înţelege esenţa conceptului de etică în afaceri.„Realitatea contemporană demonstrează că,
într-adevăr, gândirea morală, spune Sorin Maxim, nu este numai inima filosofiei ci şi centrul
în jurul căruia” gravitează şi/sau se localizează toate dezvoltările teoretice din politică, ştiinţă,
religie, cultură şi economie; aşadar, inclusiv dezvoltările teoretice şi/sau aplicaţiile potenţiale
ale eticii în lumea afacerilor vor rămâne să graviteze în jurul conceptului de „gândire
morală”.14 În contextul global de astăzi, în care, pe deo parte, corporaţiile tind a se suprapune
deciziei politice, deci tind a influenţa decizia guvernelor,15 iar pe de altă parte, componenta
morală a statului capitalist devine discutabilă, aşa cum argumentează Fukuyama, necesitatea
demersului etic devine cu atât mai evidentă. 16Într-o lume în care organizaţiile ajung să
însemne din ce în ce mai mult, atât ca prosperitate creată, 17 cât şi ca decizie impusă, devine
absolut necesar a impune reguli minime de comportament etic pentru organizaţiile de afaceri.
În încercarea de a defini etica în afacerivom invoca câteva opinii consacrate:
 Dan Crăciun spune că etica afacerilor este domeniul ce vizează a clarifica
probleme de natură morală întâlnite în mod curent în activitatea companiilor dintr-
o economie competitivă.18
 M. Velasquez spune că etica afacerilor este studiul privind modul în care
standardele morale se aplică persoanelor implicate/interesate în organizaţiile de
afaceri.19
 Shaw şi Barry spun că etica afacerilor este un studiu ce ţine de etica
aplicatăasupra ceea ce este corect/incorect sau bine/rău în lumea afacerilor.20
Aşadar, înţelegem că este vorba de un domeniu al eticii aplicate - alături de medicină,
chimie sau fizică – domeniu ce-şi propune să ofere norme/reguli ce trebuie să guverneze
comportamentul „actorilor“din afaceri, plecându-se de la realităţile din economia
contemporană. Astfel de norme/reguli sunt necesare întrucât, cel mai adesea, organizaţiile au
scopuri non-clare; prima sursă de ambiguitate organizaţională este dată de faptul că scopurile

colectivului ce au contribuit la redactarea acestui volum, înclinăm să credem că este preferabil a utiliza,
întradevăr, sintagma de etică în afaceri.
13
C. L. Cooper, C. Argyris – The Blackwell Encyclopedia of Management, Vol. II, Business Ethics, edited by P.
H. Werhane şi R. E. Freeman, Blackwell Publishing, SUA, 2005, pag. 460
14
S. Maxim – Conştiinţa morală, Editura Junimea, Iaşi, 1999, pag. 174
15
D. Korten – When corporation rule the world, Editura Kumarian Press, 1995;
http://en.wikipedia.org/wiki/David_Korten; http://en.wikipedia.org/wiki/When_Corporations_Rule_the_World
16
F. Fukuyama – State Building Governance and World Order in teh 21st Century, 2004, traducere în limba
română Construcţia statelor – Ordinea mondială în secolul XXI, Editura Antet, 2004
17
P. Drucker – Managing the Non-Profit Organization, Harper – Collins, New York, 1990; The PensionFund
Revolution, Harper & Row Publishers, 1976; The New Society, Harper & Row Publishers, 1950
18
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 11
19
M. G. Velasquez – Business Ethics: Concepts and Cases, Treutica Hall, New Jersey, 1988
20
W. Shaw, V. Barry – Moral Issues in Business, Belmont, California, 1992
146
organizaţiilor sunt adeseori neclare, contradictorii şi slab conturate, argumentează
Fukuyama.21
În optica noastră vom defini etica afacerilor ca un domeniu de analiză asupra a ceea
ce este corect/incorect în comportamentul celor interesaţi în succesul organizaţilor de
afaceri.
Atunci când discută despre excelenţă în afaceri, Tom Peters creionează mai multe
caracteristici şi cu privire la etică în afaceri; abordate cumulat toate aceste caracteristici dau
conţinutul, adică fondul a ceea ce numim etica în afaceri; sintetic, caracteristicile propuse de
acest analist pentru conceptul de etică în afaceri se prezintă după cum urmează:22
 Standardele etice ridicate – în domeniul afacerilor sau în alte domenii– se
referă, în esenţă, la tratarea cu decenţă a persoanelor (ceea ce înseamnă respect pentru
intimitatea, demnitatea şi opiniile altor persoane, alţi salariaţi etc.).
 Etica vizează activitatea individului în viaţa de zi cu zi, respectiv în tot ceea ce
face el, atunci când lucrează şi/sau intră în raporturi cu alte persoane.
 Oamenii, inclusiv „sfinţii”, sunt egocentrici şi egoişti; noi suntem concepuţi
„greşit” în parte încă de la începutul umanităţii; prim urmare, este nevoie de un cadru etic în
limita căruia să acţionăm în structura unor grupuri sociale.
 Corporaţia este creată şi există pentru a servi oamenii, atât din interiorul
organizaţiei, cât şi din afara ei; prin însăşi natura ei, orice organizaţie va impune reguli cu
privire la comportamentul manifestat de salariaţi, reguli ce induc o anume stare de umilinţă şi
de „lipsă de putere”.
 Se afirmă/consideră că toţi oamenii se nasc egali unii faţă de ceilalţi, însă cu
siguranţă unii au mai multă putere faţă de alţii în orice tip de societate; chestiunea etică
centrală în orice structură organizată (grup de salariaţi/oameni) este de a proteja şi sprijini
salariatul/individul lipsit de putere, îndeosebi executantul şi clientul.
 Sunt puţini aceia ce au şansa să lucreze într-o organizaţie ce aplică un standard
etic superior (şieste şi profitabilă în acelaşi timp), majoritatea petrecându-ne viaţa activă în
organizaţiile ce mai mult declară decât aplică un comportament etic.
 Inducerea unui comportament etic derivă mai degrabă din mesajul unor mari
romane/nuvele şi nu din cărţile de management; citiţi mai degrabă Dostoevsky sau Forster în
loc de Drucker sau Peters.23

