Luând în considerare principiile şi normele morale după care se ghidează managerii în acţiunile şi

deciziile lor, ei pot fi clasificaţi în două categorii distincte şi diametral opuse: „rechinii" şi „delfinii".

„Rechinii" reprezintă istoriceşte primul tip de întreprinzători / manageri şi pot fi definiţi în funcţie de
câteva criterii:

 relaţia cu oamenii: În general, „rechinii" îi consideră pe oameni ca fiind „răi, slabi, proşti,
leneşi, fiinţe imorale şi incorecte", conduşi de instincte, care nu apreciază binele şi înţeleg
numai limbajul forţei; prin urmare, cea mai eficientă metodă în afaceri este de a fi mai
puternic, mai descurcăreţ şi mai suspicios decât partenerii săi. Se acţionează după principiul
„Învingătorul ia tot".

 relaţia cu societatea: Societatea este văzută ca o „adunătură de oameni", iar legile care nu îi
avantajează pot fi încălcate atunci când nu riscă nimic.

 relaţia cu sine: „Rechinii" consideră că ei sunt cei mai buni dintre toţi, cu toate că şi ei sunt
conduşi de instincte. Faptul că sunt săraci este rezultatul legilor societăţii şi al celorlalţi
oameni, care constituie o piedică în calea realizării şi îmbogăţirii lor.

 relaţia cu lumea şi natura: Lumea este considerată ca fiind duşmănoasă, rece şi periculoasă,
iar natura este un depozit epuizabil din care trebuie să-şi însuşească cât se poate de mult,
pentru a nu-şi apropria alţii acele bogăţii. Principiul de bază este: „După noi, potopul!".

 relaţia cu valorile sufleteşti: „Rechinii" nu contestă existenţa lui Dumnezeu, însă consideră că
legile divine, legile oamenilor şi morala religioasă reprezintă un lucru complet diferit de legile
afacerilor. Cu toate acestea, ei apreciază că este avantajos să aibă reputaţia unei persoane
credincioase.

 relaţia cu afacerile: Afacerea proprie reprezintă baza şi izvorul puterii „rechinilor" în lume, un
mijloc de apărare împotriva oamenilor şi a societăţii.

 relaţia cu riscul: Riscul se defineşte numai în relaţia dintre profitul aşteptat şi pericolul
potenţial.

 scopul vieţii: Pentru „rechini", scopul vieţii este acela de „a avea cât mai mulţi bani şi cât mai
multă putere asupra celorlalţi oameni; a trăi cât mai confortabil şi în siguranţă; a consuma
ceea ce este cel mai bun, fără a-şi înfrâna dorinţele; a trăi cât mai mult posibil, având în
vedere că viaţa ne este dată o singură dată".

 mijloacele de atingere a scopurilor: Orice mijloace sunt bune pentru atingerea scopurilor
(„Scopul scuză mijloacele."), iar alegerea morală se defineşte numai prin avantajul material.

-           relaţia cu prietenii şi duşmanii: Conform ideologiei „rechinilor", toţi oamenii le sunt potenţiali
concurenţi în lupta pentru bunurile materiale; cu unii dintre aceştia ei pot colabora o scurtă perioadă
de timp, durata relaţiilor de colaborare definindu-se prin motive de câştig.

 
„Delfinii" se caracterizează astfel:

 relaţia cu oamenii: „Delfinii" consideră că majoritatea oamenilor sunt demni de respect şi

încredere, omul, în general, purtând în sine atât porniri bune, cât şi rele; aceste porniri se
manifesta la diferiţi oameni în mod diferit, în funcţie de mai mulţi factori: naturali, interni,
externi, de mediu, de educaţie etc. Principiul de bază al acestei relaţii este acela că oamenii
oferă mai multe atunci când sunt trataţi bine, decât atunci când se apelează la utilizarea
forţei şi a coerciţiei. Sinceritatea şi încrederea stau la baza colaborării în relaţiile de afaceri,
de unde rezultă că cea mai profitabilă variantă în afaceri este urmărirea în comun a unor
rezultate reciproc avantajoase.

 relaţia cu societatea: Societatea şi instituţiile sale reprezintă un mijloc de coordonare a

intereselor diferiţilor indivizi şi grupuri sociale, precum şi garanţia apărării cetăţeanului de
despotism. De asemenea, se impune respectul absolut pentru legi, chiar şi pentru cele care
nu sunt considerate echitabile.

 relaţia cu sine: „Delfinul" se autoapreciază ca nefiind un om rău, ci unul demn de respect, ca

mulţi alţi oameni. Dacă este sărac, consideră că aceasta se datorează faptului că nu a depus
destule eforturi, a ales greşit sfera de acţiune, este prost organizat sau insuficient pregătit.

 relaţia cu lumea şi natura: Lumea este văzută ca un cumul de trăsături pozitive, care oferă
omului multe posibilităţi pentru descoperirea propriilor aptitudini. „Delfinii" apreciază foarte
mult existenţa unor valori de suflet, precum dragostea şi prietenia; ei consideră că viaţa lor
se datorează naturii, pe care trebuie nu numai să o conserve pentru generaţiile viitoare, ci şi
să o îmbunătăţească continuu.

