Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Dormitor
Interior dimineață
Într-un dormitor mobilat clasic, dar elegant, în patul din partea stângă
a camerei pe care razele dimineții prin obloanele grele de stejar își
amprentează prezența Diana, o tânără de 25 de ani doarme. În partea
dreaptă a patului , pe noptieră, este un telefon, o carte, o fotografie
( reprezentând trei femei: ea, o femeie matură- deducem mama ei și o
doamnă mai în etate- deducem bunica ei), o mapă și un pix și un ceas
deșteptător. Liniștea este tulburată de sunetul telefonului. Diana
întinde mâna după receptor (este încă cu ochii închiși), cu greu îl
nimerește și răspunde la telefon cu o voce adormită, nepărând convinsă
că ar vrea să se trezească.
Diana
Se ridică într-o rână și cască, după care parcă fiind consolată cu ideea
că se trezește continuă pe o voce cât se poate de fermă.
2. Mașină
Interior-exterior zi
3. Casa bunicii
Exterior – crepuscul
Bătrânica căruntă
4. Bucătăria bunicii
Interior – crepuscul
Diana
Bunica
- „ Ia spune-mi tu care e problema, cine o supără pe nepoțica
mea?”
5. Pădure
Exterior crepuscul
6. Bucătăria bunicii
Interior crepuscul
Diana
7. Camera Dianei
8. Pădure
Exterior răsărit
9. Pădure
Exterior după-amiază
Un strop de apă din salcie cade pe obrazul Dianei care doarme liniștită
la umbra acesteia. Se trezește speriată, se uită în jur, vede că nu mai
are pe mână brățara, zâmbește îndrăgostită și se ridică repede și fuge
spre casă.
Interior după-amiază
12. Pădure
Exterior crepuscul
Diana, fuge prin pădure până ajunge la locul de lângă râu. După salcie,
se ascunde tânărul, ghemuit și temător. Ea ajungând la locul știut, se
oprește brusc și mimica ei senină și zâmbitoare se transformă într-o
figură disperată și neputincioasă, buzele încearcă să scoată sunete dar
tremură și își dă seama că nu știe cum să-l strige pe tânăr încearcă:
„Am venit…Unde ești…Doamne, nu știu cum să te chem…Cum …Care …Numele
tău…Doamne…Hai…Vino…” Băiatul ascuns începe să plângă, strângându-și
mâinile pe gură și dând din cap în semn de negare. Se uită apoi dureros
spre ea și se ridică și fuge. Diana auzind zgomotele, se avântă spre
locul de lângă salcie, dar își găsește brățara și spune uimită: „Nu
putea să fie vis… E vina mea… Nu i-am dat nici eu nume… Nu puteam să
visez!” și țipă cu lacrimi în ochi: „Iartă-mă…Iartă-mă…”
Interior-noapte
Diana scrie aproape fiind în transă cu fața exprimându-i absența, scrie
încontinuu, colile se umple una după alta, pixul scârțâie pe hârtie și
se aude vocea tânărului: „Hai și caută-mă, voi fii întotdeauna aici
așteptându-te, nu uita, numește-mă”.
Exterior dimineață
Exterior dimineață