5.2.2. Teoria stakeholder-ilor

Aşa cum am amintit în capitolele anterioare, există mai multe persoane fizice/juridice
interesate de succesul unei organizaţii de afaceri; anterior, am folosit sintagma de „grupuri de
interese “, înţelegând diverse entităţi exterioare şi/sau interioare companiei şi care, prin„zeci
de fire nevăzute”,sunt legate de evoluţia şi succesul organizaţiei de afaceri. Teoria modernă în
management a desemnat acelaşi grup de interese prin sintagma stakeholders; aceeaşi
teorieinclude în această categorie următorii „actori”:24
 Acţionarii sau proprietarii companiei ce sunt direct şi substanţial interesaţi de
managementul aplicat şi eficienţa obţinută; funcţie de profitabilitatea anuală,
acţionarii încasează dividende, ceea ce induce un interes major şi direct faţă de
destinele companiei; în cazul firmelor tip IMM-uri, deoarece în mod obişnuit nu
sunt societăţi pe acţiuni, discutăm de proprietari.
 Salariaţii, adică angajaţii companiei şi care, funcţie de evoluţia firmei de afaceri,
obţin sau nu venituri constante, sporuri şi alte stimulente, deci sunt direct şi major
21
F. Fukuyama – State Building Governance and World Order in the 21st Century, 2004, traducere în limba
română Construcţia statelor – Ordinea mondială în secolul XXI, Editura Antet, 2004, pag. 59
22
C. Cooper (editor)– The Blackwell Encyclopedia of Management, 2nd edition, vol. II, Business Ethics, edited
by P.H. Werhane şi R.E. Freeman, Blackwell Publishing, USA, 2005, pp. 513-515
23
http://en.wikipedia.org/wiki/E._M._Forster
24
C. L. Cooper, C. Argyris – The Blackwell Encyclopedia of Management, Vol. II, Business Ethics, edited by P.
H. Werhane şi R. E. Freeman, Blackwell Publishing, SUA, 2005, pag. 460
147
 interesaţi de prosperitatea companiei; percepem imediat că pot surveni şi interese
divergente între unele categorii de stakeholders (de pildă, dacă se vor plăti salarii
mari, teoretic dividendele vor fi mai mici).
 Investitorii sunt cei care-şi riscă fondurile proprii pentru a iniţia o afacere, parte
din ei devenind apoi acţionari/proprietari; cel mai adesea investitorii vizează să îşi
maximizeze veniturile pe termen cât mai scurt; parte dintre ei sunt preocupaţi şi de
anumite investiţii speculative , cu toate consecinţele ce derivă de aici.
 Managerii sunt un grup distinct de interes faţă de companie întrucât ei
conduc/administrează curent afacerea (s-a impus noţiunea de managerii
profesionişti); în această categorie localizăm şi ceea ce am numit CEO (Chief
Executive Officer) şi echipa sa de management, remarcă deosebit de importantă,
întrucât modelul de comportament etic sau non-etic impus de CEO se va propaga
ulterior până la baza piramidei organizaţionale.
 Furnizorii sunt cei ce asigură input-ul necesar companiei şi sunt într-o relaţie
directă cu firma; relaţiile dintre firmă şi furnizori sunt în mod obişnuit de tip
contractual, însă în decursul timpului se instituie un veritabil webce defineşte
raporturile zilnice dintre cele două entităţi.
 CLIENŢIIsunt şi rămângrupul cel mai important la care se raportează firma; în
lipsa unui client nu există o afacere, argumentează strălucit Drucker;25 teoria
modernă în marketing argumentează că orice companie de succes se bazează pe
un grup de clienţi fideli.
 Guvernul şi administraţia statului (Garda Financiară etc.) rămân într-o relaţie
permanentă, dar indirectă cu firma.
 Grupurile politice:includ diverse persoane implicate politic şi care iniţiază acţiuni
de lobby în favoarea unor decizii economice şi/sau sociale la nivel central sau
local.
 Comunitatea locală/naţională:este indirect interesată de evoluţia firmei, de
stabilitatea ei, de implicarea în acţiuni sociale etc.
 Alte grupuri de interes vor include, după caz, instituţii sau persoane ce intră în
diverse raporturi cu firma (bănci, transportatori, sindicate, patronate etc.).
Teoria modernă în management discută de teoria stakeholders în raport cu evoluţia
firmei în afaceri, inclusiv cu raportarea la comportamentul ei etic; evident că din cele zece
grupuri de interes enumerate mai sus există diferenţe de fond cu privire la gradul de interes pe
care îl are fiecare grup faţă de destinul firmei.Simplificat putem considera că avem
următoarea grupare şi/sau poziţionare a stakeholder-ilor faţă de firmă:26
 Grupuri primare de interes: investitorii, acţionarii, clienţii, salariaţii, managerii,
furnizorii;
 Grupuri secundare de interes: guvern, grupuri politice, comunitatea locală, alte
grupuri.
Într-o reprezentare grafică teoria stakeholder-ilor poate fi reprezentată ca în figura nr. 5.1.

Figura nr. 5.1. Firma şi grupurile de interese

Guvern Grupuri
politice

Investitori Acţionari
25
J. Maciariello – The Daily Drucker , Elsevier, Butterworth Heinemann, UK, 2005
26
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005; C. Cooper (editor)- The Blackwell
Encyclopedia of Management,
Furnizori 2nd edition, vol. II, Business Ethics , edited by P.H.CLIENŢI
Werhane şi R.E. Freeman,
Blackwell Publishing, USA, 2005

FIRMA
148

Manageri Salariaţi
 Alte grupuri Comunitatea

Sursa: Adaptat după Dan Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag.372; C. Cooper
(editor)- The Blackwell Encyclopedia of Management, 2nd edition, vol. II, Business Ethics , edited by P.H.
Werhane şi R.E. Freeman, Blackwell Publishing, USA, 2005. Copyright © All rights reserved.
Teoreticienii în etica afacerilor discută de un model de dezvoltare morală ce include 6
trepte în evoluţia nivelului de moralitate, respectiv de la minimal la maximal; este vorba de
nivelul de moralitate al fiecăruia dintre noi, în calitate de simplă persoană, însă şi de nivelul
de moralitate al unei organizaţii de afaceri. Acest model de dezvoltare morală poate fi raportat
la evoluţia unei companii/organizaţii, poate fi pus în contextul afacerilor; în acest context
discutăm de etică în afaceri, ca o „secvenţă” a culturii organizaţionale a oricărei companii; din
această perspectivă, cele şase trepte ale modelului sunt:27
- prima treaptă: ca debut al raţionamentului moral, este redată de sintagma „forţa
reprezintă temeiul dreptăţii“;în fapt, se manifestă o lipsă totală de conştientizare
morală şi funcţionează aşa - numita „lege a junglei “;
- a doua treaptă: este redată de expresia „totul este admis “ pentru a avea succes în
afaceri, pentru a obţine profituri cât mai mari, sub rezerva de a nu fi descoperite
practicile ilegale; se aplică principiul „nu mă întreba de primul milion, deoarece
pentru restul am acoperire legală “;
- a treia treaptă: are drept corespondent principiul „maximizează profiturile pe
termen scurt “; este momentul la care se începe a ţine seama de practicile
acceptabile din punct de vedere legal şi social;
- a patra treaptă: are drept corespondent principiul „maximizează profiturile pe
termen lung “; este stadiul la care se începe a evita încheierea de contracte cu
organizaţii controversate ca imagine, cu furnizori/clienţi compromişi etc.;
compania elaborează codurile etice şi impune training salariaţilor pe probleme
morale;
- a cincea treaptă: este caracterizată de conceptul stakeholders, aşa cum l-am
invocat anterior; în acest stadiu firma îşi face publică misiunea şi raporturile cu
alte grupuri de interes; evaluarea managementului aplicat include şi indicatori de
comportament social al companiei;
- a şasea treaptă : este caracterizată pe deplin de conceptul corporaţie cetăţenească
sau corporaţie din „al patrulea val “, după cum remarcă Maynard şi Mehrtens;
această corporaţie devine un exemplu pentru celelalte instituţii, un susţinător al
economiei bazate pe cunoştinţe, o comunitate a bunăstării, un pionier în
tehnologiile adecvate etc. 28

27
L. Kohlberg- Esseys on Moral Development, vol. I,The Phylosophy of Moral development, New York, Harper
and Raw, 1981; preluat dupăD. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 104 şi
următoarele
28
H. B. Maynard, S.E. Mehrtens – Al Patrulea Val, Editura ANTET, Bucureşti, 1993
149
 5.3. „Comercial “ şi etic?

