Psihologia dezvoltării

CURS 13. TINEREȚEA. VÂRSTA ADULTĂ

I. TINEREȚEA (20-35ANI)

Este perioada de stabilizare și maturizare biopsihică în care subidentitățile sociale,

profesionale, maritale, parentale se echilibrează.

Dezvoltarea fizică este mai puțin evidentă. La începutul acestui stadiu, creșterea fizică
se încheie și funcțiile organismului sunt pe deplin dezvoltate. În intervalul 30-45 ani înălțimea
și greutatea rămân constante, organismul fiind pe deplin format și consolidat. Forța musculară
este maximă între 20 și 30 de ani și scade ușor în următoarea perioadă. Viteza de reacție este
maximă la 20 de ani și pe toată durata stadiului. În ansamblu, tinerețea este o etapă a vieții cu
cele mai puține probleme de sănătate.

Dezvoltarea psihică se realizează sub influența exercitării profesiei. Deși au fost

acumulate experiențe variate până în această perioadă, planul senzorial-perceptiv se
structurează prin sintetizarea datelor și sporirea capacității de discriminare. Toate capacitățile
senzoriale și perceptive se manifestă pe deplin și la cel mai înalt nivel care este propriu ființei
umane. Văzul, auzul, mirosul, pipăitul, etc au cele mai scăzute praguri difernțiale și permit o
reflectară clară a realității.

Gândirea se situează în zona operațiilor formale și prezintă principalele caracteristici

ale etapei de dezvoltare anterioare. Sfera cognitivă este largă, profundă și sistematică. Tinerii
utilizează în zona profesională cu precădere operațiile formale, în timp ce în activitatea zilnică
folosesc operațiile concrete.

Implicarea în profesie determină o adaptabilitate mentală la sarcini și cerințe.

Operativitatea intelectuală este amplă și facilitează demersuri verticale în acțiunile de
cunoaștere prin treceri de la general la concret, de la teoretic la practic-aplicativ.

În plan mnezic apare și se dezvoltă memoria profesională care este susținută de

motivație și specificul ocupațional al tânărului. În această etapă se atinge cel mai înalt grad de
funcționare a memoriei.

Imaginația ajunge la desăvârșire din punct de vedere al combinatoricii imaginative și

al procesărilor speciale care permit explorarea necunoscutului și a posibilului. În plan
profesional se manifestă imaginația științifică, iar în plan personal imaginația creatoare,

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

artistică. Și în această etapă de vârstă, imaginația are o contribuție importantă la realizarea

funcțiilor proiective ale personalității.

Învățarea este susținută de potențialul cognitiv caracteristic etapei și este foarte

eficientă. Domină învățarea practică legată de cerințele reale ale locului se muncă. Motivația
învățării este puternică, selectivă și este legată de dorința de a performa în plan profesional.
Învățarea independentă este mai amplă decât cea instituționalizată.

Afectivitatea se caracterizează prin exhuberanță și apariția unor sentimente noi. Se

realizează investiții în activitatea profesională și în viața de familie. Rolurile parentale
determină o serie de emoții și trăiri specifice.

Structurile de personalitate se consolidează și se îmbogățesc în contextul angajării

tânărului în profesie, în viața socială și în cea de familie. Se manifestă activ conștiința
apartenenței la generație. Componentele temperamentale și caracteriale ale personalității sunt
stabilizate și consolidate. Sistemul valoric se structurează și se ierarhizează în funcție de
experiențele de viață.

Principalele caracteristici ale structurii de personalitate în această etapă de dezvoltare

sunt: energie și dinamism; orientarea expresă spre noi și spre viitor; aspirații înalte; generozitate
și încredere în ceilalți; curaj și temeritate; prețuirea onoarei și spiritului de dreptate, dar și a
banilor și confortului (Chelcea, 1994).

II. PERIOADA ADULTĂ (35-65 ANI)

Vârsta adultă cuprinde cel mai mare interval de desfășurare. Dezvoltarea fizică și
psihică se situează la un nivel maxim, activitatea dominantă este cea profesională, sfera
relațiilor este diversificată.

Adoptând drept criterii de diferențiere tipul fundamental de activitate, tipul de relații

implicat și principalele manifestări biopsihice identificăm trei subperioade.