 relaţia cu valorile spirituale: Se consideră că lumea (inclusiv lumea afacerilor) nu se supune

doar prin legi materiale, ci şi prin legi spirituale, care acţionează pretutindeni, indiferent de
circumstanţe; două dintre aceste legi spirituale sunt glasul conştiinţei şi al milei faţă de
durerea altor oameni. Motivul pentru care acest tip de întreprinzător vine în ajutorul
celorlalţi nu este pentru că „aşa trebuie", ci pentru că astfel se ajută pe sine însuşi.

 relaţia cu afacerile: Afacerea proprie reprezintă vocaţia şi menirea individului, reprezintă

ceea ce poate face el cel mai bine ca stăpân al propriului destin. Pentru un „delfin", afacerea
sa reprezintă mijlocul de a-şi materializa aptitudinile şi de a-şi pune în aplicare ideile,
posibilitatea de a trăi mai bine, ajutându-i pe alţii prin munca sa.

 relaţia cu riscul: Riscul este definit prin calculul corespunzător pe termen lung între profitul
preconizat şi pericolul ca afacerea să nu reuşească sau să aducă prejudicii altora.

 scopul vieţii: Scopul acestei categorii de oameni de afaceri este acela de a face viaţa lor ş i a
altora mai bogată material ş i spiritual, de a se bucura de punerea în practică a ideilor lor cele
mai îndrăzneţe, de posibilitatea de a-şi pune în valoare aptitudinile şi de a profita de
libertatea şi independenţa lor. Principiul ce guvernează aici este „Nu contează cât trăiesc, ci
cum trăiesc!".
  mijloacele de atingere a scopurilor: Aceste mijloace pot fi diverse, cu condiţia să fie legale şi
să nu contravin ă principiilor morale proprii, alegerea între un profit mare şi o relaţie bună de
afaceri făcându-se în favoarea acesteia din urmă.

 relaţia cu prietenii şi duşmanii: Toţi oamenii pot fi potenţiali parteneri ai unui „delfin", într-o
colaborare reciproc avantajoasă. Principiul de bază al alegerii partenerilor este cel bazat pe
reputaţia de afaceri, în combinaţie cu orientările etice potrivite, corespunzătoare criteriului
încrederii morale140.

În viaţa de zi cu zi, managerii nu se pot încadra cu claritate în nici una din cele două tipologii descrise,
ei prezentând un conglomerat de caracteristici comune ambelor grupări, un amestec omogen de
trăsături bune şi rele. În general, se poate presupune că aceste tipuri sunt, în principiu, identice în
diferite culturi şi civilizaţii, deoarece tipul ideal rămâne neschimbat în spaţiul istoric vizibil, la fel cum
nu se schimbă nici prototipul uman. Ceea ce dă, însă, „rechinilor" şi „delfinilor" caracteristici
individuale tipice şi ceea ce complică şi ascunde esenţa relaţiilor reciproce între tipurile ideale care s-
au dezvoltat în diferite ţări şi părţi ale lumii este caracterul naţional; o societate în care domină o
anumită religie sau ideologie produce, în mod inevitabil, un set uniform de valori, care influenţează
radical comportamentul întreprinzătorilor individuali.

Managerul imoral („rechin”) – este un tip vechi de comerciant si cel mai raspandit in sfera
actuala a afacerilor; el actioneaza potrivit teoriei X a lui McGregor, considerand oamenii ca fiind,
in general, rai, slabi, lenesi si intelegand doar limbajul fortei; rechinul porneste de la principiul
„invingatorul ia totul” fiind constient ca daca nu-si elimina concurentii acestia il vor elimina pe el;
scopul lui este acela de a obtine cat mai multi bani si putere indiferent de mijloace; nu ezita sa
speculeze situatiile conjucturale in defavoarea partenerilor comerciali; managerul imoral
considera ca legile sunt facute pentru a fi ocolite, mai ales atunci cand riscul este minim, iar
morala, etica nu au nimic comun cu afacerile; lumea este considerata ca fiind dusmanoasa,
periculoasa, iar natura – un depozit din care trebuie sa se ia cat mai mult inaintea altora.
Managerul imoral considera ca nu are nici o obligatie fata de comunitate, doar castigurile
imediate si evidente justifica eventualele cheltuieli pentru aceasta.

Managerul moral („delfin”) – apartine unei categorii relativ recent aparute, dar care se afirma
tot mai mult in mediul afacerilor. In conceptia delfinilor, majoritatea oamenilor sunt demni de
respect si incredere; managerul moral considera ca cea mai buna baza a colaborarii sunt
sinceritatea si increderea in afaceri; profitul trebuie obtinut in conditiile respectarii legislatiei si
moralitatii; lumea este minunata si ofera omului posibilitati pentru descoperirea propriilor
aptitudini; delfinii considera ca datoreaza viata lor naturii, pe care trebuie s-o conserve si s-o faca
mai frumoasa; managerul moral se considera responsabil fata de comunitate si se implica prin
cheltuieli in beneficiul acesteia.[2]

Managerul unei intreprinderi poate fi, la randul sau, „delfin” dintr-un anumit punct de vedere
(de ex.: al relatiilor cu oamenii) si „rechin” din alt punct de vedere (de ex.: in relatiile cu
partenerii comerciali).
Profilul moral al managerilor isi pune amprenta puternic asupra culturii organizationale.