Încă din Antichitate, de pe vremea lui Aristotel, activitatea economică cu o

componentă de „business/afacere “, cu un anume conţinut „comercial “, de obţinere a unui
profit – ca o consecinţă a implicării în afaceri, a asumării unor riscuri şi nu ca un rezultat al
unei activităţi „concrete/productive “ – au avut asociat un sens uşor peiorativ, uşor nedemn de
persoanele educate/elevate, respectiv un sens uşor imoral. 29 Totuşi, realităţile lumii
contemporane atestă indiscutabil că profesia de comerciant şi/sau de om de afaceri poate fi pe
deplin onorabilă, se poate exercita fără a încălca normele etice ce guvernează raporturile
sociale. Se poate afirma că această schimbare treptată de percepţie s-a accentuat în
comportamentul social al indivizilor îndeosebi după 1900 şi până în prezent; începând cu
Adam Smith şi Schumpeter, teoria economică a dezbătut pe larg relaţia dintre profitul obţinut
de antreprenor şi implicarea sa socială/etică, fără însă a răspunde la întrebarea: „Cât de mare
poate fi profitul unei companii? “. 30 Aşadar, obţinerea de profit nu poate fi separată de latura
„comercială “ a unei afaceri, însă mărimea profitului, în relaţie directă sau nu respectarea unor
anumite standarde etice, rămâne a fi analizat ca un subiect distinct; astăzi este deja puternic
ancorată ideea în mentalul colectiv că exercitarea oricărei profesii – deci şi cea de om de
afaceri sau comerciant, manager profesionist, preşedinte/CEO etc . – se subordonează unor
standarde /norme etice.
„Calitatea de om, spune Dan Crăciun, este întotdeauna un risc pe cont propriu “...un
mod de a-ţi asuma acest atribut.31În măsura în care orice organizaţie de afaceri există şi se
manifestă în competiţia globală numai prin intermediul oamenilor, deducem că atitudinea
etică sau non-etică în afaceri a tuturor „actorilor “ rezultă ca o sumă a diverselor
comportamente individuale ale membrilor ce compun o firmă; în timp, după un număr de ani
de existenţă, fiecare „actor “ economic va tinde să manifeste un comportament specific, care
reflectă în diversegrade standardele etice. Accentuăm ideea că modelul comportamental
impus de CEO şi echipa din vârful piramidei vor rămâne esenţiale pentru manifestarea etică
sau mai puţin etică a organizaţiei pe piaţă.„Omul autentic, spune Jonas Hans, există din
totdeauna, cu suişurile şi coborâşurile sale “, cu măreţia şi nimicnicia sa, cu şansa şi
frământările sale, cu justificarea şi vinovăţia sa.32 Prin urmare, chiar atunci când este „impus “
prin diverse norme juridice, Coduri de Etică sau regulamente, comportamentul etic sau non-
etic al unui „actor “ economic rămâne esenţialmente condiţionat de valorile/normele pe care şi
le asumă managerii/salariaţii acelei organizaţii de afaceri.
Orice companie/firmă are personalitate juridică, un sediu central, funcţionează ca
entitate independentă faţă de cei care au iniţiat investiţia, iar la finele fiecărui exerciţiu
financiar existenţa ei rămâne dependentă de profitul obţinut(caracterul lucrativ al acestei
entităţi); calitatea de persoană juridică implică automat drepturi şi responsabilităţi, însă nu
este foarte clar în ce măsură putem discuta şi despre „responsabilităţi “ morale asociate unei
companii.33A discuta pe fond despre responsabilităţile sociale ale unei companii înseamnă, în
ultimă instanţă, a reveni la chestiunea dimensiunii profitului pe care îl obţine acea organizaţie;
în mod obişnuit o rată a profitului de 30-40% este echivalentă pentruo afacere de succes;
dincolo de această dimensiune orientativă se pot formula aproape un număr nelimitat de
speculaţii. Punctul de vedere predominant în teoria economică este acela că orice corporaţie

29
D. Crăciun s.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005; Aristotel condamnă explicit comerţul
pentru profit şi orice activitate speculativă, cum ar fi împrumutarea unor bani contra camătă; această optică
socială s-a menţinut în memoria colectivă până în sec. XVII
30
C. L. Cooper, C. Argyris – The Blackwell Encyclopedia of Management, Vol. II, Business Ethics, edited by P.
H. Werhane şi R. E. Freeman, Blackwell Publishing, SUA, 2005, pag. 170 şi următoarele
31
D. Crăciun s.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005
32
J. Hans – Le Principe Responsabilite, Cerf,1990; D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti,
2005
33
Mai pe larg despre diverse tipuri de organizaţii lucrative, despre rolul şi funcţiile lor sociale,am discutat în
Capitolul 3 al lucrării.
150
are şi responsabilităţi sociale însă nu putem spune cât de mare este amploarea acestor
responsabilităţi şi cum se cuantifică ele; cel mai adesea, implicarea socială a firmelorse
măsoară în sumele cheltuite pe destinaţii sociale/filantropice (însă acest indicator este adesea
înşelător); sunt invocate două tipuri de argumente:34
a. argumente de ordin economic, în sensul că asumarea de responsabilităţi sociale de
către companie va influenţa pozitiv output-ul şi profitul obţinut:
- dacă sunt percepute în mentalul colectiv ca fiind socialmente responsabile,
companiile vor beneficia de o clientelă mai largă, mulţumită etc.;
- angajaţii vor fi atraşi să lucreze, să obţină performanţă în firmele pe care le percep
ca fiind socialmente responsabile;
b. argumente de ordin moral şi social, întrucât orice „actor “ economic, pentru a
funcţiona şi obţine succes, dă naştere la multiple probleme/implicaţii sociale, deşi acest aspect
este mai puţin vizibil şi cuantificabil.
Formularea unei prime concluzii arată că orice firmă este responsabilă social şi că este
în însăşi interesul ei să aplice un astfel de comportament; aparent paradoxal însă implicarea
socială nu exclude, ci poate conduce la o creştere a profitabilităţii firmei.
Aşadar, orice corporaţie este socialmente responsabilă, responsabilităţile ei fiind
economice, legale, etice şi filantropice aşa cum sugerăm în figura următoare:

Figura nr. 5.2. – Modelul responsabilităţii sociale corporatiste

Responsabilităţi Dorite de societate

filantropice

Responsabilităţi Aşteptate de societate

etice

Responsabilităţi Pretinse de societate

legale

Responsabilităţi Pretinse de societate

Sursa:Dan Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 305.
Copyright © All rights reserved.

Conform unor opinii mai recente, există trei stagii distincte în convergenţa dintre
sectorul corporatist şi societatea civilă; în prealabil parcurgerii celor trei stagii remarcăm că
firmele şi ONG-urile adoptă atitudini diferite, fiecare, faţă de liberalizare şi globalizare; cele
trei stagii invocate sunt următoarele:35
- companiile şi ONG-urile realizează că ele trebuie să coexiste împreună;
- companiile şi ONG-urileîncearcă să înveţe unele de la altele şi să lucreze
împreună;
- companiile şi ONG-urileintră treptat în relaţii de „afaceri” împreună
(pentru a cocreation astfel de relaţii).
Înainte de a fi om de afaceri, capitalistul este un om ca oricare altul, cu limitele şi
aspiraţiile sale morale, remarcă pertinent acelaşi D. Crăciun; 36 în măsura în care acel capitalist
realizează că este în interesul său să conştientizeze că firma are şi responsabilităţi sociale, în
aceeaşi măsură el însuşi va avea de câştigat, atât ca om de afaceri, cât şi ca membru al
societăţii.
34
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 301 şi următoarele
35
* * * Harvard Business Review,February 2007, pag. 83
36
D. Crăciun s.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 325
151
 Ca un răspuns la întrebarea sugerată de acest paragraf, vom concluziona că o afacere
poate fi „comercială”, poate fi condiţionată de obţinerea de profit şi totuşi să nu se îndepărteze
de la minime reguli etice; cele două noţiuni, etic şi comercial, sunt doar în aparenţă în
antiteză.
Este dificil de spus cum vor evolua în viitor relaţiile dintre stat şi corporaţii şi în ce
măsură anume, organizaţiile de afaceri vor ţine seama sau nu de ceea ce recomandă lucrările
de etică în afaceri;37 oricum, economia ecologică şi relaţia cu mediul înconjurător vor induce
noi constrângeri pentru un comportament etic în afaceri. 38În prezent, spune Korten,
corporaţiile au o viaţă nelimitată, se pot mişca peste tot pe Glob, pot controla mijloacele de
informare în masă, pot recurge la zeci de avocaţi pentru a-şi susţine interesele; ele acumulează
proprietăţi şi resurse financiare uriaşe şi pot da în judecată orice cetăţean privat sau ONG ce
formulează întrebări incomode; şi totuşi corporaţiile nu sunt oameni, ele nu au conştiinţă.39