 Adultul tânăr (între 35 și 45 de ani) caracterizat prin integrare și adaptare

profesională intensă, statut și roluri familiale și sociale încărcate de responsabilitate. Se
intensifică perfecționarea, conversia profesională și se adoptă conduite ce pun în valoare
potențialul individului. Preocuparea pentru familie este intensă și duce la o creștere relativă a
subidentității maritale și parentale.
 Adultul matur (între 45-65 de ani) se caracterizează printr-o implicare mai mare
în responsabilități profesionale și sociale, ceea ce determină o dilatare a subindentităților

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

respective. Subidentitatea de soț și de părinte se vor diminua ușor ca urmare creșterii copiilor.
În plan biologic se produc modificări hormonale ceea ce poate determina o anumită fragilitate
emoțională.
 Adultul tardiv (între 55 și 65 de ani) este preocupat de menținerea competenței
profesionale și apoi de pregătirea pensionării, de diminuarea rolurilor parentale, dar și de
apariția altora. Se constată dorința de păstrare a rolurilor sociale. Se manifestă o relativă
diminuare a forței fizice. La nivelul familiei se instalează mai multă liniște și tihnă ca urmare a
ieșirii din activitate fapt ce duce la modificarea orarului zilnic.

Din punct de vedere biologic se înregistrează unele schimbări discrete începând cu

vârsta de 40 de ani (modificarea tensiunii arteriale, funcționarea inimii sau a aparatului
respirator). Se produce declinul glandelor sexuale și modificări ale siluetei. Pierderea țesutului
osos începe la 30 de ani și se accentuează în perioada următoare. Tonusul muscular scade ușor
în primul substadiu și se resimte mai mult în ultimul.

Aceste modificări fizice se realizează diferit de la o persoană la altă în funcție de

zestrea genetică și de stilul de viață. Schimbările biologice pot avea ecou în planul imaginii de
sine și al trăirilor afective.

Cele mai multe diminuări ale capacităților psihice țin de sensibilitate și de

psihomotricitate. Percepțiile vizuale și cele auditive se manifestă pe parcursul acestui stadiu cu
modificări funcționale din ce în ce mai accentuate. Psihomotricitatea este afectată atât sub
aspectul rapidității cât și al preciziei mișcărilor.

Evoluția capacităților cognitive la adult prezintă o dinamică specifică (Crețu, 2016):

-sunt unele abilități cognitive care, fiind implicate în sarcini simple, curente, tind să
staționeze;

-cele solicitate de profesie sau utilizaate în activitățile de timp liber înregistrează chiar
unele creșteri, așa cum sunt posibilitățile de achiziționare de cunoștințe, care păstrează un bun
randament până spre sfârșitul perioadei;

-toate capacitățile cognitive care sunt slab implicate în activitățile unei persoane scad.

În plan afectiv se manifestă un echilibru și o stăpânire de sine foarte bună. Experiențele

de viață determină o mare varietate și diversificare a trăirilor afective. În această perioadă se
stabilizează la maxim o serie de sentimente fundamentale cum ar fi: acceptarea de sine,
satisfacție/insatisfacție profesională, sentimente parentale, atașament profesional.

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

În structura motivației personalității adultului sunt dominante și cu mare forță de

orientare și susținere energetică motivele profesionale și pentru viața de familie.

Identitatea de sine cu cele trei subidentități (profesională, familială și socio-

profesională) prezintă evoluții specifice în acest stadiu în contextul exercitării profesiei, al vieții
de familie și al relațiilor sociale și culturale.

Tabel: Sarcini de dezvoltare în diferite etape ale dezvoltării umane după R.Havighurst

Tinerețe Maturitate Bătrânețe

Alegerea unui partener Împlinirea Adaptarea la diminuarea

responsabilităților civice și capacităților de forță și
sociale putere
Implicarea într-o relație de Stabilirea și menținerea Adaptarea la momentul
tip căcătorie unui standard economic de pensionării
viață
Începerea unei familii Desfășurarea de activități de Adaptarea la problemele
relaxare partenerului
Creșterea copiilor Educarea copiilor Stabilirea de relații cu cei de
adolescenți aceeași vârstă
Administrarea unei case Comunicarea și relaționarea Îndeplinirea obligațiilor de
cu partenrul de viață natură civică
Angajarea în muncă Acceptarea și adaptarea la Stabilirea unor aranjamente
schimbările fiziologice ale
de viață satisfăcătoare
vârstei
Asumarea de Adaptarea la problemele
responsabilități civice vârstei propriilor părinți
Integrarea într-un grup
social potrivit

Sursa: Craig, 1986

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela