Luând în considerare principiile şi normele morale după care se ghidează managerii în acţiunile şi

deciziile lor, ei pot fi clasificaţi în două categorii distincte şi diametral opuse: „rechinii" şi „delfinii".

„Rechinii" reprezintă istoriceşte primul tip de întreprinzători / manageri şi pot fi definiţi în funcţie de
câteva criterii:

relaţia cu oamenii: În general, „rechinii" îi consideră pe oameni ca fiind „răi, slabi, proşti, leneşi, fiinţe
imorale şi incorecte", conduşi de instincte, care nu apreciază binele şi înţeleg numai limbajul forţei; prin
urmare, cea mai eficientă metodă în afaceri este de a fi mai puternic, mai descurcăreţ şi mai suspicios
decât partenerii săi. Se acţionează după principiul „Învingătorul ia tot".

relaţia cu societatea: Societatea este văzută ca o „adunătură de oameni", iar legile care nu îi avantajează
pot fi încălcate atunci când nu riscă nimic.

relaţia cu sine: „Rechinii" consideră că ei sunt cei mai buni dintre toţi, cu toate că şi ei sunt conduşi de
instincte. Faptul că sunt săraci este rezultatul legilor societăţii şi al celorlalţi oameni, care constituie o
piedică în calea realizării şi îmbogăţirii lor.

relaţia cu lumea şi natura: Lumea este considerată ca fiind duşmănoasă, rece şi periculoasă, iar natura
este un depozit epuizabil din care trebuie să-şi însuşească cât se poate de mult, pentru a nu-şi apropria
alţii acele bogăţii. Principiul de bază este: „După noi, potopul!".

relaţia cu valorile sufleteşti: „Rechinii" nu contestă existenţa lui Dumnezeu, însă consideră că legile
divine, legile oamenilor şi morala religioasă reprezintă un lucru complet diferit de legile afacerilor. Cu
toate acestea, ei apreciază că este avantajos să aibă reputaţia unei persoane credincioase.

relaţia cu afacerile: Afacerea proprie reprezintă baza şi izvorul puterii „rechinilor" în lume, un mijloc de
apărare împotriva oamenilor şi a societăţii.

relaţia cu riscul: Riscul se defineşte numai în relaţia dintre profitul aşteptat şi pericolul potenţial.

scopul vieţii: Pentru „rechini", scopul vieţii este acela de „a avea cât mai mulţi bani şi cât mai multă
putere asupra celorlalţi oameni; a trăi cât mai confortabil şi în siguranţă; a consuma ceea ce este cel mai
bun, fără a-şi înfrâna dorinţele; a trăi cât mai mult posibil, având în vedere că viaţa ne este dată o
singură dată".

mijloacele de atingere a scopurilor: Orice mijloace sunt bune pentru atingerea scopurilor („Scopul scuză
mijloacele."), iar alegerea morală se defineşte numai prin avantajul material.

- relaţia cu prietenii şi duşmanii: Conform ideologiei „rechinilor", toţi oamenii le sunt potenţiali
concurenţi în lupta pentru bunurile materiale; cu unii dintre aceştia ei pot colabora o scurtă perioadă de
timp, durata relaţiilor de colaborare definindu-se prin motive de câştig.
„Delfinii" se caracterizează astfel:

relaţia cu oamenii: „Delfinii" consideră că majoritatea oamenilor sunt demni de respect şi încredere,
omul, în general, purtând în sine atât porniri bune, cât şi rele; aceste porniri se manifesta la diferiţi
oameni în mod diferit, în funcţie de mai mulţi factori: naturali, interni, externi, de mediu, de educaţie
etc. Principiul de bază al acestei relaţii este acela că oamenii oferă mai multe atunci când sunt trataţi
bine, decât atunci când se apelează la utilizarea forţei şi a coerciţiei. Sinceritatea şi încrederea stau la
baza colaborării în relaţiile de afaceri, de unde rezultă că cea mai profitabilă variantă în afaceri este
urmărirea în comun a unor rezultate reciproc avantajoase.

relaţia cu societatea: Societatea şi instituţiile sale reprezintă un mijloc de coordonare a intereselor

diferiţilor indivizi şi grupuri sociale, precum şi garanţia apărării cetăţeanului de despotism. De asemenea,
se impune respectul absolut pentru legi, chiar şi pentru cele care nu sunt considerate echitabile.

relaţia cu sine: „Delfinul" se autoapreciază ca nefiind un om rău, ci unul demn de respect, ca mulţi alţi
oameni. Dacă este sărac, consideră că aceasta se datorează faptului că nu a depus destule eforturi, a
ales greşit sfera de acţiune, este prost organizat sau insuficient pregătit.

relaţia cu lumea şi natura: Lumea este văzută ca un cumul de trăsături pozitive, care oferă omului multe
posibilităţi pentru descoperirea propriilor aptitudini. „Delfinii" apreciază foarte mult existenţa unor
valori de suflet, precum dragostea şi prietenia; ei consideră că viaţa lor se datorează naturii, pe care
trebuie nu numai să o conserve pentru generaţiile viitoare, ci şi să o îmbunătăţească continuu.

relaţia cu valorile spirituale: Se consideră că lumea (inclusiv lumea afacerilor) nu se supune doar prin legi
materiale, ci şi prin legi spirituale, care acţionează pretutindeni, indiferent de circumstanţe; două dintre
aceste legi spirituale sunt glasul conştiinţei şi al milei faţă de durerea altor oameni. Motivul pentru care
acest tip de întreprinzător vine în ajutorul celorlalţi nu este pentru că „aşa trebuie", ci pentru că astfel se
ajută pe sine însuşi.

relaţia cu afacerile: Afacerea proprie reprezintă vocaţia şi menirea individului, reprezintă ceea ce poate
face el cel mai bine ca stăpân al propriului destin. Pentru un „delfin", afacerea sa reprezintă mijlocul de
a-şi materializa aptitudinile şi de a-şi pune în aplicare ideile, posibilitatea de a trăi mai bine, ajutându-i
pe alţii prin munca sa.

relaţia cu riscul: Riscul este definit prin calculul corespunzător pe termen lung între profitul preconizat şi
pericolul ca afacerea să nu reuşească sau să aducă prejudicii altora.

scopul vieţii: Scopul acestei categorii de oameni de afaceri este acela de a face viaţa lor ş i a altora mai
bogată material ş i spiritual, de a se bucura de punerea în practică a ideilor lor cele mai îndrăzneţe, de
posibilitatea de a-şi pune în valoare aptitudinile şi de a profita de libertatea şi independenţa lor.
Principiul ce guvernează aici este „Nu contează cât trăiesc, ci cum trăiesc!".

mijloacele de atingere a scopurilor: Aceste mijloace pot fi diverse, cu condiţia să fie legale şi să nu
contravin ă principiilor morale proprii, alegerea între un profit mare şi o relaţie bună de afaceri făcându-
se în favoarea acesteia din urmă.
relaţia cu prietenii şi duşmanii: Toţi oamenii pot fi potenţiali parteneri ai unui „delfin", într-o colaborare
reciproc avantajoasă. Principiul de bază al alegerii partenerilor este cel bazat pe reputaţia de afaceri, în
combinaţie cu orientările etice potrivite, corespunzătoare criteriului încrederii morale.

În viaţa de zi cu zi, managerii nu se pot încadra cu claritate în nici una din cele două tipologii descrise, ei
prezentând un conglomerat de caracteristici comune ambelor grupări, un amestec omogen de trăsături
bune şi rele. În general, se poate presupune că aceste tipuri sunt, în principiu, identice în diferite culturi
şi civilizaţii, deoarece tipul ideal rămâne neschimbat în spaţiul istoric vizibil, la fel cum nu se schimbă nici
prototipul uman. Ceea ce dă, însă, „rechinilor" şi „delfinilor" caracteristici individuale tipice şi ceea ce
complică şi ascunde esenţa relaţiilor reciproce între tipurile ideale care s-au dezvoltat în diferite ţări şi
părţi ale lumii este caracterul naţional; o societate în care domină o anumită religie sau ideologie
produce, în mod inevitabil, un set uniform de valori, care influenţează radical comportamentul
întreprinzătorilor individuali.

 ,,A fi corect", ,,a fi cinstit", ,,a fi drept" sunt termeni de eticã. Ei exprimã o judecatã pentru oamenii care
au convingerea cã au dreptate. Aceste concepte sunt de fapt standardele noastre morale. Ele pot diferi
de la un individ la altul, pentru cã valorile pe care se bazeazã sunt diferite.

Managerul imoral („rechin”) – este un tip vechi de comerciant şi cel mai răspândit în sfera
actuală a afacerilor; managerul imoral consideră că legile sunt făcute pentru a fi ocolite, mai
ales atunci când riscul este minim, iar morala, etica nu au nimic comun cu afacerile; lumea este
considerată ca fiind duşmănoasă, periculoasă, iar natura – un depozit din care trebuie să se ia
cât mai mult înaintea altora. Managerul imoral consideră că nu are nici o obligaţie faţă de
comunitate, doar câştigurile imediate şi evidente justifică eventualele cheltuieli pentru aceasta.
Managerul moral („delfin”) – aparţine unei categorii relativ recent apărute, dar care se afirmă
tot mai mult în mediul afacerilor. În concepţia delfinilor, majoritatea oamenilor sunt demni de
respect şi încredere; managerul moral consideră că cea mai bună bază a colaborării sunt
sinceritatea şi încrederea în afaceri; profitul trebuie obţinut în condiţiile respectării legislaţiei şi
moralităţii; lumea este minunată şi oferă omului posibilităţi pentru descoperirea propriilor
aptitudini; delfinii consideră că datorează viaţa lor naturii, pe care trebuie s-o conserve şi s-o
facă mai frumoasă; managerul moral se consideră responsabil faţă de comunitate şi se implică
prin cheltuieli în beneficiul acesteia.