5.4. Etica în codurile/reglementările companiilor

5.4.1.Etica în afacerile anilor '80

În ultimii ani, îndeosebi după 1980 şi până în prezent, la nivelul marilor corporaţii
occidentale, se discută cu insistenţă despre necesitatea ca managerii să adopte o conduită etică
în administrarea afacerilor; deşi mai puţin vizibil, ideea unui comportament etic în afaceri a
fost acceptată/preluată şi de sectorul de IMM-uri.Aceasta înseamnă că materializarea
sarcinilor ce revin managerilor,oricum ar fi ele clasificate, diverse strategii aplicate, diverse
obiective propuse, nu pot avea loc în orice condiţii şi/sau fără respectarea unor valori
recunoscute de societate; înseamnă că obţinerea de profit şi creşterea economică de către
firme nu poate avea loc pe seama manevrelor oneroase, incorecte şi care produc prejudicii
actuale sau viitoare unor grupuri de interes (proprietari, salariaţi, clienţi, furnizori, comunitate
etc.). Spre exemplu,“agresivitatea “ unor organizaţii de afaceri faţă de mediul înconjurător,
poluarea conştientă a acestuia, nu pot fi justificate şi acceptate indiferent de profitul obţinut
sau poziţia unor firme pe ansamblul sistemului economic naţional.Există situaţii în care mari
MNC-uri, inclusiv în ţările Occidentale, deţin o veritabilă poziţie de dictator ca forţă
economică şi sunt în măsură să îşi susţină interesele şi să influenţeze deciziile politice majore.
În general spus, conduita managerilor în afaceri, ca parte componentă a stilurilor de
management, ar trebui să nu abdice de la respectarea unor anumite“reguli de joc “; prin
extensie, remarca invocată este perfect valabilă şi pentru toate grupurile de interes faţă de
firmă, conform teoriei stakeholdersamintită. Aşadar, două aspecte merită a fi subliniate în
mod explicit, anume:
a. Începând cu anii 80 şi până în prezent, întreaga problematică a
comportamentului etic în afaceri s-a amplificat foarte mult sub presiunea unor reglementări
internaţionale, reglementări europene, legi şi reglementări naţionale, dar şi sub presiunea
exercitată de opinia publică, mass-media şi alte surse similare de constrângere a decidenţilor
economici. Prin urmare, ultimele două decenii au consacrat ideea că şi marile corporaţii
trebuie să se supună unor reguli minime de comportament etic; ideea invocată se sugerează
grafic astfel:

Acceptarea conceptului de etică în afaceri

37
F. Fukuyama – State Building Governance and World Order in teh 21st Century, 2004, traducere în limba
1980 2008
română Construcţia statelor – Ordinea mondială în secolul XXI, Editura Antet, 2004, pag.127
38
H.B. Maynard, S. Mehrtens – Al Patrulea val, Editura ANTET, 1993
39
D. Korten – The Post-Corporate World – Life after Capitalism, 1999, traducere în limba română Lumea post-
-reglementări
corporatistă – viaţa internaţionale/europene/
Presiune
după capitalism asupra Antet
– Editura managerilor şi altor
XX Press, pag. grupuri
173 de interes pentru a-şi preciza public poziţia faţă de etica în
naţionale;
-opinia publică;
- mass-media 152
 b. Nu dispunem de studii efectuate care să confirme/infirme acest aspect, însă
percepem că marea majoritate a comportamentului etic/non-etic în afaceri al unei corporaţii
este determinat sau indus de conduita pe care o impune CEO şi echipa sa de management
pentru toate structurile din organizaţia condusă. Vom considera, empiric, că 80% din
comportamentul firmei în afaceri este indus de „modelul “ aplicat de CEO şi echipa sa;
percepem că diferenţa de 20% din acelaşi comportament se constituie treptat sub influenţa
diverselor grupuri de interes la care se raportează compania (acţionari, investitori, clienţi,
salariaţi, furnizori, guvern, grupuri politice, comunitatea locală etc.); ideea invocată se
sugerează grafic astfel:

Acţionari;
Investitori;sau influenţează 20% din comportamentul etic al companiei Manifestarea companiei pe piaţă şi în societate
Generează
Salariaţi; CEO şi echipa de la vârf – determină 80% din comportamentul etic al companiei
Furnizori;
Clienţi; +
Guvern;
Grupuri politice;
Comunităţi locale

5.4.2. Sursele comportamentului etic

Etica în afaceri, deci comportamentul etic al managerilor ce determină ponderea (80%,
empiric) comportamentului firmei pe piaţă şi în societate, derivă din mai multe surse şi/sau
este rezultatul diverselor contexte prin care trece firma:40
- caracteristicile personale, educaţia şi pregătirea managerilor;
- reglementările internaţionale/europene;
- legi naţionale şi alte acte normative impuse în materie de afaceri;
- cutumeformate de-alungultimpuluişicare tinda deveni“reflexe condiţionate “ ale
comportamentului unei comunităţi de afaceri;
- perioada pe care o parcurge firma în evoluţia propriului ciclu al afacerilor;
- coduri de etică, regulamente de organizare a firmelor etc.
Pentru firmele româneşti, până la momentul actual, putem afirma că managerii şi
diverşi stakeholders nu au realizat pe deplin problemacomportamentului etic în afaceri; însă
obţinerea de succes pe termen lung va implica luarea în analiză şi a acestui aspect; oarecum
timid, după anul 2000, pe măsură ce marile întreprinderi româneşti au fost privatizate, unele
companii precum Petrom sau Sidex Galaţi au început să evoce problematica
responsabilităţilor sociale şi a comportamentului etic în afaceri. După aderarea României la
UE, îndeosebi în relaţia cu mediul ambiant, prin standarde şi norme impuse de instituţiile UE,
40
P. Nica, coord. – Managementul firmei, Editura Condor, Chişinău, 1994,pag. 94 şi următoarele; S. Robbins, M.
Coulter- Management, 8th edition, Pearson Education, New Jersey, 2005, pag. 111 şi următoarele
153
problematica comportamentului etic devine deosebit de acută pentru „actorii” economici din
România. Este predictibil că, în deceniile ce vor urma, pe măsură ce avansăm către un nou tip
de economie, către un nou mod de obţinere a avuţiei, companiile de succes îşi vor redefini
optica declarată şi aplicată după care vor să facă afaceri;41modul de structurare al
corporaţiilor din „Al patrulea val “, spun Maynard şi Merhtens, va fi complet diferit de cel de
astăzi, restricţiile etice şi sociale fiind benevol acceptate de către decidenţi.42
Într-o abordare mai analitică, vom remarca faptul că diverse surse ce induc un anumit
tip de comportament etic în afacerile companiilor rămân, fiecare, caracterizate de aspecte
destul de nuanţate/complexe astfel:43
 Caracteristicile personale, educaţia şi pregătirea managerilorîşi pun amprenta asupra
a tot ceea ce se întâmplă în interiorul firmei, cât şi în relaţiile ei cu exteriorul; în fapt, aceasta
rămâne sursa majoră a succesului/insuccesului obţinut de organizaţie, inclusiv a
comportamentului ei moral sau imoral.
Fiecare individ este un rezultat al mediului social şi al educaţiei obţinute pe parcursul
anilor, el „incluzându-se” într-un anumit tipar de personalitate, funcţie de care va reflecta un
anume mod de a lucra cu ceilalţi, de a se comporta etc.; 44teoreticienii discută de trei stadii de
dezvoltare morală a salariatului, fiecare stadiu arătând măsura în care individul acceptă sau nu
influenţe externe lui (figura nr.5.3.);aceste trei stadii sunt, putem spune, o variantă
simplificată a modelului de dezvoltare morală propus de Kohlberg (model la care ne-am
referit anterior). Oricare ar fi modelul de dezvoltare morală al uneipersoane şi/sau al unei
organizaţii,este de dorit ca firma să ţină seama la angajare de caracteristicile morale ale
viitorilor salariaţi, cât şi să asigure salariaţilor ei, în cadrul programelor generale de
training,anumite componente pe chestiuni de etică.45

Figura nr. 5.3. Stadii de dezvoltare morală

- Ţine seama de propriile convingeri etice chiar dacă ele nu se subscriu legii
Principial
- Evaluează drepturile altora şi defineşte valorile absolute şi în funcţie de opinia majorităţii

Convenţional

- Acceptă ordinea convenţională respectându-ţi obligaţiile asumate

- Acţionează aşa cum se aşteaptă persoanele apropiate ţie
Preconvenţional
- Urmează regulile doar când este în interesul tău
- Respectă regulile pentru a evita pedeapsa fizică

Sursa:S. Robbins, M. Coulter - Management, 8th edition, Pearson Education, New Jersey, 2005, pag. 112.
Copyright © All rights reserved.

 Reglementările internaţionale/europene stabilesc anumite principii generale de

protecţie, după caz, a cetăţeanului, a mediului înconjurător etc.; ele produc efecte juridice în
lume afacerilor, urmare a unor convenţii/tratate semnate şi ratificate de ţările membre; unele
dintre astfel de principii generale se prezintă în tabelul nr.5.2.

41
A. Toffler, H. Toffler – Revolutionary wealth; traducere Avuţia în mişcare, Editura ANTET, 2006
42
H. B. Maynard, S.E. Mehrtens – Al Patrulea Val, Editura ANTET, Bucureşti, 1993, pag. 79 şi următoarele
43
P. Nica , coord. – Managementul firmei, Editura Condor, Chişinău, 1994,pag. 94 şi următoarele; S. Robbins,
M. Coulter- Management, 8th edition, Pearson Education, New Jersey, 2005, pag. 111 şi următoarele
44
Despre personalitate şi stil de management discutăm separat în capitolul nr.15, la acest punct sugerând numai
conexiunea cu subiectul invocat.
45
S. Robbins, M. Coulter- Management, 8th edition, Pearson Education, New Jersey, 2005, pag. 116
154
 Tabelul nr. 5.2. Texte internaţionale/europene ce influenţează codurile etice
TEXTE INTERNAŢIONALE
 Cele 182 de convenţii internaţionale ale muncii
 Declaraţia de la Philadelphia (1944) – referitoare la întâietateaobiectivelor sociale în
politica internaţională
 Declaraţia universală a drepturilor omului (1948)
 Convenţiile internaţionale legate de drepturile civile şi politice şi cele care privesc
drepturile economice,sociale şi culturale(1966)
 Declaraţia tripartită a principiilor privitoare la întreprinderile multinaţionaleşi la politică
(ILO, 1977, revizuită în 2000)
 Liniile directoare pentru funcţionarea întreprinderilor multinaţionale (OECD, 1976)
 Convenţia de suprimare a tuturor formelor de discriminare a femeilor (1979)
 Convenţia Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului (1989)
 Declaraţia la nivel înalt de la Copenhaga (1995) – promovarea nevoilor sociale şi a
drepturilor fundamentale

TEXTE EUROPENE
 Carta socială europeană (1972)
 Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale(1989)
 Protocoale pentru politica socială (1992)
 Tratatul de la Amsterdam(1997)
 Norme comunitare aplicabile întreprinderilor europene operante în PED(ţări în curs de
dezvoltare)(1999)
 Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000)
 Carta verde „ Promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a
întreprinderilor “(2001)

Sursa:Adaptat după Dan Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005.
Copyright © All rights reserved.

 Legi naţionale şi reglementăriguvernamentale prin care se conturează cadrul juridic al

comportamentului în afaceri al diferiţilor „actori “ (firme, administraţia publică, ONG-uri,
salariaţi, sindicate, patronate etc.). Astfel de reglementări includ diverse acte normative (legi,
hotărâri de guvern, ordine ale unor autorităţi etc.), practici comerciale, procedee şi uzanţe,
norme de protecţie şi de fabricaţie etc. În sensul cel mai general, putem discuta de surse de
autoritate formală(aşa cum sugerăm în figura nr. 5.4. ) cu influenţă directă asupra practicilor
pe care la întâlnim în lumea afacerilor; includem în aceeaşi categorie codurile de etică şi alte
reglementări ce se adoptă de către companii în mod unilateral, prin propria lor voinţă, acestea
urmând să completeze cadrul juridic general ce impune un anumit comportament în
competiţia economică.46

46
Abrevierile ROF şi ROI desemneazăRegulamente de organizare şi funcţionare şi Regulamente de ordine
internă, documente extrem de întâlnite în managementul întreprinderilor româneşti până în 1990; prin acestea se
reglementau în detaliu procedurile pe care trebuie să le urmeze salariaţii în activitatea zilnică începând cu
prezenţa, raporturile de subordonare, disciplina, relaţiile de cooperare între compartimente, relaţiile contractuale
cu furnizorii etc.; ulterior, după caz, parte din companiile româneşti au optat pentru Coduri de etică sau Coduri
de conduită.
155
 Figura nr.5.4. Surse de autoritate formală pentru companiile din România

Constituţia Europeană
Convenţii/Tratate
internaţionale
Instituţii Europene

Constituţia României Convenţii/Tratate

internaţionale

Legi

Cadrul Juridic general ce guvernează lumea afacerilor

Hotărâri Guvernamentale

Ordine, decizii ale

administraţiei de stat

Statute, contracte

Coduri Etice Coduri de ROF ROI

Conduită

 Presiunea socială şi gradul de profitabilitate al firmei influenţează, în practică, indirect,

comportamentul concret pe care-l manifestă firma la un moment dat; la o extremă teoretică se
află concepţia lui Milton Friedman, ce spune că singura responsabilitate socială a companiei
este obţinerea de profit; la cealaltă extremă teoretică se află teoriastakeholders, care distribuie
responsabilitatea socială a companiei pentru toate grupurile interesate; teoria minimului de
comportament etic încearcă să apropie cele două extreme enunţând că scopul firmei este de a
maximiza profitul însă cu respectarea unor minime reguli de etică;aşadar avem două situaţii:47
- dacă profitul este acceptabil sau spre creştere, sunt resurse şi se pot acorda fonduri
pentru protecţia mediului, premierea salariaţilor, bonificaţii pentru clienţi etc; într-o astfel de
perioadă,este mai mică tendinţa decidenţilor de a se implica în afaceri neclare şi/sau situate la
limita legalităţii şi eticii;
- dacă profitul este în scădere sau firma este într-o perioadă de criză,se reduc fondurile
pe diverse destinaţii şi creşte tendinţa de a angaja anumite afaceri mai puţin etice sau dubioase
(îndoielnice din punct de vedere al prevederilor legaleetc.).

5.4.3. Coduri de etică

Alături de alte surse ce induc un anumit comportament etic în afaceri (am amintit
47
G. Dessler – Management, 3rd edition, Pearson Education,New Jersey, 2004, pag.64
156
anterior: educaţia şi pregătirea managerilor, reglementările internaţionale/europene, legile
naţionale şi presiunea socială asupra firmei), includem în aceeaşi categorie şi codurile şi/sau
regulamentele de conduită ale firmelor. În sensul invocat, întâlnim în economia reală diverse
reglementări adoptate unilateral de către companii, între careamintimdocumentele elaborate
de către top management sub diverse denumiri, precum Coduri de etică, Conduri de conduită,
Regulamente de organizare şi funcţionare(ROF)şi Regulamente de ordine
interioară(ROI).48Prin astfel de documente se definesc regulile/principiile specifice firmei,
după acestea urmând a se organiza procedurile aplicate de companie în managementul
zilnic.Astfel de documente se constituie ca acte juridice unilateralece rămân subordonate
cadrului juridic general ce reglementează competiţia economică. Toate firmele de renume, din
întreaga lume, au elaborate coduri de etică sau coduri de conduită;prin ele se adresează
salariaţilor şi partenerilor de afaceri ca o carte de vizită prin care se creează o imagine despre
modul în care firma înţelege să facă afaceri. Aşadar, oricare ar fi denumirea sub care firmele
redactează astfel de documente, vom regăsi enunţate anumite proceduri aplicate instituţional
în interiorul şi exteriorul companiei. Primele coduri etice au fost adoptate de companiile
japoneze şi cele americane, ulterior devenind o „modă “ şi în Europa; amintim codul
„Principii de acţiune “ al companiei Ciments Lafarge, elaborat în 1977; ulterior putem discuta
de o instituţionalizare a eticii în corporaţii, ideea de bază fiind aceea că este în interesul
companiilor să emită/aplice astfel de coduri de comportament.49
Exemple de coduri etice:
a. Compania General Motors a elaborat un Cod de etică sub sintagma Winning With
Integrity, în structura căruia enunţă regulile aplicate de companie în interiorul şi exteriorul ei;
între diverse reguli enunţate amintim:50
- integritate în relaţiile zilnice cu salariaţii, tratament corect, oportunităţi egale,
prevenirea conflictului de interese, accesul la informaţii etc.;
- integritate pe pieţele în care firma este prezentă, raporturile cu clienţii, furnizorii,
media, instituţiile publice, sindicatele etc.;
- integritate în angajamentele sociale şi raporturile pe pieţele externe;
- supunere faţă de prevederile legale şi integritate faţă de mediul ambiant.
b. Codul de etică al Companiei Unilever , intitulat Code of Business Principles,
descrie standardele operaţionale pe care fiecare angajat al companiei trebuie să le respect; el
reflectă, de asemenea, modul de abordare a responsabilităţii din partea top
managementului;aceste principii se referă la angajaţi, consumatori, acţionari, comunitate
etc..Printre principiile enunţate în acest cod amintim:51
- conducerea operaţiunilor cu onestitate, integritate şi deschidere, cu interes faţă de
angajaţi şi respectarea drepturilor omului;
- derularea operaţiunilor pe principiul competiţiei corecte;
- respectarea legii şi a reglementărilor existente în fiecare ţară în care activează
compania;
- asigurarea unui climat organizaţional în care fiecareangajat este tratat cu încredere şi
respect, fiindu-i insuflată responsabilitatea pentru performanţa şi reputaţia
companiei;
- oferirea unei game de produse/servicii la un raport optim calitate-preţ;
- stabilirea unor relaţii reciproc avantajoasecu furnizorii, clienţii şi partenerii de
afaceri;
48
ROF şi ROI reprezintă, aşa cum am spus anterior,documente întâlnite în managementul întreprinderilor
româneşti până în 1990; prin acestea se reglementau în detaliu procedurile pe care trebuie să le urmeze salariaţii
în activitatea zilnică începând cu prezenţa, raporturile de subordonare, disciplina, relaţiile de cooperare între
compartimente, relaţiile contractuale cu furnizorii etc.; ulterior, după caz, parte din companiile româneşti au
optat pentru Coduri de etică sau Coduri de conduită.
49
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 526 şi următoarele
50
www.gm.com
51
www.unilever.com
157
 - derularea unor parteneriate în probleme de mediu etc.
Odată ce a fost elaborat un cod etic, conducerea firmei distribuie acest document
salariaţilor şi, eventual, unor parteneri de afaceri; periodic, documentul poate fi
actualizat/îmbunătăţit şi se poate dispune un audit cu privire la impactul coduluiasupra
performanţei companiei; există şi opinii potrivit cărora codul etic nu este un instrument
minune şi că, uneori acestea sunt imprecise, idealiste, greu de aplicat etc.;52totuşi, necesitatea
unor coduri etice în competiţia globală este aproape unanim recunoscută. 53

5.5. Comportament non-etic în afacerile MNC-urilor

Dincolo de declaraţiile publice, dincolo de Codurile de Conduită şi/sau Regulamentele

Interne adoptate de marile corporaţii (MNC-uri), situaţia de facto în care îşi administrează
afacerile anual/zilnic şi politicile aplicate arată că frecvent cota de piaţă şi profiturile realizate
sunt unicul obiectiv vizat. Dorim să remarcăm explicit faptul că anumite situaţii de
comportament non-etic se regăsesc şi în viaţa zilnică a unor mici afaceri, tip small business
sau IMM-uri; astfel de scandaluri sau situaţii sunt însă mai puţin mediatizate, motiv pentru
care uneori opinia publică le ignoră.
Mari scandaluri mediatice şi procese de impact în opinia publică arată că MNC-urile
sunt frecvent lipsite de orice dileme etice, că între declaraţii şi fapte se înregistrează un ecart
considerabil, că acest ecart se reflectă extrem de acut în administrarea afacerilor (filiale,
fabrici, sucursale, reprezentanţe etc.) localizate în ţările subdezvoltate şi/sau în ţările în curs
de dezvoltare (inclusiv România). Nu este mai puţin adevărat faptul că mari scandaluri de
corupţie, de falimente şi fraude bancare, asociate cu marile companii, sunt destul de frecvente
şi în ţările Occidentale, ţări precum SUA, Germania, Franţa sau altele.54
Într-o excepţională lucrare privind practicile imorale ale MNC-urilor, doi autori
germani(K. Werner şi H. Weiss, 2003) dezvăluie şocante stări de fapt întâlnite în competiţia
globală, pe diverse pieţe de produse/servicii:55
a) Majoritatea ţărilor membre OECD au introdus prin legea naţională restricţii
privind practicile companiilor de a mitui/corupe funcţionarii publici din ţară/străinătate, în
vederea susţinerii unor proiecte/interese ale corporaţiilor. Efectul unor astfel de restricţii este
însă zero ca reflectare în practica multinaţionalelor, după cum argumentează Werner şi Weiss.
De pildă, în ţări precum Germania, concernele au introdus Coduri de Conduită şi diverse
standarde ecologice/sociale însă continuă să cheltuiască enorm pentru lobby industrial şi
comercial; reprezentanţii patronatelor din industrie sau comerţ „tună şi fulgeră” împotriva
practicilor non-etice, însă în tribunalele germane nu au ajuns la nici un caz notabil de
sancţionare a practicilor imorale ale companiilor. Am ajuns astăzi în situaţia în care
concernele investesc sume enorme pentru a-şi cultiva imaginea şi mărcile lor în opinia publică
(zeci de milioane USD anual); aceste sume constituie însă totuşi 1-2% din profiturile realizate
anual, profituri ce adesea derivă din economii cu privire la condiţiile de muncă, la salariile
plătite sau faţă de procese tehnologice aplicate deliberat „împotriva” mediului înconjurător.
b) Multe dintre MNC-urile de renume/marcă declară public că sunt împotriva
muncii/exploatării copiilor, că sclavagismul este un fenomen totalmente reprobabil, că
drepturile omului trebuie respectate în întreaga lume etc.. În practica curentă a unor corporaţii
survin însă şi situaţii incredibile: în Coasta de Fildeş un copil de opt ani „costă “ 30 de Euro şi

52
D. Korten – The Post-Corporate World – Life after Capitalism, 1999, traducere în limba română Lumea post-
corporatistă – viaţa după cpitalism – Editura Antet XX Press
53
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 546
54
De pildă, sunt binecunoscute scandalurile şi implicaţiile de zeci de miliarde USDcu privire la firmele Exxon şi
Worldcom în SUA, scandalul legat deSociete Generale
(http://www.banknews.ro/stire/15349_franta_vrea_masuri_stricte_de_prevenire_a_riscurilor_dupa_frauda_comi
sa_la_socgen.html).
55
K. Werner, H. Weiss – Das neue Schwarzbuch Markenfirmen Die Machenschaften der Weltkonzerne, Wien –
Frankfurt, 2003; traducere în limba română Noua carte neagră a firmelor de marcă, Editura Aquira, 2004
158
este exploatat prin muncă şi distrus după câţiva ani (cacao neprelucrată provine din Coasta de
Fildeş, unde proprietarii folosesc sclavi pe plantaţii, arată Kevin Boles; fiecare „a treia
muşcătură „ din ciocolată are gust de sclavie, spune acest analist) 56; concernele UNOCAL şi
TOTAL au utilizat sclavi la construcţia unei conducte de gaz metan în Myanmar, mic stat în
care sclavia este acceptată legal.57 Se estimează că marile concerne folosesc peste 27 de
milioane de persoane drept sclavi în fabricile/sucursalele lor din lumea a treia. 58Este oarecum
paradoxal, însă deşi avem o Universal Declaration of Human Rights (1948), există în anul
2008 milioane de persoane afectate de sclavie;ONG-urile ce monitorizează acest aspect au
identificat nu mai puţin de şase tipuri de sclavie modernă (munca neîntreruptă de 7 zile pe
săptămână, munca forţată, traficul de persoane şi copii etc.) 59 În ţările subdezvoltate, arată
Werner şi Weiss, spaţiul decizional al corporaţiilor este mai mare decât al ţărilor în care ele
acţionează, au o „putere” mai mare decât decidentul politic ceea ce le conferă o poziţie de
„dictator “.60
c) Păpuşile Barbie, jucăriile Pokemon sau Mickey Mouse sunt fabricate de
„salariaţii “ care sunt ei înşişi încă nişte copii din ţări asiatice (China, Thailanda, Indonezia,
Filipine etc.); astfel de jucării sunt fabricate cu sânge, sudoare şi lacrimi, spun Werner şi
Weiss, aducând profituri de miliarde USD unor companii multinaţionale. În 1993, la Kader
Toy Factory din Bangkok, unde se fabricau păpuşi pentru concernul MATTEL, au murit 87
de salariaţi într-un incendiu întrucât ferestrele aveau gratii iar uşile erau zăvorâte; ei lucrau în
medie 19 ore pe zi pentru 2,5 Euro, printre ei existând şi copii de 13 ani; 61alţi 47 de salariaţi
au fost grav răniţi, iar pedeapsa aplicată de către Guvern pentru cei ce administrau fabrica s-a
rezumat la câteva luni de închisoare. Tragedia invocată cu privire la fabrica de jucării de la
Kadernu a fost un caz izolat; acelaşi incident s-a repetat ulterior în ţări precum Thailanda,
Indonezia sau China; pentru concernele multinaţionale, spun cei doi autori, China este un
paradis , întrucât aici sindicatele sunt interzise, iar obligaţiile administratorilor sunt minime
(nu este de mirare că în China se produc 1/3 din toate jucăriile din lume).
d) Există şi exemple/situaţii recente ce atestă sau cel puţin sugerează un
comportament non-etic în cazul unor mari corporaţii europene. De pildă, scandalul recent
survenit în Germania în legătură cu problemele concernului Siemens afectează major mediul
german de afaceri, inclusiv imaginea ţării pe plan internaţional. Acest scandal a survenit în
2007 şi a vizat iniţial acuzaţii de corupţie doar la nivelul diviziei de telecomunicaţii a
Siemens; ulterior el s-a extins sub „efectul de domino” asupra filialelor companiei din
întreaga lume; actualmente sunt investigaţi peste 270 de angajaţi sau foşti angajaţi ai
concernului, sub acuzaţia de corupţie şi practici oneroase aplicate în decursul a mai mult de
10 ani de zile.62Este oportun de menţionat că la ora actuală Siemens are peste 435.000 salariaţi
în întreaga lume, inclusiv în SUA şi Canada; urmare a scandalului survenit, circa 17.000 de
angajaţi ar putea fi concediaţi în urma restructurării concernului. Conform ziarului Der
Spiegel, Siemens ar fi plătit între anii 1978-1987 sume drept bacşiş în valoare de 266 milioane
mărci germane pentru a elimina Franţa şi Canada în cura de obţinere a două contracte în Iran
(pentru construirea de centrale nucleare); acuzaţiile ce sunt aduse în prezent o implică şi pe
Angela Merkel, Cancelar al Germaniei, inclusiv serviciile de informaţii şi alte instituţii ale
statului de drept. 63
e) Firme de renume precum Nike, Adidas, Reebook, Polo sau Tommy utilizează
practici reprobabile în fabricile lor din Asia sau Africa realizând articole ce ulterior sunt
vândute cu sigla Made in USA la „preţuri occidentale “. În 1996 revista Life a publicat
56
K. Boles – Die neue Sclaverei, Editura Kuntsmann, Munchen, 2001
57
http//www.antislavery.org
58
http://www.antislavery.org/homepage/antislavery/modern.htm
59
http://www.antislavery.org/homepage/antislavery/modern.htm
60
K. Werner, H. Weiss –Lucr. cit.
61
K. Werner, H. Weiss – Lucr. cit., pag.178 şi următoarele
62
*** Adevărul, nr. 5587 din 1 iulie 2008 (Un scandal care va costa Germania)
63
*** Adevărul, nr. 5587 din 1 iulie 2008 (Un scandal care va costa Germania)
159
fotografiile unor copii pakistanezi ce coseau sigla Nike pe mingi de fotbal, articol ce a generat
un imens scandal (acei copii erau plătiţi cu 4-5- USD pe zi şi lucrau 8 sau 10 ore zilnic).
Revista Stern a făcut dezvăluiri similare despre munca subumană din fabricile Nike şi Adidas
(salarii derizorii, 14-16 ore de muncă pe zi, angajaţi tineri de 13-15 ani, condiţii mizerabile în
halele de producţie numite sweatshops etc.); au existat situaţii în care salariaţi ai firmelor Nike
sau Adidas au fost vânduţi drept sclavi, deşi ambele corporaţii au enunţate Codes of
Conductimpecabile ca redactare. Aşa cum argumentează Werner şi Weiss, dacă organizaţiile
internaţionale, sindicatele, asociaţiile şi diversele ONG-uri nu reacţionează nici într-un fel
codurile de etică ale diverselor MNC-uri rămân simple declaraţii; în plus, este bine să
realizăm că orice categorie de consumatori pentru un produs/serviciu, dacă sunt uniţi,
constituie o forţă formidabilă ce poate pune restricţii oricărei firme.Alte exemple de tipul
invocat: pantofii sport Nike obţinuţi la un cost de 2 USD în Indonezia sunt vânduţi ulterior cu
100-180 USD în Occident; în 1997 a survenit o mişcare de protest împotriva Nike Town din
New York, rămânând celebră sintagma spusă de o fetiţă afroamericană de 13 ani : „Nike, we
made you, we will break you! “.64
f) În SUA, concerne precum Exxon, Monsanto, Boeing, Philipp Morris sau
Enron, Worldcomsprijină campaniile electorale ale principalelor două partide politice cu
milioane USD/anual, aşteptând în schimb o politică favorabilă MNC –urilor, solicitând un
climat care să le favorizeze politicile comerciale curente, solicitând ajutor public pentru
expansiune în străinătate etc. (fondul de investiţii Enron a cheltuit în anul 2000 pentru
campania lui G. Bush 1,9 milioane USD, a acordat sprijin în alte campanii electorale; ulterior,
în 2002 Enron a ajuns la faliment, urmare a unor practici incorecte în evidenţa contabilă, a
faptului că unii dintre managerii executivi au constituit parteneriate la limita legii şi pe seama
unor activităţi specifice acestui fond de investiţii; situaţia a fost oarecum similară pentru
fondul de investiţii Worldcom). Puterea şi influenţa acestor corporaţii se extinde permanent în
competiţia globală, iar orice declaraţie sau coduri de conduită rămân doar simple documente.65

5.6. Etica în cazul I.M.M.-urilor

Atenţia opiniei publice, a mass-media, dar şi a teoreticienilor în management se

concentrează frecvent către organizarea/administrarea marilor companii, fie că discutăm de
comportament etic, fie abordăm alte concepte (gândirea strategică, motivarea, controlul
etc.)66. Inclusiv atunci când abordăm distinct conceptul de etică în afaceri percepţia noastră
asociază acest subiect cu viaţa marilor corporaţii.67Totuşi, chiar în cazul unei mici afaceri de
tipfast-food sau consultanţă financiară, problematica comportamentului etic îşi menţine
actualitatea; inclusiv astfel de firme ar trebui să dispună de Coduri Etice prin care să postuleze
precis regulile pe care le respectă în managementul zilnic. Ca şi în cazul corporaţiilor, fluxul
autorităţii formale se reflectă explicit în activităţile socio-economice, respectiv în spaţiul de
localizare ale oricărei mici afaceri (small business); proprietarii şi/sau decidenţii din structura
acestor entităţi economice ar trebui să-şi conceapă/proiecteze diverse strategii de consolidare
a afacerii cu respectarea normelor etice.
Mai mult, şi în cazul I.M.M.-urilor fiecare „actor “ economic se raportează şi/sau este
ţinut a fi responsabil faţă de anumite grupuri de interese, incluzând: investitorii,
proprietarii,salariaţii, decidenţii, furnizorii, clienţii/consumatorii, guvernul şi administraţia
statului, grupurile politice, comunitatea locală/naţională şi alte grupuri de interese; putem
invoca şi în acest caz teoria stakeholder-ilor, cu precizarea că survin unele diferenţe de

64
K. Werner, H. Weiss –Lucr. cit., pag.231 şi următoarele
65
G. Dessler – Management, PearsonEducation , New Jersey, 2004, pag. 32 şi următoarele
66
P. Drucker – Managing the Non-Profit Organization, Harper – Collins, New York, 1990; The PensionFund
Revolution, Harper & Row Publishers, 1976; The New Society, Harper & Row Publishers, 1950
67
În parte este justificată această asociere deoarece, aşa cum am văzut în paragraful anterior, cele mai flagrante
situaţii non-etice ce devin scandaluri media sunt legate de practicile marilor corporaţii.
160
nuanţă.68 Aşadar, orice firmă de tip IMM îşi va avea propriul său grup de interes sau de
stakeholders, după cum sugerăm în figura nr. 5.5.

Figura nr.5.5. Grupuri de interese pentru I.M.M.-uri

- Investitori
- Proprietari
- Salariaţi
Orice afacere tip I.M.M. - Decidenţi
Raportare la - Furnizori
- CLIENŢI
- Guvern şi administraţia de stat
- Grupuri politice
- Comunitatea locală/naţională
- Alte grupuri de interes

Vom mai remarca ideea că şi în cazul IMM-urilor decidenţii trebuie să ţină seama, mai
întâi, de ansamblul cadrului juridic ce reglementează lumea afacerilor (invocat anterior în
figura nr. 5.6.); ulterior, funcţie de strategiile propuse, aceiaşi decidenţi nu trebuie să abdice
de la respectarea unui minimum de comportament etic în managementul zilnic şi în relaţiile
cu alte entităţi.
Dintr-un alt punct de vedere, vom invoca forţa formidabilă de care dispun
consumatorii din întreaga lume dacă ar acţiona unitarfaţă de diverse fenomene şi/sau
semnale întâlnite în economia globală.69 De pildă, oamenii de ştiinţă au avertizat încă în urmă
cu 2-3 decenii asupra fenomenului de încălzire globală, fenomen generat în primul rând de
activităţile industriale, indiferent dacă la originea acestora se află MNC-uri şi/sau IMM-uri. În
măsura în care nu reacţionăm la momentul potrivit în aceeaşi măsură vom fi obligaţi să plătim
anumite „costuri sociale”,70 chiar dacă acest decont va avea loc cândva în viitor; în lucrarea Al
Patrulea val autorii atrag atenţia în mod argumentat asupra fragilităţii relaţiei dintre individ şi
mediul înconjurător; ei sugerează şi tipurile de economie ecologică către care se pot orienta
încă de astăzi toate categoriile de IMM-uri.71

68
Este preferabil să discutăm de proprietari şi nu de acţionari deoarece mai rar o afacere tip I.M.M. va fi
organizată ca societate pe acţiuni; similar, mai rar vom întâlni manageri profesionişti ce administrează astfel de
entităţi.
69
F. Fukuyama – State Building Governance and World Order in the 21st Century, 2004, traducere în limba
română Construcţia statelor – Ordinea mondială în secolul XXI, Editura Antet, 2004, pag.127
70
P. Drucker – Men, Ideas and Politics, Harper & Row Publishers, New York, 1971; The Age of Discontinuity,
Harper & Row Publishers, New York, 1968
71
H.B. Maynard, S. E. Mehrtens – The fourth wave, Berrett – Koehler, San Francisco, 1993; traducere în limba
română: Al patrulea val, Editura Antet, 1997
161